Sunteți pe pagina 1din 13

UNI VERSI TATEA DUNAREA DE J OS, GALATI

FACULTATEA DE ECONOMI E SI ADMI NI STRAREA AFACERI LOR


I NDRUMATOR:

STUDENT:
CUPRI NS
1. Particularitati si definitii
2. Elementele comunicarii paraverbale
2.1 Volumul vocii
2.2 Tonul
2.3 Ritmul
2.4 Accentul
2.5 Pauzele in vorbire
2.6 Dictia
3. Concluzii
4. Bibliografie


Ce este comunicarea paraverbala?
Mesajul din spatele cuvintelor tine de comunicarea paraverbala.



1.Particularitati si definitii
In cazul acestui tip de comunicare informatia este codificata si
transmisa prin elemente prozodice si vocale ce insotesc cuvantul si
vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte.
Aceste elemente sunt: tonul si volumul vocii, ritmul, accentul,
pauzele si dictia
Trebuie constientizata importanta si impactul tututror acestor
elemente pentru claritatea si eficienta comunicarii.

Comunicarea paraverbala nu exista, ca forma a comunicarii
decat concomitent cu comunicarea verbala, din punct de vedere
al continututlui comunicarea paraverbala si cea verbala, nu pot fi
separate, acelasi mesaj verbal putandu-si modifica sensul si
semnificatie in functie de implicarea paraverbului si devenind
altceva.( exemplu: un DA pronuntat/intonat mormait ca un NU)
In privinta comunicarii paraverbale se impune luarea in calcul
si valorizarea comunicationala a tacerii. Tacerile pot avea
diferite nuante, pentru ca exprima diferite sentimente.
Exista astfel:
taceri nedumeriri
taceri vinovatii
taceri proteste
taceri aprobari
taceri provocatoare
taceri indiferente
taceri condamnari
taceri pedeapsa

2.1Volumul vocii
Prin volumul vocii dominam sau ne lasam dominati. O persoana
cu voce volubila induce ideea de putere si vitalitate, pe cand una cu
voce slaba da impresia de pasivitate si lipsa de incredere in fortele
proprii. Pentru a fi ascultati trebuie sa uzam de puterea vocii, fara insa
a exagera, deoarece volumul foarte mare indica o devalorizare a
interlocutorului.


2. Elementele comunicarii paraverbale

Nuantele de tonalitate reprezinta inaltimea de care uzam pentru
a pronunta cuvintele. Tonul inalt, strident tradeaza nemultumire si
nervozitate si poate fi lesne interpretat ca o invitatie la
conflict. Utilizand un ton de copil (adesea intalnit la femei),
alintat, vei sugera nesiguranta, lipsa de experienta, iar interlocutorul
te va percepe ca pe o persoana fara autoritate.


2.2 Tonul vocii
2.3 Ritmul vocii
Viteza in vorbire este data de ritm, care
poate fi lent sau rapid, calm sau precipitat,
insa ideal ar fi sa pastrezi o linie de mijloc.
Un ritm prea lent indica o persoana plictisita si fara vlaga - este
imposibil sa transmiti un mesaj important vorbind in acest mod- pe
cand un vorbitor cu ritm prea rapid va transmite starea de urgenta.
Ritmul mecanic, ca un metronom indica o persoana disciplinata, cu
vointa de fier, dar care isi controleaza starile afective in mod exagerat.


2.4 Accentul
Accentul are un rol important in
vorbire, de multe ori decisiv- putem
accentua silabe, cuvinte sau chiar fraze.
Pentru a evidentia anumite idei dintr-un
discurs, accentueaza-le, rostindu-le mai
rar si apasat, in timp ce treci rapid peste
ceea ce ti se pare nesemnificativ sau care
te dezavantajeaza.


2.5 Pauzele in vorbire
Pauzele in vorbire sunt de multe ori mai eficiente decat o mie de
cuvinte. Ne putem exprima indignarea, uimirea sau tristetea, doar
pastrand cateva secunde de tacere. De multe ori ceea ce nu este rostit,
dar se subintelege, influenteaza in mai mare masura auditoriul.
Un moment de tacere in urma unei intrebari ce iti este adresata,
indica interlocutorului ca reflectezi la ceea ce tocmai ti-a spus sau ca
faci un mic efort pentru a-ti aminti ceva.


2.6 Dictia
Arta de a pronunta corect, dictia, putem afirma ca este elementul
paraverbalului cel mai cunoscut, dar nu neaparat si pus in practica.
Pronuntand cuvintele clar vei fi perceput ca o persoana competenta si
sigura pe sine.


Concluzii
Elementele paraverbalului constituie adevarate instrumente de
dezvoltare personala prin care poti influenta atitudinea interlocutorilor
in favoarea ta.
Uzand de o voce volubila, un ton autoritar cu ritm moderat
caracterizat de usoare variatii, accentuand aspectele care te avantajeaza
si pronuntand clar si cursiv vei dirija situata in directia dorita, fara
eforturi suplimentare.


Bibliografie
1. Coman Alina- Tehnici de comunicare, Editura CH Beck ,
Bucuresti, 2008
2. Stefan Vladutescu- Concepte si notiuni de comunicare si teoria
mesajului, Editura Sitech, Bucuresti, 2009
3. http://aimee.ro/comunicare/comunicarea-paraverbala-sau-
mesajul-din-spatele-cuvintelor.html