Sunteți pe pagina 1din 123

INTEGRAREA, POLITICA MONETARĂ

ŞI
FISCALĂ EUROPEANĂ

TEMATICA CURSULUI

1. INTEGRAREA ECONOMICĂ EUROPEANĂ

2. BUGETUL UNIUNII EUROPENE

3. POLITICA MONETARĂ EUROPEANĂ

4. POLITICA FISCALĂ EUROPEANĂ


DEZVOLTAREA INTEGRĂRII EUROPENE

în profunzime

prin extindere

UE

instituţional
CEI TREI PILONI AI UNIUNII EUROPENE

Politica
Piaţa externă şi de
unică securitate
UE comună

Spaţiul de
libertate,
securitate şi
justiţie
DEZVOLTAREA INTEGRĂRII EUROPENE
ÎN PROFUNZIME

1. UNIUNEA VAMALĂ 1 IULIE 1968

2. PIAŢA UNICĂ 1 IANUARIE 1993

3. MONEDA UNICĂ – UNIUNEA 1 IANUARIE 1999


ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ
FORMELE INTEGRĂRII ECONOMICE
Forme Zona de Uniunea Piaţa Uniunea Integrarea
comerţ vamală unică economică economică
liber totală
Trăsături
Mişcarea liberă a x x x x x
produselor şi serviciilor 1)

Tarif vamal comun faţă x x x x


de ţările terţe

Mişcarea liberă a x x x
factorilor de producţie
– forţa de muncă şi
capitalul
Coordonarea politicilor x x
economice

Politici economice x
unice
ELEMENTELE SISTEMULUI VAMAL
AL UNIUNII EUROPENE

Sistemele Sistemul
vamale vamal
naţionale al UE

Trei instrumente
vamale comune pentru coeziunea sistemului
Codul Tariful Nomenclatorul
vamal vamal mărfurilor
ROLUL NOU AL SISTEMULUI VAMAL AL UE

1. APLICAREA POLITICII COMERCIALE COMUNE

▪ tarif vamal comun, acorduri preferenţiale, sancţiuni


comerciale

2. PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII ŞI A MEDIULUI – IMPORT


ALIMENTE ŞI DEŞEURI

3. PARTICIPAREA LA ÎNFĂPTUIREA POLITICII AGRICOLE


COMUNE
PIAŢA UNICĂ – PRIVIRE DE SINTEZĂ (I)

______________________________________________________________

SCOP ▪ cadrul economic dinamic care să genereze avantaje


reciproce.

PRINCIPIUL ▪ economia de piaţă deschisă şi concurenţa liberă.

MIJLOACE DE ▪ crearea unui spaţiu fără frontiere interne pentru libera


REALIZARE circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi
persoanelor

recunoaşterea reciprocă a standardelor naţionale,


armonizarea reglementărilor, coordonarea politicilor
economice

PIAŢA UNICĂ – PRIVIRE DE SINTEZĂ (II)

Măsurarea - factorul de fragmentaţie – procentul din


progresului legislaţia UE neaplicată în cel puţin un
integrării stat membru
- convergenţa preţurilor în piaţa unică

Aprecierea
gradului de ridicat pentru produse şi servicii aflate
integrare a în comerţul “transfrontalier”
unor pieţe mediu piaţa capitalului
specifice mic piaţa forţei de muncă
zero pentru produse şi servicii
neaflate în comerţul “transfrontalier”
POTENŢIALUL PIEŢEI UNICE DE A-ŞI
ATINGE SCOPUL

este susţinut de trei concepte


a) EFECTUL DE REALOCARE
- alocarea mai eficientă a factorilor de producţie – datorită creşterii
dimensiunii afacerilor – acces la o piaţă mai mare

b) EFECTUL DE ACUMULARE
- mărirea productivităţii factorilor de producţie deoarece piaţa
unică acţionează ca un stimulent pentru investiţii

c) EFECTUL DE LOCALIZARE
- alocarea geografică a factorilor de producţie este optimizată,
permiţând o mai mare specializare şi o mai raţională folosire a
factorilor
LIBERTATEA DE MIŞCARE A PRODUSELOR
se bazează pe:

1. Uniunea vamală;

2. Interzicerea oricărei măsuri care ar avea un efect similar


taxelor vamale sau restricţiilor cantitative.

Criterii pentru evaluarea unei măsuri dacă are un “efect


similar”:

 orice obligaţie de plată ataşată numai unui produs dintr-


un alt stat membru;
 Un standard naţional care este în fapt o barieră tehnică.
CONVERGENŢA PREŢURILOR ÎN PIAŢA UNICĂ

exemple; media UE = 100; mai 2001

Produsul Preţul minim Preţul maxim


__________________________________________________________
Carne de porc Germania 78 Suedia 131
Lapte Germania 76 Suedia 160
Portocale Spania 51 UK 141
Cartofi Irlanda 56 Danemarca 175

CD player compact
portabil Sony Germania 81 UK 121
TV color/ 29 Phillips UK 90 Danemarca 113
LIBERTATEA DE MIŞCARE A SERVICIILOR
- cazul utilităţilor publice -

Condiţiile pentru deschiderea utilităţilor publice la competiţie


liberă:

a) Separarea elementului de monopol natural;

b) Stabilirea regulilor pentru administrarea monopolului natural;

c) Garantarea de către autorităţi a funcţionării unei reguli


transparente şi corecte de formare a tarifelor la utilităţile
publice
LIBERTATEA DE MIŞCARE A CAPITALULUI (I)
Forţele care acţionează pentru integrarea deplină
a pieţelor financiare

• moneda unică;
• instituţiile financiare cu activităţi transfrontaliere;
• instituţiile financiare cu activităţi trans-sectoariale;
• concentrarea în industria bancară şi scăderea ponderii băncilor
în intermedierea financiară;
• dezvoltarea pieţei acţiunilor;
• extinderea comerţului electronic.
LIBERTATEA DE MIŞCARE A CAPITALULUI (II)

Condiţii pentru progresul integrării pieţelor financiare

▪ armonizarea reglementărilor esenţiale în sistemul financiar;


- licenţă unică

▪ recunoaşterea reciprocă a activităţii de supraveghere


prudenţială exercitată de către autoritatea din statul membru,
unde se află instituţia financiară care operează transfrontalier

▪ cooperarea între autorităţile naţionale de supraveghere


prudenţială
PIAŢA UNICĂ – LIBERTATEA DE MIŞCARE A
FORŢEI DE MUNCĂ (I)
Libertatea de mişcare a persoanelor

Drepturile cetăţenilor UE;

• dreptul de a se mişca şi de a-şi stabili reşedinţa în orice stat


membru;
• dreptul de a vota şi depune candidatura pentru Parlamentul
European şi alegerile locale în statul membru unde îşi are
reşedinţa;
• dreptul la protecţie diplomatică pe teritoriul unei terţe ţări;
• dreptul la petiţie la Parlamentul European
PIAŢA UNICĂ – LIBERTATEA DE MIŞCARE A
FORŢEI DE MUNCĂ (II)
Libertatea de mişcare a forţei de muncă
se bazează pe drepturile cetăţenilor UE şi în plus:
■ dreptul de a se angaja în orice stat membru, în aceleaşi
condiţii ca şi cetăţenii statului membru respectiv;
■ dreptul de a fi tratat la locul de muncă la fel ca cetăţenii
statului membru (salarii, asigurări sociale etc)
■ dreptul de a rămâne în statul membru unde a lucrat ultima
oară dacă a ieşit la pensie sau a lucrat cel puţin trei ani,
invaliditate permanentă
Restricţii – motive de politică publică şi angajarea în serviciile
publice.
UNIUNEA
ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ (I)

OBIECTIVE
1. Desăvârşirea pieţei unice – prin adăugarea dimensiunii
monetare

2. Adâncirea integrării pieţei unice

3. Întărirea stabilităţii monetare în zona euro

4. Mărirea competitivităţii spaţiului european


(creştere economică, locuri de muncă)
triada economică: SUA, UE, Japonia
UNIUNEA
ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ (II)

Etapa I 1 iulie 1990 – 31 decembrie 1993


• liberalizarea deplină a pieţei capitalului
• întărirea coordonării politicilor economice

Etapa a II a 1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998


• înfiinţarea Băncii Europene Centrale
• programul convergenţei economice

Etapa a III a 1 ianuarie 1999 –


• introducerea monedei unice
PRINCIPIILE UNIUNII MONETARE

Moneda Politica
unică monetară
euro comună

Uniunea
monetară

Coordonarea
politicilor
economice
CRITERIILE DE CONVERGENŢĂ PENTRU
ADMITEREA ÎN ZONA EURO (I)
- de natură monetară -

Criteriul Condiţia pentru calificare


________________________________________________________________
(1) STABILITATEA Rata inflaţiei să nu depăşească cu
PREŢURILOR mai mult de 1,5 puncte procentuale, media
ratelor inflaţiei din trei state membre
cu cea mai mică inflaţie.

(2) STABILITATEA Moneda naţională a respectat limitele


CURSULUI DE SCHIMB normale de fluctuaţie, prevăzute prin
mecanismul cursurilor de schimb, fără tensiuni
severe, pentru o perioadă de cel puţin doi ani.

(3) CONVERGENŢA Rata dobânzii să nu depăşească cu mai mult de


RATEI DOBÂNZII 2 puncte procentuale media dobânzilor din trei
PE TERMEN LUNG state membre cu cea mai mică inflaţie.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
CRITERIILE DE CONVERGENŢĂ PENTRU
ADMITEREA ÎN ZONA EURO (II)
- de natură fiscală -
Criteriul Condiţia pentru calificare
__________________________________________________

(4) DEFICITUL BUGETULUI - să nu fie mai mare de 3 la


sută din PIB.

(5) DATORIA PUBLICĂ - să nu fie mai mare de 60 la


sută din PIB
__________________________________________________
POLITICA MONETARĂ EUROPEANĂ (I)

PRINCIPII FUNDAMENTALE PENTRU POLITICA MONETARĂ:

1. INDEPENDENŢA TOTALĂ a BEC faţă de instituţiile UE


şi autorităţile din statele membre;

2. UN SINGUR OBIECTIV PRIORITAR pentru politica monetară:


STABILITATEA PREŢURILOR.
POLITICA MONETARĂ (II)
Strategia de politică monetară:

1. STABILITATEA MONETARĂ → creşterea inflaţiei < 2%/an


(termen mediu);

2. STABILIREA UNEI VALORI DE REFERINŢĂ CANTITATIVĂ


PENTRU CREŞTEREA MASEI MONETARE (M3),
(pe termen lung, inflaţia este un fenomen monetar);

3. EVALUAREA TENDINŢELOR PREŢURILOR ŞI A RISCURILOR ÎN


RAPORT CU STABILITATEA PREŢURILOR

4. FOLOSIREA INSTRUMENTELOR INDIRECTE DE POLITICĂ


MONETARĂ
(facilitatea de depozit; operaţiunile de piaţă deschise; cerinţa de
rezerve minime)
SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR
CENTRALE (SEBC)

SEBC

25 bănci centrale Baca Europeană


naţionale Centrală

Consiliul guvernatorilor Bordul executiv Consiliul general

- Bordul executiv - Preşedinte - Preşedinte


- Guvernatorii băncilor centrale - Vicepreşedinte - Vicepreşedinte
din zona euro - 4 membri - Guvernatorii băncilor
centrale ale statelor
membre UE
IMPACTUL POLITICII MONETARE COMUNE
ASUPRA POLITICILOR ECONOMICE NAŢIONALE (I)
pe termen scurt

Instrumente ale politicii economice pentru ajustarea economiei la


efectele unui şoc în condiţiile:

Moneda naţională Moneda unică

instrumente monetare
a) dacă şocul este simetric
– cursul de schimb BEC poate folosi dobânda, cursul, fără
a afecta stabilitatea preţurilor
– dobânda instrumente bugetare
b) dacă şocul este asimetric:

- deficitul bugetului Deficitul bugetului, în limitele prevăzute

de Pactul de stabilitate şi creştere


IMPACTUL POLITICII MONETARE COMUNE
ASUPRA POLITICILOR ECONOMICE NAŢIONALE
(II)
pe termen mediu şi lung

Instrumente ale politicii economice pentru ajustarea economiei


la efectele unui şoc în condiţiile:

Moneda naţională Moneda unică


mobilitatea capitalului mobilitatea capitalului
mobilitatea forţei de muncă mobilitatea forţei de muncă
DEZVOLTAREA INTEGRĂRII EUROPENE
PRIN EXTINDERE
1951/1957 1973 1981 1986 1994 2004
6 STATE +3 +1 +2 +3 +10
MEMBRE
1. BELGIA 7. DANEMARCA 10. GRECIA 11. PORTUGALIA13. AUSTRIA 1. CEHIA

2. FRANŢA 8. IRLANDA 12. SPANIA 14. 2. CIPRU


FINLANDA
3. GERMANIA 9. REGATUL 15. SUDEDIA3. ESTONIA
UNIT
4. ITALIA 4. LETONIA
5. LUXEMBURG 5. LITUANIA

6. OLANDA 6. MALTA
7. POLONIA
8. SLOVACIA

9. SLOVENIA
IMPACTUL PRIMELOR PATRU EXTINDERI
ASUPRA UE

Extinderea Creşterea/descreşterea (-) în procente :

Suprafaţa Populaţia PIB (ppc*) PIB/locuitor


I-1973 31 32 29
-3
(de la UE 6 la UE 9)

II-III, 1981,1986 48 22 15
-6
(de la UE 9 la UE 12)

IV- 1995 43 11 8 -3
(de la UE 12 la UE 15)
____________________________________________________________
-

IMPACT - EXTINDEREA A CINCEA ŞI A ŞASEA


date privind anul 2003; PNB la PPC
Populaţia Suprafaţa PNB PNB/loc
milioane mii km2 miliarde $ $

1. UE – 15 state membre 379,8 3.254 10.083 26.548

2. 10 noi state membre 2004 74,3 749 947 12.746

3. UE - 25 454,1 4.003 11.030 24.290

4. Creştere/descreştere (-) 19,6 23,0 9,4 - 8,5


faţă de UE 15, în procente

5. 2 noi state membre 2007 30,0 349 219 7.300

6. UE – 27 484,1 4.352 11.249 23.236

7. Creştere/ descreştere (-)


faţă de UE 25, în procente 6,6 8,7 2,0 - 4,3
UNIUNEA EUROPEANĂ – DECALAJE ECONOMICE
(I) - anul 2003
Populaţie Pondere PNB mld $ Pondere %PNB/ locRaport faţă de
milioane % UE - 25

UE – 25 454,1 7,2 11.030 21,5 24.290 1,00

Japonia 127,2 2,0 3.641 7,1 28.620 1,18


SUA 291,0 4,6 10.914 21,3 37.500 1,54

TRIADA 872,3 13,8 25.585 49,9 29.330


(UE+JAPONIA+SUA)

China 1.288,4 20,5 6435 12,5 4.990 0,21


India 1.064,4 17,0 3.068 10,0 2.880 0,12
Rusia 143,4 2,3 1.279 2,5 8.920 0,37
TOTAL ECONOMIE 6.271,7 100 51.314 100 8.180 0,34
MONDIALĂ
PRINCIPIILE ŞI CRITERIILE ADERĂRII LA UE (I)

DECLARAŢIA POLITICĂ A UE

TOATE ŢĂRILE CANDIDATE VOR ADERA LA UE PE BAZA


ACELORAŞI CRITERII ŞI VOR FI JUDECATE DUPĂ PROPRIILE
MERITE, PARTICIPÂND CU UN STATUT EGAL LA PROCESUL
DE ADERARE, CARE ESTE EVOLUTIV ŞI CUPRINZĂTOR

PRINCIPIILE:

• MERITUL PROPRIU;
• DIFERENŢIEREA;
• AJUNGEREA DIN URMĂ.
PRINCIPIILE ŞI CRITERIILE ADERĂRII LA UE
(II)
CRITERII
Criteriul Cerinţele pentru îndeplinirea criteriului
CRITERIUL (1) Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept,
POLITIC drepturile omului, respectul şi protecţia minorităţilor;

CRITERIUL (2a) Existenţa unei economii de piaţă funcţionale;


ECONOMIC
(2b) Capacitatea de a face faţă presiunii
competitive şi forţelor pieţei în cadrul UE
CRITERIUL Capacitatea de a îndeplini obligaţiile care îi revin ca membru al UE,
INSTITUŢIONAL inclusiv aderarea la scopurile politice, economice şi monetare,
respectiv preluarea acquis-ului UE
Capacitatea administrativă de a aplica acquis-ul şi de a asigura
respectarea lui prin structurile administrative şi judiciare
STADIUL ŞI PERSPECTIVA ÎNDEPLINIRII
CRITERIULUI ECONOMIC DE CĂTRE ŢĂRILE
CANDIDATE – OCTOMBRIE 2004

Economia de piaţă
este funcţională face faţă presiunii
Ţara candidată competitive

a) Bulgaria da viitorul apropiat


b) România da viitorul apropiat
STRATEGIA DE PRE-ADERARE (I)
Conţinut Instrumente

1. Stabilirea de • Parteneriatul de aderare;


priorităţi şi • Acordul de asociere;
asistenţă financiară
pentru îndeplinirea • Fondurile destinate ţărilor candidate – PHARE, ISPA,
criteriilor de aderare SAPARD;

• Programe naţionale pentru adoptarea acquis-ului


comunitar, de dezvoltare economică, a agriculturii,
rurală etc;

• Participarea la unele programe ale UE (educaţie,


energie, transport, cercetare ş.a.);

• Rapoarte anuale de evaluare a progresului în


îndeplinirea criteriilor de aderare;
STRATEGIA DE PRE-ADERARE (II)
Conţinut Instrumente
2. Pregătirea negocierilor • Examinarea analitică a preluării acquis-ului comunitar;
pentru aderare
• Elaborarea documentelor de poziţie de către fiecare ţară
candidată şi de către cele 25 state membre (poziţie
comună) pentru fiecare dintre cele 31 de capitole ale
acquis-ului comunitar;

3. Negocierea aderării
•Conferinţe bilaterale interguvernamentale între statele
membre şi fiecare ţară candidată pentru negocierea
documentelor de poziţie;
4. Încheierea negocierilor de
aderare • Semnarea şi ratificarea acordurilor de aderare.
DEZVOLTAREA INTEGRĂRII EUROPENE
DIMENSIUNEA INSTITUŢIONALĂ

1951 TRATATUL DE LA PARIS Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi


CECO Oţelului
1957 TRATATUL DE LA ROMA Comunitatea Economică Europeană
CEE Comunitatea Europeană a Energiei
EURATOM Atomice
1965 TRATATUL DE FUZIUNE Unificarea instituţională

1986 ACTUL UNIC VEST Angajamentul politic pentru înfăptuirea


EUROPEAN pieţei unice
1993 TRATATUL UNIUNII Angajamentul politic pentru înfăptuirea
EUROPENE MAASTRICHT Uniunii Economice şi Monetare
2000 TRATATUL DE LA NISA Dezvoltarea instituţională pentru
extinderea cu ţările candidate
OCTOMBRIE 2004 Semnarea Constituţiei UE
SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UE

Consiliul European
Ombudsman
Curtea de (Mediator)
Justiţie
Parlamentul Consiliul
European de Miniştrii
Comitetul
Economic şi
Comisia Social
Europeană

Curtea de Conturi Comitetul


Agenţii ale UE Regiunilor

Banca Europeană Centrală Banca Europeană de Investiţii


METODA UE
1. defineşte modul de operare instituţională

2. menţine echilibrul necesar între instituţiile UE şi între acestea şi statele


membre;

1. asigură eficienţa şi legitimitatea democratică având următoarele trăsături;

 garantează luarea în considerare a diversităţii UE (tratament corect al


statelor membre indiferent de mărime) şi a cerinţei de eficienţă (acceptarea
votului majorităţii calificate);

 reprezintă un mijloc de arbitraj între diferite interese prin supunerea


deciziilor la două filtre succesive:
- Comisia Europeană
- Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri

 garantează interpretarea unitară a legislaţiei UE prin Curtea de


Justiţie.
DELIMITAREA COMPETENŢELOR ÎNTRE
UE ŞI STATELE MEMBRE
principii: atribuire; subsidiaritate; proporţionalitate
Competenţe exclusive Competenţe comune cu SM Alte competenţe ale
ale UE - Piaţa internă; UE
- Uniunea vamală; - Politica socială; -Coordonarea
- Politica comercială politicilor
- Coeziunea economică,
comună; economice şi de
socială şi teritorială;
- Reguli de concurenţă - Agricultură; ocupare a forţei de
muncă;
pentru piaţa internă; - Mediu; -Politica externă şi
- Politica monetară
- Protecţia consumatorilor; de securitate
pentru SM din zona euro;
- Transport; comună;
- Politica comună de
- Energie; -Acţiuni de sprijin,
pescuit (conservarea
coordonare sau
resusrselor biologice ale - Spaţiul de libertate,
securitate şi justiţie. complemnetare
mării).
(sanătate, industrie,
cultură,
Turism, educaţie)
CONSTITUŢIA UNIUNII EUROPENE
OBIECTIVE ALE REFORMEI INSTITUŢIONALE

• o mai bună repartizare a • dezvoltarea contribuţiei


competenţelor între UE şi statele parlamentelor naţionale la
membre; legitimitatea proiectului european;

• fuzionarea tratatelor şi atribuirea de


personalitate juridică UE; • includerea prevederilor Cartei
drepturilor fundamentale ale omului.
• simplificarea procesului decizional
şi a instrumentelor de acţiune ale UE

• creşterea democraţiei, a
transparenţei şi a eficacităţii UE.
ROMÂNIA ŞI INTEGRAREA EUROPEANĂ

Înainte de 1990 După 1990


1967 – Primele contacte oficiale 22.10.1990 Acordul privind comerţul şi
între România şi Comunitatea cooperarea economică
Economică Europeană, (în vigoare în 1991)
urmate de acorduri tehnice
sectoriale
1984 – Începerea negocierilor pentru 01.02.1993 Acordul european de
acordul privind cooperarea asociere
economică şi comercială dintre (în vigoare de la 01.01.1995)
România şi CEE.
Negocierile au fost întrerupte. decembrie 1999 Începerea
negocierilor de
aderare
ACTELE JURIDICE ALE UE

• Legea europeană - se aplică direct în statele


(reglementare) membre

• Legea-cadru europeană - obligă în ce priveşte rezultatul care


(directivă) trebuie obţinut, dar lasă autorităţilor
naţionale competenţa în privinţa
alegerii formelor şi a mijloacelor;

• Regulamentul european - act nelegislativ, de punere în aplicare


a unei legi europene sau lege-cadru;

• Decizia europeană - obligatorie pentru cei cărora li se


adresează;

• Recomandări şi avize - nu sunt obligatorii.


adoptate de către instituţii
MULTIPLICAREA NIVELURILOR DE AUTORITATE
ÎN STABILIREA REGULILOR DE JOC

Statul tradiţional Statul postbelic Statul membru al UE

2 niveluri de autoritate 3 niveluri de autoritate 5 niveluri de autoritate

-organizaţii internaţionale
- central*) - organizaţii internaţionale
-Uniunea Europeană
- central*)
- local -central*)
- local
-regional **)

-local

*) În statul de tip federal, autoritatea centrală este distribuită pe 2 paliere: statul federal şi statele
componente ale federaţiei;
**) regiunile pot fi doar delimitări zonale, fără a fi unităţi teritorial administrative
PERSPECTIVA FINANCIARĂ ŞI BUGETUL UE

PERSPECTIVA FINANCIARĂ A UE
- Acoperă o perioadă de 7 ani : 2000-2006; 2007-2013
- Reflectă viziunea (scopuri) şi mijloacele pentru a le
transforma în realitate prin politici, programe , acţiuni şi
resurse ( “political goal” şi “policy”);
- Priorităţile UE se regăsesc în titlurile principalelor categorii
de cheltuieli din perspectiva financiară şi în nivelul
resurselor (cheltuielilor) alocate;
BUGETUL UE
- anual;
- Veniturile şi cheltuielile încadrate în parametrii stabiliţi prin
perspectiva financiară, cu actualizarea influenţelor din
mişcarea preţurilor şi eventual schimbări în priorităţile UE.
CRITERII PENTRU TESTAREA DACĂ O
CHELTUIALĂ LA NIVELUL UE ADAUGĂ
VALOARE
EFICACITATEA (EFECTIVENESS)
numai o acţiune la nivelul UE poate aduce rezultatul
aşteptat: de exemplu, a elimina fragmentarea pieţei
unice.
EFICIENŢA
UE oferă o valoare mai bună pentru banii cheltuiţi,
comparativ cu banii care s-ar cheltui la nivelul
fiecărui stat membru: externalităţi; resurse şi
expertize pot fi puse la un loc pentru o acţiune.
SINERGIA
O acţiune UE este necesară pentru stimula, sprijini –
reducerea disparităţilor, ridicarea standardelor
PERSPECTIVA FINANCIARĂ 2000-2006
mld.euro %
Cheltuieli – total limită angajare 749,2 100
- agricultură 332,5 44
- operaţiuni structurale 260,1 35
- politici interne 52,5 7,1
- politici externe 34,5 4,6
- administraţie 38,2 5,1
- ajutor preaderare 23,5 3,1
- Compensaţii pentru noile state membre 3,7 0,5
- Rezerve 4,2 0,6
Cheltuieli- total limită de plăţi 730,9
Procent din VNB al SM 1,09 (plafon maxim 1,24)
PERSPECTIVA FINANCIARĂ 2007-2013
mld.euro %
Cheltuieli totale- limită de angajare 1.025,0 100

a) dezvoltare sustenabilă 477,7 46,6

- competitivitate pt. creştere şi locuri de muncă (132,7)


- coeziune pentru creştere şi locuri de muncă ( 344,9)

b) management sust. şi protecţia resurselor nat. 404,6 39,5


- agricultură301,1
c) cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie 18,5 1,8
d) UE ca partener global 95,6 9,3
e) administraţie 28,6 2,8

Cheltuieli totale – limită de plăţi 928,7


Procent limită de plăţi din VNB al SM 1,14 (plafon maxim 1,24)
PACHETUL COPENHAGA PENTRU CELE 10
NOI STATE MEMBRE 2004-2006
EU-25 din care: EU-10 % din
mld. Euro mld.euro EU25

Total cheltuieli angajate 355,7 40,9 11,5

- agricultura 152,3 9,8 6,4


- operaţiuni structurale 127,2 21,7 17,1
- politici interne 26,9 4,3 16,0
- compensaţii 3,4 3,4 100

Total cheltuieli plafon de plăţi 341,9 25,1 7,3


Din totalul de 40,9 mld. Euro, Polonia are 19,3 mld.euro, Ungaria
5,1 , Cehia 4,6.
PRINCIPIILE BUGETULUI
1. Unitatea bugetului
2. Universalitatea bugetului
 neafectarea veniturilor
 înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor în sume totale (forma
brută) excepţii: donaţii ale unor ţări pentru programe speciale.
3. Specializarea bugetară
4. Anualitatea bugetului
 perspectiva financiară
 concepte de cheltuieli: limita de angajare; limita de plăţi
5. Echilibrul bugetar
Strict respectat: cheltuielile pot fi mai mici sau cel mult egale cu
veniturile;
6. Transparenţa bugetului
7. Buna gestionare financiară ( effectiveness; efficency)
VENITURILE BUGETULUI UE
1992 % 2005 pr. %
mld ecu mld euro
1. Total venituri 59,7 110,5
(2+3) din care:

2. Venituri proprii 56,3 100 108,5 100


din acestea:
- venituri proprii 13,3 23,6 12,4 11,4
tradiţionale
- TVA 34,8 61,8 15,3 14,1

- cota din VNB 8,2 14,6 80,8 74,5


3. Alte venituri 3,4 2,0
Ponderea veniturilor 0,96 1,09
Proprii în VNB al UE
%
PERFORMANŢA SISTEMULUI DE VENITURI
AL BUGETULUI UE
Criterii de apreciere a
performanţei
1. Suficienţa veniturilor
2. Autonomia financiară
3. Echitatea
4. Vizibilitatea şi simplitate
5. Alocare efcientă a
resurselor economice
6. Cost-eficienţă (a
administra)
PERFECŢIONAREA SISTEMULUI DE
VENITURI AL UE
Direcţii de perfecţionare: mai multă transparenţă şi
autonomie a sistemului de
venituri proprii

Propuneri de venituri proprii:

• Un impozit pe energie (consumul motoarelor pt.


transport pe şosele); sau
• o cotă de TVA (aplicată pe fiecare factură ); sau
• un impozit pe venitul corporaţiilor.
STRUCTURA ŞI EVOLUŢIA
CHELTUIELILOR DIN BUGETUL UE
1992 % 2005 %
Cheltuieli total angajare 58,6 100 118,6 100
- Agricultură 31,2 53,2 50,7 42,7
- Operaţiuni structurale 17,7 30,3 42,4 35,7
- Politici interne 4,0 6,8 8,9 7,5
- Politici externe 1,9 3,2 5,2 4,4
- Administraţie 2,9 5,0 6,4 5,4
- Ajutor preaderare 0,9 1,5 3,5 3,0
- Compensare pentru 10 noi SM 1,3 1,1
- Rezerve 0,2 0,2
Plafon plăţi 58,6 109,5
Pondere plafon angajare în VNB 1,0 1,03
Perspectiva financiară 2000 - 2006
Ajutor
Administraţie
pre-aderare
(EUR 38,2 M)
(EUR 23,5 M) Rezerve
5,1%
3,1% (EUR 4,2 M)
0,6%
Acţiuni
externe
(EUR 34,5 M)
4,6%
Politici interne
Total
(EUR 52,5 M)
7,0% 749,2

Operaţiuni Agricultură
structurale (EUR 332,5 M)
(EUR 260,1 M) 44,4%
34,7%
Dezechilibrul bugetar la nivelul statelor membre şi compensaţia bugetară
pentru Marea Britanie în anul 1997 - în miliarde ecu -
Sume primite Venituri transferate Sold Compensarea Sold
de la UE la UE bugetară compensat
(1) (2) (3=1-2) (4) (5 =3-4)

Austria 1,4 2,0 - 0,6 0,1 - 0,7


Germania 10,3 20,7 -10,4 0,1 -0,7
Olanda 2,6 4,7 -2,1 0,5 -10,9
Suedia 1,2 2,2 -1 0,1 -2,2
Marea Britanie 7,1 11,4 -4,3 -2,5 -1,8

Franţa 12,4 12,6 -0,2 0,6 -0,8


Italia 8,6 8,2 0,4 0,5 -0,1
Belgia 4,1 2,9 1,2 0,1 1,1
Danemarca 1,6 1,4 0,2 0,1 1,1
Luxemburg 0,9 0,2 0,7 - 0,7
Finlanda 1,1 1 0,1 0,1 -
Spania 11,3 5,1 6,2 0,2 6
Grecia 5,6 1,1 4,5 0,1 4,4
Irlanda 3,4 0,7 2,7 - 2,7
Portugalia 3,8 1 2,8 0,1 2,7
PROCESUL BUGETAR AL UE
1. Elaborarea şi adoptarea bugetului UE

 proiectul de buget (1 iunie Comisia primeşte propruneri; 1


septembrie, Comisia trimite proiectul de buget la PE şi CM)

 trialogul Parlament, Consiliu de Miniştrii, Comisie

2. Execuţia bugetului UE

 baza legală;

 ofiţeri de autorizare, ofiţeri de contabilitate, controlori financiari

 efectuarea unor cheltuieli: angajarea; validarea; autorizarea; plata

3. Controlul execuţiei bugetare şi descărcarea de gestiune.


FONDURILE UE PENTRU STATELE MEMBRE
2005—total buget UE 118,6 mld. euro

1. Fondul european de orientare şi garanţie agricolă – secţiunea de garanţii


(agricultură + dezvoltare rurală) 50,7

2. Fondul european de dezvoltare regională 21,3


Fonduri
3. Fondul european social 11,3 pentru
operaţiuni
4. Fondul european de orientare şi garanţie agricolă 3,9 structurale
- secţiunea de orientare

5. Instrumentul financiar de orientare a pescuitului 0,7 42,3 mld euro

6. Fondul de coeziune 5,1

Total cheltuieli prin fondurile 1 la 6 = 93,0 78,4% din total buget UE


FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI
GARANTARE AGRICOLĂ - SECŢIUNEA DE
GARANTARE (FEOGA - SG)
PILONUL AGRICULTURĂ (II)
Instrumentele politicii agricole comunitare

• politica privind pieţele şi preţurile


- bazată pe reglementarea comunitară a pieţelor (FEOGA - SG)

• politica socio-culturală
- adaptarea structurii fermelor agricole (din fondurile structurale)

• politica externă în domeniul agriculturii

• armonizarea legislaţiei în statele membre


FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI GARANTARE
AGRICOLĂ - SECŢIUNEA DE GARANTARE
(FEOGA - SG) PILONUL AGRICULTURĂ (I)

Modelul european de agricultură - obiective


• agricultură competitivă
+ standard de viaţă echitabil şi stabilitatea veniturilor pentru comunitatea
agricolă
• agricultură durabilă – tehnologii sănătoase, calitatea produselor

• agricultură multifuncţională
- a servi comunitatea rurală şi a păstra zona rurală
• politică agricolă simplă cu responsabilităţi clare (comunitate, stat
membru, nivel local)

2000-2006 FEOGA-SG 294 mld. euro


2005 44,6 mld. euro
REGLEMENTAREA COMUNITARĂ A PIEŢEI
AGRICOLE (I)
Principii

• piaţa unică
- mişcarea liberă

• preferinţa comunităţii
- se reduce ca importanţă

• solidaritatea financiară
- statele membre contribuie la finanţarea
politicii agricole comunitare
REGLEMENTAREA COMUNITARĂ A PIEŢEI
AGRICOLE (II)
Mecanisme de stabilizare

A. Mecanisme de sprijin

• cu preţ garantat şi intervenţie automată


• cu preţ garantat şi intervenţie condiţionată
• cu preţ garantat şi sprijin direct pentru producător
• numai cu sprijin direct pentru producător
• fără sprijin direct pentru producător

B. Mecanisme de control a ofertei

• cote de producţie ca atare


• cote naţionale de producţie garantată
• cote de producţie garantată la nivelul UE
• cote naţionale pentru surplusuri
EXEMPLU DE REGLEMENTĂRI COMUNITARE
ALE PIEŢELOR AGRICOLE (I)
- CEREALE -
• Garantarea preţului prin stabilirea • Un ajutor financiar direct acordat
unui preţ de intervenţie fermierilor stabilit pe hectar, pe baza
a două elemente:
– euro / tonă

a) ajutorul pe tonă – euro/ tonă


1999/2000 2000/2001 2001/2002
119,19 110,25 101,31 1999/2000 2000/2001 2001/2002
54,34 58, 67 63,00

b) mărimea recoltei de referinţă stabilită


prin planurile de
regionalizare elaborare de statele
membre
EXEMPLU DE REGLEMENTĂRI COMUNITARE ALE PIEŢELOR
AGRICOLE (II)
- CARNE DE VITĂ ŞI DE VIŢEL -
• O primă specială pentru producerea de ▪ O primă de desezonalizare, dacă sacrificarea
tauri şi juncani viţeilor se face în afara sezonului
300 euro/ cap animal* - 72,45 euro/ cap în prima săptămână a
- acordată în două rate la atingerea anului şi scade până la 18,11 euro pentru
vârstei de 9 şi respectiv 21 luni sacrificarea în a 23-a săptămână a anului
• O primă pentru menţinerea cirezilor de vaci
▪ O primă de dezintensificare pentru încurajarea
care alăptează sau laptele şi produsele
lactate sunt livrate reducerii densităţii stocului de animale
200 euro/ cap animal* - 1,8 animale la ha de furaje 40 euro/ cap de
bovină
• O primă de sacrificare în abator dacă - 1,4 animale la ha de furaje 66 euro/ cap de
producătorii deţin în cirezi bovine masculi bovină
80 euro/ cap bovină (la stabilirea densităţii se ia în calcul numărul
de bovine şi ovine)
* Cu condiţia menţinerii unei densităţi de două
animale la un hectar de furaje pe un an
calendaristic
▪ Se pot acorda şi taxe de restituire la export
(deşi nu există preţ de intervenţie)
FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI GARANŢIE
AGRICOLĂ
- SECŢIUNEA DE GARANŢIE –
PILONUL DEZVOLTARE RURALĂ (I)
Obiective

• Întărirea agriculturii şi pădurilor


- sectoare economice fundamentale pentru
zona rurală

• Îmbunătăţirea poziţiei competitive a zonelor


rurale

• Protejarea mediului înconjurător şi a tradiţiilor


rurale

2000 – 2006 31,5 mld. euro


2005 – 6,8 mld. euro
FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI GARANŢIE
AGRICOLĂ – SECŢIUNEA DE GARANŢIE –
PILONUL DEZVOLTARE RURALĂ (II)
Programe şi acţiuni de dezvoltare rurală finanţate de SG-FEOGA

• care acompaniază reforma în cadrul PAC

- Pensionarea fermierilor înainte de limita de vârstă;


- Stimularea unei agriculturi care să protejeze mediul;
- Sprijinul zonelor rurale mai puţin dezvoltate sau cu probleme de mediu;

B. pentru modernizarea şi diversificarea proprietăţii agricole

- Investiţii în ferme;
- Înfiinţarea de noi ferme de către tineri;
- Pregătire vocaţională;
- Investiţii pentru procesare;
- Asistenţă pentru păduri şi conversia agriculturii.
REFORMA POLITICII AGRICOLE
COMUNE ÎNCEPÂND CU 2005
• Majoritatea subvenţiilor va fi acordată independent de volumul
producţiei, sub forma “o singură plată pe fermă”;
• Noul mod de acordare a subvenţiei va fi legat de respectarea
standardelor de mediu, de alimente şi tratament bun al animalelor;
• Pentru prevenirea abandonului , anumite plăţi legate de producţie,
limitate, pot fi menţinute;
• Politica de dezvoltare rurală va fi întărită, mai mulţi bani din buget;
• Cele 8 noi state membre-foste socialiste-au optat pentru schema “o
singură plată pe hectar”.

PAC urmăreşte realizarea unui nivel adecvat al producţiei, la un cost


rezonabil pentru consumatori, concomitent cu asigurarea unui
standard de viaţă corect pentru comunitatea agricolă şi a unui viitor
sigur pentru zona rurală.
CREŞTEREA ÎN TIMP A SUBVENŢIILOR
AGRICOLE PENTRU NOILE STATE MEMBRE

O perioadă de 10 ani pentru ca subvenţiilor agricole


acordate noilor state membre să ajungă la nivelul
celor alocate vechilor state membre.

- primul an 25% din subvenţia acordată vechilor


state membre
- al doilea an, procentul creşte la 30%
- al treilea an, procentul devine 35%
- al patrulea an, procentul ajunge la 40%
- în următorii 6 ani, procentul se măreşte cu 10
puncte procentuale la
fiecare an.
FONDURI PENTRU OPERAŢIUNI STRUCTURALE
- 2000 – 2006 – 260,1 mld. euro – 34,7%
din bugetul UE – (I)
Obiective şi iniţiative

Obiectivul 1 – regiunile rămase în urmă (PIB/ locuitor <75% din media UE)

Obiectivul 2 – conversia economică şi socială a regiunilor aflate în dificultăţi


structurale

Obiectivul 3 – dezvoltarea resurselor umane (în zone neacoperite de ob.1)

4 iniţiative comunitare:

INTERREG – stimularea cooperării;


LEADER – dezvoltare rurală – iniţiativă grupuri locale;
EQUAL – combaterea discriminării – acces pe piaţa muncii
URBAN – redresare oraşe, suburbii în criză
FONDURI PENTRU OPERAŢIUNI STRUCTURALE
- 2000 – 2006 – 260,1 mld. euro – 34,7%
din bugetul UE – (II)
Principii

• Concentrarea fondurilor
• Programarea sprijinului financiar
• Complementaritatea fondurilor structurale cu resursele
naţionale
• Parteneriatul

În plus:

• Descentralizarea;
• Transparenţă;
• Monitorizare;
• Control.
FONDURILE STRUCTURALE PE OBIECTIVE ŞI
INIŢIATIVE COMUNITARE ÎN ANUL 2005
mld. euro %
Total obiective şi iniţiative 37,2 100
comunitare*)

Obiectivul 1 27,3 73,4

Obiectivul 2 3,5 9,4


Obiectivul 3 3,9 10,5
Obiective privind 0,2 0,5
pescuitul (fără acelea acoperite
de obiectivul 1)

Iniţiative comunitare din acestea: 2,2 5,9


INTEREG 1,1
LEADER 0,4
EQUAL 0,6
URBAN 0,1
Acţiuni inovative şi asistenţă tehnică 0,1 0,3
FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE
REGIONALĂ (I)
• 2005 – 21,3 mld. euro – 57,2% din totalul fondurilor structurale
• A devenit funcţional în 1975 la doi ani după prima extindere

Din fond se finanţează:


- obiectivele politicii structurale 1 şi 2*);
- iniţiativele comunitare INTERREG şi URBAN;
- măsuri inovatoare şi asistenţă tehnică
• ridicarea nivelului tehnologic al regiunii;
• societatea informaţională;
• identitatea regională şi dezvoltarea durabilă;
*) investiţii productive care creează locuri de muncă; investiţii în
infrastructură; dezvoltarea potenţialului propriu prin sprijinirea
dezvoltării locale, a întreprinderilor mici şi mijlocii; investiţii în
învăţământ şi sănătate (ob. 1)
DIFERENŢE ÎNTRE REGIUNI 2001
GDP/LOCUITOR PPC
UE15=100 UE25=100
UE-15 100 109,7
10 SM NOI 46,1 50,5
UE-25 91,1 100
12 SM NOI 39,9 43,8
EU-27 87,0 95,4
GERMANIA 100,4 110,2
- Hamburg 170,7 187,3
- Branderbung Nordost 62,6 68,4
SPANIA 84,2 92,4
- Extremadura 53,5 58,7
- Madrid 112,4 123,3
ROMÂNIA 24,4 26,8
- Bucureşti 52,3 57,3
- Nord Est 17,2 18,9

69 REGIUNI CU GDP/LOCUITOR < 75 % (56% DIN MEDIA


UE) POPULAŢIE 123 MILIOANE 27,1 %
FONDUL EUROPEAN SOCIAL

• instituit prin Tratatul de la Roma (1957);


• 2005 – 11,3 mld. euro – 30,3% din totalul fondurilor structurale;
• orientat spre susţinerea strategiei europene de creare a locurilor de
muncă:
- îmbunătăţirea funcţionalităţii pieţei muncii şi dezvoltarea
resurselor umane (ob. 3);
- combaterea discriminării pe piaţa muncii – iniţiativa EQUAL;
- dezvoltarea de măsuri inovative şi proiecte pilot în sfera pieţei
muncii;

• eligibilitate: teritoriul UE cu excepţia regiunilor eligibile pentru ob. 1;

• programare: planul naţional de acţiune pentru locuri de muncă


(elaborat de către fiecare Stat Membru).
FONDUL EUROPEAN DE ORIENTARE ŞI
GARANŢIE AGRICOLĂ
- SECŢIUNEA DE ORIENTARE -

• 2005 – 3,9 MLD. Euro – 10,5% din fondurile structurale

• Din fond se finanţează:


- programe şi acţiuni de dezvoltare rurală în regiunile rămase în
urmă (neacoperite de secţiunea de garantare);

- iniţiativa comunitară LEADER (toate zonele rurale din UE sunt


eligibile)

încurajarea celor implicaţi în viaţa rurală să gândească şi să aplice


strategii de dezvoltare inovatoare şi integrate.
INSTRUMENTUL FINANCIAR DE ORIENTARE A
PESCUITULUI (înfiinţat în 1992)
Componentele politicii Comunitare 2005 – 0,7 mld. Euro – 1,9% din
privind pescuitul fondurile structurale
•politica de conservare şi management a
resurselor de peşte Programul multianual de orientare
-limite de pescuit şi alocarea lor pe pentru pescuit
Statele Membre
Din fond se finanţează investiţii:
•politica structurală privind pescuitul
- în întreprinderi, nu mai mult de 30%
-adaptarea capacităţii flotei de din valoarea proiectului în regiuni
pescuit la stocul disponibil de peşte; rămase în urmă (15% în rest)
-modernizarea sectorului de pescuit. - în infrastructură, nu mai mult de
•organizarea comunitară a pieţei peştelui 75% din valoarea proiectului.
•relaţiile internaţionale ale UE privind
pescuitul;
•monitorizarea aplicării reglementărilor
FONDUL DE COEZIUNE
• înfiinţat în 1994;
• investiţii în mediu şi infrastructura de transport; studii, proiecte
pregătitoare;
• în anul 2005 5,2 mld. Euro ; în 2000 – 2006 – 27,8 mld. Euro , din care
pentru cele 10 noi state membre 5,1 mld. Euro, iar pentru Grecia, Irlanda,
Portugalia şi Spania, restul de 22,7 mld. Euro;
• eligibilitate: Statele Membre cu PIB/locuitor sub 90% din media
europeană;
• repartizarea pe cele 4 statele membre a sumei de 22,7 mld. Euro
(orientativă): Grecia 16% - 18%; Irlanda 2% - 6%; Portugalia 16%
- 18%; Spania – 61% - 63%
• condiţionat de realizarea programului pentru atingerea condiţiilor de
convergenţă
• programare: proiect
• se finanţează cca. 80% - 85% din cheltuielile publice ale proiectului

Notă: Un Stat Membru poate primi finanţări din fondul de coeziune+fondurile


structurale de cel mult 4% din PIB
FONDURILE UE PENTRU ŢĂRILE
CANDIDATE LA ADERARE
Formele de sprijin financiar:

1. Fonduri speciale 2000-2006 23,5 mld. euro

- PHARE – întărirea capacităţii instituţionale + investiţii;


- ISPA – investiţii în infrastructură şi mediu;
- SAPARD – restructurarea agriculturii şi dezvoltare rurală.

2. Participarea la programele şi acţiunile care susţin politicile comunitare în


diferite domenii, cum sunt:

- educaţie (TEMPUS, SOCRATES, LEONARDO DA VINCI, YOUTH);


- mediu (LIFE);
- energie;
- cercetare ş.a.
3. Resursele umane şi financiare alocate aplicării acordurilor şi programelor de
aderare convenite între UE şi ţările candidate

NOTĂ: principiile de finanţare sunt aceleaşi ca la fondurile structurale pentru statele membre.
FONDURI DE LA UE - ROMÂNIA

2004 825 milioane euro PHARE 405 SAPARD 159


ISPA 261
1992-2003 2,1 miliarde euro PHARE
2005 397 milioane euro PHARE
2006 438 milioane euro PHARE

2007-2009 11 miliarde euro agricultură 1,6 mld.


dezvoltare rurală 2,4 mld.
acţiuni structurale 6,0 mld.
politici interne 0,8 mld.
administraţie 0,2 mld.
FONDUL PHARE (înfiinţat în 1989)
- 2000 – 2006 – 11,3 mld. Euro, 50%
din totalul fondurilor -
Obiective Se finanţează:

• Construcţie instituţională pentru -programe naţionale


preluarea şi aplicarea cadrului legal
comunitar -programe multinaţionale
30% din fond
- orizontale
- transfrontaliere
• Co-finanţarea investiţiilor pentru
ridicarea industriilor şi infrastructurii de - sprijinirea participării ţărilor
bază la nivelul standardelor UE (mediu, candidate la programele UE
transport, calitate produselor, condiţii de
muncă etc) şi a investiţiilor care ridică - Co-finanţare: 75% - 90% din costul
gradul de coeziune proiectelor

70% din fond


STRUCTURA FONDULUI PHARE PE
SECTOARE
ÎN PERIOADA 1990 – 1998
Total fond România
% %

Total fond 100 100


din care pentru:
•infrastructură 24 18
•sector privat, restructurare 16 17
privatizare
•măsuri integrate regional 14 15
•educaţie, pregătire profesională 13 14
•administraţia publică, societatea civilă 11 10
•mediu, protecţia consumatorilor 9 5
•restructurare agricultură 6 9
•progres social, sănătate publică 4 4
şi locuri de muncă
•ajutor umanitar, ajutor în alimente 3 8
FONDUL SAPARD (înfiinţat în
1999)
- 2000 – 2006 – 3,8 mld. euro,
16,8%
din totalul fondurilor -
Obiective - Pentru realizarea obiectivelor, UE a precizat 15
măsuri care să fie avute în vedere la elaborarea
• planurilor naţionale pentru agricultură şi
restructurarea agriculturii dezvoltare rurală;
- Criterii în alocarea fondului pe ţările candidate
• dezvoltarea zonelor rurale - populaţia ocupată în formele agricole;
- suprafaţa agricolă;
• sprijinirea aplicării cadrului legal - PIB/locuitor;
comunitar privind politica agricolă
Co-finanţare: cel mult 75% din cheltuielile
publice pentru proiect.
Dacă proiectul generează venituri, atunci din
fondurile publice, cel mult 50%, iar SAPARD
cel mult 75% din fondurile publice)
Management descentralizat
FONDUL ISPA (instituit în 1999)
- 2000 – 2006 – 7,5 mld. euro – 33,2%
din totalul fondurilor -
Obiective
▪ Investiţii în transporturi (50% din fond)
- în special reţelele trans-europene
▪ Investiţii de mediu (50% din fond)
- atingerea standardelor UE
(apă potabilă, tratarea apelor
reziduale, deşeuri solide şi
periculoase, poluarea aerului)

Mărimea proiectelor: minimum 5 mil. euro Criteriile pentru alocarea fondului pe ţările
candidate:
Co-finanţare: cel mult 75% din cheltuielile ▪ populaţia;
publice destinate proiectului ▪ PIB/locuitor;
▪ Suprafaţa;
Comisia Europeană coordonează ▪ Capacitatea de absorbire a
finanţarea proiectelor când participă şi fondurilor.
BERD, BEI, BIRD
ALTE INSTITUŢII ŞI INSTRUMENTE FINANCIARE
ALE UE

Banca Europeană pentru Investiţii;

Acordă credite pe termen lung pentru investiţii care contribuie la integrarea


europeană

Fondul European pentru Investiţii;

Susţine inovaţia, creşterea economică şi crearea de locuri de muncă prin


dezvoltarea firmelor mici şi mijlocii

 Fondul de garanţii pentru acţiuni externe

Protejează bugetul UE împotriva riscului de neplată care poate apare în ţări din
afara UE (unde au fost acordate garanţii de către UE)
BANCA EUROPEANĂ PENTRU INVESTIŢII (1958)
Organizarea este specifică instituţiilor Durata creditului 12 – 20 de ani;
financiare internaţionale - acţionari,
consiliul guvernatorilor, consiliul directorilor, Limita de finanţare; până la 50%
management; acţionari 25 state membre din costul proiectului (rol catalitic);
Non – profit;
Beneficiari ai creditelor: Soliditate financiară:
- Statele Membre; - capital subscris 164 mld. euro;
- Statele candidate; - soldul creditelor acordate – cel mult
- Alte ţări aflate în diferite parteneriate cu de 2,5 ori mai mare decât capitalul
UE. băncii;
Proiectele trebuie să contribuie la
atingerea unor obiective  Ţările candidate:
(întărirea coeziunii – regiuni rămase în urmă, - credite cu garanţia UE;
îmbunătăţirea infrastructurii, mediu, energie etc) - credite pe riscul BEI.
 Mărimea minimă a unui proiect: 25 mil
euro, dar şi investiţii mai mici, prin
deschiderea de linii de credit la bănci;
CREDITE ACORDATE DE BEI ÎN 2003
CREDITE PT. ŢĂRILE CANDIDATE 1990-2004

ANUL 2003 BEI TOTAL ŢĂRI ROMÂNIA


CANDIDATE
Contracte semnate 1990-2004 1990-2004
42,3 mld. Euro
din care:
-state membre UE 34,2 PESTE 27 MLD. EURO 3,3 MLD.EURO
-ţări candidate 4,6
-ţări partenere 3,6 Proiecte pentru
infrastructură (şosele),
mediu, energie
Împrumuturi luate de BEI
41,9 mld.euro
Soldul împrumuturilor
acordate de BEI la
31/12/2003- 247,6 mld.euro
FONDUL EUROPEAN PENTRU INVESTIŢII
 Este o societate comercială pe acţiuni;

 Finanţează firme mici şi mijlocii prin  Capital autorizat 2 mld. Euro;


intermediari financiari; (va ajunge la 3 mld. Euro – 2003)
(bănci, fonduri cu capital de risc, societăţi
de leasing, fonduri de garantare etc)  Foloseşte resurse proprii, resurse
Foloseşte două instrumente financiare: primite de la UE şi de la BEI;
- capitalul de risc
2 – 12 milioane euro; nu mai mult de  Este considerat „braţul” BEI pentru
25% din capitalul fondului cu capital de capitalul de risc şi garanţiile în acest
risc – intermediar domeniu.
- acordarea de garanţii care sunt:
de portofoliu în cadrul facilităţilor create de În 2003:
UE pentru firme mici şi mijlocii (creştere
-venture capital (14 fonduri) 135
economică şi locuri de muncă)
milioane;
-garanţii (31 operaţiuni) 2,2 miliarde
euro.
FONDUL DE GARANŢII PENTRU
ACŢIUNI EXTERNE

 Riscul de neplată pentru UE apare deoarece UE acordă:


- împrumuturi pentru balanţa de plăţi;
- garanţii pentru proiecte de investiţii finanţate de BEI

 Fondul este alimentat din:


- alocaţii din bugetul UE;
- dobânzi la resursele fondului;
- sume recuperate de la debitorii care nu şi-au achitat obligaţiile la timp.

 Mărimea fondului este limitată la 9% din volumul obligaţiilor financiare asumate


de către UE (inclusiv dobânzile restante)

 Perspectiva financiară 2000 – 2006 prevede o rezervă în bugetul UE de 200


milioane euro anual, pentru a fi folosită în caz de nevoie (resursele fondului scad
sub 9%)
POLITICA FISCALĂ EUROPEANĂ (I)

TENDINŢE LA NIVELUL UE - 15

 Povara impozitelor şi taxelor 40,5% din PIB în anul 2002 (40,5% în 1995), mult mai
mare ca în SUA şi Japonia (în jur de 30%);

 Gradul de fiscalitate în UE a crescut de la 34,4% în 1970 la 38,4% în 1980 şi la 40,5 în


2002;

 Contribuţiile pentru asigurări sociale au avut cel mai mare aport în creşterea gradului
de fiscalitate;

 Povara fiscală pe factorul forţa de muncă este cea mai mare;

 Cel mai mare grad de fiscalitate este în Suedia (50,6%), cel mai mic în Irlanda(28,6%).
POLITICA FISCALĂ - II

Tendinţe – UE 25; UE-15; UE – NSM 10


POVARA FISCALĂ Procent din PIB
1995 2002
UE-25 40,5 40,4
UE-15 40,6 40,5
UE-NSM 10 36,5 37,3
Maxim - Suedia 49,5 50,6
Minim - Malta 27,7
- Irlanda 28,6
POLITICA FISCALĂ - III

POVARA FISCALĂ - EXEMPLE PE ŢĂRI- procent dinPIB


1995 2002
Suedia 49,5 50,6
Danemarca 49,3 48,9
Germania 40,8 40,2
Franţa 44,0 44,2
Portugalia 33,6 36,3
Spania 33,4 36,2
Irlanda 33,4 28,6
Polonia 34,3 39,1
Ungaria 38,8
Republica Cehia 39,9 35,4
Slovacia 41,5 33,0
România 30,3 în 2003
POLITICA FISCALĂ EUROPEANĂ (IV)
Impactul Uniunii Economice şi Monetare asupra Politicii Fiscale

 Politică monetară unică – politici fiscale naţionale = probleme potenţiale


pentru stabilitatea economică, a monedei

 Reducerea acestui risc prin:


- pactul de stabilitate şi creştere şi supravegherea disciplinei bugetare;
- supravegherea şi coordonarea multilaterală a politicilor economice,
inclusiv a celor fiscale;
- sancţiuni pentru deficite bugetare excesive.

 Programe de stabilitate sau de convergenţă după caz pentru statele membre


care nu sunt în zona euro.
COORDONAREA FISCALĂ ÎN UE ESTE NECESARĂ
- asumarea unor poziţii comune în raport cu anumite
politici fiscale -

Politicile fiscale ale statelor membre trebuie să:

 permită fimelor şi persoanelor să beneficieze din plin de avantajele pieţei unice şi ale
uniunii economice şi monetare;

 sprijine obiectivele generale ale politicii UE (Lisabona, martie 2000);

 fie în concordanţă cu celelalte politici ale UE (locuri de muncă, protecţia


consumatorilor, energia, mediul, etc)

De asemenea, competiţia fiscală dăunătoare trebuie prevenită


COORDONAREA FISCALĂ – PRINCIPII ŞI
CĂI DE REALIZARE

Coordonarea fiscală se realizează prin:

 armonizare fiscală;
- 15 reguli naţionale diferite înlocuite cu o singură regulă

 identificarea obstacolelor fiscale în circulaţia liberă a produselor,


serviciilor, forţei de muncă şi a capitalului şi înlăturarea lor prin
cooperare fiscală;

Principiile coordonării fiscale:

 acceptarea politicilor fiscale naţionale (dacă nu contravin sau sunt


discriminatorii)
 subsidiaritatea
CONCLUZII PRIVIND POLITICA FISCALĂ A
STATELOR MEMBRE (I)
 Politica fiscală – zonă de autonomie naţională;

 Gradul de libertate în politica fiscală este restrâns datorită parametrilor privind


deficitele;

 Fiecare stat membru devine responsabil pentru stabilitatea economică a UE


(identificarea posibilelor dezechilibre viitoare);

 UE este responsabilă pentru ca fiecare stat membru să aplice o politică fiscală


sănătoasă;

 Diferenţele între regimurile fiscale ale statelor membre apar mult mai mult în evidenţă
în condiţiile monedei unice;

 Cerinţele de co-finanţare cu surse proprii a programelor de investiţii finanţate cu


fonduri UE impun priorităţi în alocarea resurselor bugetelor naţionale.
CONCLUZII PRIVIND POLITICA FISCALĂ (II)
1. Coordonarea fiscală în domeniul impozitelor este necesară, dar cu intensităţi
diferite
■ impozite indirecte – armonizare fiscală
■ impozite directe – coordonare

2. Coordonarea fiscală în domeniul alocării resurselor prin bugetele naţionale nu este


necesară, cu două excepţii:
■ cheltuielile pentru bunurile publice ale căror beneficii pot fi supranaţionale prin
natura lor – proiecte comune UE
■ ajutorul de stat acordat firmelor – supus regulilor UE

3. Coordonarea fiscală în politicile de redistribuire este limitată


■ redistribuirea interpersonală – atributul fiecărui stat membru
■ redistribuirea interregională pentru creşterea gradului de coeziune – există un
rol pentru coordonare fiscală (fonduri structurale)

1. Progresul UE în armonizarea politicilor fiscale este lent (vot unanim)


- noi mecanisme (peer pressure; cooperare extinsă; Curtea de Justiţie)
STRUCTURA IMPOZITELOR (I)

EU-25 Procent din PIB România


1995 2002 2003
Total impozite 40,5 40,4 30,3
din care:
• Impozite indirecte 13,6 14,0 12,2
- TVA 6,8 7,0 7,2
- accize 2,7 2,6 3,4

• Impozite directe 12,7 13,4 5,1


- pe venitul persoanelor 9,4 9,7 2,8
- pe venitul corporaţiilor 2,1 2,4 2,3
• Contribuţii asigurări sociale 14,1 13,0 9,8
- plătite de angajator 7,7 7,4
- plătite de angajaţi 4,8 4,1
STRUCTURA IMPOZITELOR (II)
criteriul economic
EU – 15 Procent din PIB
1995 2002
Total impozite 40,6 40,5
din care:

• pe consum 11,5 11,6


• pe forţa de muncă 21,4 20,6
• pe capital 7,7 8,7
ARMONIZAREA IMPOZITELOR INDIRECTE
14,0 % din PIB-ul UE -25 2002
România 12,2 % (2003)
 Taxa pe valoarea adăugată

- UE-25 7,0% din PIB (50% din impozitele indirecte)


- România 7,2% 2003

 Accize

- UE-25 2,6% din PIB


- România 3,2% 2003

 Alte impozite indirecte


(taxele vamale
complet armonizat
venit al bugetului UE)
CARACTERISTICI ALE IMPOZITELOR INDIRECTE
CARE IMPUN ARMONIZAREA:
(TVA + accize)
 incluse în preţul de vânzare şi suportate de consumatori; obligaţia faţă de buget ia
naştere odată cu efectuarea tranzacţiilor comerciale;

 se aplică asupra produselor şi serviciilor în ţara în care acestea sunt consumate şi


sunt vărsate ca venit la bugetul ţării respective (controlul la frontieră era important);

 baza de impozitare poate fi mai largă sau mai îngustă (de la ţară la ţară);

 Impozitele se aplică, de regulă, asupra valorii monetare a produselor şi serviciilor


cumpărate (uneori şi pe unităţi fizice).

Art. 93 din Tratatul UE → armonizarea impozitelor indirecte


ARMONIZAREA TVA
Principalele momente ale armonizării TVA: Notă:

 introducerea TVA în toate statele - în toate statele membre ale UE se aplică


membre (până în anul 1970); principiul destinaţiei în materie de TVA

 uniformizarea bazei de impozitare pentru - 8 state membre folosesc două cote de


TVA (începând cu anul 1977) şi limite TVA 6 state membre folosesc trei cote de
pentru cotele procentuale de TVA; TVA un stat membru – Danemarca –
foloseşte o cotă unică de TVA
 trecerea la un sistem tranzitoriu pentru
TVA, odată cu realizarea pieţei unice şi
desfiinţarea frontierelor vamale între
statele membre (1 ianuarie 1993);

 simplificarea sistemului TVA şi


cooperarea statelor membre pentru
reducerea fraudelor fiscale
COTELE DE TVA APLICATE ÎN STATE MEMBRE ALE UE
- la 1 mai 2004, în procente -
Cota standard Cota redusă Cota super redusă Ponderea veniturilor din TVA
în PIB (2002)
Danemarca 25 - - 9,7
Suedia 25 6/12 - 9,2
Cehia 22
Belgia 21 6 - 7,2
Polonia 22 -
Austria 20 10/12 8,3
Italia 20 10 4 6,4
Franţa 19,6 5,5 2,1 7,2
Olanda 19 6 - 7,5
Grecia 18 8 4 7,9
Marea Britanie 17,5 5 - 6,9
Portugalia 19 5/12 - 8,2
Germania 16 7 - 6,5
Spania 16 7 4 6,1
Luxemburg 15 6 3 6,3
SISTEMUL IDEAL DE TVA ÎN PIAŢA UNICĂ

Desfiinţarea frontierelor vamale ar putea conduce şi la abolirea frontierelor fiscale, dacă:

 s-ar trece de la principiul destinaţiei la principiul originii în materie de TVA;

 s-ar adopta un mecanism de corectare (decontare) pentru evitarea realocărilor


importante de TVA între bugetele diferitelor state membre.

În acest caz este necesară şi armonizarea cotelor de TVA (pentru evitarea distorsionării
deciziilor de investiţii)
SISTEMUL TRANZITORIU DE TVA
ÎN PIAŢA UNICĂ

 menţinerea principiului destinaţiei;


 renunţarea la controlul fiscal, la trecerea frontierei între statele membre;
- firmele în localităţile unde se află au obligaţia declarării TVA – risc de
fraudă ridicat (fraudă Carusel)

 amplu schimb de informaţii între autorităţile fiscale din statele membre (cod de
identificare, VIAS)
 continuarea eforturilor pentru armonizarea cotelor TVA
- minimă 15%
- cea mai mare nu ar trebui să depăşească 25%

Deci:
- piaţa unică rămâne fragmentată fiscal, produsele care trec dintr-un stat membru în altul
trebuie marcate
ARMONIZAREA ACCIZELOR
cca 224 miliarde euro în 1997; 2,6% din PIB

* Armonizarea vizează accizele aferente:

 produselor din tutun;


 băuturilor alcoolice;
 produselor petroliere.

* Accizele se calculează:

cotă procentuală la preţul de vânzare (ad valorem);


sumă fixă pe unitatea de produs (acciză specifică)

* Diferenţele mari între cotele de accize practicate în statele membre au în vedere şi


importanţa produselor respective pentru agricultură.
MIŞCAREA PRODUSELOR PURTĂTOARE DE
ACCIZE ÎNTRE STATELE MEMBRE ALE UE

Principiul destinaţiei Mişcarea produselor

 Plata accizelor se face în statul membru Pentru urmărirea produselor purtătoare de


unde produsele purtătoare de accize se accize:
consumă;
 există un sistem de depozite autorizate
 Între statele membre ale UE funcţionează pentru stocarea şi mişcarea produselor
aranjamentul de suspendare a plăţii cu accize;
accizelor până la „eliberarea” pentru
consum.  administratorii depozitelor sunt autorizaţi;

 se folosesc documente speciale care


însoţesc produsele cu accize.
ACCIZE-PRODUSE PETROLIERE ; ALCOOL
pentru UE nivel minim obligatoriu

Anul 2004 România UE


euro/unitatea de măsură

Benzină cu plumb 1000 l 319 421


Benzină fără plumb 1000 l 272 359
- maxim UE-15 UK 733,65 minim Grecia 316,0
Diesel 1000 l 207 302

Alcool hectolitru alcool pur 280 550


- maxim UE-15 Suedia 5.519 minim Italia 730,9
MĂRIMEA ACCIZELOR LA ŢIGARETE ÎN
STATELE MEMBRE ALE UE LA 1 MAI 2004
Acciza ad Preţul la Total accize
Acciza specifică valorem % ţigarete populare la 1000 ţigarete
la 1000 ţigarete din preţ la 1000 ţigarete euro % din preţ
Euro % din preţ

Belgia 19,86 11,16 45,84 178 101,46 57,00


Spania 3,91 4,01 54,0 97,50 56,86 58,01
Portugalia 42,60 38,73 23,0 110 67,90 61,73
Cehia 15,05 24,00 23,00 62,71 29,47 47,00
Ungaria 25,39 35,34 23,00 71,86 41,92 58,34
Franţa 15,07 6,03 57,97 250 160 64
Germania 68,50 36,15 24,28 189 114,49 60,42
Grecia 4,55 3,64 53,86 125,0 71,88 57,50
UK 139,14 42,86 22 324,67 210,57 64,86

Bulgaria 2,05 5,00 43,50 41,07 19,92 48,50


Romania 5,7 6,5 31,0 34,74 16,5 47,5
IMPOZITE DIRECTE
1. Armonizarea impozitelor directe intre tarile UE nu a progresat la fel de mult ca in cazul
impozitelor indirecte.
• impozitele directe nu sunt legate direct de tranzactiile comerciale (nu afecteaza direct
miscarea libera a produselor si serviciilor);

2. Armonizarea impozitelor directe este prezenta acolo unde acestea au un impact asupra
libertatii de miscare a bunurilor, serviciilor, fortei de munca si capitalului
(inclusiv a dreptului de a infiinta firme)
• regimul fiscal privind transferul de dividende, dobanzile la economii, fuziunile
transfrontaliere, problemele privind transferul de pret, evitarea dublei impuneri;
• integrarea sistemelor privind impozitul pe venitul persoanelor si impozitelor pe venitul
corporatiilor;
• reducerea impactului negativ al competitiei in domeniul impozitelor (de exemplu,
facilitatile la impozitul pe profitul corporatiilor).

3. Este interzică orice discriminare in domeniul impozitelor care ar crea, direct sau indirect,
un avantaj produselor nationale in raport cu produsele din alte tari membre.

4. Marimea impozitelor directe in tarile UE-25 in 2002 13,3 % din PIB-ul UE.
IMPOZITELE DIRECTE
Forţele care impun coordonarea Obiectivele coordonării impozitelor
impozitelor directe: directe:

1. Globalizarea şi rivalitatea economică


din cadrul triadei (SUA, UE, Japonia); ▪ în sens restrâns, reducerea evaziunii
fiscale şi evitarea dublei impuneri
2. Progresul integrării economice
▪ în sens larg, prevenirea:
Efectele acţiunii forţelor:
-distorsionării competiţiei prin politici
▪ mobilitatea capitalului şi a forţei de fiscale de stimulare a deciziilor de
localizare a investiţiilor;
muncă

▪ spaţiul UE – „piaţa de acasă” -contabilităţii manipulative prin


stabilirea preţurilor la transferurile în
▪ baza mobilă de impozitare cadrul grupurilor multinaţionale.
▪ statele membre se află în competiţie cu
toate elementele sistemelor fiscale
IMPOZITE PE VENITUL SOCIETĂŢILOR
COMERCIALE
▪ Impozite folosite in toate tarile UE – 212 miliarde euro in 1997, 3,0% din PIB-ul
UE;
▪ Impozitele pe venitul societatilor comerciale cuprind:
- impozitul pe profit;
- impozitul pe castigul de capital (de regula, impozitarea castigului de capital se face
cu aceleasi cote de impozit ca si profitul).

▪ Impozitul pe profit este folosit, cu precadere, de catre state pentru interventii


sectoriale sau zonale, prin influentarea deciziilor de investitii: in ce priveste
locatia investitiei, proportia intre aportul de capital si creditul in finantarea
investitiei etc.

- cote de impozit pe profit diferite de la tara la tara;


- diferentieri in impozitarea profitului distribuit (dividendelor), in corelare si cu
impozitarea veniturilor persoanelor fizice in calitate de actionari;
- facilitatile acordate la impozitul pe profit (care, politic, sunt mai lesne de adoptat,
decat subventiile)
FACILITĂŢI LEGATE DE IMPOZITUL PE PROFIT
1. Facilitatile la impozitul pe profit se acorda, de regula, pe doua cai:
▪ deduceri din baza impozabila, exceptari;
▪ credit fiscal (dedus din impozitul de platit)

2. Cele mai frecvente forme de facilitati cuprind:


▪ zonele de dezvoltare regionala;
▪ amortizarea accelerata;
▪ credit fiscal pentru investitii in anumite obiecte (echipamente, cladiri etc) sau in
dezvoltarea unui sector (turism, cercetare etc)
▪ credit fiscal pentru constituirea de rezerve;
▪ credit fiscal pentru angajarea din anumite grupuri (persoane cu deficiente, tineri, minoritati
etc).

1. Tendinta este de reducere a facilitatilor, deoarece:


▪ facilitatile reprezinta un obstacol serios in calea armonizarii;
▪ exista un consens general pentru micsorarea interventiei statului in economie;
▪ facilitatile au condus la cote de impozit pe profit marginale mai ridicate (pierderea de
impozit prin facilitati crea presiune pentru recuperarea prin marirea cotelor);
▪ eficacitatea facilitatilor a fost pusa sub semnul intrebarii.
Incepand cu anii ’80, reformele au urmarit o mai mare neutralitate a impozitului si cote de
impozit mai mici.
SOLUŢII PENTRU REDUCEREA
DISTORSIUNILOR INDUSE DE IMPOZITAREA
COMPANIILOR
Pe termen scurt: Soluţia pe termen lung impune:

înlăturarea unor obstacole fiscale şi costuri contabilizarea profitului companiilor


administrative adiacente acestora pentru transnaţionale pe baza unui singur set de
activităţile transfrontaliere reguli;

Pe termen lung: stabilirea de conturi consolidate pentru


cerinţele de impozitare;
posibilitatea companiilor transnaţionale să
opereze pe o bază de impozitare menţinerea dreptului fiecărui stat membru
consolidată pentru activităţile desfăşurate în de a stabili cota de impozit pe profit pe care
orice loc din UE. o doreşte, dar pe care o va aplica la partea
din baza de impozitare care îi revine.
CODUL DE CONDUITĂ PENTRU IMPOZITAREA
AFACERILOR
Efectele Codului de Conduită: Criteriile de evaluare a unei măsuri ca
fiind dăunătoare:
(1) Nu a căpătat forţa de lege, dar există ▪ sunt acordate avantaje fiscale numai ne
acordul politic al statelor membre rezidenţilor;
asupra conţinutului;

(2) Statele membre s-au angajat să: ▪ avantajele sunt izolate de piaţa internă (din
statul membru), pentru a nu afecta baza
▪ nu introducă noi măsuri fiscale
naţională de impozitare;
dăunătoare;

▪ să elimine măsurile considerate ▪ sunt acordate avantaje în lipsa oricărei


dăunătoare; activităţi economice reale în statul membru
care acordă avantaje;
▪ să se informeze reciproc asupra
măsurilor existente şi propuse care ar ▪ măsurile de impozitare sunt netransparente
(relaxarea prevederilor legale la nivel
putea fi dăunătoare.
administrativ).
(3) A fost format un grup privind Codul
pentru evaluarea măsurilor.
COMUNICAREA COMISIEI EUROPENE: SPRE O
PIAŢĂ UNICĂ FĂRĂ OBSTACOLE FISCALE
Principiu: Politica fiscală poate influenţa:
▪ tipul de finanţarea a investiţiilor
sistemul de impozitare a companiilor ar (resurse proprii - credite)
trebui să fie neutru în termeni de
opţiuni economice
▪ sursa de finanţare
Mijloc de realizare :
(bancă locală – compania
Mărimea cotei efective de impozit asupra
mamă)
diferitelor forme de venituri generate de
capital
▪ forma de organizare a unei afaceri
– profit reţinut, dividend, dobândă – ar trebui
(subsidiară – simplă filială)
să fie aproximativ aceeaşi.

Criteriu de verificare a neutralităţii sistemului Concluzia Comisiei Europene:


de impozitare a companiilor:
neutru: rata relativă a recuperării după deciziile cu privire la amplasarea
impozite nu coincide cu cea de dinainte de investiţiilor în spaţiul UE sunt
Impozite distorsionate de către politicile naţionale
de impozitare a companiilor.
IMPOZITUL PE VENITUL PERSOANELOR FIZICE
▪ Impozit folosit in toate tarile UE – 662 miliarde euro in 1997, respectiv 9,4%
din PIB-ul UE;
▪ Cele mai frecvente venituri incluse in baza impozabila sunt: salarii, pensii,
chirii, venituri din afaceri;

Alte venituri a caror prezenta in baza impozabila este variabila: dobanzi, dividende,
transferuri sociale, castiguri de capital.

▪ Unitatea de impozitare poate fi:

- individuala (trendul este spre individual)


- joint (sotul si sotia)
- familiala (sotii si copiii)

▪ Facilitatile iau forma deducerior din baza impozabila, a creditelor fiscale


(deduceri din impozitul datorat), si limita minima de venit neimpozabil.

Pentru inflatie, se adapteaza marimea veniturilor la care se aplica diferite cote de


impozit.
COORDONAREA IMPOZITĂRII VENITURILOR
PERSONALE
Efecte ale politicii fiscale pentru circulaţia Obiectivele coordonării fiscale
liberă a forţei de muncă
▪ eliminarea obstacolelor fiscale din
▪ obstacole fiscale circulaţia liberă a forţei de muncă;

- discriminarea persoanelor străine din ▪ evitarea evaziunii transfrontaliere;


punct de vedere al regimului fiscal;
▪ prevenirea competiţiei dăunătoare.
- dubla impozitare pentru acelaşi venit;

▪ evaziunea fiscală sporită Acordul politic privind impozitarea


dobânzilor transfrontaliere
▪ migraţia forţei de muncă înalt calificate
INTEGRAREA IMPOZITELOR PE VENITURILE SOCIETĂŢILOR
COMERCIALE ŞI PE VIENITURILE PERSOANELOR FIZICE -
CAZUL DIVIDENDELOR
1. Exista doua tipuri extreme de impozitare a dividendelor (profitul distribuit):
(i) Dubla impozitare
- profitul este impozitat la nivelul societatii comerciale;
- dividendul este impozitat inca o data in cadrul impozitului pe venitul
persoanei fizice (actionar care a primit dividend)
(ii) Sistem integrat de impozitare
- impozitul platit de societatea comerciala asupra profitului distribuit este
considerat ca o plata in avans a impozitului pe venit al actionarului.
2. Intre cele doua tipuri extreme, se afla alte doua tipuri intermediare de impozit
pe dividende:
(i ) Sistemul cu doua cote de impozit
Se aplica o cota mai mica de impozit asupra dividendului: Austria, Belgia,
Danemarca, Suedia, Polonia, Ungaria, Romania
(ii) Sistemul cu imputare
Se acorda un credit fiscal la impozitul pe venitul actionarului (persoana fizica),
intr-o anumita limita din marimea dividendului: Franta, Germania, Italia, Portugalia,
Spania, UK.
AJUTORUL DE STAT

Criterii pentru definirea unei măsuri ca fiind Excepţii admise în acordarea ajutorului de
un ajutor de stat stat:

satisfacerea simultană a 4 criterii: ▪ ajutorul regional;

▪ este un transfer de resurse ale statului; ▪ ajutorul orizontal;

▪ constituie un avantaj economic care altfel ▪ ajutorul sectorial.


nu ar fi obţinut în condiţii normale de piaţă;

▪ este selectiv, afectând echilibrul între


anumite firme şi competitorii acestora;

▪ are un efect asupra competiţiei şi


comerţului între statele membre.
CONTRIBUŢII PENTRU ASIGURĂRI SOCIALE(I)
• 13,0% din PIB-ul UE în 2002;
• sunt veniturile cu cea mai rapida crestere in ultimele decenii;
• presiunea de majorare a contributiilor pentru asigurari sociale vine din
trei directii importante:

- politicile nationale de asigurari sociale care tind sa devina mai


cuprinzatoare si mai generoase;
- cresterea ponderii persoanelor in varsta – pensionari in raport cu
ponderea persoanelor aflate in viata activa. Intr-un sistem de pensii “pay
as you go”, in care cei care lucreaza azi contribuie pentru plata pensiilor
celor care s-au pensionat in trecut, majoritatea tarilor UE au dezechilibre
majore;
- sporirea cheltuielilor cu asigurarea sanatatii, datorita costului
crescand al tehnologiilor medicale, medicamentelor si cresterii ponderii
populatiei in varsta (care necesita mai multa ingrijire medicala).
CONTRIBUŢII PT. ASIGURĂRI SOCIALE (II)

• Contributiile pentru asigurari sociale sunt platite de


catre:
- angajatori (patroni);
- salariati;
- lucratori pe cont propriu.
Exista o mare diversitate intre tarile UE in ce priveste atat
ponderea contributiilor pentru asigurari sociale in PIB,
cat si structura participarii patronilor si salariatilor la
aceste contributii.
• Reformele in domeniul contributiilor pentru asigurari
sociale depind de reforma drepturilor si sistemelor de
asigurari sociale.
PILONII SISTEMULUI DE ASIGURARE
A PENSIILOR
Pilonul 1: Sistemul public de asigurări de pensii (PAY6)
obligatoriu
- asigurarea unui standard de viaţă minim acceptat
pentru pensionari;

Pilonul 2: Sistemul de pensii private, pe deplin finantate


obligatoriu

Pilonul 3: Planul individual de pensii (suplimetare) – voluntar.


SISTEMUL DE PENSII ŞI CIRCULAŢIA LIBERĂ A
FORŢEI DE MUNCĂ
Pilonul 1 funcţionează fără obstacole fiscale: Pilonul 2 funcţionează cu obstacole fiscale:

•tratament fiscal egal pentru persoanele care •impozitarea contribuţiilor la fondurile de


provin din alt stat membru; pensii, a câştigurilor realizate de către
fondurile de pensii din investiţiile făcute şi a
pensiilor plătite este diferită în statele
•perioadele de asigurare în diferite state membre;
membre se însumează pentru stabilirea
dreptului de pensie; •sistemul fiscal EEI, ETT şi TEE

Soluţia:
•pensiile cuvenite asigurărilor cu reşedinţa în
alt stat membru, decât cel în care se află •acelaşi regim fiscal pentru fondurile de
instituţia plătitoare de pensii, se transferă în pensii, indiferent de reşedinţă;
statul membru de reşedinţă
•angajaţii unei companii transnaţionale să
participe la un singur fond de pensii privat
al companiei;

•generalizarea sistemului EET