Sunteți pe pagina 1din 25

ESCARELE DE DECUBIT

BURTESCU CRISTINA Grupa 18, Seria II

Escarele de decubit sau ulcerele de presiune sunt leziuni profunde ale tesuturilor determinate de irigarea lor insuficienta cauzata de compresiunile indelungate ale acestora intre proeminentele osoase si un plan dur.

Regiuni anatomice cu risc crescut


Cele mai afectate regiuni anatomice in functie de pozitia in care este asezat pacientul sunt: 1. In decubit dorsal:omoplati, regiunea sacrala si fesiera,coate, calcai. 2. In decubit lateral:regiune temporal, Umr, maleole. 3. In decubit ventral:regiunea sternoclaviculara,genunchi.

Cel mai frecvent sunt afectati pacientii din sectiile de terapie intensiva, varstnicii supusi procedurilor ortopedice precum montarea protezelor si tratarea fracturilor. O prevalenta mare a ulcerelor de presiune se intalneste si la pacientii cu leziuni ale maduvei spinarii sau la batranii din camine.

Cauze
1.

2.

3.

Presiunea constant crescuta asupra tesuturilor ce conduce la ischemie ca urmare a lipsei de aport sanguin la acel nivel. Frecarea intre planul patului, cearceafuri si tegumentul pacientului determina microtraumatisme tisulare ducand la macerarea tesutului si ulceratie. Imobilizarea.

Clasificare
1.

Gradul I- eritem stabil mai mult de doua ore. Leziunea existenta este superficiala. La nivelul tegumentului apare o congestie vizibila datorata ischemiei. Vindecarea naturala este inca posibila.

2.

Gradul II-flictena(vezicula ce contine un lichid seros). Leziunea este superficiala, epidermul si dermul sunt

3.

4.

Gradul III-ulceratie profunda pana la nivelul fasciei musculare. Dezintegrarea tisulara afecteaza tesuturile subcutanate mai mult decat este vizibil la suprafata pielii. Exista un risc crescut de aparitie a infectiilor. Gradul IV-leziuni profunde ce ating inclusiv muschiul si osul. Riscul de aparitie a osteomielitei este foarte mare. Poate sa apara fenomenul de osificare heterotrofa ce poate conduce la aparitia altor escare.

Tratament
Inainte de instaurarea acestuia trebuie evaluata gravitatea ranii pentru a se stabili daca se apeleaza la o metoda chirurgicala sau non-chirurgicala. Tratamentul conservator se aplica in cazul escarelor de gradul I si II, in timp ce pentru ulcerele din stadiile III si IV se merge pe un tratament chirurgical.

Tratamentul conservator
In prima faza se doreste dezinfectarea ranii, iar in acest scop sunt folosite solutii specifice, precum: Solutia salina Betadina-eficienta impotriva fungilor, bacteriilor, sporilor Acidul acetic-utilizat impotriva Pseumodonas Aeruginosa Hipocloritul de sodiu.

Ulterior se utilizeaza pansamente speciale, transparente, adezive, semipermeabile si ocluzive ce permit schimburile gazoase si transferul de vapori de apa din transpiratie prevenind macerarea pielii sanatoase din jur.

Tratamentul chirurgical
Optiunile chirurgicale sunt: Inchiderea directa cu sutura a pieliicea mai simpla procedura Grefele de piele- pot repara doar defectele superficiale Lambouri cutanate si musculocutanate- reprezinta o bariera fiziologica impotriva infectiei permitand eliminarea spatiilor goale de la nivelul ranii si cresterea gradului de vascularizatie.

Vindecare

Exista 3 faze prin care ulcerele trec inainte de vindecare: Faza exudativa Faza de granulatie-faza in care se formeaza un tesut nou. Pentru a grabi aceasta etapa, baza plagii trebuie mentinuta intr-un mediu umezit. Faza de epitalizare-procesul de cicatrizare este accelerat