Sunteți pe pagina 1din 48

ARTROLOGIA

ARTROLOGIA ( SYNDESMOLOGIA)

Este partea din anatomie care are ca obiect
de studiu articulatiile.




ARTICULATIILE

Reprezinta suprafetele osoase articulare
precum si totalitatea elementelor prin care
oasele se unesc intre ele (formatiuni
conjunctive si muschi).
CLASIFICAREA ARTICULATIILOR

Dupa:
- functie (miscarea pe care o permit)
- formatiunile de legatura
-modul de dezvoltare

TIPURI:

- SINARTROZE (articulatii fibroase) fixe
- AMFIARTROZE (articulatii cartilaginoase) semimobile
- DIARTROZE (articulatii sinoviale) mobile
SINARTROZELE

- Oasele sunt strans legate intre
ele.
- Suprafetele osoase sunt unite
prin tesut fibros (membrane sau
ligamente).
- Nu permit miscari sau permit
miscari foarte reduse.
TIPURI

1.SINDESMOZA

- in care suprafetele osoase sunt legate printr-un ligament
Interosos

2.SUTURILE

- oasele sunt unite intre ele, dar despartite prin tesut fibros
-aceste articulatii se gasesc numai la craniu

TIPURI:

DINTATE(fronto-parietala)
SCUAMOASE(parietotemporala)
PLANE(internazala)

3.GOMFOZA(dintre radacinile dintilor si alveole)
AMFIARTROZELE
In aceste articulatii legatura se face prin:
- cartilaj hialin
-Fibrocartilaj
TIPURI
1.SINCONDROZELE
- sunt tranzitorii(se osifica)
-suprafetele articulare sunt unite prin cartilaj hialin (de
ex.oasele ce compun osul coxal)



2.SIMFIZELE
- la care tesutul de legatura este un fibrocatilaj,
organizat sub forma de disc (de ex. discurile
intervertebrale)
DIARTOZELE

Sunt cele mai multe articulatii din corpul
uman.
La nivelul lor se produc miscari multe si
variate.
SUPRAFETELE ARTICULARE:

- PLANE - permit miscari reduse
- ELIPTICE
- CILINDRICE
-SFEROIDALE
- sunt portiuni de ose convexe ce corespund
unor suprafete concave
- permit miscari ample si variate
CARTILAJUL ARTICULAR
- acopera suprafetele articulare ale oaselor
- este cartilaj hialin
- prezinta doua suprafete:
- una aderenta la suprafata articulara a
osului
-una libera, spre cavitatea articulara
- marginea sa se continua cu periostul
- marimea sa este proportionala cu
amplitudinea miscarilor
-grosimea sa este proportionala cu
presiunea exercitata
- este avascular si nu prezinta terminatii
nervoase
-ii sunt caracteristice:
-compresibilitatea
-elasticitatea
- are un continut mare in apa
- cand cartilajul se transforma in tesut
osos, are loc anchiloza
articulara
Formatiunile care asigura concordanta intre suprafetele
osoase sunt:

LABRUL ARTICULAR(sau cadrul articular)

- este un fibrocartilaj de marire
- este prezent in cazul diartrozelor, pentru a mari suprafata
articulara ( de ex. umar, sold), pentru a creea congruenta cu o
suprafata sferica mai mare
FIBROCARTILAJE ARTICULARE

- se interpun intre suprafetele articulare, pentru a asigura o
mai buna concordanta

a.Discurile ocupa toata articulatia (de ex. discurile
intervertebrale)

b.Meniscurile adera la una din suprafetele articulare si o
insotesc in miscare (de ex. meniscurile genunchiului care
adera la tibie)
MIJLOACE DE UNIRE
MIJLOACE DE UNIRE

a.CAPSULA ARTICULARA





-prezinta doua straturi:
- extern-membrana fibroasa
- intern-membrana sinoviala
- este un manson ce se insera prin cele doua extremitati la
periferia cartilajelor articulare
- se continua cu periostul
- are intindere si grosime varaibile, in functie de amplitudinea
miscarilor
- pe capsula se insera fibre din muschii invecinati, ce impiedica
prinderea acesteia intre suprafetele articulare.
- este vascularizata si inervata
LIGAMENTELE ARTICULARE

-sunt benzi fibroase ce se insera pe oasele ce se
articuleaza
-contribuie la mentinerea contactului intre suprafetele
articulare

-ligamentele pot fi:
- intracapsulare
- extracapsulare
Clasificarea ligamentelor in functie de structura:

- capsulare- sunt diferentieri ale capsulei in raport cu
oprirea miscarii (de ex. ligamentul pubo-femural din
articulatia soldului)







- tendinoase -aparute prin transformarea unor tendoane
(de ex. ligamentul patelar al genunchiului)
- musculare - obtinute prin atrofierea unor fascicule
musculare( de ex. ligamentele coracoacromiale)
- fibrozate - (de ex. ligamentul stilohioidian)
- interosoase - asezate intre oase, intrarticular dar
extrasinovial
- la distanta - unesc cele doua oase fara a intra in contact
cu capsula articulara





MEMBRANA SINOVIALA

- este stratul profund al capsulei articulare
- este o foita subtire, neteda, lucioasa
- secreta un lichid galbui, vascos, ce ajuta la:
- lubrifierea suprafetelor articulare
-adeziunea suprafetelor in articulatii
- se opreste la limita dintre cartilajul articular si os
- acopera formatiunile intracapsulare: - tendoane
- ligamente
- discuri intraarticulare
Prelungirile sinoviale

- externe:
- fundurile de sac
- se afla sub tendoanele unor muschi carora le usureaza
alunecarea
- sunt burse seroase ce comunica cu sinoviala ( de ex.
bursa suprapatelara)
- criptele (foliculii sinoviali) - sunt mici funduri de sac ale
membranei sinoviale ce se insinueaza intre fibrele ligamentelor

- interne:
- plicile sinoviale (ciucurii sinoviali)
- sunt formatiuni ce plutesc libere in cavitatea articulara
- vilozitatile sinoviale - prelungiri filiforme
Lichidul sinovial

-este galbui, vascos
-lubrifiaza elementele articulare
-produce o adeziune la nivelul suprafetelor
articulare
-miscarea constituie factorul principal al
producerii lui
Cavitatea articulara

-este un spatiu virtual, capilar
-este ocupata de lichidul sinovial
-este situata intre:
- cartilajul articular
- membrana sinoviala
- suprafetele articulare sunt intim aplicate una pe cealalta
datorita:
- presiunii atmosferice
- tonusului muscular
BIOMECANICA ARTICULARA


Functia articulatiilor este permiterea unor miscari ale
oaselor ce intra in alcatuirea articulatiilor

-miscarile din articulatii depind de forma suprafetelor
articulare
TIPURI DE MISCARI (in articulatiile sinoviale)

a.ALUNECAREA

-deplasarea suprafetelor articulare prin frecare, fara
indepartarea lor, ca o sanie ce se deplaseaza pe zapada(de
ex. articulatiile plane)

b.INVARTIREA SAU ROSTOGOLIREA

deplasarea circulara a suprafetelor articulare, ca o roata
care se rostogoleste pe pamant ( de ex. articulatiile
genunchiului, cotului)
ROTATIA

- miscare circulara de rasucire,de deplasare a osului
mobil in jurul unui ax longitudinal
-daca axul este situata inafara osului, se asociaza si
deplasarea (pronatia si supinatia mainii)












- daca axul corespunde cu cel al articulatiei, rotatia este
pura(de ex. miscarea din articulatia cupei radiusului)
pronatie
supinatie
(a) rotatie; (b) circumductie.
CONDUCEREA IN ARTICULATII

Conducerea articulara - in care sensul, directia miscarii
sunt date de conformatia suprafetelor osoase

Conducerea osoasa - in care amplitudinea miscarii este
data de suprafetele osoase (de ex. articulatia cotului)

Conducerea ligamentara - cand amplitudinea miscarii se
datoreste franarii ligamentare (de ex. articulatia soldului)

Conducerea musculara - cand miscarea este limitata
exclusiv de actiunea muschilor periarticulari
AXUL ARTICULAR - este o linie teoretica in jurul careia
se executa miscarile unei articulatii

Dupa numarul de axe ( grade de libertate), articulatiile se
clasifica in :

- articulatii cu un singur ax
- sunt articulatii cu conducere osoasa
- la nivelul lor miscarile se executa intr-un singur plan
- ex.- articulatia talo-crurala (miscari in plan sagital, in jurul
unui ax transversal)
-articulatii cu mai multe axe

- sunt articulatii cu conducere
ligamentara si musculara
- ex. cu doua axe - articulatiile
mainii
- ex. cu trei axe - articulatiile
soldului si umarului
CLASIFICAREA MISCARILOR dupa pozitia pe care o iau
segmentele intre ele:

FLEXIUNEA - miscarea prin care doua segmente ale
corpului se apropie intre ele
EXTENSIUNEA - opusa flexiei, de indepartare a doua
segmente





ADDUCTIA - miscarea prin care un segment sau un
membru se apropie de planul sagital al corpului
ABDUCTIA - miscare opusa adductiei, de indepartare de
planul sagital al corpului
CIRCUMDUCTIA
- miscare complexa, ampla, rezultata din executarea
succesiva a celor patru miscari mentionate mai sus
- segmentul descrie un trunchi de con cu varful in articulatie
PRONATIA
-miscarea de rotatie prin care halucele sau policele se
apropie de corp
SUPINATIA
-opusa pronatiei, de indepartare si revenire in pozitia anatomica
(a) Miscari de inversiune si eversiune ale piciorului ; (b-c)
tipuri speciale de miscari .
inversiune
eversiune
ridicare
coborire

Protractie

Retractie
CLASIFICAREA ARTICULATIILOR SINOVIALE

1.Dupa numarul oaselor:
a. Simple - formate prin unirea a doua oase
b. Compuse - formate prin unirea mai multor oase
Dupa forma suprafetelor articulare:

a. Articulatii plane
- cu suprafete articulare plane
-ex. articulatiile intre oasele tarsului sau carpului

b. Articulatiile trohleare
- cu suprafete articulare:
- la un os o trohlee ( scripete)
- la celalat os o cresta si doua povarnisuri
-permit miscari de:
- flexie/extensie
- lateralitate foarte redusa
- ex.: articulatia humero-ulnara
Articulatiile trohoide

- au suprafete reprezentate dintr-un cilindru osos intr-un
inel fibros
- permit miscari de rotatie
- ex.: articulatiile radioulnare proximala si distala
Articulatiile condiliene

- in care un os prezinta doua suprafete articulare rotunjite
(segmente de cilindru plin), care sunt primite in doua
depresiuni de pe celalat os
- permit miscari:
- cea principala intr-un singur plan
- limitate si in alte planuri
- ex.- articulatia genunchiului
Articulatiile elipsoide

- suprafete articulare - una de forma unui segment de
elipsoid usor alungit
- cealalta de forma unei depresiuni putin adancite
- permit miscari de: - flexie/extensie
- abductie/adductie
- circumductie
- ex.: articulatiile radiocarpiana, metacarpofalangiana
Articulatiile sferoidale sau cotilice (enartrozele)

- suprafete articulare: - un cap (segment de sfera)
- o cavitate (forma de cupa)
- miscari permise: - flexia/extensia
- adductia/abductia
- circumductia
- rotatia
- ex.: articulatiile umarului si soldului
Articulatiile in sa

-suprafete articulare opozite:
-concave intr-un sens,
-convexe in celalat sens

-miscari permise:
- flexia/extensia
- adductia/abductia
- circumductia
- ex.: articulatia carpometacarpiana a policelui
Dupa numarul axelor de miscare

a.Articulatii uniaxiale
-permit miscarea intr-un singur plan
-miscari permise: -flexia/extensia (ex. Articulatiile trohleene)
-rotatia( trohoidele)

b.Articulatiile biaxiale
- prezinta axe ale miscarii perpendiculare unul pe celalalt
-ex.-articulatiile elipisoidale si in sa

c.Articulatiile triaxiale
- prezinta axe ale miscarii in cele trei planuri ale spatiului
- ex.: articulatiile sferoidale
LANTUL ARTICULAR

DEFINITIE- miscarile din corpul nostru
se executa de obicei prin intermediul
mai multor articulatii, ce impreuna
formeaza lantul articular
NOTIUNI GENERALE DE BIOMECANICA ARTICULARA

Definitie

- studiaza miscarile ce se efectueaza in articulatii
- evidentiaza functiile mecanostructurilor osoase
- evidentiaza rolul musculaturii in statica si dinamica
- analizeaza:
-geometria articulatiilor
-particularitatile mecanice ale structurilor motorii:
- elasticitatea
- rezistenta la actiunea diferitelor noxe
- modalitati de adaptare in conditiile unor modificari patologice
de dinamica
Osul este o parghie actionata de muschi

Componetele unei parghii osoase sunt:

-punctul de sprijin
-la nivelul articulatiei sau pe sol

-forta rezistenta
-greutatea corpului sau a segmentului ce realizeaza miscarea

-forta activa
- ce realizeaza miscarea (contractia musculara)
CLASIFICAREA PARGHIILOR OSOASE

PARGHIA DE GRADUL I

-forta rezistenta si forta activa se afla de o parte si de
alta a punctului de sprijin

-ex.: capul in echilibru pe coloana vertebrala:

- forta rezistenta-greutatea capului ce tinde sa cada inainte
- forta activa-tonusul muschilor extensori ai capului si
gatului
PARGHIA DE GRADUL II-forta rezistenta se afla la mijloc,
intre punctual de sprijin si forta activa

-ex.: pozitia stand pe varfuri:







- sprijinul-capetele metatarsienelor
- forta rezistenta-greutatea corporala ce tinde sa readuca
piciorul pe sol
- forta activa este dezvoltata de tricepsul sural si se aplica
pe calcaneu
PARGHIA DE GRADUL III - forta
activa este situata intre punctul
de sprijin si forta rezistenta
-ex.: actiunea bicepsului brachial
pe antebrat
In ortostatism coloana vertebrala reprezita un ax ce
sustine capul, trunchiul si membrele superioare; ea
transmite apoi greutatea la bazin si membrele inferioare.

Marea dezvoltare a vertebrelor lombare se explica deci
prin greutatea pe care trebuie sa o sustina.

Curburile sagitale au rolul de a marii rezistenta coloanei
vertebrale.
Coloana vertebrala poate prezenta si curburi patologice ca
urmare a exagerarii curburilor normale.

Cifoza patologica se caracterizeaza prin accentuarea
convexitatii posterioare, iar lordoza patologica prin
accentuarea convexitatii anterioare.

Scolioza este exagerarea curburilor in plan frontal.

Curburile patologice pot fi congenitale sau dobandite, pot
influenta negativ dezvoltarea si functionarea unor viscere.
Curburi patologice ale coloanei vertebrale; (a) scolioza ;
(b) cifoza ; (c) lordoza ;
scolioza
cifoza
lordoza
spate concav rotund (stanga) comparativ cu postura
normala la copil (dreapta).