Sunteți pe pagina 1din 85

Cercetari din analiza

comportamentala aplicata in
interventiile educationale a
persoanelor cu autism
Alina Bobarnac MSc
26 Februarie 2010
Introducere
Scopul acestei prezentari este de a oferi o imagine de ansamblu a aplicatiilor
metodelor analizei comportamentale aplicate (ABA) in interventia educationala a
persoanelor cu autism.

Abordarea cercetarilor este oferita in ordine cronologica cu accent pe rezultatele
majore din acest domeniu.

O scurta introducere a tulburarii pervazive de dezvoltare este necesara pentru a
oferi contextul pentru discutarea metodelor ABA.
Scurta Istorie

Matson & Minishawi (2006) ofera o analiza amanuntita a istoriei tulburarilor
pervazive de dezvoltare.

Kanner, in 1943, ofera prima descriere a autismului.


Elementele cheie erau detectate timpuriu si descrise ca abnormalitati in limbaj,
abilitati sociale deficitare si paternuri de comportamente neobisnuite ce aratau
tentinta de a pastra neschimbat ambientul.

Patternurile de comportament observate sunt in mare parte familiare acum:
comportament ritualistic-repetitiv, ecolalie, productii vocale non-functionale, esecul
in dezvoltarea ablitatilor sociale, lipsa reciprocitatii sociale si emotionale,
impedimente in utilizarea unor comportamente non-verbale cum ar fi privitul ochi
in ochi, auto-agresivitate, etc.




La acel moment simptomele erau de cele mai multe ori confundate cu schizofrenia.

Totusi, instalarea precoce (in primii 3 ani de viata) a dezvoltarii copilului, istoria
familiala si inteligenta medie a acestor persoane diferentia aceasta tulburare.

Kanner concluziona in studiu din 1943 ca acesti copii au o abilitate innascuta de a
dezvolta contact afectiv normal cu alte persoane.

Mai mult, Kanner sugera ca parintii acestor copii aveau succes in cariera, erau
foarte inteligenti dar izolati social si foarte rar aparau afectiune.

Aceasta analiza se poate sa fi contribuit la aparitia teoriei etiologice a autismului a
practicilor de crestere a copiilor de catre acesti parinti.

EXPLICATII
In anii 60 multe dintre explicatiile psihodinamice implicau rolul parintilor in
declansarea autismului.

In general accentul cadea pe rolul patternurilor de comportament patologic al
parintilor si, in special pe cel al mamei, care conducea la comportamentele
neobisnuite al copiilor cu autism.

Cea mai cunoscuta teorie psihodinamica este cea a lui Bruno Bettelheim (1967)
descrisa in The Empty Fortress .

Nu a fost singurul care a incercat sa explice psihogeneza autismului.

Alti factori etiologici timpurii includeau deprivarea stimulului, tulburarile de
personalitate a parintilor si interactiunea dintre biologia individului si experienta
copilului.
In mijlocul acestor teori psihogenice a etiologiei autismului Ferster (1961) a oferit o
explicatie comportamentala a dezvoltarii acestei tulburari.

Analiza lui se concentra foarte mult pe rolul parintilor ca mediatori ai intaritorilor
pentru explicarea comportamentelor caracteristice ale acestor copii.

La fel de controversata ca si teoria psihogena, teoria lui nu a fost luata in serios.

Cu aparitia studiilor empirice si interesul crescut in analiza comportamentala
teoriile pshihogenice si-au pierdut sustinatorii in favoarea teoriilor genetice,
neurobiologice si a teoriilor de invatare.

Evaluarea autismului condusa si publicata de Rimland (1964) a influentat
acceptarea factorilor biologici implicati in autism.
Dupa Kanner, definitia si criteriile pentru diagnosticarea autismului au suferit
numeroase modificari.

Eforturile depuse de Creak (1961) si Rutter (1968) au fost focalizate pe
diferentierea autismului de schizofrenie.

In anii 1980 autismul a primit recunoasterea oficiala ca si tulburare de sine
statatoare de catre Asociatia Psihiatrica Americana si a fost inclus in Manualul de
Diagnostice si Statistici al Bolilor Mintale (DSM)

DSM-III imparte tulburarea de dezvoltare pervaziva in autism infantil si tulburari
de dezvoltare pervaziva.

DSM-III-R, in 1987, apar criteriile pentru diagnosticarea autismului, dar varsta nu
este mentionata.

DSM-IV (1994) include in tulburarea de dezvoltare pervaziva: Sindromul Rett,
tulburarea dezintegrativa a copilariei, sindromul Asperger si autismul infantil.
In ultimii 40 de ani datele de prevalenta sau schimbat dramatic; rata curenta este de
1:150 (Centers for Disease Control, 2007) comparata cu 2-4.5:10.000 (Lotter,
1966).

In prezent sunt 1.5 milioane de persoane cu autism in Statele Unite (Matson &
Smith, 2008).

Prevalenta autismului este acum mai mare decat cea a sindromului Down sau bolile
de diabet combinat (CDC, 2001).

Matson & Mishawi (2006) sugerau ca este usor de observat cum schimbarile in
criteriile pentru diagnosticarea autismului pot sa explice numarul tot mai mare de
persoane diagnosticate cu autism.

ELABOREAZA
Dezbaterea continua.

Autismul este considerat o tulburare neuro-developmentala care este
mediata biologic (Bailey, Phillips, & Rutter, 1996) fara indicatii clare
asupra modului de dobandire si fara markeri identificati pana in acest
moment (Hixton, 2008).


In analiza comportamentala aplicata autismul este definit in raport cu
comportamentul observabil, demonstrat.

Comportamente in exces: comportamente stereotipe, comportamente auto-
agresive, comportamente agresive indreptate asupra celorlalti,
comportamente obsesive, tantrum.

Comportamente in deficit: limbaj, abilitati sociale, abilitati ludice, abilitati
cognitive, abilitati de auto-servire.

0
12
24
36
48
60
72
84
Varsta
D
e
z
v
o
l
t
a
r
e
Autism
Tipic
La varsta de 3 ani diferenta
0 1 2 3 4 5 6
Varsta
este de 18 luni.
0
12
24
36
48
60
72
84
Varsta
D
e
z
v
o
l
t
a
r
e
Autism
Tipic
La varsta de 6 ani diferenta este de 36 de luni.
0 1 2 3 4 5 6
ABA
Intarire
Motivatie
Extinctie
Pedeapsa
Controlul stimulului
Conditionarea operanta
Relatia dintre comportament si evenimentele din mediu este descrisa de principiile
conditionarii operante. Aceasta are trei componente:



A - Antecedent
B Comportament
C - Consecinta

Antecedentul comportamentului a aparut
(Copilului i se spune Am in mana un mijloc de transport care face ciu ciu)
Comportamentul apare
(Copilul raspunde Tren)
Consecinta apare

1a Comportamentul este urmat de laude vocale (Treeen! Ieeeeeee!)
1b Comportamentul este ignorat adultul monitorizeaza comportamentul
copilului in timp ce se uita la altceva.
1c Comportamentul e urmat de reprimare vocala (Nu ai pronuntat corect.
Mai spune o data).

In functie de istoria lui de invatare personala si de functia
comportamentului fiecare dintre aceste consecinte pot conduce la unul din
urmatoarele rezultate:
Marirea frecventei comportamentului spune tren
Scaderea frecventei comportamentului spune tren
Nici o schimbare in frecventa comportamentului spune tren
Intarire
Intarirea pozitiva/negativa mediata social. Intarirea comportamentului se refera la ORICE
comportament al unei persoane apropiate, copil sau situatie din mediu care mareste
probabilitatea ca acel comportament sa apara in viitor. Situatia din mediu poate fi aversiva
sau placuta/dorita.

Intarire pozitiva mediata social.
.se refera la cresterea frecventei unui raspuns urmat de un eveniment
favorabil (recompensa pozitiva) (Kazdin, 1994)
Cel putin o persoana este implicata, iar dorinta copilului este de a adauga ceva (muzica,
atentie, apa) ce functioneaza ca si intaritor in acel moment pentru comportamentul-target.

Intarire negativa mediata social.
se refera la cresterea frecventei unui raspuns prin inlaturarea unui eveniment
aversiv imediat dupa raspuns (Kazdin, 1994) Cel putin o persoana este implicata, dar
intarirea (recompensa) pe care copilul o cauta este de a il face pe adult sa inlature sau sa
termine o sarcina (cerere).

Diferenta dintre intarirea pozitiva mediata social si intarirea negativa mediata social: Pozitiv
inseamna a adauga ceva in mediu (atentie, tangibil) iar Negativ inseamna a inlatura o sarcina
(cerere instructionala). Ambele functii implica cel putin o persoana (sunt mediate social).
Extinctie
Extinctia nu inseamna numai ignor inseamna indepartarea recompensei ce
mentine comportamentul.

- Ignorarea unui comportament functioneaza numai si numai daca atentia este
variabila care mentine comportamentul.

Tipuri de extinctie (Iwata et al., 1994).
Ignor controlat extinctia comportamentului mentinut de atentie
Cereri instructionale extinctia comportamentului de evitare
Extinctia senzoriala extinctia stimularii produsa direct de raspuns

Pedeapsa
Pedepsirea comportamentului se refera la ORICE comportament al unei persoane
apropiate, copil sau situatie din mediu care scade probabilitatea ca acel
comportament sa apara in viitor.

.se refera la scaderea frecventei unui raspuns urmat de retragerea unui
eveniment favorabil sau de adaugarea unui eveniment nefavorabil (Kazdin, 1994).


Wolf & Risley
Universitatea Washington & Universitatea Kansas
In 1964, Wolf, Risley si Mees elimina comportamentul auto-agresiv al unui copil
de 3.5 ani pe nume Dicky.
Dicky isi lovea capul foarte des de suprafete tari si isi zgaraia fata. Arata, dupa
spusele mamei un dezastru, tot timpul negru si albastru si sangerand.
A fost admis in spital pentru aceste probleme si pentru a il invata sa poarte ochelari.
Wolf si Risley au informat parintii ca vor folosi proceduri precum modelare,
extinctie si training de discriminare.
Probleme de comportament au fost tratate in principal folosind extinctia, pedeapsa
si intarirea diferentiata.

Aparitia comportamentului problema rezulta in time-out intr-o camera alaturata.
Imediat ce comportamentul disparea usa era deschisa; deschiderea usii functiona ca
si intaritor pentru toate celelalte comportamente adecvate demonstrate la acel
moment.

Pe parcursul a catorva luni, personalul spitalului a reusit sa implementeze
independent aceasta procedura.

Parintilor li s-a oferit training si au fost rugati sa foloseasca aceeasi procedura si
acasa.

Dupa cateva luni de tratament comportamentul de a purta ochelari a fost modelat
folosind intaritori conditionati sub forma unor sunete (clicker) asociate cu intaritori
alimentari.

Comportamentul de autoservire (a manca adecvat) a fost invatat folosind time-out
de la alimente (pedeapsa) si pastrarea alimentelor in urma comportamentului de
autoservire adecvat.


Repertuarul verbal a fost modelat folosind intaritori primari pentru identificarea
obiectelor si a imaginilor, atat sub cerere instructionala cat si identificare spontana.

Pentru a obtine acest repertoriu lui Dicky i se refuza micul dejun pana cand
emiterea aceste raspunsuri. Numai in aceste conditii de contingenta puternica
autorii au reusit sa stabileasca un repertoriu verbal plecand de la 0.

Dupa 7 luni de program in spital si 6 luni dupa completarea programului Dicky a
plecat acasa purtand ochelari, fara tantrumuri, vocal si o sursa de bucurie pentru
parinti.

Aceasta este o cercetare clasica in tratarea copiilor cu autism.

Tratamentul a fost eficient acolo unde alte tratamente au aratat beneficii nule.



La varsta de 5 ani a fost inclus intr-un progam de gradinita din cadrul universitatii
Washington.
In studiul din 1967, Wolf demonstra ca auto-palmuirea, baterea repetata a unei parti
a corpului si ciupitul au fost dramatic reduce folosind time-out-ul si procedurile de
intarire diferentiata.
Mai mult, Dicky si-a incheiat trainingul de toaleta si comportamentul lui social s-a
imbunatatit semnificativ.
In cei doi ani petrecuti in programul universitatii Dicky a dobandit semnificative
achizitii pe comportamentul verbal.
Dicky a facut tranzitia in ambientul scolar public unde s-a adaptat foarte bine, si-a
dezvoltat abilitatile academice (ex.: citit si si-a imbunatatit abilitatile de
comunicare).

Autorii au sustinut ca inainte de implementarea metodelor conditionarii operante
acest copil era considerat un caz pierdut.
Una dintre primele incercari de a creste productia vocala a copiilor cu autism
folosind metodele operante a fost raportata de Lovaas si colegii lui (1966).
El a dezvoltat un extensiv proces in patru etape. Etapele erau urmatoarele:
1. Toate raspunsurile vocale (de orice tip) erau intarite.
2. Raspunsurile vocale aparute imediat dupa cererea terapeutului erau intarite.
3. Raspunsurile imitative erau intarite. Procedurile de prompt erau implementate.
4. Raspunsurile imitative mixte erau intarite.

Rezultatele acestui studiu demonstreaza faptul ca frecventa productiei vocale a copiilor
cu autism poate fi crescuta prin folosirea procedurilor conditionarii operante.

Mai mult, autorii au demonstrat faptul ca intarirea la interval fix deteriora
comportamentul vocal comparativ cu folosirea contingenta (imediata) a
intaritorilor.


Rezultatele coonduc la concluzia aparitiei raspunsurilor imitativ vocale generalizate
(sunetele si cuvinte niciodata invatate sistematic erau acum emise fara intarire).
Jack Michael si colegii lui, in 1965, a invatat un copil de 3 ani sa raspunda vocal
prin oferirea intaritorilor sub forma de cantece si leganat pe genunchi.
Hewett (1965) a reusit sa stabileasca emisia vocala a unui copil de 4 ani folosind
alimente ca si intaritor.
Wolf et al. (1964, 1967, 1967) a folosit modelarea si procedurile de retragere a
promptului pentru a dezvolta vorbirea imitativa si in cele din urma structuri vocale
mai complexe.
De exemplu, in cazul lui Dicky, Wolf and Risley erau interesati sa consolideze
raspunsurile vocale.
Dicky nu era non-verbal, dar foarte rar vocaliza functional.
In toate studiile au incercat sa modeleze productia vocala: 1) stabilesc imitatia
oferind intaritori sub forma de alimente.
Imediat ce imitatia vocala a fost stabilita, au inceput sa ii prezinte obiecte comune si
sa foloseasca promptul vocal pentru a il ajuta sa le numeasca.
Pe parcursul incercarilor au retras promptul si au transferat controlul stimulului
pentru raspunsurile vocale la item.




Ce o sa vedeti in urmatorul slide este o fotografie in care un terapeut foloseste
discrete trial pentru consolidarea abilitatilor de limbaj.

Este luata din studiul lui Risley si Wolf, 1967, in care au invatat un copil cu autism
sa imite vocal si au redus comportamente problema folosind intarirea si pedeapsa.

Acest studiu descrie pentru prima data instructiile discrete trial.

Mai departe o sa vedeti un raport cumulativ al comportamentelor target.
Discrete Trial
Una dintre cele mai frecvente proceduri implementate in tratarea copiilor cu autism.

Metoda a fost dezvoltata de Sid Bijou si aplicata pentru prima data de Wolf cu
Dicky.

Aproape fiecare program intensiv de invatare include discrete trial.

Abilitatile invatate folosind discrete trial sunt: limbaj, interactiune sociala, hobby,
abilitati cognitive, reducerea comportamentelor inadecvate, imitatie, etc. (Smith,
2001).

Smith (2001) sugereaza ca este singura metoda eficienta de invatare a noilor
abilitati si de noi discriminari.

Discrete trial are 5 componente:


1. Stimulul antecedent devine un stimul discriminativ
2. Prompt
3. Raspuns
4. Consecinta
5. Intervalul inter-trial.
Motivatie
Motivatie
Vorbirea spontana (ex., vocal, semn, imagine) este comportamentul vocal controlat
de stimuli si conditiile naturale motivationale - conditii care nu au antecedente
verbale. n scopul de a preda spontaneitatea, antecedentele relevante trebuie s fie
predate (antecedentele verbale nu sunt intotdeauna relevante; uneori sunt
contraproductive).

Stabilirea Cererii
O cerere (mand) este "un operant verbal n care rspunsul este ntrit de o
consecin caracteristic i este, prin urmare, sub controlul funcional al condiiilor
relevante deprivare sau stimulare aversiva" (Skinner, 1957, pp.. 35-36 ).

MO Comportament verbal Consecinta
Copilul vrea sa Spune citeste I se citeste povestea
i se citeasca
(deprivarea de povesti)
Michael (1993) a identificat conditiile motivationale care evoca cererile ca
establishing operations (EO) sau motivating operations (MO).
Establishing operation este un eveniment care modific momentan eficienta unui
intaritor (recompensa).
De exemplu, cand cips-urile nu mai consolideaza comportament din cauza
saturatiei, tutorii sau parintii pot pune cipsurile in conditia de deprivare prin
retragerea acestora din meniul copilului pentru un timp.
Deprivare, n acest caz, este o conditie motivationala (EO) care modific
consolidarea eficienei cipsului.
Alte exemple de stabilire a unor conditii motivationale: mncai alimente sntoase
atunci cnd este deposedati de alimente nesanatoase, purtati o haina foarte urata dar
foarte groasa cand afara este ger, beti apa dupa ce ati mancat alimente sarate.
n literatura de specialitate, exist cel puin trei strategii de inducere a conditiilor
motivationale:

Prima se numete scurta deprivare i implic un stimul vizibil, dar care poate fi
obinut doar cu un raspuns verbal adecvat. Acest lucru se face, de obicei, dup o
perioad scurt de timp in care stimulul care urmeaz s fie invatat nu este
disponibil.

Cel de-al doilea este inlantuirea intrerupta si implic eliminarea unor stimuli
necesari copilului pentru finalizarea unei secvente (de exemplu, ultima piesa de
puzzle, tacamuri la masa cand ii este foame si are mancarea in fata, creion pentru
trasare, etc.) si oferirea acestora numai in urma unui raspuns verbal adecvat.

Cel de-al treilea este capturarea momentului si implic plasarea unui stimul dorit
n mediul su natural, dar astfel nct copilul sa nu-l poata accesa fr medierea
unei persoane (de exemplu, o jucarie pe un raft inalt, care nu poate fi atinsa -
profesorul asteapta copilul sa o ceara).

EO Antecedent Comportament Consecinta
Situatie motivationala Persoana Hopa Este ridicat
(ex.:Vrea Hopa)
Cele mai multe studii din aceasta perioada implica interventii pentru invatarea
comportamentului imitativ.

Lovaas, Frietas, Nelson & Whalen (1965) au demonstrat faptul ca, copiii cu autism
pot invata sa imite adultii.

Mai mult, imediat ce imitatia s-a dezvoltat, aceasta abilitate poate fi folosita pentru
modelarea altor comportamente din sfera sociala, autoservire si chiar cea a
scrisului.

Oferind intaritori primari contingent realizarii unor simple miscari imitative
comportamente mai complexe pot fi invatate de copiii cu autism.

Acest studiu a stabilit fundatia pentru celelalte studii.



Pedeapsa in primii ani ai analizei
comportamentale aplicate
In timp ce deficitele fundamentale erau adresate folosind principiile
comportamentale in primii ani cele mai multe studii s-au concentrat pe reducerea
comportamentelor problema numite atavisme. Frecvent auto-agresivitatea insotea
tantrumurile si alte tipuri de comportamente (Lovaas & Simmons, 1969).

Mai mult, cei mai multi analisti comportamentali incercau sa reduca
comportamentele problema folosind pedeapsa si aversivele.

In toate cele trei studii anterioare conduse de Wolf si Risley a fost folosita
pedeapsa.

Wolf si Risley in primele studii cu Dicky pentru consolidarea imitatiei vocale au
folosit extinctia pentru reducerea comportamentelor problema de intensitare medie.

Pentru comportamentele distruptive si pentru auto-agresivitate au folosit frecvent
time-out-ul (plasarea lui Dicky intr-o alta camera) pentru reducerea acestora.



Un studiu acum clasic in tratarea copiilor cu autism este studiul lui Todd Risley in
1968.

Un copil de 6 ani demonstra o frecventa foarte mare a cataratului pe mobila, usi si
rafturi. Acest comportament era foarte periculos si disruptiv.

Incercarile de identificare a consecintelor care mentin acest comportament nu au
avut succes si extinctia a oferit succes limitat in reducerea lui.

Risley a decis ca numai pedeapsa poate sa reduca acest comportament periculos
pentru copil.
Pedeapsa folosita a fost socul.
Cine a mai folosit socul: Lovaas (1965).
Rezultatele au fost dramatice. Pedeapsa a dus la eliminarea cataratului pe usi,
mobila si rafturi.
Aceeasi procedura a fost folosita pentru agresivitate si pentru stereotipie.
Rezultatul cel mai semnificativ a fost descoperirea faptului ca, pedeapsa nu a fost
asociata cu efecte colaterale.

Ca suport al acestei proceduri s-a observat o imbunatatire in comportamentele
adecvate (contact vizual, aparut imediat ce problema de comportament a disparut).
In jurul anului 1965, Lovaas si colegii lui au realizat mai multe studii publicate in
Journal of Experimental Child Psychology pentru a determina natura auto-
agresivitatii si pentru a identifica variabilele ambientale care ar putea sa o mentina.

Aceste studii demonstraza faptul ca, auto-agresivitatea este determinata si poate
controlata de principiile de comportament verificate in laboratoarele experimentale.

In aceste studii s-a folosit pedeapsa pentru reducerea acestor tipuri de
comportament. Totusi Lovaas demonstreaza si faptul ca auto-agresivitatea poate fi
redusa prin intarirea comportamentelor incompatibile.

In cazul in care persoanele din jurul copilului nu pot fi invatate sa aplice principiile
comportamentale consistent el sugera folosirea pedepsei ca tratament (Lovaas &
Simmons, 1969).
Cercetarile analizei comportamentale
aplicate de la sfarsitul anilor 60 pana in
prezent
Incepand cu sfarsitul anilor 60 interventiile comportamentale pentru persoanele cu
autism cresc exponential.

Apare Journal of Applied Behavior Analysis.

Definitia clara a domeniului si a metodelor terapiei stabilite de Baer, Wolf si Risley
in articolul Cateva dimensiuni curente in analiza comportamentala aplicata a
condus la aparitia mai multor metode in tratarea persoanelor cu autism.

A inceput sa se puna accent pe invatatea unor comportamente mai complexe.


Primele rezultate in tratarea copiilor cu autism au fost publicate de Lovaas, Koegel,
Simmons si Long (1973).

In acel studiu au prezentat rezultatele programului in progres cu copii cu autism.

Acest articol a anuntat primele rezultate promitatoare legate de tratarea deficitelor
principale ale copiilor cu autism.
In studiul lui Lovaas si a colegilor lui au participat 20 de copii.

Acesti copii erau in terapie de 7 ani.

Mai mult, datele de generalizare erau oferite pentru analiza.

O sa urmeze descrierea programului dezvoltat de Lovaas.

Lovaas a creat un sistem de inregistrare a datelor.

Scopul acestui studiu a fost dezvoltarea limbajului.

A observat ca cei mai multi dintre copii demonstrau comportamente auto-agresive.

A observat ca abordarea psihodinamica in care ii oferi copilului afectiune si atentie
neconditionata conducea la cresterea frecventei acestor tipuri de comportamente.

El a afirmat ca aceste comportamente s-au dovedit a fi rationale si in ultima instanta
comportamente sociale controlate de aceleasi legi ca si comportamentele adecvate.

Lovaas a explicat decizia lui de a folosi aversivul ca impuls la observarea unui
copil care isi lovea sistematic capul de suprafete tari.

A lovit-o la fund si problema de comportament a disparut; mai mult a observat ca
devenise mult mai afectuasa cu el si cu ceilalti adulti.

Aceasta experienta a condus la multe alte cercelari in care el a folosit aversivul ca
procedura de reducere a comportamentelor problema.

Lovaas a fost primul care a demonstrat ca atentia sociala poate fi conditionata ca si
intaritor prin asocierea sa cu alimente sau alte tipuri de intaritori (Lovaas, Freitag,
Kinder, Rubenstein, Schaeffer & Simmons, 1966).

A observat ca valoarea atentiei sociale crestea daca persoana care oferea atentie
folosea si pedeapsa (Lovaas et al., 1965).

Explicatie: atentia sociala era corelata cu terminarea situatiei aversive.

In final, Lovaas a fost primul care a sugerat ca cele mai multe dintre
comportamentele stereotipe pot fi rezultatul unor stimulari senzoriale/perceptuale
produse de raspuns.
Intarirea senzoriala
Majoritatea comportamentelor auto-stimulative sunt mentinute de cele mai multe
ori de o istorie de intarire automata.

Nici o persoana nu este prezenta in jurul copilului ori nici o persoana nu antreneaza
copilul.

Stimularea senzoriala difera de celelalte functii doar pentru ca acel comportament
apare cand copilul este singur ori nu participa activ intr-o activitate sau sarcina. Tot
ceea ce face copilul in acel moment este obtinerea unui input senzorial.

Date empirice
Tratament: intarire contingenta, time-out, extinctie, soc electric, lovirea copilului pe
coapsa.
Simultan terapeutul a stabilit controlul instructional (controlul stimulului).
Tratament: Prompt si intarire

Training-ul pe limbaj a inceput imediat si consuma 80% din timpul unei sesiuni.
Tratament: Cu copiii non-verbali se insista pe imitatia vocala, invatarea cererilor si a
numiri vocale a itemilor.

In acelasi timp programe pentru invatarea abilitatilor sociale si de auto-servire erau
initiate.
Tratament: Folosind procedurile de invatare a imitatiei, intarire si modelare a
raspunsurilor.

Abilitatile de joaca erau prioritare.



Date
Rezultatele au demonstrat eficacitatea tratamentului si au aratat durabilitate si ceva
generalizare.

Aceste rezultate au sugerat faptul ca, analiza comportamentala aplicata (ABA)
poate diminua dificitele fundamentale demonstrate de copiii cu autism.

Procedurile de invatare au fost implementate de parinti cu rezultate variabile.
Parintii care au avut rezultatele cele mai bune au fost parintii care au acordat timp
semnificativ tratamentului si au folosit consistent atat procedurile de invatare cat si
consecintele pentru comportamentele problema.

In urmatoarele slide-uri o sa vedeti cateva dintre datele prezentate.

Evaluarea tratamentelor din 1980-1990
Succesul obtinut de Lovaas si colegii lui au condus la dezvoltarea unor noi
interventii educationale.

Sute de studii au fost publicate in aceasta perioada.

Prezentarea comportamentelor target.

Comportamente inadecvate
Stereotipie, auto-agresivitate, agresivitate, comportamente disruptive.

Analiza functionala a comportamentelor a fost dezvoltata.

Noi proceduri de reducere a comportamentelor inadecvate au fost dezvoltate (ex.,
overcorrection)

Abilitatile targate pentru invatare sau consolidare: initiere sociala, raspunsuri la
joint attention, interactiune reciproca, sustinerea unui conversatii pe un subiect,
stabilirea si mentinerea unei prietenii, rezolvari de probleme, etc.

Procedurile necesare pentru invatarea acestor abilitati:

1. Intarire, prompt, modelare, retragerea promptului.
2. Metode specifice de intarire incluse in activitate.
3. Metode de incurajare a generalizarii.
4. Metode de reducere a dependentei de prompt.
5. Una dintre metodele promitatoare de invatare a abilitatilor sociale este video
modelling.
6. Recent, abilitati sociale complexe cum ar fi joint attention au fost invatate
folosind procedurile terapiei ABA.


Comunicare
Datorita esecului celor mai multi copii de a dezvolta o comunicare functionala
analiza comportamentala a dezvoltat interventii pentru aceasta abilitate
fundamentala.

Primele programe pe comunicare au fost create de don Baer la Universitate Kansas.

Au lucrat pe invatarea pluralului (Guess, Sailor, Rutherford, Baer, 1968) emiterea
de intrebari (Twardosz & Baer, 1973) pronuntie (Mann & Baer, 1971).

S-a insistat pe invatarea limbajului semnelor pentru copii non-verbali.


Primele programe: invatarea atat receptiva cat si expresiva a itemilor.

Mai tarziu, programele includeau invatarea partilor de vorbire, Adjective
(mic/mare), prepozitii, pronume, timp, da si nu, propozitii si fraze.

Raspunsul la intrebari si emiterea intrebarilor, reciprocitate, descrierea obiectelor,
relatarea evenimentelor prezente si trecute.

Curriculum era in general stabilit dupa modelul lingvistic (Bloom & Lahey, 1978).
Programele pentru promovarea limbajului au progresat de la discrete trial la
invatarea incidentala pentru a mari sansele de generalizare a abilitatilor invatate si
de a aduce raspunsurile sub controlul conditiilor din mediul natural.

Curriculum pentru promovarea limbajului a fost stabilit dupa o analiza structurala si
nu a folosit analiza comportamentului verbal a lui Skinner.

Dezvoltarea programelor de limbaj bazate pe analiza lui Skinner au aparut in 1980
prin munca lui Mark Sundberg.

Abilitati de auto-servire
Copiii cu autism frecvent esueaza in dezvoltarea abilitatilor de auto-servire.

Ca urmare raman dependenti de parinti pentru intervale foarte mari de timp ceea ce
ia din timpul de invatare a unor noi abilitati.

Principiile comportamentale au fost folosite cu succes in depasirea acestor
obstacole.

Aceste abilitati au fost invatate folosind metodele comportamentale.
Una dintre cele mai bune metode de invatare a acestor abilitati este task analysis si
inlantuirea raspunsurilor (Foxx, 1981).

Analiza sarcinii implica spargerea sarcinii in sub-sarcini.

In cartea sa despre invatarea abilitatilor de auto-servire Foxx ofera instructii foarte
specifice pentru evaluarea unei sarcini, pentru creearea unei analize a sarcinii si
pentru inlantuirea raspunsurilor.

Diseminarea interventiei analitice
comportamentale
Munca lui Lovaas si a colegilor lui din 60 pana in 90 a condus la acceptarea
analizei comportamentale aplicate ca prima optiune in tratarea copiilor cu autism.

Munca din 1973 discutata anterior a modelat studiile ulterioare din 1987 si 1993.

Lovaas, in 1993, a mentionat lectiile invatate din studiul din 1973:
1. Copiii mici beneficiaza cel mai mult de tratament.
2. Tratamentul in mediul copilului este cel mai eficient.
3. Generalizarea raspunsului nu a aparut si a fost nevoie de training intensiv.
4. Parintii sunt cei mai buni terapeuti.
5. Tratamentul trebuie sa se mentina intreaga zi si sa fie mentinut cel putin 2 ani.

Copiii cu autism au intrat intr-un studiu pe 2 ani.

Tratamentul s-a bazat pe principiile ABA si pe metodele demonstrate anterior a fi
eficiente.

Tratamentul s-a axat pe reducerea problemelor de comportament si dezvoltarea
abilitatilor de comunicare, interactiune sociala, abilitati de joaca si abilitati
cognitive.

Procedurile implementate sunt descrise in cartea lui Lovaas, Me Book, publicata in
1981.

Parintii au jucat un rol important in tratamentul copiilor lor.
Tratamentul aversiv s-a folosit cu unii copii.
Copii au fost impartiti in trei grupuri; toti copii erau sub 4 ani.

A existat un grup experimental si doua grupuri de control.

Grupul experimental a primit 40 de ore de tratament, iar grupul de control mai putin
de 10 ore si nu s-a folosit stimuli aversivi.

Cel de-al doilea grup de control a primit tot 10 ore de tratament dar serviciul era
oferit de o agentie diferita.

Rezultatele l-au surprins chiar si pe Lovaas.
Aproape jumatate din grupul experimental au aratat progrese remarcabile indicand
o functionare intelectuala si educationala normala, in timp ce numai 2% din grupul
de control au avut aceleasi progrese.

In 1993, McEachin, Smith si Lovaas au observat ca efectele tratamentului au fost
mentinute la 8 din 9 copiii considerati in 1987 recuperati.

Mai mult, schimbarile observate in grupurile de control nu erau semnificative (erau
rezultatul maturizarii).
Replicile studiului lui Lovaas
1. Birnbrauer & Leach, 1993.
2. Smith, Eikeseth, Klevstrand, Lovaas, 1997.
3. Smith, Groen & Wynn, 2000.
4. Eikseth, Smith, Jahr & Eldevik, 2002.
5. Howard, Sparkman, Cohen, Green, Stanislaw, 2005.
6. Sallows & Graupner, 2005.
7. Cohen, Amerine-Dickens & smith, 2006.
8. Eldevik, Eikseth, Jahr & Smith, 2006.
9. Eikeseth, smith, Jahr & Eldevik, 2007.
10. Remington, Hastings, Kovshoff, DegliEspinosa, Jahr, Alsford,
Lemaic & Ward, 2007.
11. Zachor, Ben-Itzchak, Rabinovich, lahat, 2007.

Nu toate programele de interventie comportamentala timpurie au produs acelasi
efect.

Reguli:
1. Tratamentul sa se faca in mediul copilului (acasa, gradinita, etc.).
2. Parintii sa fie implicati activ.
3. Tratamentul sa fie intensiv si sa acopere toate ariile deficitare.
4. Analistii comportamentali sa fie foarte bine pregatiti.
5. Supervizarea sa fie intensiva si echipa foarte bine instruita.




VA MULTUMESC !

Bailey, A., Philips, W., & Rutter, M,m (1996). Autism: Towards an integration of
clinical, generic, neuropsychological, and neurobiological perspectives. Journal of
Child Psychology and Psychiatry, 37, 89-126.Bettleheim, B. (1967). The empty
fortress: Infantile autism and birth of the self. Oxford: Free Press of Glencoe.
Birnbrauer, J. S., & Leach, D. J. (1993). The Murdoch Early Intervention Program after
2 years. Behaviour Change, 10 (2), 63-74.
Bloom, L., & Lahey, Margaret, (1978). Language development and language disorders.
New York: John Wiley & Sons.
Centers for Disease Control and Prevention (2007). Prevalence of Autism Spectrum
Disorders Autism and Developmental Disabilities Monitoring Network, 14 Sites,
United States, 2002. MMWR SS 2007; 56(No.SS-1).
Cohen, H., Amerine-Dickens, M., Smith, T. (2006). Early intensive behavioral
treatment: Replication of the UCLA model in a community setting. Developmental
and Behavioral Pediatrics, 27, 145-155.
Creak, M. (1961). Schizophrenia syndrome in childhood: Progress report of a working
party. Cerebral Palsy Bulletin, 3, 501-504.
Eikeseth, S., Smith, T., Jahr, E., & Eldevik, S. (2002). Intensive behavioral treatment at
school for 4- to 7-year-old children with autism: A 1-year comparison controlled
study. Behavior Modification, 26(1), 49-68.
Eldevik, S., Eikeseth, S., Jahr, E., & Smith, T. (2006). Effects of low-intensity
behavioral treatment for children with autism and mental retardation. Journal of
Autism and Developmental Disorders, 36, 211-224.

Ferster, C.B. (1961). Positive reinforcement and behavioral deficits of autistic children.
Child Development, 32, 437-456.
Foxx, R.M. (1982). Increasing the behaviors of individuals with autism and severe
mental disabilities. Champaign, IL: Research Press.
Foxx, R.M. & Azrin, N. H. (1973). The elimination of autistic self-stimulatory behavior
by over-correction. Journal of Applied Behavior Analysis, 6, 1-14.
Guess, D., Sailor, W., Rutherford, G., & Baer, D.M. (1968). An experimental analysis
of linguistic development: The productive use of the plural morpheme. Journal of
Applied Behavior Analysis, 1, 297-306.
Hewett, F. M. (1965). Teaching speech to an autistic child through operant
conditioning. American Journal of Orthopsychiatry, 35, 927-936.
Howard, S., Sparkman, C. R., Cohen, H. G., Green, G., & Stanislaw, H. (2005). A
comparison of intensive behavior analytic and eclectic treatments for young
children with autism. Research in Developmental Disabilities, 26(4), 359-383.
Iwata, B. A., Dorsey, M. E, Slifer, K. J., Bauman, K. E., & Richman, G. S. (1982).
Toward a functional analysis of self-injury. Analysis and Intervention in
Developmental Disabilities, 2, 3-20.
Lotter, V. (1966). Epidemiology of autistic conditions in young children: I. Prevalence.
Social Psychiatry, 1, 124-137.
Lovaas, O.I., (1981). Teaching developmentally disabled children. TX: Pro-Ed.
Lovaas, O.I. (1987). Behavioral treatment and normal educational and intellectual
functioning in young autistic children. Journal of Consulting and Clinical
Psychology, 55. 3-9.
Lovaas, O.I. (1993). The development of a treatment research project for
developmentally disabled and autistic children. Journal of Applied Behavior
Analysis, 26, 617-630.
Lovaas, O.I., Berberich, J.P., Perloff, B. F., & Schaffer, B. (1966). Acquisition of
imitative speech in schizophrenic children. Science, 151, 705-70.
Lovaas, O.I. (2003). Teaching individuals with developmental delays. Texas: Pro-Ed.
Lovaas, O. I., Freitag, G., Nelson, K., Whalen, C. (1967). The establishment of
imitation and its use for the establishment of complex behavior in schizophrenic
children. Behavior Research and Therapy, 5, 171-181.
Lovaas, O.I., Schaeffer, B., & Simmons, J.Q. (1965). Building social behavior in
autistic children by use of electric shock. Journal of Experimental Research in
Personality, 1:99-109.
Lovaas, O.I. & Simmons, J. Q. (1969). Manipulation of self-destruction in three
retarded children. Journal of Applied Behavior Analysis, 2, 143-157.
Lovaas, O. I., Koegel, R., Simmons, J. Q., & Long, J. S. (1973). Some generalization
and follow-up measures on autistic children in behavior therapy. Journal of Applied
Behavior Analysis, 6, 131-166.
Lovaas, O. I., & Smith, T. (1989). A comprehensive behavioral theory of autistic
children: Paradigm for research and treatment. Journal of Behavior Therapy and
Experimental Psychiatry, 20, 17-29.
Mann, R. & Baer, D. (1971). The effects of receptive language training on articulation.
Journal of Applied Behavior Analysis, 4, 291-298.
Matson, J. L. & Minshawi, N. (2006). Early Intervention for autism spectrum disorders:
a critical analysis. NY: Elsevier
Michael, J. (1982). Distinguishing between discriminative and motivational functions
of stimuli. Journal of the Experimental Analysis of Behavior, 37, 149-155.
Michael, J., (1985). Two kinds of verbal behavior plus a possible third. The Analysis of
Verbal Behavior, 3, 1-4.
Michael, J. (1988). Establishing operations and the mand. The Analysis of Verbal
Behavior, 6, 3-9.
Michael, J. (1993). Establishing operations. The Behavior Analyst, 16, 191-206.
Michael, J. (2000). Implications and refinements of the establishing operation concept.
Journal of Applied Behavior Analysis, 33, 401-410.
Remington, B., Hastings, R.P., Kovshoff, H., degli Espinosa, F., Jahr, E., Brown, T.,
Alsford, P., Lemaic, M., & Ward, N. (2007). Early intensive behavioral
intervention: Outcomes for children with autism and their parents after two years.
American Journal on Mental Retardation, 112, 418-438.
Rimland, B. (1964). Infantile autism: the syndrome and its implications for a neural
therory of behavior.
Risley, T. (1968). The effects and side effects of punishing the autistic behaviors of a
deviant child. Journal of Applied Behavior Analysis, 1:21-34.
Risley, T., and Wolf, M. (1967). Establishing functional speech in echolalic children.
Behavior Research and Therapy, 5:73-88.
Rutter, M. (1968). Concepts of autism: A review of research. Journal of Child
Psychology and Psychiatry 9, 1 25.
Sallows, G.O. & Graupner, T. D. (2005). Intensive behavioral treatment for children
with autism:Four-year outcome and predictors. American Journal on Mental
Retardation, 110, 417-438.
Smith, T. (2001). Discrete trial training in the treatment of autism. Focus on Autism
and Other Developmental Disabilities, 16, 86-92.
Smith, T., Eikeseth, S., Klevstrand, M., & Lovaas, O.I. (1997). Intensive behavioral
treatment for preschoolers with severe mental retardation and pervasive
developmental disorder. American Journal on Mental Retardation, 102, 238-249.
Smith, T., Groen, A.D., & Wynn, J.W. (2000). Randomized trial of intensive early
intervention for children with pervasive developmental disorder. American Journal
on Mental Retardation, 105, 269-285.
Twardosz, S., & Baer, D.M. (1973). Training two severely retarded adolescents to ask
questions. Journal of Applied Behavior Analysis, 6, 655-661.
Wolf, M.M., Risley, T.R., & Mees, H. (1964). Application of operant conditioning
procedures to the behavior problems of an autistic child. Behavior Research and
Therapy, 1, 305-312.
Zachor, D.A., Ben Itzchak, E., Rabinovich, A., & Lahat, E. (2007). Change in autistic
core symptoms with intervention. Research in Autism Spectrum Disorders, 1, 304-
317.