Sunteți pe pagina 1din 10

DURU PARASCHIVA

AMG I
HOLERA
Vibrionul holeric este agentul patogen al holerei, boala
specific umana.Genul Vibrio este alcatuit din bacterii
Gram-negative, foarte mobile, care au de bastonas usor
curbat. Majoritatea speciilor apartinand acestui gen sunt
saprofite, nu sunt holerigene. Altele produc imbolnaviri
usoare. Vibrionul holeric, descoperit de Robert Koch intr-o
epidemie de holera in Egipt, este cel mai important
reprezentant al genului Vibrio si este holerigen. Vibrionii
holerici sunt de doua feluri:
a) vibrioni hemolitici: - tipul I: V.Inaba;
- tipul II: V. Ogawa
- tipul intermediar: V. Hykojima
b) vibrioni nehemolitici: El Tor si tulpinele Celebes.
Habitat
Vibrionii holerici pot fi izolati de
la omul bolnav sau purtator, din
apele poluate, de pe pamantul
sau obiectele contaminate
Caractere morfologice si tinctoriale
Vibrionul holeric are forma de
bastonas usor curbat, cu un cil la
unul din capetele sale. Nu are
capsula si nu formeaza spori.
Vibrionul holeric este un germen
aerob.
Se coloreaza usor cu fucsina
diluata 1/10

Rezistenta la agenti fizici, chimici si
biologici
Vibrionii holerici sunt distrusi in cateva ore de
radiatiile solare, in 30-40 min de radiatiile
ultraviolete, intr-o ora prin incalzire la 50C si
foarte rapid prin fierbere. Ei rezista, totusi, un
timp destul de indelungat in apa si alimente.
Vibrionii holerici sunt foarte sensibili la
substantele antiseptice obisnuite, sublimat,
formol, fenol, cloramina etc. Ei sunt sensibili
latetraciclina, streptomicina, dar rezistenti la
penicilina. Sunt, de asemenea, sensibilj la
bacteriofagi specifici.

Caracterele de patogenitate
Actiunea toxica a vibrionilor holerici se datores.te
unei endotoxine foarte active.
Holera este o boala infectioasa specifica omului.
Bolnavii de holera prezinta" dureri abdominale,
diaree, varsaturi, o deshidratare rapida si o stare
de intoxicatie profunda. Unele epidemii s-au
soldat cu o mortalitate deosebit de ridicata.
Scaunele bolnavilor, in numar foarte mare, contin
fragmente de mucoasa intestinala si un numar
mare de vibrioni holerici.

Imunitatea
Dupa boala sau dupa vaccinarea antiholerica,
desi pentru o perioada de timp scurta, se
instaleaza o imunitate antitoxica si
antiinfectioasa destul de puternica.
Tratament
Pe langa aplicarea unui regim igienico-dietetic, cu
rehidratarea masiva, administrarea de antibiotice (in
primul rand tetraciclina) este, totdeauna, indicata
atat pentru vindecarea bolnavului, cat si pentru
evitarea starii de purtator de germeni.

Epidemiologie
Holera este o boala digestiva endemoepidemica, specifica
omului. Epidemiile de holera izbucnesc brusc si se
raspandesc rapid, dand nastere la pandemii persistente.
Izvorul de infectie este constituit de omul bolnav sau
purtator de germeni. In general, starea de purtator nu
dureaza mai mult de 3-4 saptamani de la vindecarea clinica
sau de la ultimul contact infectant.Transmiterea vibrionului
holeric de la om la om se poate face si prin contact direct,
prin mainile murdare, dar in mod obisnuit transmiterea se
face indirect prin alimente, muste si obiecte contaminate.
Receptivitatea la boala este generala, dar copiii sunt cei mai
expusi.

Se bazeaza in special pe aprovizionarea cu
apa potabila controlata, evacuarea corecta a
reziduurilor fecaloid-menajere si educatia
sanitara a populatiei. Vaccinarea specifica
confera o protectie de cel mult 6 luni.