ORTOPEDIE -

TRAUMATOLOGIE
SEF DE LUCRARI

DR. UNGURIANU SORIN
ORTOPEDIA SE OCUPA DE CORECTIA SI
TRATAREA AFECTIUNILOR CE APAR LA
NIVELUL SCHELETULUI

ORTO = DREPT
PEDOS = PICIOR
TRAUMATOLOGIA SE OCUPA DE EFECTELE
AGRESIUNILOR AGENTILOR TRAUMATICI
DIRECTI SI INDIRECTI LA NIVELULUL
SCHELETULUI OSOS
TRAUMATOLOGIA
FRACTURI GENERALITATI,
ENTORSE, TRAUMATISME TENDOANE SI
TRAUMATISME MUSCULARE
LUXATII
FRACTURILE MEMBRULUI SUPERIOR SI A
CENTURII SCAPULARE
FRACTURILE MEMBRULUI INFERIOR
FRACTURILE COLOANEI VERTEBRALE SI A
CENTURII PELVINE
POLITRAUMATISMELE
PROTEZAREA MEMBRELOR
ORTOPEDIA
DIFORMITATILE COLOANEI VERTEBRALE
OSTEODISTROFII: OSTEONECROZE,
OSTEOCONDROZE;
OSTEOPOROZA, OSTEOLIZA,
OSTEOMALACIA
ARTROZELE
INFECTIILE OSOASE
TUMORILE OSOASE
LUXATII CONGENITALE, MANIFESTARI
OSOASE DIN COLAGENOZE

FRACTURI DEFINITIE
Fractura o solutie de continuitate
la nivelul osului, produsa in urma
unui traumatism de o oarecare
violenta; uneori, fractura se produce
in urma unui traumatism de mai
mica importanta, care actioneaza
asupra unui os fragilizat printr-o
suferinta anterioara (osteoporoza,
tumoare osoasa, osteita etc.).
fracturi
fracturi
ETIOLOGIE
Frecventa. Se apreciaza ca fracturile reprezinta 10% din
totalul traumatismelor si sunt de 10 ori mai frecvente decat
luxatiile. Aceasta frecventa creste in mod deosebit in
cazuri de catastrofe, accidente de circulatie.
Varsta: frecventa cea mai mare se situeaza intre 20
40 de ani.
La copii frecventa lor este mai mica, daca le raportam la
numarul mare de traumatisme pe care acestia le sufera.
Aceasta se explica prin elasticitatea mai mare a oaselor,
prin greutatea mai mica a corpului si prin masa musculara
mai redusa. In schimb decolarea epifizara este mai
obisnuita.
La batrani, fractura se produce si dupa un traumatism mai
putin violent, din cauza fragilitatii particulare a osului prin
osteoporoza.
MECANISME DE PRODUCERE
DIFERA IN FUNCTIE DE STRUCTURA OSULUI:
OS SANATOS
OS BOLNAV: - OSTEOPOROZA
- METASTAZA OSOASA

MECANISME DE PRODUCERE
directe si indirecte
1.Fracturile directe.
Fractura se produce la
nivelul la care
actioneaza forta
reprezentata prin
zdrobire, compresiune
sau soc violent. Acestea
sunt fracturile din marile
accidente care se
asociaza cu leziuni mai
mult sau mai putin
grave ale partilor moi.
FRACTURI DIRECTE

FRACTURI DIRECTE
FRACTURA DIRECTA
MECANISME DE PRODUCERE
2.Fracturile indirecte.
Fractura se produce in
alt loc decat acolo unde
a actionat agentul
traumatic. Aceste
fracturi sunt cele mai
numeroase si, dupa
modul de aplicare a
traumatismului, se pot
produce diferite tipuri
anatomopatologice de
fracturi.
FRACTURI INDIRECTE
FRACTURI INDIRECTE
MECANISME
DE PRODUCERE
compresiune in lungul
axului osului, ducand la
fractura epifizei, ca in
fracturile de astragal sau de
pilon tibial, in urma caderilor
de la inaltime;
flexiune, cand forta se
exercita asupra unei
extremitati osoase, cealalta
fiind fixata. Se produce o
tendinta la exagerarea sau
redresarea unei curburi
osoase care, depasind
elasticitatea normala, rupe
osul la maximum de curbura ;


FRACTURI PRIN FLEXIUNE
FRACTURI PRIN COMPRESIUNE
MECANISME
DE PRODUCERE
tractiune, in urma
contractiilor musculare
violente care duc la
smulgerea unor fragmente
osoase, ce reprezinta zone
de insertie tendinoasa, sau
fracturile parcelare ale
epitfizelor prin tractiune
ligameretara ;

torsiune, cand forta
vulneranta produce o
rasucire a membrului,
determinand totodata o
fractura spiroida sau
helicoidala.


FRACTURI PRIN
TORSIUNE
TIPURI DE FRACTURI
Fracturile incomplete se observa mai ales la copii si se
prezinta sub urmatoarele forme :

deformarea osului in grosime, care are loc printr-un
mecanism de presiune in lungul osului. In aceste conditii se
produce mai mult o dislocare trabeculara in regiunea
metafizara care se traduce radiografic printr-o usoara
ingrosare fusiforma sau in inel;

ruperea incompleta sau inflexiunea se observa la copii,
cand datorita elasticitatii osului si a grosimii 'periostului, se
produce un traiect de fractura care intereseaza numai
corticala dinspre convexitatea osuiui.
Este clasica fractura en bois vert .

ruperea incompleta
sau inflexiunea se
observa la copii,
cand datorita
elasticitatii osului si
a grosimii
'periostului, se
produce un traiect
de fractura care
intereseaza numai
corticala dinspre
convexitatea osuiui.
FRACTURA IN LEMN
VERDE
FRACTURILE COPILULUI
Deformarea n grosime
FRACTURILE COPILULUI
Clasificarea SALTER

Fractur
SALTER I
FRACTURILE COPILULUI
Clasificarea SALTER
Fractur
SALTER II
FRACTURILE COPILULUI
Clasificarea SALTER
Fractur
SALTER III
FRACTURILE COPILULUI
Clasificarea SALTER
Fractur
SALTER IV
FRACTURILE COPILULUI
Clasificarea SALTER
Fractur
SALTER V
FRACTURILE COPILULUI
Clasificarea SALTER
GRAVITATE
SPIROID OBLIC TRANSVERS CU AL TREILEA FRAGMENT BIFOCAL COMINUTIV

ANATOMIE PATOLOGIC- FRACTURILE COMPLETE
Traiectul de fractura poate sa aiba sediul variabil, in
caz de fractura directa si, dimpotriva, sa se situeze
la nivelul punctelor slabe ale osului, daca fractura
este indirecta. El poate sa fie transversal, oblic,
spiroid, longitudinal.

Spiroid
ANATOMIE PATOLOGIC
Traiect de fractur
Oblic
ANATOMIE PATOLOGIC
Traiect de fractur
Transvers
al
ANATOMIE
PATOLOGIC
Traiect de fractur
Cu al treilea
fragment
ANATOMIE PATOLOGIC
Traiect de fractur
Bifocal
ANATOMIE PATOLOGIC
Traiect de fractur
ANATOMIE PATOLOGIC
Traiect de fractur
Cominutiv
Deplasarea fragmentelor este variabila, uneori
minora, alteori este complexa.
Aceasta deplasare se poate face :

- prin translatie, cand unul din fragmente este
deplasat inainte, inapoi, intern sau extern fata
de celalalt fragment;
- prin ascensiunea unui fragment in lungul
celuilalt, producand incalecarea lor;
- prin rotatie, cand un fragment se roteste in
jurul axului sau longitudinal, in vreme ce
celalalt ramane imobil, sau ambele fragmente
se rotesc unul fata de celalalt; in aceste cazuri
exista decalajul, fragmentelor ;
- prin unghiularea unui fragment fata de
celalalt.

Translaie nclecare Angulaie Rotaie
ANATOMIE PATOLOGIC
Deplasri
Diastazis nfundare
ANATOMIE PATOLOGIC
Deplasri
Fr deplasare
Translaie
ANATOMIE PATOLOGIC
Deplasri
nclecare
ANATOMIE PATOLOGIC
Deplasri
Angulaie
ANATOMIE PATOLOGIC
Deplasri
Diastazis
ANATOMIE PATOLOGIC
Deplasri
Deplasari
combinate
Translaie-
Angulaie
ANATOMIE PATOLOGIC
Deplasri
ANATOMIE PATOLOGIC
Deplasri
nfundare
nfundare
ANATOMIE PATOLOGIC
Traiect de fractur
SEDIUL FRACTURII
este important pentru diagnostic,
prognostic si tratament;
unui os lung i se disting: diafiza, doua
metafize si doua regiuni epifizare;
intre metafiza si epifiza, la copil exista
placile de crestere;
fractura diafizara are o suprafata redusa
de contact;
fractura metafizara si epifizara are
suprafata mai intinsa de contact;
fracturile epifizare au uneori traiectul
situat articular, in acest caz se numesc
fracturi intraarticulare.
Diafizar



Metafizar
Articular
ANATOMIE PATOLOGIC
Sediu
Semne de
probabilitate
deformare
scurtare
echimoz
durere la palpare
Semne de certitudine
mobilitate anormal
crepitaie osoas
netransmisibilitatea
micrii
ntreruperea
continuitii osoase
SEMNELE FRACTURILOR
Semne locale
NU SE CAUT
EXAMEN RADIOLOGIC
Doua incidente avand intre ele un unghi
de 90 (fata si profil); rareori sunt necesare
si incidente oblice;
Doua articulatii vecine focarului de frctura;
Radiografii ale celor doua membre
comparativ (necesare relativ rar);
Imediat dupa traumatism, unele traiecte
de fractura sunt dificil de descoperit
(exemplu: fractura de scafoid); pentru a
evita o greseala se vor executa in astfel
de cazuri doua radiografii: in urgenta si la
10-14 zile dupa accident.
! radiografiile trebuie sa fie de buna
calitate

EXAMENE PARACLINICE
Tomografia computerizat

EXAMENE PARACLINICE
Scintigrafia
Tc
99


EXAMENE PARACLINICE
Rezonana magnetic nuclear
Fractur
osteocondral
condil femural
EVOLUTIE
fractura evolueaza catre sudura extremitatilor
fracturate printr-o formatie denumita calus.

PATRU FAZE EVOLUTIVE

1Faza hemoragica si hiperemica (faza psoudoinflamatorie).
revarsatul sanguin,hematomul post fracturar, se retrage
2. Faza calusului fibros :. Celulele conjunctive nediferentiate care au
invadat hematomul se multiplica si se transforma in celule formatoare
de os (osteoblaste) si de cartilaj (condroblaste) Acest tesut de
neoformatie duce la unirea fragmentelor osoase cu un calus fibros, in
interiorul caruia se gasesc si insule de tesut cartilaginos .
3. Faza calusului osos primitiv : Catre a treia saptamana de evolutie,
calusul fibros incepe sa se mineralizeze iar zonele cartilaginoase incep sa
sufere un proces de osificare encondrala, astfel ca se ajunge la un calus
osos primitiv cu trabeculatie dezordonata.
4. Faza calusului osos definitiv dureaza pana la 2 3 luni
HEMATOM
VINDECAREA FRACTURILOR Osificarea indirect
POPULAT
UNIFORM
CALUS
FIBROS
CALUS
OSOS
PRIMITIV
REMODELAJ
I inflamatorie II calus provizoriu III definitiv
Complicatiile generale imediate.
Ele sunt consecinta traumatismului si sunt
dependente de violenta acestuia si de
teren.
Congestia pulmonara se instaleaza la
batrani repede dupa traumatism, ducand
la bronhopneumonie grava.
Tulburari urinare apar la batrani cu
adenom de prostata care, pana la accident
urinau multumitor.
Infectia urinara, care urmeaza retentiei
de urina cu azotemia consecutiva, poate
sa pericliteze viata accidentatului.
Diabetul, care era latent inaintate de
traumatism, poate sa ia un aspect clinic sever,
ducind la acidoza.
Embolia grasoasa, altadata contestata, se
admite azi ca este destul de frecventa si
constituie o complicatie grava. Grasimea
medulara vehiculata de la nivelul focarului de
fractura, poate sa produca embolii grasoase
pulmonare cu dispnee, junghi toracic, paloare,
senzatie de moarte iminenta. Emboliile grasoase
cerebrale pot sa duca la o stare de somnolenta,
amnezie, confuzie sau tulburari vizuale.In cazul
emboliei grasoase, la 23 zile de la accident,
urinile contin picaturi fine de grasime iar uneori
capata un aspect lactescent.

Complicatii locale, imediate
1.Fractura deschisa. Comunicarea focarului de
fractura cu exteriorul se poate face printr-o plaga
produsa din afara de catre agentul vulnerant. In
acest caz plaga este mare, adesea anfractuoasa,
cu corpi straini inclusi si practic infectata. Alteori,
comunicarea focarului cu exteriorul se face
dinauntru, prin inteparea pielii si a tesuturilor moi
de catre unul din fragmentele osoase, cu ocazia
unei mobilizari imprudente a fragmentelor sau in
urma unei tentative de reluare a mersului,
imediat dupa accident. In aceste cazuri plaga
este punctiforma si fractura poate sa fie
considerata neinfectata.
Comunicarea focarului de fractura cu exteriorul
face ca hematomul fracturar sa se scurga (si prin
aceasta se intarzie procesul de cicatrizare), iar pe
de alta parte se deschide poarta pentru infectie.

III A
III C
II
III B I
COMPLICAIILE FRACTURILOR
Fractura deschis

2.Infectarea focarului de fractura perturba in
mod grav procesul de consolidare, ajungandu-se
la osteita si pseudartroza.
Infectia duce la lichefierea calusului
fibrinoproteic din primele zile, datorita toxinelor
microbiene de tipul streptokinazei. In mediul
septic diferentierea celulara spre linia
condroblastica si cea osteoblastica nu se mai
produce, incat se scoate din mecanismul osificarii
contributia osteoblastelor. Prin toate aceste
mecanisme, infectia se dovedeste a fi un factor
inhibitor al procesului de consolidare.

3.Leziunile nervoase. Deosebit de expusi la
traumatisme sunt nervul radial, care poate fi
lezat la nivelul santului de torsiune al
humerusului, nervul sciatic popliteu extern, la
nivelul gatului peroneului si nervul median la
plica cotului. Dar si celelalte trunchiuri nervoase
pot sa fie lezate, fie in momentul traumatismului,
fie printr-unul din fragmente. Leziunile pot sa
mearga de la simpla contuzie a nervului
(neuropraxis), la inteparea acestuia cu
intreruperea cilindraxilor (axonotmesis) si pana la
sectiunea completa a nervului (neurotmesis).
Asocierea leziunii nervoase la fractura impune,
din punct de vedere terapeutic, interventia
chirurgicala.

Leziune
primar
COMPLICAIILE FRACTURILOR
Leziune nervoas
Leziune secundar
4.Leziunile vasculare duc la hemoragii
mari prin ruperea unor vase importante,
cu instalarea unei anemii grave. Inteparea
unui vas de calibru mare duce la
constituirea unui hematom pulsatil sau a
unui anevrism.
5.Trombozele venoase. Sunt cunoscute
edemele cronice ale membrelor dupa
scoaterea aparatelor gipsate de
imobilizare a fracturilor. Frecventa
complicatiilor trombotice la nivelul
membrului pelvian este mai mare la
persoanele in varsta si la cei cu deficiente
cardiace.


Arteriografie n fractura diafizei
femurale
COMPLICAIILE FRACTURILOR
Leziune arterial
6.Ischemia. Membrele pot sa fie private, din cauze
diverse, de circulatia sanguina intr-un mod mai
mult sau mai putin important.
a) Ischemia cutanata duce la formarea escarelor
care, in momentul desprinderii, deschide focarul
de fractura si produce infectarea ei secundara.
De obicei, aceste escare se produc prin apasarea
aparatului gipsat asupra eminentelor osoase
(maleole, calcii, crestele iliace) si pot sa fie
evitate printr-o atenta aplicare a gipsului.

b) Daca ischemia este mai profunda ea poate sa
atinga nervii, producand o paralizie, care poate
sa fie definitiva, daca circulatia nu se restabileste.
Ischemia la nivelul muschilor produce
infarctizarea lor cu scleroza si retractie
consecutiva. Aceste ischemii musculare,
frecvente la nivelul antebratului, constituie
sindromul Volkmann) si, leziuni similare pot sa fie
intalnite si la nivelul gambei si al piciorului.
c) Cand ischemia este intinsa si mai accentuata
se produce gangrena membrului.

7. Interpunerea de parti moi care vor favoriza
instalarea pseudartrozei
Lipsa crepitaiei osoase
Diastazis

COMPLICAIILE FRACTURILOR
Interpoziia
Complicatii locale tardive
1.Calusul vicios se
intalneste cand fractura nu
a fost corect redusa sau
cand deplasarea s-a
reprodus sub aparatul
gipsat. Desi fractura s-a
vindecat, restabilirea
continuitatii osoase s-a
facut in asa fel, incat ea
antreneaza tulburari
functionale.
2.Intarzierea de
consolidare. Intarzierea
de consolidare a fracturilor
poate sa tina de o reducere
imperfecta a fragmentelor
sau de o contentie
insuficienta a lor.

3.Pseudartroza.
In intarzierea de consolidare, osificarea
reparatoare se efectueaza, dar cu mare
intarziere, ceea ce are ca rezultat o prelungire a
timpului de vindecare. Intarzierea de consolidare
este o stare tranzitorie, care poate sa evolueze
spre vindecare sau spre pseudartroza.
Pseudartroza este, dimpotriva, o stare
definitiva; fara interventie chirurgicala
activitatea osteogenica este definitiv oprita.

In aprecierea starii de pseudartroza, factorul
timp nu poate fi invocat. Cel mai bun criteriu
clinic este disparitia durerii din focar la
mobilizarea fragmentelor.
Trei tipuri anatomopatologice de pseudartroze:
1.Pseudartroza fibrosinoviala realizeaza o adevarata
articulatie rudimentara, cu extremitatile osoase
operculate si modelate unul pe celalalt, cu o capsula
articulara si legaturi fibroase interfragmentare si adesea
cu o cavitate sinoviala. Aceasta varietate de pseudartroza
este rara.
2.Pseudartroza fibroasa este cea mai frecventa.
Extremitatile osoase sunt densificate, uneori efilate, mai
frecvent sunt ingrosate, in picior de elefant, cu canalul
medular operculat. Intre, fragmente se gaseste un tesut
fibros dens si dur, ceea ce face ca focarul de
pseudartroza sa fie putin mobil si impotenta functionala
redusa, bolnavul putand, sa mearga cu pseudartroza.
Alteori, extremitatile osoase sunt largi, dar rarefiate, cu
osteoporoza; aceasta varietate, din punct de vedere
terapeutic, este favorabila.
3. Pseudartroza flotanta. Spatiul interfragmentar este
mult mai larg, ajungand la 812 cm si este umplut cu
tesut fibros. Extremitatile osoase sunt efilate,
eburnificate, cu obliterarea canalului medular.
PSEUDARTROZA FIBROASA
PSEUDARTROZA FIBROSINOVIALA
Pseudartrozele, in marea lor majoritate, se
datoresc greselilor de tratament, starii generale a
bolnavului si caracterului traumatismului.
Caracterul traumatismului. Pierderea de
substanta osoasa produsa prin traumatismul
initial sau prin interventia chirurgicala;
Infectia. Daca fractura s-a infectat,
consolidarea poate sa esueze ajungand la
pseudartroza.
Necroza. Traumatismul poate sa suprime
vascuiarizarea unui fragment osos (fractura
dubla, fractura colului femural) si sa intarzie
sau sa impiedice consolidarea;
Starea generala a bolnavului. S-a
incriminat altadata sifilisul, diabetul,
malaria, ca fiind responsabile de
instalarea pseudartrozei.
Greseli de tratament:
-greseli de reducere,;
-greseli de imobilizare, prin
imobilizarea insuficienta sau de prea
scurta durata;
-greselilor de tehnica chirurgicala
prin: lipsa de asepsie, deperiostare
larga, fixare defectuoasa a
fragmentelor, folosirea unor materiale
de osteosinteza neadeevate.

Osteoporoza posttraumatica
Aceasta osteoporoza, cunoscuta si
sub denumirea de sindromul Sdeck-
Leriche, se instaleaza in urma
fracturilor sau a entorselor. Evolutia
acesteia este legata de factorul
determinant care este traumatismul
si de factorii favorizanti cum sunt cel
psihic si cel endocrin.
FRACTURA PE
OSTEOPOROZA
Clinic, osteoporoza
posttraumatica se
manifesta prin dureri
permanente la
incercarile de
mobilizare, atrofie
musculara, tulburari
vasomotorii
(manifestate prin
cianoza, raceala,
hiperhidroza) si printr-
un edem dur, situat
pe fata dorsala a
piciorului sau a mainii.
EXAMEN RADIOGRAFIC
Radiografic, se
constata o
demineralizare
intensa a oaselor
mainii sau ale
piciorului, cat si a
extremitatilor oaselor
lungi din vecinatate.
Aceasta decalcifiere
este la inceput
lacunara, cu
alternante de zone
osoase cu structura
normala cu altele in
care orice structura
dispare, dand oaselor
un aspect patat.
TRATAMENTUL FRACTURILOR

Obiectivul principal al tratamentului
fracturilor il constituie restabilirea
functiei si, pe cat posibil, si a formei
membrului. De aceea tratamentul
trebuie sa realizeze:

Refacerea, pe cat posibil anatomica, a
osului fracturat, prin reducerea
fracturii si imobilizarea ei pana la
formarea unui calus solid.

Mentinerea in stare functionala a
articulatiilor, muschilor si circulatiei
membrului sau restabilirea cat mai
rapida a acestora. Acestea se
realizeaza prin reducerea timpului de
imobilizare la minimum necesar,
compatibil cu consolidarea fracturii si
prin instituirea, cat mai precoce, a
unui tratament de recuperare
functionala, prin contractii musculare
si mobilizarea articulara chiar din
timpul imobilizarii fracturii.
Metode:
1. tratamentul ortopedic, fara deschiderea
focarului de fractura
2. tratamentul chirurgical.

reducerea fracturii.: usurata daca
contractura musculara este anihilata
prin anestezie sau prin tractiune
continua, timp suficient
imobilizarea ei.: aparatul gipsat trebuie
sa imobilizeze cel putin o articulatie
deasupra si o alta sub focarul de
fractura, evitand astfel miscarile de
rotatie in ax. Membrul trebuie sa fie
imobilizat, pe cat posibil in pozitie
functionala, pentru a preveni redorile,
atrofia musculara si osoasa.
PRIMUL AJUTOR
Prima etapa este la locul accidentului:
1. calmarea durerii
2. degajarea corecta a bolnavului cu evitarea
unor miscari care pot produce complicatii
(exemplu: evitarea flexiei in traumatismele
coloanei vertebrale)
3. refacerea aproximativa a anatomiei regiunii
prin tractiunea in ax;
4. imobilizarea provizorie, care in aceasta
etapa este de cele mai multe ori
improvizata: se utilizeaza mijloace avute la
indemana (bete, scanduri, cartoane, usa)
A doua etapa a primului ajutor este acordata de
persoane specializate
administrarea unui calmant
eventual pansament (fractura deschisa)
reducerea aproximativa prin tractiune in
ax
imobilizare provizorie corecta a fracturii
eventuala seroprofilaxie antitetanica
(fractura deschisa)
garou in cazul leziunilor vasculare (ora
aplicarii garoului va fi mentionata pe
biletul de trimitere)
TRATAMENTUL CONSERVATOR
metoda ortopedica pura
metoda extensiei continue
metoda functionala
METODA ORTOPEDICA PURA
intrebuintata in cazul fracturilor stabile sau fara deplasare
se face in trei timpi: reducerea, imobilizarea si reeducarea
functionala.
Timpul I: reducerea fracturii deplasate
anestezie adecvata care inlatura durerea si spasmul
reducere prin extensie, contraextensie si manipulare in focar
reducerea instrumentala
Timpul II: contentia (imobilizarea) fracturii
se face cu ajutorul aparatului gipsat
aparatul gipsat va respecta urmatoarele reguli:
sa fie necaptusit, bine mulat
sa cuprinda o articulatie deasupra si alta sub focarul de fractura
sa fie aplicat in pozitie functionala
sa lase extremitatile libere
Timpul III: reeducarea functionala
METODA EXTENSIEI CONTINUE
indicata in fracturile instabile (oblice lungi,
spiroide sau cominutive)
reducerea se obtine in timp
se face printr-un sistem compus din brosa
si potcoava, cablu, scripeti, greutati
contraextensia se face prin inclinarea
patului bolnavului
pot fi necesare manipulari in focar cu
benzi circulare sau saculeti cu nisip
combinarea extensiei continue cu
aparatul gipsat: dupa reducerea fracturii
prin extensie continua in primele 14-21
zile, imobilizarea se va continua cu
aparatul gipsat
METODA TRATAMENTULUI FUNCTIONAL
propusa de Lucas-Championniere
se bazeaza pe principiul abandonarii
fracturii in scopul salvarii vietii
permite mobilizarea bolnavului in
absenta tratamentului fracturii
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Metoda de tratament care vizeaza
restabilirea continuitatii osului
fracturat (sectionat sau rezecat) cu
ajutorul unor materiale biologice sau
metalice poarta numele de
osteosinteza
Osteosinteza ridica trei probleme:
indicatia metodei, alegerea
materialului de fixare si tehnica de
introducere
TIPURI
DE
OSTEO
SINTEZA
TIPURI DE OSTEOSINTEZA
TIPURI DE OSTEOSINTEZA

OSTEOSINTEZA CU FIXATOR EXTERN

PROTEZE

Indicatiile tratamentului
chirurgical:
Indicatii absolute:
Fracturile ireductibile
Fracturile intraarticulare deplasate la adult
Fracturile asociate cu leziuni vasculare

Indicatii relative:
deplasarile secundare
fracturile osului bolnav
fracturile cunoscute ca imposibil de tratat cu
metode inchise (antebrat, Monteggia, Galeazzi,
col femural)
diverse asocieri fracturare (fracturi etajate,
polifracturi)
MATERIALE DE OSTEOSINTEZA
OSTEOSINTEZA CENTROMEDULARA:
-cui Gamma
- tija Kunther
- tija Ender
OSTEOSINTEZA CU PLACI SI SURUBURI:
- complex DHS sau DCS
- placi si suruburi
- suruburi
- brose, saibe



CUI GAMMA
FOLOSIT
PENTRU
OSTEOSIN-
TEZA
CENTROME-
DULARA
OSTEOSINTEZA CENTROMEDULARA CU TILA
KUNTHER ZAVORATA
Osteosinteza cu tije Ender
COMPLEX DHS
DE FIXARE A
FRACTURILOR
PROXIMALE
DE FEMUR
LAMA PLACA LA 95 GRADE VERSUS COMPLEX OCS
TIPURI DE PLACI DE
FIXARE A FRACTURILOR
EPIFIZARE
TIPURI DE PLACI PENTRU REZOLVAREA FRACTURILOR DE
TREIME INFERIOARA DE FEMUR: IN STANGA, LAMA PLACA LA 95
GRADE, IAR IN DREAPTA, PLACA SPECIALA
PLACI SPECIALE DE RECONSTRUCTIE
OSTEOSINTEZE CU PLACI SI SURUBURI SI
BROSE CENTROMEDULARE
FIXATOR ELIZAROV
ALTE TIPURI DE FIXATOARE EXTERNE
FOLOSITE IN FRACTURILE DESCHISE
PROTEZE BIPOLARE SI UNIPOLARE CU
INDICATIE IN FRACTURILE DE COL FEMURAL
TIPURI DE PROTEZE: PROTEZA MOORE IN STANGA,
IAR IN DREAPTA PROTEZA TOTALA CIMENTATA
PROTEZA TOTALA DE GENUNCHI
M
U
L
T
U
M
E
S
C