Sunteți pe pagina 1din 28

Cuprins

1. Introducere
2. Generalitati asupra enzimelor microbiene 3. Microorganisme producatoare de enzime

proteolitice 4. Aplicatii biotehnologice ale enzimelor proteolitice 5. Concluzii 6. Bibliografie

Introducere

Enzimele proteolitice de origine microbiana s-au bucurat de o deosebita atentie in ultimele doua-trei decenii, cunoscut fiind domeniul larg de aplicabilitate al acestora precum si posibilitatea obtinerii in conditii mai avantajoase fata de concurentele lor, enzimele proteolitice de origine microbiana. Proteazele constituie una dintre cele mai importante grupe de enzime industriale, reprezentand un sfert din totalul enzimelor vandute pe plan mondial.

Generalitati asupra enzimelor microbiene

Peptidhidrolazele-proteinazele ( sau proteazele) cunoscute si sub denumirea generala de enzime proteolitice , constituie un grup complex de enzime hidrolitice, care difera prin specificitatea de substrat, mecanismul de reactie, dependenta activitatii enzimatice si stabilitatii de pH si temperatura.
Enzimele din aceasta categorie hidrolizeaza majoritatea proteinelor comune, cum ar fi: cazeina, hemoglobina, gelatina, albumina de ou, glutenul, proteina din soia etc.

In functie de structura situsului catalitic activ, proteinazele utilizate industrial se clasifica in: a. serin-proteinaze-au un rest de serina in centrul activ care participa la cataliza (subtilizina din Bacillus subtilis); b. tiol-proteinaze- folosesc gruparea SH in cataliza; in scopuri comerciale ele sunt obtinute din plante (papaina si bromelaina), dar se urmareste obtinerea lor din culturi celulare sau prin fermentatie din microorganisme modificate genetic cu gene de plante.

c. carboxi-proteinaze- utilizeaza in mecanismul

catalitic o grupare carboxilica, in special un rest de acid aspartic; sunt raspandite la nivelul fungilor. d. metalo-proteinaze- contin ioni metalici legati in centrul catalitic care participa la cataliza; sunt raspandite in bacterii si fungi (termolizina).

Microorganisme producatoare de enzime proteolitice

Microorganismele producatoare de proteaze fac parte din diverse grupe sistematice: bacterii, fungi, actinomicete. Dintre bacteriile cel mai des citate in literatura de specialitate ca bune producatoare de enzime proteolitice amintim: Bacillus subtilis Bacillus pumillus Bacillus amyloliquefaciens Bacillus thermoproteolytices etc

Dintre fungii producatori de proteaze mentionam: Aspergillus sojae Aspergillus flavus Aspergillus oryzae Aspergillus niger etc. Pentru actinomicete, producatori mai importanti de proteaze sunt: Streptomyces lichefaciens Streptomyces griseus

Aplicatii biotehnologice ale enzimelor proteolitice


I. Obtinerea de aminoacizi optic activi cu ajutorul proteazelor Aminoacizii sunt compusi larg utilizati in industria alimentara, farmaceutica si cosmetica, in industria agrochimica si de asemenea ca materii prime in sinteza organica. Biosinteza aminoacizilor cu microorganisme sau sisteme enzimatice izolate conduce in exclusivitate la L-izomerii celor 20 de aminoacizi esentiali.

Sursele naturale de obtinere a aminoacizilor sunt proteinele. Hidroliza enzimatica a proteinelor este mai avantajoasa decat cea chimica deoarece se realizeaza in conditii mai blande de pH si temperatura si se obtin produse de inalta calitate in instalatii mai simple si mai putin costisitoare.

Subtilizinele, proteinaze alcaline obtinute din diferite tipuri de Bacillus subtilis, au fost utilizate in hidroliza enantiospecifica (L-specifica) a esterilor de aminoacizi acilati in solutii apoase. Alcalase (contine in principal subtilizina Carlsberg)este o serin-proteinaza utilizata cu rezultate foarte bune in hidroliza enantioselectiva a derivatilor aminoacizilor si peptidelor.

II. Sinteze enzimatice de peptide

Peptidele sunt macromolecule cu activitate biologica diversa care pot fi utilizate ca antibiotice, toxine, factori de crestere sau indulcitori; ele joaca un rol important in secretia hormonala, avand rol stimulator sau inhibitor, iar una dintre cele mai recente aplicatii utilizeaza peptidele ca imunogeni pentru obtinerea de antiseruri specifice.

In natura, proteazele catalizeaza reactii de scindare a legaturii peptidice. Daca tinem cont de faptul ca reactia de scindare a legaturii peptidice este in echilibru termodinamic cu reactia de formare a acesteia si ca ambele reactii sunt catalizate de proteaze, in anumite conditii bine stabilite, putem utiliza enzimele proteolitice in sensul sintezei de peptide.

Se cunosc trei strategii de sinteza enzimatica de peptide: hidroliza inversa, amidoliza esterilor si transpeptidarea. 1. Hidroliza inversa este un proces endergonic, controlat termodinamic, pentru deplasarea echilibrului de reactie in sensul cresterii randamentului in produs; Prin hidroliza inversa se realizeaza sinteza enzimatica a aspartamului, un indulcitor nenutritiv, reactia de obtinere fiind catalizata de termolizina, o metalo-proteinaza produsa de Bacillus thermoproteolyticus.

2. Amidoliza esterilor, o reactie ireversibila

controlata cinetic, are loc cu viteza mai mare decat hidroliza inversa. Metoda este limitata la acele enzime care formeaza un intermediar acil-enzima(chimotripsina, tripsina, papaina, lipaze, esteraze etc). Aceasta reactie poate fi catalizata de : Alcalase, tiolsubtilizina respectiv selenoilsubtiliza (subtilizine modificate).

3. Transpeptidarea- se utilizeaza industrial pentru

obtinerea insulinei umane din insulina porcina. O cale de transormare a insulinei porcine utilizeaza o proteaza cu specificitate absoluta pentru resturile de lizina din legaturile peptidice, proteaza obtinuta din tulpini de Achromobacter lyticus.

III. Utilizarea enzimelor proteolitice in industria detergentilor

Detergentii pe baza de preparate enzimatice au aparut pe piata inca din 1913 si au cunoscut o dezvoltare foarte mare dupa 1973 datorita utilizarii unor proteaze care sunt stabile si active in conditii de lucru mai energice. Proteazele din detergenti sunt endopeptidaze, ele hidrolizeaza proteinele la oligopetide. Enzimele de acest tip hidrolizeaza majoritatea proteinelor comune cum ar fi: cazeina, hemoglobina, gelatina, albumina din ou, gluten etc.

Suplimentarea cu enzime indeplineste toate cerintele unui detergent, stabilitate si activitate in conditiile cerute de spalare. Proteinele, care reprezinta tinta enzimelor proteolitice, formeaza o punte intre tesatura si alte tipuri de murdarii, proteinazele actionand sinergic cu celelalte componente ale detergentilor indepartand murdaria. Detergentii disponibili comercial contin enzime proteolitice produse in special de tulpini de Bacillus. Cea mai importanta enzima proteolitica din constitutia detergentilor este subtilizina, care hidrolizeaza legaturile peptidice.

Datele de literatura mentioneaza de asemenea ca fiind potrivite pentru a fi utilizate in componenta detergentilor doua proteaze secretate de fungul Tritirachium album, notate cu ,,R si ,,T. Proteaza alcalina produsa de Conidiobolus coronatus este compatibila cu cei mai multi dintre detergentii testati.

IV.Utilizarea proteazelor in industria alimentara

Hidroliza proteinelor este utilizata pentru a imbunatati calitatea peptidelor solubile si a amestecurilor de aminoacizi din alimente si nutreturile pentru animale. 1. Procesarea carnii Inca din 1940 se folosesc preparate enzimatice exogene pentru fragezirea carnii. Proteinazele realizeaza digestia tesuturilor de legatura si a proteinelor musculare.

In literatura sunt descrise diferite procedee de imbunatatire a fragezimii carnii de vita prin injectarea intraarteriala a unei solutii continand enzime proteolitice microbiene. Pentru fabricarea membranelor comestibile, pieile sunt tratate cu preparate proteolitice. Se obtin membrane foarte fine pentru salamuri, rezistente la presiune si temperatura in timpul fierberii si prajirii fara a se increti, rupe sau a se topi.

2.Industria laptelui si a produselor lactate

O proteaza foarte utilizata in tehnologia obtinerii branzeturilor este renina (Mucor miehei, Bacillus subtilis, Aspergillus oryzae etc). Din E.coli si Lactobacillus lactis s-au obtinut cantitati mari de chimozina(transforma specific cazeina) in forma de zimogen, prochimozina.

Exista diferente intre enzima microbiana si chimozina animala (activitate de coagulare a laptelui diferita, stabilitate termica marita a enzimei microbiene care duce la intensificarea proceselor de proteoliza in timpul pasteurizarii).De aceea deseori se folosesc amestecuri de chimozina si renina microbiana pentru a reduce degradarea proteolitica nespecifica in urma careia se obtin produsi cu gust amar.

V. Utilizarea proteazelor in hrana animala

Enzimele sunt utilizate in hrana animalelor pentru cresterea digestibilitatii substantelor si valorii energetice a nutrientilor, imbunatatirea performantelor productive, reducerea hranei pe unitatea de produs etc. Ele intra astfel in categoria aditivilor furajeri. Preparatele enzimatice cu activitate proteolitica pot fi utilizate cu succes in cresterea utilizarii energiei, a digestibilitatii nutrientilor si imbunatatirea performantelor de crestere a puilor si suinelor.

Proteazele utilizate in hrana animala sunt eliberate de plante, bacterii, mucegaiuri sau ciuperci,. Cele mai utilizate microorganisme pentru sinteza proteazelor de uz furajer sunt tulpinile de Bacillus subtilis, Bacillus licheniformes, Aspergillus oryzae etc.

Concluzii

Enzimele comerciale constituie, indubitabil, solutia multor probleme vitale cu care se confrunta societatea moderna, cum sunt producerea de alimente, lipsa si conservarea energiei, protectia mediului inconjurator, alaturi de numeroasele aplicatii in domeniul medical. In viitor, tehnologia enzimelor si ingineria genetica vor constitui doua domenii de studiu foarte stranse, care vor incerca sa exploateze creativ folosirea genelor si a produselor lor in beneficiul umanitatii.

Bibliografie
o 1.Jurcoane Stefana, ,,Biotehnologii, Editura Tehnica,

Bucuresti, 2000.
o 2. Jurcoane Stefana, ,,Tratat de biotehnologie, vol.II,

Editura Tehnica, Bucuresti, 2006.

Va multumesc !!!