Sunteți pe pagina 1din 23

POLITICA INDUSTRIAL

Continut:

- Concepte de baza
privind politica industriala

- Principalele actiuni
ale politicii industriale

n general, conceptul de politica industriala se refera la interventiile guvernului (statului) pentru corectarea abaterilor de la mecanismele de piata.

Obiectivele acestei politici pot fi:


fie economice: promovarea competitivitatii prin ajustari structurale;
fie politice: protectia sau promovarea unor industrii; fie sociale: lupta mpotriva somajului si redistribuirea veniturilor.

Exista 2 clasificri importante ale politicii industriale


a) Politici active si negative. b) Politici orizontale (sau generale) si politici verticale (sectoriale).

Politicile active vizeaza structurile si performantele industriei, fiind reprezentate de programele comunitare de cercetare, de directivele de liberalizare, n timp ce politicile negative combat esecurile pietei si urmaresc nlaturarea barierelor de pe piata, cum ar fi interzicerea abuzului de pozitie dominanta si diminuarea obstacolelor comerciale (tarifare si netarifare);
Politicile orizontale vizeaza toate sectoarele industriale (cum ar fi: protectia uniforma a pietei si concurentei, promovarea IMM-urilor, nlaturarea barierelor administrative), pe cnd politicile verticale vizeaza anumite sectoare (cum sunt: industria otelului, textilele, constructiile de nave) avnd ca scop protectia si restructurarea acestora.

A. Obiectivele politicii industriale Politica industriala a Comunitatii are drept scop crearea unei societati avan-sate si performante, cu ntreprinderi industriale care sa opereze eficient pe piata interna si pe pietele deschise concurentei internationale.

Obiectivele politicii industriale


sprijinirea inovatiei tehnice si tehnologice si a dezvoltarii durabile; ndepartarea obstacolelor din calea schimbarilor structurale; cresterea flexibilitatii producatorilor; promovarea investitiilor n cercetare si dezvoltare; ncurajarea asumarii riscurilor; diseminarea informatiilor pentru companii, indiferent de originea acestora.

sunt:

B. Principiile politicii industriale. Principiile, care reies din prevederile legislatiei secundare si din actiunile institutiilor comunitare, sunt urmatoarele: a) acceptarea limitata a principiului interventiei; b) coordonarea actiunilor statelor membre sub ndrumarea Comisiei; c) interdependenta cu alte politici; d) competenta explicita si legata de mprejurari, dar nu exclusiva, a UE.

C. Institutiile cu atributii n domeniul politicii industriale

Actorii politicii industriale sunt: -. Comitetul Economic si Social -. Consiliul de Ministri, -. Comisia Europeana, -. Parlamentul European.

D. Instrumentele politicii industriale

Politica industriala a Comunitatii Europene a evoluat n timp de la politica verticala sau sectoriala, care a vizat sectoarele aflate n criza, urmarind schimbarea structurilor industriale si folosind ca instrumente principale: protectia comerciala, ajutoarele de stat, stimulentele fiscale, cartelurile de criza, la politica orizontala, care vizeaza toate sectoarele si care urmareste cresterea competitivitatii producatorilor comunitari, folosind ca instrumente principale politica n domeniul concurentei, politica de cercetare, politica n domeniul energiei, politica de mediu, politica de dezvoltare regionala, politica privind protectia consumatorului, politica ntreprinderilor.

Principalele aciuni

ale politicii industriale

Obiectivul principal al politicii industriale este sa asigure competitivitatea industriei comunitare.


Promovarea competitivitatii industriale este un proces multisectorial si multiform. Actiunile de politica industriala vizeaza n egala masura: piata unica a produselor industriale; dezvoltarea unor actiuni directe n sprijinul competitivitatii industriale; pregatirea pentru a face fata provocarilor generate de extinderea Uniunii Europene; adaptarea la celelalte politici sectoriale.

A.

Piata unica a produselor industriale

Realizarea liberei circulaii a produselor industriale necesit aciuni ndreptate n mai multe directii:

A1. Desavrirea pieei unice.


Dei marea majoritate a masurilor de armonizare au fost deja adoptate i aplicate, mai exist o serie de neregulaRiti n cadrul mecanismelor functionale ale pietei unice, care deriva n special din noile transformari ale mediului global.

A2. mbunatatirea instrumentelor pietei unice. Pentru aceasta trebuie ntre-prinse actiuni n
vederea evaluarii instrumentelor existente si, acolo unde este cazul, n vederea simplificarii si mbunatatirii lor. Acest proces a condus la o revizuire a masurilor, inclusiv a directivelor cu privire la constructii, compatibilitate, electromagnetica si principalele reglementari din domeniul industriei chimice.

A3. Managementul pietei unice. Pentru


asigurarea unei piete unice autentice, eforturile trebuie sa vizeze: - monitorizarea reglementarilor tehnice nationale;

- urmarirea transpunerii de catre tarile membre a acquis-ului comunitar; - sanctionarea ncalcarii reglementarilor comunitare si aducerea lor n fata Curtii Europene de Justitie; - elaborarea i actualizarea directivelor comunitare

B. Standardizarea si comertul electronic

B1. Standardizarea.

Organismele UE raspund de definirea si implementarea unei politici comunitare coerente si functionale n domeniul standardizarii, n concordanta cu tendintele internationale. n acest sens, se promoveaza o abordare deschisa a standardizarii, bazata pe consens, care porneste de la experienta, knowhow si mecanismele pietei.

B2. Extinderea folosirii tehnologiilor informatiei.

Daca tehnologiile informatiei sunt folosite n conformitate cu cele mai adecvate practici n domeniu, acestea pot oferi companiilor instrumente eficace pentru flexibilitate si adaptabilitate. Acesta se realizeaza prin actiuni de informare, seminarii, pregatirea cadrelor si prin parteneriate ntre organismele comunitare si cercurile de afaceri.

B3. SDA (Schimbul de Date ntre Administratii).

Programul are ca scop conturarea unor retele telematice ntre administratiile nationale si institutiile comunitare.

B4. Promovarea comertului electronic.

Actiunile n acest domeniu includ masuri de constientizare, de reglementare, promovare si standardizare, ncredere si siguranta, precum si dezvoltarea unor retele globale de distributie.

C. Masuri directe n sprijinul competitivitatii industriale Organismele comunitare specializate actioneaza permanent pentru asigurarea informatiilor necesare cu privire la diferitele politici sectoriale si urmarirea aplicarii mecanismelor prevazute de tratate. Acest proces presupune:

C1. asigurarea informatiilor referitoare la politica n domeniul concurentei si analiza permanenta a determinantilor acesteia; C2. elaborarea si publicarea anuala a unor rapoarte cu privire la acest proces; C3. evaluarea valentelor si limitelor unor factori care influenteaza competitivitatea; C4. actiuni directe n sprijinul competitivitatii industriei europene; C5. crearea unor parteneriate cu actori economici din sectorul industrial.

D. Pregatirea extinderii Uniunii Europene


D1. Procesul de extindere a Uniunii Europene prin aderarea unui numar mare de tari din Centrul si Estul Europei avnd un nivel de dezvoltare economica semnificativ sub media comunitara reprezinta o reala provocare pentru institutiile comunitare, att prin prisma costurilor anticipate, ct si a ostilitatii unor grupuri de interese ngrijorate de concurenta sectoarelor economice din aceste tari. Procesul de extindere ridica urmatoarele probleme:

D-1. a) Evaluarea competitivitatii industriilor din tarile Europei Centrale si de Est


Comisia Europeana a contribuit la evaluarea competitivitatii industriilor din tarile Europei Centrale si de Est, precum si la elaborarea rapoartelor periodice cu privire la tarile candidate.

c) Asigurarea de informatii pentru strategiile de aderare. Comisia Europeana a


jucat un rol major n pregatirea celor 12 tari candidate pentru aderarea la UE. Implementarea acquis-ului comunitar n domeniul liberei circulatii a bunurilor este o conditie esentiala a aderarii. A fost facilitat accesul la piata unica prin asa-numitele PECE (Protocoale pentru Evaluarea Conformitatii Europene), s-a monitorizat progresul nregistrat n implementarea conceptelor politicii UE n domeniul competitivitatii industriale si sau facut recomandari de asistenta tehnica.