Sunteți pe pagina 1din 22

1.

Istoria cristalelor fotonice

Din 1970 numarul componentelor electronice care pot fi ncapsulate ntr-un microcip s-a dublat la fiecare 18 luni, conducand calculatoarele spre vitez dubl sau n jumataire de pre, n timpul aceleiai perioade de timp. Dei aceast tendin care a fost prezis de Gordon Moore de la Intel n anii 1960 poate continua i n urmatorii ani, viteza mare la care pot lucra circuitele integrate este abia la nceput. Putem cumpara acum un calculator personal care lucreaz la 1GHz, care este foarte ieftin, dar care este probabilitatea ca sa apara pe pia un computer de 100 GHz? Odat cu transmiterea semnalului prin unda luminoas i nu prin electroni, este posibil s realizm computere care lucreaz la sute de terahertz. Acest lucru este realizabil cu componente fotonice construite din aa numitele cristale fotonice.

Yablonovitch i John (n 1987) au fost primii care au introdus conceptele de benzi interzise fotonice (photonic band gap-PBG) omnidirecionale n dou i trei dimensiuni. Aceast generalizare, care d numele de ,,cristal fotonic, conduce la dezvoltri ulterioare n fabricarea lor, n teorie i n aplicaii, ncepnd cu optica integrat, refractia negativ i fibre optice care ghideaz lumina in aer.

Prima structur cristalin fotonic a fost realizat prima dat n 1987 de ctre Eli Yablonovitch, apoi la Institutul de cercetri n Comunicatii Bell, din New Jersey. Civa ani mai trziu n 1991, Yablonovitch i colaboratorii si au produs primul cristal fotonic realiznd manual guri cu un diametru de ordin mm ntr-un bloc de material cu indicele de refracie de 3.6. Materialul cunoscut i sub numele de yablonovit, oprete propagarea microundelor n orice direcie cu alte cuvinte, formeaz o band fotonic interzis tri- dimensional. Alte structure care au benzi interzise n domeniul microundelor i al frecvenelor radio sunt utilizate n mod curent pentru a obine antene care emit direct spre utilizatorii de telefoane mobile. Pentru a crea cristale fotonice pentru echipamente optice, avem nevoie s folosim tehnici foarte performante de microfabricaie a semiconductorilor cu un cost de producie ridicat. Din acest motiv modelarea pe calculator a structurilor fotonice cristaline rmne un domeniu foarte important al cercetrii, pentru a prentampina erorile ulterioare de fabricaie care sunt foarte scumpe.

2. Descriere cristale fotonice

Cristalele fotonice (cunoscute i ca materiale cu benzi interzise, photonic band gap materials) sunt structuri periodice, avnd periodicitatea de ordinul lungimii de und a undei electromagnetice (fig.1), care au o band interzis ce blocheaz propagarea luminii ntr-un anumit domeniu de frecven. Aceast proprietate ne permite s controlm lumina i efectele produse, care altfel ar fi foarte greu de controlat cu optica convenional. Comportarea cristalelor fotonice este descris de ecuaiile lui Maxwell. Aceste cristale expuse a lumina alba devin colorate, fapt care nu se datoreaza absorbtiei luminii, nici nu este cauzata de pigmenti, ci este un fel de culoare fizica.

Cristalele fotonice sunt medii electromagnetice structurate periodic , avnd n general benzi interzise, adic domenii de frecven n care lumina nu se propag prin structur. Aceast periodicitate, al crei ordin de mrime este proporional cu lungimea de und a luminii n banda interzis, este din punct de vedere electromagnetic, similar cu reeaua atomic cristalin, unde reeaua acioneaz asupra electronului pentru a produce banda interzis cunoscut din fizica strii solide.

Introducerea intenionat a defectelor n cristal (analog cu dopanii electronici) conduce la creterea strii electromagnetice localizate: ghiduri de und liniare si caviti. Astfel, cristalul poate forma un izolator optic perfect, care poate confina lumina far pierderi pe un traseu cotit, n medii cu indice de refracie sczut i n caviti proporionale cu lungimile de und; acestea reprezint posibiliti noi de a controla fenomenele electromagnetice.

A trebuit s mai treac un deceniu pentru a fabrica cristale fotonice care lucreaz n domeniul infrarou apropiat (780 3000 nm) i n domeniul vizibil (450 750 nm). Principala provocare a fost gsirea materialelor i a tehnicilor de procesare potrivite pentru a fabrica structuri care sunt de aproape 1000 de ori mai mici dect cristalele fotonice pentru microunde. O estimare riguroas a spaiului dintre gurile de aer (sau dimensiunea reelei) este dat de lungimea de und a luminii imparit la indicele de refracie al materialului dielectric. Problema n obinerea structurilor mici este compoziia materialului, pentru c este mai bine pentru o band fotonic interzis s se formeze n dielectrici cu indice de refracie mare, care reduc semnificativ dimensiunea spaiului dintre punctele reelei. De exemplu, presupunem c dorim s crem un cristal fotonic care poate radia n IR apropiat cu lungimea de unda de 1 m ntr-un material cu indicele de refracie 3.0. Am avea de creat o structur n care golurile de aer s fie separate la distana de 0.3 m ceva extrem de greu de realizat. Dac scara ar fi de 1000 de ori mai mic, am putea construi o structur de tip atom-la-atom folosind o reacie chimic; dar dac scara ar fi de 1000 de ori mai mare putem construi mecanic acea structur, conform afirmaiilor lui Yablonovitch i a colaboratorilor si.

John Holtz i Sanford Asher de la Universitatea din Pittsburg, USA au fabricat cristale fotonice acordabile dintr-un polimer sintetic care absoarbe apa. n acest caz lungimea de und a benzii interzise poate fi ajustat prin micorarea sau extinderea de hidrogel. Dei structura coloidal este uor de realizat, problema scalrii revine, nefiind uor s le ncorporm n heterostructura activ a unui LED.

3. Tipuri de cristale fotonice Cristalele fotonice sunt mprite dup periodicitatea straturilor periodice din care sunt alctuite n: uni-, bi- i tri-dimensionale, aa cum se observ n Figura 3 Cel mai simplu cristal fotonic este cristalul unidimensional (1-D) , format din dou materiale care alterneaz periodic pe o direcie. n mod similar, ntr-un cristal fotonic bidimensional constantele dielectrice alterneaz pe dou direcii, n timp ce cristalul fotonic tridimensional ofer un control complet al radiaiei electromagnetice, datorit periodicitii pe toate cele trei direcii.

a) Cristale fotonice unidimensionale n cazul n care mediul stratificat const din straturi subiri alternante, avnd valori diferite ale indicilor de refracie, unde axa x este normal la interfa i L este perioada, distribuia cmpului electric, respectv magnetic, pentru o und care se propag n planul x-z poate fi scris (Teorema Floquet):

unde: - este constanta de propagare pe direcia z, care ia valori pozitive dac unda electromagnetic se propag de-a lungul direciei z pozitive, i valori negative dac unda electromagnetic se propag n sens opus ; - =(x y) , r este vectorul coordonatelor transversale n raport cu axa z .

Portiune dintr-un mediu periodic stratificat Relatia de dispersie a unui cristal fotonic uni-dimensional:

X=1 pentru moduri transversal electric X= pentru modul transversal magnetic a=k

Ecuatia are soulti k0,k1,k2.kn daca modulul partii drepte a ecuatiei este mai mic sau egal cu 1 si nu are solutii(nu se propaga moduri prin structura) in caz contrar. Aparitia intervalelor de frecvente permise si interzise in structuri periodice sta la baza cristalelor fotonice si a dispozitivelor bazate pe aceastea. Pentru o lungime de unda in banda intrzisa. O unda incidenta in contact cu un material cu banda interzisa se reflecta partial pe fiecare layer al structuri. Undele reflectate sunt in faza . Undele reflectate se unesc cu unda incidenta si produc o unda care nu trece prin material.

Pentru o lungime de unda in afara benzi interzise.

Undele reflectate nu sunt in faza si se anuleaza una pe cealalta lumina se propaga prin materialdoar usor atenuata.

b) Cristale fotonice bi-dimensionale Cristalele fotonice bidimensionale sunt structuri periodice pe dou direcii i omogene pe acea de a treia direcie . Tratarea teoretic se bazeaz, ca i ncazul uni-dimensional, pe ecuaiile lui Maxwell. Mai mult, ecuaiile valorilor proprii pot fi mult simplificate dac se consider c vectorul de und kr este paralel fa de planul bidimensional. nacest caz, structura dielectric este uniform pe direcia z.

Pentru a putea confina lumina care se propag ntr-un cristal fotonic bidimensional n trei dimensiuni, se fabric un cristal fotonic bidimensional cu nlime finit, numit bloc cristalin fotonic (photonic crystal slab). O astfel de structur poate confina lumina vertical n interiorul blocului prin intermediul mecanismului reflexiei totale interne, cunoscut sub numele de index guiding . n acest caz, apar doi parametrii care influeneaz existena benzii fotonice interzise: 1) structura trebuie s prezinte simetrie de tip oglind astfel nct modurile TE i TM s poat fi considerate separat; 2) nlimea blocului nu trebuie s fie prea mic (modurile vor fi slab confinate), nlimea ideal fiind la jumtate din lungimea de und [10].

Un rol important n multe aplicaii recente l joac defectele realizate n cristalele fotonice. De exemplu, defectele punctuale, cunoscute n literatur sub numele de caviti (micro/nano caviti optice) sunt capabile de a captura fotoni n volume mici, apropiate de limita de difracie. Acestea sunt n principal caracterizate de doi parametrii importani: factorul de calitate Q i volumul modal (mode volum) V.

Cel din urm reprezint ntinderea spaial a confinrii electromagnetice i este folosit n special n caracterizarea ghidurilor de und realizate cu ajutorul unor defecte liniare. Factorul de calitate este proproional cu timpul de via al fotonului n cavitate, caracteriznd densitatea de energie spectral. Acesta caracterizeaz forma rspunsului rezonatorului optic. Pentru o banda interzisa bidimensionala fiecare untitate a structurii produce unde reflectate si aceste unde reflectate trebuie sa se uneasca sa anuleze alte unde indiferent de directia de propagare.

b) Cristale fotonice tri-dimensionale Cristal fotonic tridimensional este obinut printr-o singur procedur de decapare electrochimic. Cristalul fotonic tridimensional de tip opal, cu cteva sute de micrometri grosime, este creat cu metoda depunerii vertical(nclzire cu o vitez de cretere a temperaturii de 2C / minut) a sferelor de polistiren cu diametrul de 220 nm.

A fost realizat n laboratorul de Cercetri de Fizic Aplicat din Budapesta n cadrul unui program de parteneriat cu aceast Instituie. Prin examinarea detaliat ale mostrelor, cu microscop optic3, n lumin reflectat i n lumin refractat am observat prezena polurii4 i o ordonare n structura cristalului. Modul producerii nanostructurilor este construcia de tip autoorganizator, adic fr intervenia omului. Acest proces deosebit st la baza unor cercetri teoretice i la modelarea digital a acestora.

Structuri ale cristalelor fotonice tri-dimensionale: - sfere intr-o retea de diamante: sferele dielectrice aranjate in retea de diamante au dus a formarea primul cristal fotonic cu o banda interzisa completa. Acesta a fost descoperit cand sau introdus sfere in plus (rosu) in centru cubului retelei.

- Yablonovite

- Woodpile

4. Aplicatii ale cristalelor fotonice Cristalele fotonice pot fi utilizate pentru a proiecta o oglind care reflect sub orice unghi o lungime de und selectat a luminii. n plus, ele pot fi integrate ntr-un strat fotoemitor pentru a crea un LED care emite lumina la o lungime de und i ntr-o direcie date. Utilizarea cristalelor fotonice in luarea amprentelor, spun cercetatorii, determina o acuratete mai ridicata a datelor obtinute, deoarece permite identificarea nu doar a amprentei propriu-zise ci si a formei degetelor.

Cand cristalul fotonic este supus presiunii, spatiile din structura lui se reduc, modificand lungimea luminii reflectate. Astfel culoarea se schimba gradual pe masura ce se apasa, de la rosu, portocaliu, galben,verde,albastru.

Utilizand cerneala traditionala pentru luarea amprentelor, pot fi vazute doar striatiile degetelor. Amprentele colorate insa determina posibilitatea obtinerii unor informatii mult mai complete. Spre exemplu poate fi determinata adancimea striatiilor degetelor, forma degetelor sau proprietatile mecanice ale pielii. Compania germana BASF incearca sa revolutioneze telecomunicatiile prin realizarea de cristale care sa controleze transmisiile optice de date.

NewTon este numele unui proiect initiat de compania germana BASF impreuna cu alte grupuri de cercetare, care urmareste sa realizeze un cristal fotonic tridimensional functional. Una dintre barierele existente in telecomunicatii la ora actuala este reprezentata de nodurile de procesare care conecteaza retelele de fibra optica, noduri necesare pentru routarea informatiilor. La ora actuala nu exista o metoda ieftina si eficienta ca acest proces sa fie unul in totalitate optic, trasnmisia optica trebuind sa fie convertita in semnale electrice pentru a fi procesata de echipamentele de routare, dupa care la loc in semnale optice pentru transmisia mai departe. Acest lucru reprezinta o gatuire a fluxului de date, deoarece fibra optica poate transmite mult mai multa informatie (si mai rapid) decat firele de cupru. Aceasta pentru ca in fibra optica, transmisia este realizata pe lungimi de unda diferite, un fel de separare pe culori.

De aceea, ideea proiectului NewTon este aceea de a realiza niste cristale fotonice (cu un exemplu de structura ilustrata in imagine) care sa separe aceste culori diferite de lumina alba si sa le routeze intr-un mod eficient, totul la un cost de productie care sa nu fie prohibitiv. Aceste cristale sunt realizate printr-un procedeu numit dispersii apoase (aqueous dispersions) prin care laticea, structura organizata repetitiva a cristalului, este mai intai realizata din polimeri. In aceasta latice se insereaza apoi asa-numitele defecte, care traseaza practic viitorul canal de comunicatie optica. Lumina la diferite lungimi de unda circula de-a lungul acestor defecte, putand chiar sa-si modifice traseul la unghiuri de 90 de grade, fiind efectiv condusa/routata prin cristal. Spatiul liber din structura astfel creata este umpluta cu siliciu, dupa care polimerii sunt arsi, creandu-se efectiv o imagine in oglinda a cristalului original. Cristalele fotonice tridimensionale astfel obtinute pot fi folosite ca un semiconductor optic compact, sau chiar ca procesor de routare in intregime optic. Astfel nu va mai fi nevoie de conversia semnalelor optice in semnale electrice, eliminand componentele electrice din procesul de routare de trafic. Companiile de telecomunicatii vor putea astfel sa-si foloseasca latimea de banda disponibila intr-un mod mai eficient, in timp ce pentru consumatori acest lucru ar putea sa insemne un internet mai rapid si mai eficient.

In 1991, studiile n domeniul cristalelor fotonice a dus la dezvoltarea fibrei optice cu cristal fotonic care ghideaz lumina prin difracie ntr-o structur periodic, i nu prin reflexie intern total. Prima fibr din cristal fotonic a devenit disponibil pe pia n 2000. Fibra din cristal fotonic poate fi proiectat s transfere putere mai mult dect fibra convenional, iar proprietile dependente de lungimea de und pot fi manipulate pentru a mbunti performanele fibrei n anumite aplicaii. Alte aplicatii ale cristalelor fotonice:

5. Bibliografie 1. www.wikipedia.org 2. [Hiett 2002] Hiett, B. P., Photonic Crystal Modelling using Finite Element Analysis, PhD Thesis, University of Southampton, Faculty of Engineering and Applied Science, 2002 3. Nanotehnoogia in scoala 2012 4. Optica si Fotonica Prof. Dr. Tiberiu Tudor Universitatea Bucuresti Facultatea de Fizica 5. Photonic crystal: semiconductors of light by Eli Yablonovitch