Sunteți pe pagina 1din 13

FUMATUL ŞI SĂNĂTATEA

Carmen IONUŢ*
Mariana VLAD**
Teodora VLAD*
* INSTITUTUL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “IULIU HAŢIEGANU” CLUJ- NAPOCA
** INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICĂ ”Prof. IULIU MOLDOVAN” CLUJ- NAPOCA
INTRODUCERE
 Fumatul este considerat cel mai periculos dintre toate mijloacele
psihoactive, el dă naştere la dependenţă fiziologică şi psihologică.
 Compusul psihoactiv din tutun care dă dependenţa este nicotina.
 Dependenţa explică de ce fumătorii sunt printre cei mai refractari
faţă de măsurile profilactice dintre toţi dependenţii de substanţe
toxice.
 OMS estimează că epidemia de tabagism va omorî în anul 2020
mai mulţi oameni decât oricare din celelalte boli existente.
 În România peste 70% dintre bărbaţi şi aproape 40% dintre
femei sunt fumători, ceea ce situa ţara noastră, in anul 2004, pe
unul din primele locuri din Europa.
 Ponderea cea mai mare de fumători zilnici se înregistrează la
grupa de vârsta 25-54 ani.
 Cei mai mulţi dintre fumători susţin că au început să fumeze la
vârste cuprinse între 15-19 ani.
 Fumatul este un comportament cu risc comun ambelor sexe.
Expunerea la fumul de tutun
 Fumul de tutun este un amestec complex de gaze, vapori şi
particule fine aparţinând mai multor clase de compuşi chimici.

 El conţine peste 4000 de substanţe chimice, multe dintre ele


sunt dăunătoare sănătăţii, cel puţin 60 dintre ele sunt cunoscute
ca putând cauza cancer.

 Prezenţa fumului de tutun în aerul interior creşte concentraţia


particulelor respirabile, a nicotinei, a hidrocarburilor policic-
lice aromatice, a monoxidului de carbon, a 1,3-butadienei, a
dioxidului de azot, a acroleinei, etc.

 Ele sunt responsabile pentru 40.300 de decese premature anual


în Marea Britanie şi peste 1,2 milioane numai în Europa!

 Nivelul concentraţiei acestor compuşi în aerul interior depinde


de numărul de fumători, de intensitatea fumatului, de rata de
ventilaţie a încăperii.

Fumatul şi sănătatea
Fumatul este corelat cu cele mai grave boli producătoare de deces prematur:
boală coronariană, cancer, boli cronice respiratorii.
 Tabagismul face victime în întreaga lume, anual mor 4,9 milioane de persoane din
cauza acestui viciu.
 Se apreciază că fiecare ţigară fumată scurtează viaţa cu 5,5 minute, adică 4,6 ani
pentru un fumător care fumează 25 de ţigări pe zi timp de 25 de ani.
 Costul direct al fumatului - bani pierduţi din cauza fumatului, asociat costului
indirect – bani plătiţi din impozite şi taxe de asigurări pe cap de locuitor grevează
puternic asupra bugetelor familiare.
 Fumatul este un factor determinant sigur sau probabil a cel puţin 25 de boli şi
rămâne cel mai important factor determinant a majorităţii bolilor mortale.
 Se consideră că fumatul va cauza circa 18% din totalul deceselor din ţările
dezvoltate şi 11% din ţările în curs de dezvoltare.
 Şirul bolilor provocate de fumat este mare şi divers: cancere cu diferite
localizări, boli pulmonare cronice, ateroscleroză, infarct, sindromul tabagic fetal,
infertilitate, impotenţă, fragilitate imunitară, scăderea capacităţii de memorare etc.
Zonele delimitate într-o ţigară care arde
 Zona stratului de scrum, la capătul aprins;
 Zona de foc, cu o temperatură de:
- 1000oC – când se trage în piept;
- 700 – 800oC – când ţigara arde mocnit între aspiraţii.
 Zona de distilare, cu o temperatură foarte ridicată în care se
formează principalele substanţe toxice. Ele rezultă sub
formă de vapori şi tind a se deplasa spre capătul neaprins al
ţigării (mai rece);
 Zona de condensare, unde apar componentele mai greleale
fumului;
 Zona de uscare, unde vaporii de apă formaţi în timpul
arderii se volatilizează în mare parte;
 Zona rece sau hipertoxică, unde condensează nicotina,
hidrocarburile policiclice, amoniacul etc.
O ţigară standard de 8,5 cm, a cărei lungime rămasă
nefumată este de cca. 3 cm, elimină o cantitate de fum de
cca. 500 mg.
Factori care influenţează compoziţia fumului

Unele procese care influenţează arderea ţigării afectează


şi compoziţia fumului de tutun:
 un fumat rapid, adică un număr mare de aspiraţii pe minut,
supraîncălzeşte ţigara prin aportul mare de oxigen şi dă un fum
mai toxic, astfel dispare zona rece care reţinea o mare parte din
substanţele toxice;
 alţi factori care intervin sunt lungimea şi grosimea ţigării,
calitatea şi umiditatea tutunului, natura foiţei ţigării etc.;
 important este şi dacă fumul rezultă din tragerea din ţigară
de către fumător – aşa numitul curent principal, sau din
arderea liberă a ţigării între aspiraţii – aşa numitul curent
secundar în care majoritatea substanţelor din fum sunt mai
concentrate;
 Fumul este eliminat în încăperi şi este reinhalat de fumător şi
de nefumătorii din preajmă.
 El este un component important al poluării interioare.
Fumatul pasiv
Fumatul pasiv reprezintă expunerea nefumătorului la
fumul de tutun, respectiv la combinaţia dintre curentul marginal
de fum de tutun, provenit din vârful aprins al ţigării care arde
mocnit şi curentul principal de fum, exhalat de fumătorul activ.
Doar 15 % din fumul de ţigară este inhalat de cel care
fumează, restul de 85% îl poţi inhala chiar tu!
Expunerea fumătorului pasiv diferă calitativ şi cantitativ
faţă de aceea a fumătorului activ:
 din cauza temperaturii mai scăzute a vârfului de ţigări care
arde mocnit, respectiv 700 - 8000C, faţă de circa 10000C când
fumătorul activ trage din ţigară, majoritatea produşilor de piroliză
se regăsesc în curentul lateral;
 concentraţia unor produşi toxici şi cancerigeni (fier, arsen,
cadmiu) este mai mare în curentul lateral decât în curentul
principal de fum.
Deşi difuzia în aerul încăperii reduce concentraţiile acestor
componenţi inhalaţi de fumătorul pasiv, fumatul pasiv reprezintă
un risc major pentru sănătate.
Markerii fumatului
Atât pentru fumătorii activi, cât şi pentru cei pasivi, identificarea
unor componente ale fumului de tutun sau ale metaboliţilor lor în umorile
organismului sau în aerul alveolar, reprezintă dovada expunerii şi
reflectă, prin nivelul concentraţiei markerului, intensitatea expunerii.
Nivelul tiocianaţilor în umori sau salivă, concentraţia monoxidului
de carbon în aerul expirat, nivelul sanguin al carboxihemoglobinei fac
distincţie între fumătorii activi şi cei pasivi; în prezent însă, cel mai sensibil
marker pentru expunerea la fum de tutun este reprezentat de nicotină şi de
metabolitul ei, cotinina.
Timpul de înjumătăţire al nicotinei este de aproximativ două ore,
prezenţa acesteia în sânge şi în salivă semnificând o expunere recentă.
Timpul de înjumătăţire al cotininei este de aproximativ 20 de ore,
reflectând expunerea cronică la fum de tutun. Determinarea concentraţiei
cotininei în sânge, în urină, sau în salivă arată nivele crescute la fumătorii
pasivi, comparativ cu cei neexpuşi la fum de tutun.
Nicotina traversează bariera feto-placentară, la fătul expus
existând o relaţie lineară între concentraţia serică a nicotinei şi a cotininei;
La sugarii alimentaţi natural de mame fumătoare, nivelul seric al
cotininei reflectă atât dozele primite pe cale digestivă prin lapte, cât şi pe
cele primite pe cale respiratorie prin inhalarea fumului de tutun;
La copiii şcolari s-a evidenţiat creşterea concentraţiei cotininei în
organism odată cu creşterea numărului de fumători din locuinţă şi mai ales în
funcţie de caracteristicile obiceiului de a fuma la părinţi, în primul rând la
mamă.
Efectele non-maligne ale fumatului pasiv
Grupa populaţională cea mai vulnerabilă la efectele
adverse ale fumatului pasiv sunt copiii, datorită imaturităţii
pulmonare şi imunităţii mai reduse la infecţii respiratorii.
Studiile epidemiologice la grupe mici de vârstă arată că
fumatul pasiv duce la o creştere a incidenţei bolilor acute
respiratorii, mai ales în primii trei ani de viaţă, cu creşterea riscului
apariţiei bolilor cronice respiratorii în anii următori şi cu
reducerea probelor funcţionale respiratorii (volume ventilatorii).
Fumatul pasiv al copiilor creşte semnificativ riscul de
apariţie a afecţiunilor urechii medii. Din punct de vedere al
consecinţelor pe termen lung în special privind dezvoltarea funcţiei
cognitive, otita medie acută reprezintă un risc major.
“ Sindromul tabagic fetal “( scăderea lungimii corpului, a
circumferinţei toracelui şi a capului).
“ Sindromul morţii subite a sugarului “ în cazul mamelor
fumătoare.
La adulţi, fumatul pasiv creşte riscul bolilor ischemice
coronariene; studiile epidemiologice arată că riscul de deces prin infarct
miocardic este mai mare la nefumătorii căsătoriţi cu fumători faţă de acela
al cuplurilor nefumătoare.
Mecanismul fiziopatologic arată că fumul de tutun măreşte
nevoia de oxigen a miocardului, induce concomitent o vasoconstricţie
coronariană şi dezechilibrează balanţa dintre cererea şi aportul de O2.
Studiile experimentale arată îngroşarea pereţilor arterelor
coronariene. Afectarea vaselor provoacă o creştere a incidenţei
hipertensiunii arteriale, a anevrismului aortei şi a accidentului vasculare
cerebral .
Pe baza datelor epidemiolgice şi clinice, fumatul pasiv creează
un exces de risc al cancerului pulmonar de 25% pentru nefumătorii
căsătoriţi cu fumători.
Fumatul pasiv este considerat un factor de întreţinere şi de
agravare a astmului bronşic, prin efectul lui iritant care produce
hiperreactivitate bronşică urmată de bronhospasm, iar în expunere cronică
episoadele astmatice se exacerbează ca durată şi ca gravitate.
Fumătorii suferă de gripa de trei ori mai mult decât nefumătorii!
Efectele maligne ale fumatului pasiv
 Fumatul este o cauza majora de cancer, 30% din toate decesele prin cancer
sunt atribuite fumatului. Implicarea lui are procente diferite de
determinare în funcţie de localizare:
- Cancerul cu localizare la nivelul plămânilor, trahee, si bronhii (90%);
- Cavitatea bucala ( buze, limbă, gură, faringe) (92%);
- Laringe (84%);
- Esofag (78%);
- Cancerul de pancreas(29%).
- Riscul de cancer al vezicii urinare creşte de trei ori;
- Cancer la rinichi (48%)
- Cancer de stomac si col uterin.
 Această evaluare a fost făcută pe baza relaţiei doză-răspuns dintre
expunerea la fum de tutun şi carcinogeneză.
 Deoarece un număr mare de carcinogeni ai fumului de tutun traversează
placenta, s-a încercat determinarea rolului expunerii prenatale în
carcinogeneză. Expunerea fătului la fumat pasiv prin obiceiul constant de a
fuma al părinţilor a fost asociat cu creşterea riscului de apariţie a tumorilor
craniene la copii, a rabdomiosarcomului, a leucemiei şi a limfomului
non-Hodgkin.
Fumatul activ şi sănătatea
 Principalele afecţiuni în care fumatul activ are un rol cauzal sunt:
- boala coronariană, arteriopatiile periferice obstructice, boala cerebrovasculară;
- cancerul pulmonar, bucal, laringian, esofagian, vezical, renal, pancreatic, gastric şi
uterin.
- 90% din bronhopneumopatiile cronice obstructive ( BPOC) sunt produse de fumat
- semnul caracteristic este tusea fumătorului, care duce la bronşita cronică, iar
aceasta la rândul ei duce la emfizem.
- boli gastrointestinale şi afecţiuni bucale.

 Altele efecte
- Gingivita - inflamaţia gingiilor datorată unei slabe igiene orale asociate fumatului.
- Fumătorii au de trei ori mai multe carii decât nefumătorii datorită plăcii dentare
care duce la dezvoltarea bacteriilor şi apoi la carierea şi pierderea dinţilor.
- Îngălbenirea dinţilor.
- Fumatul duce la îmbătrânirea prematură a pielii si la apariţia ridurilor din cauza
nicotinei. Fumătorii sunt la 40-49 de ani, mai ridaţi decât nefumătorii cu 20 de ani
mai în vârstă.
- Halena fumătorului se refera la mirosul neplăcut pe care îl exhală şi pe care nici o
apă de gură sau pastă de dinţi nu reuşeşte să o îndepărteze. “ Sărută un nefumător şi
vei simţi diferenţa “.

 7% din incendii sunt cauzate de fumat, producând un sfert din totalul deceselor
produse.
Motivaţii pentru renunţarea la fumat
Principalele motivaţii pentru renunţarea la fumat:
- probleme de sănătate (infarct miocardic, emfizem);
- presiunea familiei, a prietenilor sau colegilor;
- costul ţigărilor;
- preocuparea pentru curăţenie şi
- integrare socială.
Mulţi fumători au încercat să renunţe - reuşind să se abţină pentru
diverse perioade de timp - şi apoi s-au întors la obiceiul lor de a fuma.
De multe ori acest deznodământ este resimţit ca un eşec şi duce la o
diminuare a încrederii în sine şi a aprecierii de sine.
Cu cât motivele sunt mai numeroase, cu atât abstinenţa va fi mai
prelungită.
Înţelegerea modului în care are loc recuperarea în urma
dependentei şi a modului cum se menţine această recuperare sunt
esenţiale pentru prevenirea recidivei.