Familia

monoparentala
Familia monoparental este acel tip de familie
n care copiii locuiesc doar cu unul dintre
prini.

Acest lucru se poate ntmpla ca urmare a
divorului, a separrii prinilor, a decesului
unuia dintre prini, a nfierii
de ctre un adult a unui minor
sau ca urmare
a deciziei unei femei de a
da natere unui copil fr
a fi cstorit sau fr a
locui cu un brbat.

Divortul
Efectele pe care un copil le simte,
atunci cand parintii sai trec printr-
un divort, sunt variate, depinzand
de varsta acestuia, dar si de
atasamentul fata de parintele care
nu va mai face parte din viata lui.
De obicei, decizia parintilor de a
divorta este una care se face din
dorinta lor, copiii se vad, adeseori,
ca fiind pusi in situatia de a alege
unul dintre parinti.
In timp, copilul se va obisnui cu situatia sau acest
lucru se va intampla in aparenta, cel putin insa asta
nu inseamna ca nu vor exista efecte ale divortului,
cresterii alaturi de un singur parinte si lipsa unui
exemplu familial complet.
Adeseori,
parintele
ramas
langa copil
va incerca
sa suplineasca
lipsa celuilalt, insa acest lucru nu va putea compensa
adevarata figura a celui plecat.
Efectele divortului asupra copilului
Copiii pot dezvolta o dependenta fata de unul dintre parinti si
pot fi foarte tematori asupra momentului in care separarea se
va face. Acestia isi pot schimba obiceiurile, orele de somn, pot
plange mai mult sau pot deveni mai violenti. Este modul lor de
a spune ca nu sunt de acord cu situatia de fata si ca nu o
inteleg, pe deplin.
Pana atunci cand copilul
va incepe sa discearna
intre ce este bine si ce este
rau, ambii parinti vor fi
modelele sale.
Alegerea unui model este o
decizie pe care o va face
doar copilul, atunci cand va
fi capabil de acest lucru.
Adolescentii care trec printr-un divort al parintilor sunt si
mai problematici. Deoarece acestia simt emotiile mult mai
puternic decat oamenii adulti, aflandu-se la granita dintre
maturitate si copilarie, iti va trebui foarte multa rabdare
pentru a il ajuta sa depaseasca aceasta perioada dificila.
Multi dintre copiii de varsta mai mare cred ca, daca vor fi
foarte cuminti, parintii lor nu se vor desparti. De multe ori,
o comunicare corecta ajuta, insa nu te astepta ca vorbele
sa faca minuni. Oricat de buna ti s-ar parea tie decizia
divortului, destramarea familiei a cuibului in care se
simtea in siguranta
nu va fi acceptata
de nici un copil.
Decesul unui parinte
Nimic nu poate fi mai devastator pentru un copil decat sa
treaca prin moartea unuia dintre parintii sai. Daca pentru
familiile ce au avut parte de un divort, situatia este
oarecum suportabila, pentru cele in care unul dintre cei doi
parteneri a murit este un moment care rareori va fi depasit
fara ca restul membrilor sa nu ramana cu diferite traume.
Desigur, in aceste cazuri, este recomandat suport
psihologic profesional, atat pentru copii, cat si pentru
partenerul supravietuitor.
In lipsa acestuia, se pot dezvolta grave tulburari
psihice, ca depresiile, in special daca
moartea a fost una timpurie si violenta,
ca un accident sau o sinucidere.
Pe termen lung, exista alte
probleme care apar in cazul unui
copil al carui parinte a decedat.
De la o maturizare precoce si pana
la abuzul de substante, de la
probleme relationale sau un
comportament nonconformist,
toate acestea pot fi rezolvate si
evitate, desi unui singur parinte ii
va fi foarte greu.
O ruda apropiata sau un prieten de
familie va trebui sa ia locul figurei
parentale disparute, asa ca roaga o
persoana de incredere sa se
apropie de copil, pentru a evita
anumite neplaceri.
Copilul va simti nevoia sa suplineasca lipsa figurii parentale
disparute, incercand sa il protejeze pe cel ramas in viata.
Asa cum am mentionat mai sus, acest lucru il va maturiza
timpuriu, si, chiar daca asta pare o idee buna la o prima
vedere, va fi, de fapt, in detrimentul sau. Timpul pe care il
va acorda acestei substituiri, il va reduce pe cel care ar
trebui dedicat activitatilor specifice varstei sale.
Adoptia
A adopta un copil fara a fi intr-o relatie sau casatorie
nu este usor pentru nicio persoana.
Daca n cazul familiei ntregi responsabilitatile sunt
mpartite ntre cei doi parinti si se completeaza,
parintele singur este nevoit sa si asume dublu rol
ncercnd sa substituie absenta celuilalt, afectnd
astfel si ndeplinirea obligatiilor proprii.
Inca de la venirea in familia de
adoptie, copilul, oricat de mic ar fi,
sesizeaza o schimbare, de cele mai
multe ori, in bine. Adaptarea este
uneori dificila la copiii mai mari,
tinand cont de istoricul sau
emotional, locurile prin care a trecut
pana sa ajunga aici.
A cunoscut un numar
mare de adulti care ar fi
trebuit sa inlocuiasca
parintii.
In situatiile in care viata copilului nu se
deruleazaasa cum s-a dorit, pot aparea:
maturizarea timpurie;
dezechilibrul comportamentului afectiv;
socializarea si comunicarea deficitare;
comportamentul agresiv;
comportamentul antisocial;
complexul de inferioritate;
criza de identitate.


Fertilizarea in vitro
Din ce in ce mai multe cupluri se confrunta
cu probleme de infertilitate. De vina poate fi
stresul, alimentatia, poluarea etc. dar
rezultatul este acelasi: nu pot avea copilul
dorit. In ultimul timp, majoritatea recurg la
fertilizarea in vitro, o procedura
costisitoare, care nu este suportata financiar
de sistemul de asigurari de
sanatate si, foarte important
de stiut, cu rate mici de reusita.