Sunteți pe pagina 1din 28

Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie ,, N.

Testemitanu
Tema: ANCHILOZA ARTICULATIEI
TEMPORO-MANDIBULARE
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA I
IMPLANTOLOGIE ORAL A. GUAN
Dr.med., confereniar universitar Dumitru Sirbu
Facultatea Stomatologie
Din greaca 'ankylosis de la ankylos-ndoit,
ncovoiat, nepenirea articulaiei.
Anchiloza temporo-mandibulara este
imposibilitatea permanenta si completa a miscarilor
mandibulei, datorita suprimarii articulatiei prin
sudarea anormala intre condilul mandibular si
cavitatea glenoida a osului temporal.
DEFINITIA
Anchiloza temporomandibulara este mult mai
rara decat anchilozele articulatiilor mari. Se
produce mai frecvent la copii decat la adulti: din
10 anchiloze, 8 se instaleaza la copii si numai 2 la
adulti. Originea anchilozelor este uneori greu de
precizat, adesea ele provenind inca din copilarie.
ETIOLOGIE
1. Traumatisme - 45,6%;
2. Infeciile loco-regionale-38, 3%;
3. Poliartrita cronic evolutiv 1,93%;
4. Neprecizate 15,6%.
ETIOLOGIA
1. Aproximativ, 2/3 din anchiloze survin dupa artrite infectioase.
Artritele infectioase se intalnesc mai ales la copii, cauza lor fiind foarte variata:
Supuratii ale urechii externe;
Parotidite supurate sau adenoflegmoane ale regiunii parotidiene;
Artrite, complicand unele boli infectioase;
La adult, anchilozele consecutive artritelor supurate sant adesea datorate
supuratiilor de cauza dentara, provocate indeosebi de molarul de minte,
osteomielitei ramului ascendent al mandibulei, parotiditei supurate.
2. Traumatismele: plagi articulare cu sau fara patrundere de corpi straini, fracturi
intraarticulare, traumatisme obstetricale, prin aplicarea forcepsului sau prin manevre
manuale incorecte; acestea din urma sant adesea numite anchiloze congenitale.

Leziunele traumatice urmate de anchiloza
temporo-mandibular snt:
Fracturile intraarticulare ale condilului;
Fracturile cavitii glenoide;
Leziuni ale oaselor i meniscului prin traumatism
obstretical;
Plgile articulaiei cu sau fr ptrunderea de corpi
strini.


Cauzele anchilozei postinfecioase snt:

Supuraiile otomastoidiene;
Parotiditele supurate sau adeno-flegmoanele regiunii
parotidiene;
Supuraiile localizate n jurul ramului ascedent
mandibular;
Artritele gonococice, traumatice;
Scarlatina.


Sub aciunea infeciilor i traumatismelor elementele articulate
(CARTILAJUL, MENISCULUL) se distrug


ESUT FIBROCARTILAGINOS


ESUT OSOS (CALUS OSOS)

mai mult sau mai puin voluminos.
Care poate fi:
limitat, sub forma unei
puni articulaia parial;
nglobeaz ntr-un bloc
toate elementele articulaiei
articulaia total.
PATOGENIA
Se deosebesc anchilozele fibroase sau osoase, partiale sau totale, unilaterale
sau bilaterale.
1. In anchilozele fibroase, tesutul fibros dezvoltat la nivelul articulatiei
sudeaza suprafete articulare, retracta capsula si uneori se dezvolta si in
afara ei.
2. In anchilozele osoase, adevarate, pot fi partiale, cu pastrarea unor portiuni
ale articulatiei sau, mai des, totale, articulatia fiind cu totul disparuta.
Suprafetele osoase articulare sunt distruse si sudate intr-un bloc osos, a
carui grosime poate fi considerabila. Blocul osos se limiteaza rar la capul
condilului si cavitatea glenoida, de cele mai multe ori depaseste limitele
articulatiei, intinzandu-se de la conductul auditiv extern pana la apofiza
coronoida, iar in profunzime pana la apofiza pterigoida; in acest caz, ramul
ascendent al mandibulei este sudat la baza craniului, iar incizura sigmoida
disparuta.

Anchiloza temporomandibulara poate fi unilaterala sau bilaterala.
Muschii mobilizatori ai mandibulei sunt adesea atrofiati, in anchilozele
dezvoltate in copilarie, prin distructia cartilajului de crestere condilian, se
produc tulburari grave in dezvoltarea hemimandibulei de partea leziunii.
In anchilozele unilaterale, se produce o microgenie cu laterogenie de partea
articulatiei bolnave, iar in anchilozele bilaterale, o microgenie cu retrogenie
accentuata profilul de pasare.
PATOGENIA
Se descriu forme anatomoclinice de anchiloz:
de tip posterior localizate ntre condil i
cavitatea glenoid
de tip anterior localizate ntre apofiza coronoid
i arcada temporozigomatic
totale interesnd condilul, incizura sigmoid i
apofiza coronoid.
Examenul radiologic
Se constat prezena blocului osos cu dispariia
liniei interarticulare, deformarea condilului, eventual
dispariia incizurii sigmoide i sinostoza dintre
mandibula i arcada temporo-zigomatic.
Tabloul clinic
n anchilozele unilaterale, mentonul este
retrudat i deviat de partea bolnav. Hemimandibula de
partea bolnav este mai scurt, mai subire, dar apare
proeminent, iar cea de partea sntoas, de lungime
normal, cu unghiul mandibular deschis, apare mai
turtit. Aceast turtire fiind interpretat drept atrofie,
provocnd confunizie la stabilirea diagnosticului. Linia
interincisiv este deviat de partea bolnav. La palpare
se percepe blocul osos de partea bolnav, iar de partea
sntoas micrile condilului se transmit foarte puin,
sau uneori, deloc.

n anchilozele bilaterale

Relieful mentonier este ters; brbia este mult retrudat i bolnavii au
aspectul caracteristic de "profil de pasare". Linia median, interincisiv,
este pstrat, iar incisivii inferiori sunt mult vestibularizai, dispusi oblic n
evantai si sunt culcati pe buza inferioara, determinand o ocluzie
deschisa anterior. Datorit lipsei de autocurire, dinii prezint depozite
masive de tartru cu parodontit marginal cronic


Anchiloza atrage dup sine i tulburri funcionale
importante;
Masticaia este suprimat, bolnavii fiind nevoii s se
hrneasc numai cu alimente moi, pstoase, introduse prin
spaiile interdentare.
Fonaia este defectuoas; vocea este uierat printre dini
i are o intensitate redus.
Respiraia
DIAGNOSTICUL
1. Diagnosticul pozitiv se stabileste usor pe baza examenului clinic si
radiologic.

2. Diagnosticul diferential se face cu: trismusul, constrictiile de maxilare
de origine musculara, cutaneomucoasa sau osoasa extraarticulara, cu
luxatia ireductibila a mandibulei, cu hemiatrofia faciala sau mandibulara
congenitala, cu fractura, cu infundarea arcadei temporo-zigomatice.

TRATAMENTUL
1. Tratamentul preventiv al anchilozei temporomandibulare consta in tratamentul
corect si la timp al bolilor, care pot duce la anchiloza (artrite, fracturi intraarticulare,
osteomielite, supuratii ale partilor moi, otite etc).
Reducerea si imobilizarea fracturilor condiliene trebuie sa fie corecta si urmata
sistematic de mecanoterapie si fizioterapie. In tratamentul tuturor starilor patologice
articulare si periarticulare se urmareste pastrarea integrala a functiei articulatiei
temporomandibulare prin metode medicale si ortopedice.
la copii, este bine s se instituie un tratament corect al afeciunilor traumatice i
inflamatorii care pot duce la apariia de anchiloze temporomandibulare. Orice
lovitur pe menton trebuie s fie urmat de un examen minuios al ATM, la o
fractura condilian imobilizarea va fi urmat n mod obligatoriu de mecanoterapie.
Dup accidentele infecioase regionale s se instituie o terapie articular activ
La aduli anchiloza este de obicei din cauza tratrii incorecte a traumelor la nivelul
apofizei condiliene.
2. Tratamentul curativ presupune doua actiuni: interventia chirurgicala
obligatorie, pentru a inlatura obstacolul si a crea o noua articulatie, precum si o
actiune mobilizatoare, prin mecanoterapie postoperatorie.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Abordarea chirurgicala a articulatiei temporomandibulare este dificila datorita
prezentei nervului facial, care trebuie respectat obligatoriu.
Se pot folosi cai de acces preauriculare, retroauriculare si subangulomandibulare si
numeroase traiecte de incizie.
Eliberarea mandibulei se obtine prin osteotomie, practicat la diferite nivele, astfel osteotomia se
poate face la distanta de articulatie, evitand blocul sau chiar prin insusi blocul osos; se va
urmari sa se creeze o noua articulatie cat mai aproape de locul sau normal, prin osteotomii
simple sau modelante, sau rezectii mai mult sau mai putin intinse ale blocului osos.
Osteotomiile simple sunt urmate de recidive, iar rezectiile osoase prea intinse produc scurtari
importante ale ramului ascendent, cu agravarea tulburarilor fizionomice si functionale.
Pentru a evita refacerea postoperatorie a anchilozei, osteotomiile s-au asociat cu diverse
interpozitii: fascicule musculare din temporal sau maseter, fascia lata, grasime, autocartilaj
costal sau cartilaj de cadavru conservat, materiale aloplastice (piese de fildes, tantal, vitaliu
sau rasini acrilice). Mentinerea succesului postoperator si prevenirea recidivei se asigura
numai printr-un tratament postoperator corect si indelungat.

Reabilitarea pacienilor
Utilizarea aparatelor ortodontice pentru evitarea
stresului excesiv asupra grefei osoase.
Mecanoterapie de 8-10 ori n zi timp de 3-5
minute fr forare fizic, pn la nceputul
durerii sau a oboselii muchilor
Pentru relaxarea muchilor se face masaj si
parafinoterapie
Proceduri fizioterapeutice pentru mbuntirea
circulaiei sangvine i regenerarea rapid
Bolnavul V., 11 ani. Anchiloza ATM bilaterala.
Aspectul bolnavului pina la operatie. Hipotrofie.
Bolnavul V., I,5 ani dupa operatie.
Bolnavul M., 4 ani. Anchiloza ATM pe dreapta.
Aspectul bolnavei pina la operatie.
Bolnava M., dupa 4 ani .
Bolnavul C., 12 ani.
Anchiloza ATM
forma osoasa pe stinga.
Hipodezvoltarea
mandibulei pe stinga.
Bolnavul C.,
6 luni dupa operatie.
Cavitatea orala se
deschide 3,5 cm.
Bolnava G., 10 ani. Anchiloza ATM forma fibroasa, hipodezvoltarea
mandibulei pe stinga.
fig(, b). Aspectul bolnavei la
internare. Cavitatea bucala se
deschide 0,5 .
Ortopantomograma pina la
operatie.
(a) endoproteza;
(b) endoproteza fixata de ramul mandibulei.
Bolnava G., la 1 luna dupa operatie.
Ortopantomograma la 7 zile
dupa operatie.
aspectul bolnavei la 1 luna
dupa operatie;
b cavitatea bucala se deschide 3
.


Multumesc
pentru
atentie