Sunteți pe pagina 1din 34

Starea de somn

Somnul este o stare de incetare a activitatii


constiintei, scaderea ritmului metabolismului,
scaderea capacitatii de reactie. Starea de somn
depinde de varsta si de conditiile fiziologica ale
fiecarui om.
Viata normala presupune alternanta intre starea de
veghe si starea de somn.
Hipotalamusul si scoarta cerebrala au un rol
important in sincronizarea ciclului veghe-somn.
Atunci cand celulele corpului sunt prea obosite,
creierul incepe sa secrete hormonul numit
serotonina, care determina scaderea activitatii
neurnilor si induce starea de somn.
Starea de somn parcurge o etapa pasiva si una
activa.
Etapa pasiva este trecerea de la starea de veghe la
cea de somn, cand celulele corpului incep sa se
odihneasca si isi reduc activitatea de descarcare
energetica.
Etapa activa este mentinerea in starea de somn,
pentru ca omul sa nu intre in coma (adica o parte
din formatiunile nervoase isi pastreaza activitatea
energetica pentru ca omul sa se poata trezi).
In timpul somnului, omul parcurge, in general,
etapa activa prin 2 modalitati : somnul lent si
somnul paradoxal.
Somnul parcurge 4 faze in timpul desfasurarii :
Primele 3 faze se numesc NONREM (fara
miscarea globului ocular) si reprezinta somnul
lent;
Ultima faza se numeste REM (inseamna rapid
eye movement, adica miscarea globului ocular)
In timpul fazelor NONREM (a somnului lent)
scade activitatea intregului organism : ritmul
respiratiei, bataile inimii, viteza sangelui,
formatiunea reticulata isi reduce activitatea de
descarcare energetica, dar nu de tot, pentru ca
scoarta cerebrala asigura continuitatea activitatii
neuronilor.
In timpul somnului lent, dupa ce neuronii s
celelalte celule s-au odihnit, creierul incepe sa
secrete hormonul numit noradrenalina, si creste
putin activitatea de descarcare de energie. Atunci
omul intra in somnul REM si se declanseaza
visele, atunci cand ochii incep sa se miste.
Creste fluxul de sange, creste tensiunea
musculara, de aceea omul se misca in somn. Apar
tresariri asociate viselor, respiratia devine
neregulata, variaza si bataile inimii.
Somnul acesta este reglat de formatiunea
reticulata, care transmite informatii
hipotalamusului si hipocampului.
Privarea de somn (lipsa de somn)
Daca organismul nu urmeaza ciclul natural
veghe-somn, intra intr-o stare de
suprasolicitare, scad performantele, este nevoie
de mai mult efort si mai multa energie pentru
aceeasi activitate.
Omul care nu doarme si nu se odihneste este
iritabil (se enerveaza foarte repede), are
tulburari de perceptie (nu mai vede si nu mai
aude la fel de bine), creste durerea si
disconfortul organelor interne, cresc bataile
inimii, se deregleaza respiratia. Omul nu mai
poate incheia activitati indelungate.
Atentia
Este un fenomen psihic in care omul isi
concentreaza si isi indreapta energia nervoasa
(efortul mental) asupra unor stimuli.
Atentia este influentata de ambianta (lumina,
temperatura, concentratie de oxigen, zgomote),
semnificatia elementelor din mediu (cat de
importante sunt lucrurile la care sunt atent),
motivatie (daca omul doreste sa fie atent sau
nu), curiozitate (daca omul se poate abtine sau
nu sa se concentreze pe ceea ce il intrerupe).
Atentia are mai multe trasaturi :
Selectiva (sunt atent doar la ce ma intereseaza)
Mobila (pot sa ma concentrez repede pe un alt
lucru)
Concentrata (ma detasez de mediul ambiant si
caut solutii la ceea ce fac)
Distributiva (pot fi atent la mai multe lucruri in
acelasi timp, adica sa mananc si sa scriu)
Intensa (pot atinge un nivel inalt de atentie
atunci cand urmaresc un film si nu aud
telefonul cand suna)
Stabila (poate fi controlata de catre om).
Formatiunea reticulata, prin nivelul de energie
pe care il distribuie, poate determina omul sa
fie neatent, sa se piarda in visare, daca energia
nervoasa a scoartei cerebrale este insuficienta;
poate determina omul si sa fie agitat, si sa
inceapa sa ii fie teama de orice, daca energia
scoartei cerebrale este prea mare.
Receptorii sunt primii care selecteaza
informatiile pe care le transmit creierului, apoi
formatiunea reticulata poate sa le mai selecteze
o data, si scoarta cerebrala are tot rol de
selectie a informatiilor care sunt transmise
creierului.
Capacitatea de orientare
Omul isi orienteaza schema corporala in timp si
spatiu, pentru a putea reactiona cum are nevoie.
Orientarea este o actiune specifica starii de
veghe, si presupune explorarea mediului
inconjurator, analiza lui si manipularea
elementelor sale.
Orientarea inseamna stabilirea pozitiei
temporale si spatiale fata de un reper, si
integrarea senzorio-motorie in aceasta situatie
(adica omul se obisnuieste cu zgomotele,
temperatura, lumina, si invata sa se miste in
spatiu si in situatie).
Comportamentul de orientare se bazeaza pe
reflexe. Acestea se declanseaza la nibelul
subcortical (sub scoarta cerebrala).
Atunci cand un stimul apare de mai multe ori,
omul se obisnuieste cu el si scoarta cerebrala il
interpreteaza intr-un alt mod.
De aceea se considera ca orientarea este atat
un raspuns reflex la stimuli, dar si dezvoltarea
capacitatii de selectare a raspunsurilor (dupa ce
ne-am obisnuit cu soneria de la telefonul
mobil, putem alege daca sa raspundem sau nu).
Invatarea
Invatarea inseamna acumularea de
cunostinte si deprinderi, in urma
interactiunii cu mediul si cu alte
persoane.
Invatarea se poate realiza prin : obisnuire
cu stimulii, cresterea capacitatii de
raspuns la un stimul, imprimarea
automata in timpul dezvoltarii, intarirea
comportamentelor prin aplicarea
sistemului de recompense si sanctiuni.
Pentru ca un set de informatii sa fie invatate, omul
parcurge urmatoarele etape :
Perceptia informatiilor (gruparea lor in modele
si crearea unor stereotipuri)
Stocarea modelelor in memoria de scurta
durata
intarirea modelelor si compararea lor cu altele
Fixarea modelelor si utilizrea lor cand este
nevoie.
Sistemul nervos influenteaza invatarea pe 3 nivele
: functionarea cerebrala, functionarea neuronilor
si modificarile bio-chimice de la nivelul
neuronilor.
Astfel, celulele nervoase secreta
tot mai mult acid ribonucleic
(ARN), se stabilesc noi legaturi
intre neuroni, prelungirile
axonilor neuronilor cresc in
dimensiune, iar la nivelul cel mai
inalt, creierul analizeaza si
compara noile informatii cu
informatiile stocate anterior.
Invatarea depinde de functionarea
energiei nervoase din scoarta
cerebrala, lobii frontali si temporali,
sistemul limbic, talamusul si
hipotalamusul, formatiunea
reticulata.
Daca exista leziuni ale oricarei dintre
aceste componente, invatarea nu se
mai produce la nivelul optim.
Inteligenta
Reprezinta capacitatea de a intelege
relatiile dintre obiecte, fenomene si
situatii, si depinde in mare parte de
bagajul genetic.
Stadiile de inteligenta sunt parcurse pe
masura dezvoltarii sistemului nervos, iar
anormalitatea inteligentei la o anumita
varsta presupune oprirea dezvoltarii
structurilor creierului.
Stadiile inteligentei sunt :
Inteligenta senzorio-motorie (copilul invata
lumea din jur bazandu-se pe ceea ce vede,
aude, simte) 0-2 ani
Inteligenta preconceptuala (copilul incepe sa se
bazeze pe ceea ce percepe) 2-4 ani
Inteligenta intuitiva (copilul opereaza cu
informatii, intr-un mod superficial, vag) 4-7
ani
Inteligenta operatiilor concrete (copilul poate
rezolva probleme practice) 7-11 ani
Inteligenta operatiilor formale (copilul
opereaza cu informatii abstracte) - dupa 11 ani
Cele mai importante categorii de
inteligenta sunt :
Intarzierea mintala (retardul mintal)
Inteligenta medie
Supradotarea intelectuala
Inteligenta se evalueaza cu ajutorul
testelor.
Retardul mintal presupune tulburari
neurologice, afectiuni, leziuni cerebrale,
infectii virale, traumatisme,
incompatibilitatea de RH a parintilor.
Inteligenta supradotata apare doar
la 1% din oameni, si de obicei
presupune o dezvoltare fizica
insuficienta (supradotatii tind sa
fie slabi, bolnavi), si obtin
performanta foarte inalt intr-un
domeniu specific, insa la lucrurile
banale nu ies in evidenta.
Memoria
Este un proces psihic in care se fixeaza, se
pastreaza si se reamintesc informatii din
experienta personala.
Memoria parcurge 3 etape :
Acumularea informatiilor
Pastrarea si modificarea informatiilor in
creier
Reactualizarea (reamintirea)
Memoria este de 3 tipuri:
Senzoriala (omul memoreaza caracteristicile
senzoriale culoarea, forma, sunetul, mirosul)
De scurta durata (omul tine minte pana la 7
elemente intr-un interval de 10-15 minute)
De lunga durata (omul tine minte pe timp
indelungat, informatiile cele mai importante
care se imprima in experienta sa personala;
poate tine minte chiar toata viata)
Uitarea este o capacitate scazuta de a reaminti
informatiile necesare, insa aceste informatii nu se
sterg, ci doar nu se pot reaminti (hipnoza a
demostrat ca omul inca are informatiile pe care
crede ca le-a uitat)
In functionarea memoriei sunt
implicate scoarta cerebrala, sistemul
limbic, emisfera cerebrala stanga este
mai activa in procesul de acumulare si
emisfera dreapta este mai activta in
memoria vizuala, spatiala si cea
muzicala.
Neuronii incep sa isi mareasca numarul
de dentrite si volumul butonilor, se
modifica strctura ARN-ului.
Gandirea
Este procesul de analiza a realitatii, pentru a
o putea reproduce mental. Presupune 3
procese : intelegere, explicatie si rezolvarea
de probleme.
Gandirea are la baza o componenta genetica
(o retea de neuroni care au anumite informatii
imprimate) si o componenta invatata (omul
acumuleaza permanent experienta personala
pe care si-o perfectioeaza.)
Limbajul
Reprezinta un sistem de semnale codificate,
care permit comunicarea tuturor
manifestarilor vietii psihice (omul poate sa
spuna ceea ce gandeste, ce isi doreste, ce
crede)
Limbajul este de mai multe tipuri : verbal
(se bazeaza doar pe cuvinte), nonverbal (se
bazeaza doar pe gesturi) si paraverbal (se
bazeaza pe toate combinate)
Comunicarea se poate produce sub forma :
orala (doar sunete), scrisa (doar semne
grafice), interna (doar gandurile), externa (doar
comunicarea cu lumea externa)
In functionarea limbajului intern este activata
scoarta cerebrala, si o parte a creierului numita
scoarta de aociatie, care se afla in mai multe
parti ale creierului. Mai este activat centrul
senzorial Wernicke, centrul de miscare Broca.
Aparatul care asigura efectuarea comunicarii
este format din organele fono-articulatorii
()fluxul respirator, laringele, buzele, limba,
dintii, cerul gurii, faringele, cavitatea nazala.
In vorbire (comunicarea externa cu mediul)
sunt declansate procele :
Organele senzoriale receptioneaza
informatiile
Din scoarta cerebrala (cortex) se transmit la
girusul angular
Apoi se transmit zonei Wernicke
Apoi sunt transmise zonei Broca prin
fasciculul arcuat
Trasmiterea raspunsurilor la scoarta
cerebrala specializata cu miscarea muschilor
din organele fonoarticulatorii.
Cunoasterea (capacitatea de intelegere)
Este capacitatea de a analiza realitatea si de a o
explica.
Prima faza a cunoasterii se activeaza senzorial,
cand omul intra in contact cu lumea sa interna si
cea externa. Apoi scoarta cerebrala prelucreaza
informatiile sub forma perceptiei (omul
cunoaste obiectele si fenomenele la nivel
global), sub forma reprezentarii (omul poate
reproduce verbal sau scris ceea ce a cunoscut
senzorial) si sub forma imaginatiei (care poate
depasi barierele realitatii)
Activitatea nervoasa a cunoasterii este
asigurata de formatiunea reticulata, de
sistemul limbic, lobii cerebrali (parietal,
temporal si occipital)
La majoritatea oamenilor este dominanta
emisfera stanga in procesul cunoasterii, si
astfel ei se dezvolta dreptaci. La oamenii
stangaci predomina emisfera dreapta.
Mai participa energetic si aria Wernicke, e
care depinde majoritatea activitatii de
cunoastere si exprimare (comunicare)
Emotiile (afectivitatea)
Sunt toate trairile omului, ce reflecta relatia dintre
ceea ce isi doreste el si ceea ce seintampla in
realitate.
Afectivitatea cuprinde :
Afectele
Emotiile
Dispozitiile
Sentimentele
Pasiunile
Afectivitatea este foarte strans si
permanent legata de functionarea corpului
Structurile nervoase sunt cele ale
sistemului limbic, cu descarcari energetice
complexe in majoritatea partilor creierului
si corpului.
Zonele subcorticale (sub scoarta cerebrala,
mai ales hipotalamusul) sunt specializate
in organizarea raspunsului emotional si
legarea acestuia de activitatea organelor
interne si a circulatiei sangelui.
Emisfera dreapta declanseaza emotii
si stari negative, si asigura
recunoasterea emotiilor celorlalti.
Emotiile influenteaza atentia, starea
de veghe, gandirea, capacitatea de
exprimare.
Emotiile directioneaza
comportamentul, sau il pot chiar
dezorganiza.
Comportamentul
Este ansamblul actiunilor si reactiilor omului,
cand se adapteaza la mediul natural si cel
social.
Este cel mai puternic influentat de motivatie,
declansandu-se in 3 forme : actiuni
instinctive (omul reactioneaza asa cum simte
in primele fractiuni de secunda); actiuni
voluntare, cu scop (omul isi propune sa
obtina un rezultat); si actiuni psihosociale.
Comportamentul uman mai este
numit si activitate, care este
influentata de motivatie,
cunoastere, afectivitate, gandire,
limbaj si capacitate de invatare.
Personalitatea este cea care
coordoneaza si inglobeaza
structurile complexe ale
comportamentului.
Motivatia
Motivatia reprezinta totalitatea stimulilor care
determina si influenteaza comportamentul si
gandirea.
Motivatia presupune 3 aspecte :
Nevoia (trebuinta)
Impulsul
Scopul.
Motivatia este influentata mult de competitia
dintre toate aceste 3 aspecte.
Motivatia este coordonata de
scoarta cerebrala, de mecanismul
diencefal-hipotalamus si de
formatiunea reticulata.
Gradul de motivatie poate fi
interpretat in functie de
raspunsurile comportamentale
care urmeaza activitatilor.