Sunteți pe pagina 1din 40

Aparate roentgen

dentare

Conf. univ. dr. Danisia


HABA
Clinica Radiologie II, Iaşi
Tipuri de aparate roentgen
dentare

 fixe - montate pe
tavan sau pe
perete

Aparat roentgen dentar montat la


perete (document DDI)
Tipuri de aparate roentgen
dentare

 mobile - care pot fi


deplasate cu
uşurinţă în cabinet

Aparat roentgen dentar


mobil (document
Gendex)
Tipuri de aparate roentgen
dentare
 Avantaje:
 siguranţă, precizie şi robusteţe,
 capacitatea de a genera raze X şi de a beneficia
de un sistem sigur şi rapid de răcire,
 dimensiuni mici şi greutate scăzută care permit
manevrarea uşoară şi poziţionarea adecvată,
 stabilitatea sistemului de susţinere a filmului după
poziţionarea pacientului şi în timpul realizării
radiografiei,
 posibilităţile de pliere şi de amplasare în spaţii
care s-au redus treptat în dimensiuni.
Părţile componente ale
aparatului roentgen dentar

 monoblocul,
 sistemul de comandă,
 sistemul braţelor articulare şi de fixare al
aparatului.
Părţile componente ale
aparatului roentgen dentar

 Monoblocul
conţine:
 tubul radiogen,
 transformatorul
de înaltă
tensiune,
 transformatorul
de joasă tensiune.
Monoblocul

 Aceste componente sunt protejate de: cupola plumbată a aparatului si


baia de ulei de răcire .
 Protecţia pacientului si a personalului impun folosirea:
 filtrului de aluminiu pentru îndepărtarea razele moi din spectrul radiaţiei,
 colimatorului,
 dispozitivului de centrare a aparatului Rx dentar - "conul localizator".
Monoblocul

 Tubul radiogen este un tub de sticlă termorezistentă, tub Coolidge perfecţionat, vidat în
interior şi care conţine: catodul si anodul
 Catodul este un filament de tungsten (cu punct de topire 3350 º C), cu diametru de 0,2
mm, alimentat la o sursă de curent continuu de joasă tensiune (12V).
Amplasat în concavitatea piesei de concentrare, are rolul de a asigura focalizarea şi orientarea
"norului de electroni" negativi (datorită conectării la polul negativ al transformatorului de
înaltă tensiune) spre anod.
Monoblocul
Anodul este o plăcuţă din tungsten sau de wolfram, de câţiva
milimetri, fixată sub un unghi de 15-20 º faţă de catod, la
extremitatea unui bloc de cupru.
Focarul termic al anodului frânează pe suprafaţa sa electronii
incidenţi şi produce raze X (2%) şi energie (98%).
Dimensiunile focarului termic sunt de ordinul 0,3-2mm, pentru a
elimina apariţia unui flux geometric la nivelul focarului optic.
Monoblocul
 În timp ce căldura produsă o dată cu radiaţiile X este preluată de
blocul de cupru, razele X împrăştiate în toate direcţiile sunt dirijate
către fereastra monoblocului, iar de aici către conul localizator.
 La aparatele moderne de radiologie dentară tubul roentgen este
montat la distanţă de fereastra monoblocului, astfel încât se poate
folosi un con scurt pentru a avea o distanţă optima focar-piele

Monobloc prevăzut cu con lung (a) şi cu con scurt (b). La ambele monoblocuri distanţa focar-piele f este aceeaşi.
Monoblocul

 Deoarece curentul de la reţea de unde este


alimentat aparatul este alternativ, pentru a
asigura deplasarea corectă a electronilor de la
catod spre anod, acesta trebuie redresat.
 În cazul în care se utilizează redresarea
monoalternanţă, tubul va fi alimentat numai
pe perioada alternanţei pozitive. Chiar şi în
acest caz, producerea de raze X este optimă
doar când unda de curent ajunge spre partea
de vârf.
Monoblocul

 La aparatele mai vechi acest lucru este realizat prin


introducerea în circuitul tubului a unui kenotron
(ventil) care permite să pătrundă unda în tub în sensul
dorit, dinspre catod spre anod. În acest caz, emisia de
raze X este realizată discontinuu, tubul este protejat, iar
aparatul roentgen dentar funcţionează cu ½ undă
şi are o putere mică (50-80 kV).
 Aparatele noi folosesc fie redresarea bialternantă,
folosind atât partea de undă pozitivă cât şi cea negativă,
fie utilizează unităţi de alimentare în curent
continuu care asigură aceeaşi diferenţă de potenţial, cu
polaritatea corectă pe întreaga durată a expunerii.
Transformatoare, filtrul de
aluminiu
 Transformatorului de înaltă tensiune asigură o
diferenţă importantă de potenţial electric între
catod şi anod. Aparatele roentgen dentare au o
tensiune care variază între 55kV şi 80 kV.
 Transformatorul de joasă tensiune are rolul de
a coborî tensiunea reţelei (220V) până la 12V cât
este nevoie pentru a obţine incandescenţa
filamentului catodului.
 Filtrul de aluminiu cu grosimea care variază între
1,5 –2,5 mm pentru îndepărtarea razelor moi din
spectrul radiaţiei şi are posibilitatea de realizare şi a
unei filtrări totale.
Colimatorul
 Colimatorul permite asigurarea unei colimări
primare şi a unei colimări secundare.
 Colimarea primară se realizează prin calibrarea
orificiului de ieşire a radiaţiilor. Acesta poate fi
cilindric sau rectangular, cu aproximativ aceeaşi
dimensiune ca şi filmul radiologic intraoral, cu
scopul de a reduce la maximum propagarea
laterală, în exces a radiaţiilor.
 Colimarea secundară necesită un sistem
suplimentar de colimare care are rolul de a reduce
diametrul fasciculului de raze X şi este realizat de
către noile tipuri de con localizator.
Dispozitivul de centrare al
aparatului Rx dentar - "conul
localizator"
 Are un dublu rol de:
 centrare a fascicolului de raze X către regiunea
de radiografiat,
 dirijare pe întreaga suprafaţă a filmului a
fasciculului de radiaţii, în concordanţă cu
înclinaţia specifică incidenţei de realizat.
 Aspectul acestor dispozitive de centrare a
variat mult de-a lungul anilor la fel ca şi
distanţa legală dintre focar şi pielea
regiunii de examinat care este actualmente
egală cu 200 mm pentru aparatele dentare
peste 60kV şi 100 mm pentru cele de sub
60kV.
Dispozitivul de centrare al
aparatului Rx dentar - "conul
localizator"
 con localizator
scurt, din ebonită,
de formă conică
(fig. a),
 con localizator
scurt metalic, cu
aspect cilindric
(fig. b)
Dispozitivul de centrare al
aparatului Rx dentar - "conul
localizator"
 În ultimul timp nu mai este recomandată folosirea conului
scurt de ebonită deoarece pacientul primeşte o doză
mare de iradiere în timpul expunerii. Iradierea
suplimentară este cauzată de:
 distanţa mică dintre tubul roentgen şi pielea pacientului,
 ebonita din care este confecţionat conul, care nu opreşte
trecerea razelor X, fapt care determină o expunere întinsă mult
lateral de zona de radiografiat.
 În plus distanţa mică dintre tub şi regiunea explorată
determină mărirea dinţilor radiografiaţi.
Dispozitivul de centrare al
aparatului Rx dentar - "conul
localizator"
 con localizator lung din metal cu vârf din plastic (fig. c),
 con localizator lung din metal/plastic, cu pereţii plumbaţi,
de formă rectangulară (fig. d),
 con localizator lung de 40-41cm din plastic care are
colimator metalic cilindric (fig.e).
Dispozitivul de centrare al
aparatului Rx dentar - "conul

localizator "
Folosirea noilor conuri localizatoare cilindrice sau
rectangulare cu pereţi plumbaţi a permis:
 reducerea suprafeţei fasciculului la nivelul regiunii dento-
alveolare de radiografiat,
 limitarea suprafeţei expuse şi a volumului în profunzime expus
razelor X prin aplicarea la conul lung a unui disc de plumb cu
deschidere identică cu dimensiunea radiografiei ce urmează să fie
realizată: 2/3cm, 3/4 cm, 2,5/5,5cm.
 datorită lungimii conurilor, să se reducă până la anulare efectul
de mărire a imaginii dento-alveolare obţinute prin proiecţia conică
a razelor X.
 folosirea unor suporturi de fixare a filmului dentar absolut
necesare realizării tehnicilor planurilor paralele şi bite-wing.
Sistemul de comandă
 Majoritatea aparatelor roentgen moderne
au un sistem cu următoarele componente:
 tasta de pornire / oprire a aparatului, cu
semnalizare luminoasă,
 tasta de selectarea a modalitaţii de realizare a
imaginii dento-alveolare în mod analogic, pe
filmul dentar sau digital folosind un senzor,
 tasta de reglare a timpului care poate fi:
electronică, cu impuls, clockwork
 tasta de reglare a kilovoltajului cu variante în
funcţie de categoria de pacienţi (copil/adult) şi
de tipuri constituţionale la adulţi
Sistemul de comandă
 tasta pentru stabilirea
timpului de expunere:
 de tip numerică, la care
timpul este selectat în
secunde,
 de tip anatomică, la care
timpul de expunere este
ajustat automat în funcţie
de tasta corespunzătoare
ariei şi dintelui selectat
pentru a fi radiografiat,
 sistem de avertizare sonoră
şi/sau luminoasă care indică
expunerea la razele X a
regiunii stabilite
Sistemul de comandă

 Alte aparate pot avea:


 tasta de selectare a vitezei filmului,
 tasta de selectare a dimensiunilor
pacientului,
 tasta de alegere a voltajului
 tasta pentru Kilovoltaj
 tasta de miliamperaj,
 tasta de ajustare a parametrilor funcţie
de distanţa focar-piele.
Sistemul braţelor articulare
şi de fixare al aparatului
 Există trei variante de susţinere a
aparatelor roentgen dentare:
 sistemul cu tijă rigidă verticală folosit la
aparatele mobile,
 sistemul cu fixare pe perete,
 sistemul cu fixare pe tavan,
 sistemul cu tijă rigidă verticală folosit
la aparatele mobile, uşor de deplasat
dintr-o încăpere în alta. La partea
superioară a tijei este fixat tabloul de
comandă al aparatului.
Sistemul braţelor articulare
şi de fixare al aparatului
 sistemul cu fixare pe perete, este cel mai folosit în
cabinetele dentare. El conţine un suport metalic care are
ataşat tabloul de comandă şi braţul articular mobil.
 sistemul cu fixare pe tavan, este avantajos datorită
spaţiului mic necesar pentru amplasare dar uneori ridică
probleme de ancorare pe tavan.
 Ultimele două sisteme reprezintă o soluţie optimă pentru
cabinetele în care funcţionează 2 unituri dentare cu
condiţia respectării riguroase a normelor de radioprotecţie
(expunerea se face doar la un pacient, timp în care unitul
vecin este liber).
Radiografia dentară digitală
 Radiografia dentară digitală (RDD) a fost
realizată de către Francis Mouyen în
1982, ca o alternativă la radiografia
convenţională.
 Denumit de către medicul stomatolog
francez radioviziografie (RVG), sistemul a
preluat toate principiile radiografiei
convenţionale dar, a înlocuit filmul
retroalaveolar cu un senzor care captează
radiaţiile X din cavitatea orală
Radiografia dentară digitală

 În prezent există două tipuri de


sisteme pentru obţinerea directă a
imaginilor digitale:
 sistemul CCD (charged-coupled device) şi
 sistemul SP (storage phosphor system).
Radiografia dentară digitală
 Sistemul CCD (charged-coupled device) utilizează un
senzor pentru absorbţia radiaţiilor expuse intraoral şi
este conectat la computer prin conductori de fibre
optice cu rezistenţă electrică neglijabilă.
 Astfel imaginea virtuală de pe senzor este
transformată de un fotomultiplicator electronic şi un
computer în imagine radiologică afişată aproape
imediat după expunere pe monitorul calculatorului. În
acest fel radiaţiile sunt reduse cu 80% şi în acelaşi
timp se reduce timpul de expunere de 5 ori.
Radiografia dentară digitală
 electronică obţinută permite o prelucrare adaptată
la patologia observată, de exemplu :
 mărirea unei regiuni din structura dentară,
 inversarea culorii, realizând« negativul » imaginii
obţinute,
 măsurători „punct cu punct” ale distanţelor şi structurilor
curbe, de exemplu canale radiculare, rădăcini dentare,
 colorarea structurilor care au aceeaşi densitate,
 obţinerea „efectului fosilă”, care reprezintă estomparea
ariilor tisulare din jurul unor structuri şi scoaterea în
evidenţă a acestor structuri dentare.
Radiografia dentară digitală
 Sistemul SP (storage phosphor system) a înlocuit
clasicul film radiologic, cu o placă de fosfor
fotostimulabil. Placa, în urma acţiunii radiaţiilor
expuse realizează o fosforescenţă albastră,
diferenţiată după gradul de absorbţie al
fasciculului de raze X. Imaginea virtuală stocată
pe placă este redată ca imagine digitală în urma
expunerii la un scaner laser.
 Primul astfel de sistem, apărut în 1994 a fost
Digora, care prezenta 2 placi de fosfor de mărimi
comparabile cu filmele radiologice numărul 0 şi 2.
 O singură placă putea fi scanată în aproximativ
30 de secunde.
Radiografia dentară digitală
 În 1997 a fost introdus sistemul Den Optix cu 5
plăci diferite ca dimensiuni şi cu un sistem de
scanare prin intermediul unui carusel, care
foloseşte până la 29 de plăci.
 Avantajele acestui sistem sunt :
 calitatea imaginilor obţinute (atât ale dinţilor cât şi
ale spaţiului periodontal),
 uşurinţa evidentă în obţinerea imaginilor care reduce
timpul necesar pentru developare cât şi alte
inconveniente ale developării manuale,
 rapiditatea cu care se pot prelucra imaginile, dublată
de economicitatea metodei deoarece plăcile sunt
refolosibile de mii de ori.
Părţile componente ale
instalaţiei digitale
 Aparatul Röntgen dentar;
 Unul sau mai mulţi senzori CCD cu dimensiuni
diferite pentru sistemul CCD sau placi de fosfor
fotostimulabil de dimensiuni diferite pentru
sistemul SP,
 Aparatul laser de scanare a imaginilor digitale
obţinute, pentru sistemul SP,
 Calculatorul cu pachetul de programe de
prelucrare a imaginii (tip: Sidexis, Digora şi
altele).
Aparat roengen dentar
digital Heliodent DS
 Aparat roengen dentar
digital Heliodent DS:
a) vedere generală şi
b) panoul de comandă
(document SIRONA).
Aparat roengen dentar
digital Endos DC
Senzorii
Cei mai des folosiţi senzori sunt de
tip CCD cu dimensiuni diferite, de
exemplu senzorul Sidexis (Siemens,
Bensheim, Germania) are 18.5 x
29.7 x 5 mm, mult mai puţin decât
filmele dentare numărul 1
(24x40mm) sau numărul 2 (31 x 41
mm). Aceştia se ataşează cu un
cablu la computer.
În ultimul timp au apărut şi senzori
de tip CCD care au dimensiuni
variabile. De exemplu, firma Sirona
comercializează senzorul pentru
adulţi cu dimensiuni de 30,1 x 40,2
mm având suprafaţa activă de 26 x
34 mm şi senzorul pentru copii şi
pacienţi cu particularităţi anatomice
cu dimensiuni de 24 x 35 mm şi o
suprafaţă activă de 20 x 30 mm
Senzorii
 Senzorul este o
garanţie a calităţii
imaginii, a reducerii
dozei de iradiere şi a
unei poziţionări uşoare
datorită marginilor
rotunjite şi a firului
flexibil.
 Acest senzor este
conectat printr-o
adaptor la portul USB
al calculatorului
Senzorii
 O variantă a sistemului
CCD este sistemul SP care
prezintă placi de fosfor de
diferite dimensiuni funcţie
de grupul de dinţi de
radiografiat.
 Aceste placi sunt foarte
uşor de poziţionat atât
pentru tehnica bisectoarei
cât şi pentru tehnica
planurilor paralele sau
tehnica Bitewing
Calculatorul
 Calculatorul este necesar să fie
adaptabil la celelalte
componente ale sistemului
digital sau să fie achiziţionat
odată cu restul componentelor
sistemului .
 Toate aceste sisteme digitale
se bazează pe utilizarea unui
calculator, care preia imaginea
de la senzor sau aparatul de
scanare.
Calculatorul
 Cu ajutorul softului
furnizat de firma
producătoare permite
afişarea imaginii pe
monitorul
calculatorului
 Softul permite de
asemenea stocare
imaginilor şi
prelucrarea acestora
Calculatorul
 Softurile comercializate permit achiziţia imaginii, memorarea ei,
procesare care permite ameliorarea imaginii, segmentarea
imaginii, analiza şi interpretarea imaginii radiografice digitale.
 Calculatorul oferă posibilităţi de arhivare şi comunicare la
distanţă a imaginilor radiografice digitale.
 Se pot utiliza discuri magnetice, magneto-optice, (CD/DVD) sau
dischete (floppy disc).
 Ameliorarea imaginii - urmăreşte corecţia defectelor inerente
captatorilor şi aplicarea diferitelor metode în vederea
îmbunătăţirii calităţii imaginilor (mărirea contrastului şi
eliminarea zgomotului).
 Modul de segmentare urmăreşte reducerea cantităţii de
informaţii în vederea păstrării doar a datelor necesare tratării
următoare.
Calculatorul
 Modul de analiză şi
interpretare permite
recunoaşterea de
obiecte conform unor
algoritmi bazaţi pe
modele memorate,
utilizarea de modele
predefinite şi afişarea
simultană a imaginilor
digitale panoramice şi
segmentare pe grupul
de dinţi radiografiat