Sunteți pe pagina 1din 41

MANAGEMENTUL CLASEI

ÎNTR-O ŞCOALĂ INCLUZIVĂ


 1. Concepte legate de incluziune
 2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă

 3. Managementului comportamentului
şcolar
1. Concepte legate de incluziune
1.1. LEGISLAŢIE DE TIP SOFT
Legislaţia „soft" este un mijloc de promovare a
unor politici şi practici importante. Printre exemplele
relevante de legi „soft" se numără accesul egal la
educaţie, declaraţiile privind anti-discriminarea şi
drepturile copilului.
Aspectele stipulate de legislaţia „soft" pot juca
rolul unui standard pe care trebuie să-i atingă orice
ţară candidată la statutul de membru în diverse
organizaţii. Un exemplu in acest sens este presiunea
exercitată de Uniunea Europeană asupra ţărilor în
curs de aderare la UE.
Lege de tip „soft law" - angajament in domeniul
educaţiei nereglementat prin lege sau regulă de
conduită care nu are forţa unei legi, dar care poate
totuşi avea rezultate în practică. " (Snyder, F, 1995)
1. Concepte legate de incluziune
Tipuri de „soft law“: Rezoluţii, Principii, Coduri de
practică, Recomandări, Standarde, Instrucţiuni
În ce mod poate aduce o schimbare legea de tip „soft
law"?
 Ruşinea - dorinţa de a evita critica negativă
 Diseminare prin copiere - modele de politici coerente copiate de
la statele care le aplică
 Diseminare prin intermediul discursului - elaborarea unui
vocabular comun, utilizarea de indicatori
 Crearea de reţele - Planuri de acţiune naţionale; contribuţia
societăţii civile - facilitarea procesului social de învăţare şi
deliberare
 Deliberarea - schimbul de cunoştinţe in domeniul politicilor,
promovează o identitate comună prin intermediul învăţării
 Învăţarea - schimbul de idei şi valori, abilităţi şi competenţe
(Trubek şi Trubek, 2005)
1. Concepte legate de incluziune
1.2. DREPTURILE OMULUI FUNDAMENTEAZĂ CONCEPTUL DE
INCLUZIUNE. CONVENŢIILE CHEIE INTERNAŢIONALE, PE TEMA
EDUCAŢIEI

Legea internaţională a drepturilor omului interzice atât în mod


implicit, cât şi explicit segregarea în mediul educaţional pe motiv de
rasă, etnie sau origine naţională. Tratatele internaţionale relevante in
acest sens sunt:
 Convenţia împotriva Discriminării în Educaţie (CDE);
 Convenţia Internaţională a Drepturilor Civile şi Politice (CIDCP);
 Convenţia Internaţională a Drepturilor Economice, Sociale şi Culturale
(CIDESC);
 Convenţia Internaţională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de
Discriminare Rasială (CEDR);
 Convenţia pentru Drepturile Copilului (CDC);
 Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor
Fundamentale (CEDO);
 Convenţia Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale.
1. Concepte legate de incluziune
 România a semnat aceste tratate. Există şi in România
prevederi constituţionale care dispun includerea in cadrul legilor
naţionale obligaţiile enunţate în tratate internaţionale şi apelează
la aceste obligaţii pentru a înlătura orice legi interne
contradictorii. Articolul 6 din Constituţia României stipulează că
„Statul recunoaşte şi garantează dreptul persoanelor ce aparţin
minorităţilor naţionale păstrarea, dezvoltarea şi manifestarea
diversităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase" şi, de
asemenea, "Măsurile de protecţie din partea statului pentru
păstrarea, dezvoltarea şi manifestarea identităţii persoanelor ce
aparţin minorităţilor naţionale vor fi conforme cu principiile
egalităţii şi nediscriminării în relaţiile cu alţi cetăţeni români."
 Tema incluziunii copiilor cu cerinţe speciale a fost inclusă şi
în Regulile Standard ale Naţiunilor Unite pentru Egalizarea
Şanselor Persoanelor cu Dizabilităţi şi cristalizată în Declaraţia
de la Salamanca. (UNESCO 1994).
1. Concepte legate de incluziune

1.3. PREVEDERILE UNORA DINTRE


CONVENŢIILE CHEIE INTERNAŢIONALE,
PE TEMA EDUCAŢIEI
Convenţia Internaţională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare
Rasială (CEDR) - Convenţia a fost ratificată în România la data de 15 septembrie 1970. În articolul 3 din
CEDR se regăseşte interdicţia generală faţă de segregare: „Statele semnatare condamnă în mod particular
segregarea rasială şi apartheidul şi fac demersuri pentru a preveni, interzice şi eradica orice practică de această
natură în teritoriile aflate sub jurisdicţia lor." În articolul 5 se vorbeşte despre responsabilitatea statelor de a
interzice şi elimina discriminarea şi de a garanta tuturor, prin lege, egalitatea dreptului la educaţie. În 1993,
Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale recomanda o interpretare în sens mai larg a CEDR, pentru a
include atât interzicerea discriminării făţişe, cât şi interzicerea actelor superficial neutre, care au „un impact
disparat nejustificabil asupra unui grup diferenţiat prin rasă, culoare, provenienţă, origine etnică sau naţională." În
această interpretare, limitarea înscrierii la şcoală pe criteriul distanţei mari dintre casă şi şcoală poate fi
considerată discriminatorie, dacă serveşte la izolarea copiilor romi în şcoli cu rezultate sub standarde şi le
împiedică accesul la şcoli de o calitate mai bună, situate în zonele cu populaţie majoritară. 0 interzicere similară a
„discriminării indirecte" se aplică statelor membre ale UE, prin intermediul Directivei Consiliului Uniunii
Europene privind egalitatea raselor.
1. Concepte legate de incluziune

Convenţia Europeană pentru protecţia


drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
- Convenţia Europeană a fost ratificată de România la data de 20 iunie 1994 şi
a intrat imediat în vigoare. După intrarea sa ca membru în Consiliul Europei,
România a acceptat şi jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Directiva 2000/43/CE a Consiliului Uniunii Europene, care aplică principiul
tratamentului egal pentru toţi, indiferent de originea rasială sau etnică,
reprezintă un instrument obligatoriu pentru statele membre ale UE. Aceasta
interzice „discriminarea directă sau indirectă, provocată de originea etnică sau
rasială", inclusiv în domeniul educaţiei. Directiva cere statelor să
implementeze remedii eficiente pentru persoanele nedreptăţite prin
discriminare şi să asigure respectarea acestei directive de către toate
organizaţiile. Mai mult, ca o condiţie pentru a deveni membre UE, statele
candidate la Uniunea Europeană sunt obligate să respecte drepturile omului, în
conformitate cu criteriile stabilite de Consiliul European la Copenhaga, cu
Acordurile de asociere şi stabilizare şi alte instrumente de accedere.
1. Concepte legate de incluziune

Convenţia ONU asupra Drepturilor Copilului


(CNUDC) - România a ratificat CNUDC în 1990. Articolul
29 din CNUDC stipulează că:
 ,,Educaţia copilului va fi îndreptată spre dezvoltarea
respectului pentru drepturile omului şi libertăţile
fundamentale.
 Educaţia copilului va fi îndreptată spre dezvoltarea
respectului pentru părinţi, pentru propria limbă, valori şi
identitate culturală proprii.
 Educaţia copilului va fi orientată spre dezvoltarea
personalităţii copilului, spre talentele şi abilităţile mentale
şi fizice, pentru a permite atingerea potenţialului
maximum al copilului."
1. Concepte legate de incluziune
Convenţia UNESCO împotriva Discriminării în
domeniul Educaţiei - România a ratificat Convenţia UNESCO în
1964. Convenţia împotriva Discriminării în domeniul Educaţiei (CDE) pare a fi
instrumentul internaţional împotriva segregării în şcoli cu cel mai mare grad de
obligativitate, dar posibil şi cel mai puţin cunoscut. Acesta interzice în mod
explicit existenta, în domeniul educaţiei, a segregării cauzate de diferenţele de
rasă, iar definiţia pe care o dă discriminării include „înfiinţarea sau păstrarea de
sisteme sau instituţii educaţionale separate pentru persoane sau grupuri de
persoane." CDE interzice de asemenea "limitarea unei persoane sau a unui grup
de persoane la o educaţie la standarde inferioare". Aceasta poate semnifica
faptul că politicile de înscriere care le blochează efectiv accesul romilor la
majoritatea şcolilor ce primesc mai multe resurse decât şcolile pentru romi sunt
interzise. CDE permite in mod evident „separarea, dar egalitatea" şcolilor
segregate pe baza genului şi menţinerea şcolilor separate pe criterii religioase
sau lingvistice, cu condiţia ca frecventarea acestor şcoli să fie opţională şi
voluntară.
1. Concepte legate de incluziune
Principii şi valori care fundamentează conceptul de incluziune
DECLARATIA UNIVERSALĂ A DREPTUR/LOR OMULUI 19484 Naţiunile
Unite
 Articol 1.
Toate fiinţele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi
conştiinţa şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii.
 Articol 2.
Toate fiinţele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune si
conştiinţa si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternităţii. Pe lângă aceasta, nu
se va face nici o deosebire bazata pe statutul politic, juridic sau internaţional al tarii sau al teritoriului
de care aparţine o persoana, fie aceasta tara sau teritoriu independente, sub tutela, neautonome sau
supuse unei limitări oarecare a suveranităţii.
 Articol 26.
(1) Orice persoana are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie sa fie gratuita, cel puţin in ce priveşte
învăţământul elementar si de baza. Învăţământul elementar este obligatoriu. Învăţământul tehnic si
profesional trebuie sa fie accesibil tuturor; accesul la studii superioare trebuie sa fie deschis tuturor pe
baza deplinei egalităţi în funcţie de merit.
(2) Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplina a personalităţii umane şi întărirea respectului
pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale. Ea trebuie sa stimuleze înţelegerea,
toleranta si prietenia intre toate popoarele si intre toate grupurile rasiale sau religioase, precum si
dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
(3) Părinţii au, cu prioritate, dreptul sa aleagă felul educaţiei care urmează sa fie data copiilor lor.
1. Concepte legate de incluziune
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene
(2000/C 364/01)

 Articol 14 Dreptul la educaţie


 1. Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi continuă.
 2. Acest drept include posibilitatea de a urma, în mod gratuit, învăţământul obligatoriu.
 3. Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul
părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor, potrivit convingerilor lor religioase, filozofice şi
pedagogice, sunt respectate conform legilor naţionale care reglementează
 exercitarea acestora.
 Articol 21 Nediscriminarea
 1. Se interzice orice discriminare bazată în special pe motive de sex, rasă, culoare, origini etnice sau sociale,
caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţă la o
minoritate naţională, avere, naştere, un handicap, vârstă sau orientare sexuală.
 2. In domeniul de aplicare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene şi a Tratatului privind Uniunea
Europeană şi fără să aducă atingere dispoziţiilor speciale ale tratatelor menţionate, se interzice orice
discriminare pe motiv de naţionalitate.
 Articolul 22 Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică
 Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică.
 Articolul 26 Integrarea persoanelor cu handicap
 Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure
autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii.
1. Concepte legate de incluziune

ALTE CONVENŢII:

 Convenţia drepturilor copilului Adoptată şi deschisă spre semnare, ratificare şi accedere de


către Adunarea Generală, rezoluţia 44/25 din 20 noiembrie 1989
 Declaraţia UNESCO de la Salamanca (privind educaţia furnizată copiilor cu dizabilităţi)
1994
 Declaraţia Mondială privind Educaţia pentru Toţi Întâmpinarea nevoilor de învăţare
elementare EDUCATIA PENTRU TOTI
 Declaraţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi Proclamată de rezoluţia Adunării
Generale nr. 3447 (XXX) din 9 decembrie 1975
 Declaraţia privind drepturile persoanelor care fac parte din minorităţi naţionale sau
etnice, religioase sau lingvistice. A fost adoptată de Comisia ONU pentru drepturile omului, in
rezoluţia 1992/16, 21 februarie 1992 şi de Adunarea Generală în rezoluţia 47/135 din 18
decembrie 1992.
 Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale
 Rezoluţia Parlamentului European privind situaţia romilor în Uniunea Europeană
 CONSILIUL EUROPEI, COMITETUL MINIŞTRILOR - Recomandarea Rec (2000) 4 a
Comitetului Miniştrilor către statele membre privind educaţia copiilor romi/ţigani din
Europa - Adoptată de Comitetul Miniştrilor, la 3 februarie 2000, la cea de-a 696-a reuniune
a Delegaţilor Miniştrilor.
2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă
Educaţia incluzivă reprezintă o trecere de la centrarea pe un anumit grup la
depăşirea barierelor din calea învăţării şi participării. „Incluziunea în educaţie
implică un proces de creştere a participării elevilor şi de reducere a excluderii
acestora de la culturile, curriculumul şi comunităţile şcolilor locale.."
Procesul presupune:
 • Restructurarea culturilor, politicilor şi practicilor, pentru a răspunde diversităţii
elevilor din localitatea în care se află şcoala.
 • Învăţarea şi participarea TUTUROR elevilor care riscă să fie excluşi (de exemplu
nu doar elevii cu dizabilităţi).
 • Îmbunătăţirea şcolilor în beneficiul cadrelor didactice şi elevilor.
 • Depăşirea obstacolelor ce împiedică accesul şi participarea.
 • Dreptul elevilor de a fi educaţi în propria comunitate.
 • Perceperea diversităţii ca o resursă de îmbogăţire, nu ca o problemă.
 • Relaţii de sprijin mutual între şcoli şi comunităţi.
 • Valorizarea educaţiei incluzive ca aspect al unei societăţi incluzive.
2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă

Concepte cheie ale educaţiei incluzive:

a) Concepte legate de copii


• Toţi copiii au dreptul la educaţie în propria comunitate.
• Toii copiii pot învăţa şi orice copil se poate confrunta cu dificultăţi de învăţare.
• Toţi copiii au nevoie de un anumit sprijin pentru a învăţa.
• Predarea centrată pe copil este un beneficiu pentru TOŢI copiii.
b) Concepte legate de sistemul educaţional şi şcoli
• Educaţia este mai cuprinzătoare decât şcolarizarea formală.
• Sisteme educaţionale flexibile şi adaptate.
• Un mediu educaţional primitor şi stimulant.
• Îmbunătăţirea şcolii - şcoli eficiente.
• Abordare şcolară cuprinzătoare şi colaborare intre parteneri.
2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă
c) Concepte legate de diversitate şi discriminare
• Combaterea discriminării şi a practicilor de excludere.
• Perceperea diversităţii ca resursă, nu ca problemă.
• Educaţia incluzivă pregăteşte elevi pentru o societate care respectă şi valorizează diferenţele.
d) Concepte legate de procesele de promovare a incluziunii
• Identificarea şi depăşirea obstacolelor din calea incluziunii.
• Creşterea participării reale a tuturor.
• Colaborare, parteneriat.
• Metode participative, cercetarea acţiunilor, investigare bazată pe colaborare
e) Concepte legate de resurse
• Mobilizarea resurselor locale
• Reorganizarea resurselor existente
• Perceperea oamenilor (copii, părinţi, membri ai grupurilor marginalizate etc.) ca resurse
esenţiale
• Resurse adecvate în şcoli şi la nivel sunt necesare pentru o serie de copii, de exemplu Braille,
tehnologii de sprijin.
2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă
DIFERENŢELE DINTRE EDUCAŢIA SPECIALĂ, INTEGRARE, ABORDARE
INTEGRATOARE (MAINSTREMING), UNITĂŢILE MICI ŞI EDUCAŢIA
INCLUZIVĂ

 Educaţia specială (cuprinde şcolile speciale, cerinţele educative speciale, nevoile speciale). Educaţia
specială presupune existenta unui grup de copii separat; aceşti copii au „cerinţe educative speciale" şi sunt
deseori numiţi „copii cu nevoie speciale". Educaţia specială caută să aducă copilul la „normal"', nu să-i
respecte calităţile şi caracteristicile specifice. 0 astfel de abordare poate duce la o concentrare asupra unor
aspecte nerealiste, cum ar determinarea copilului să meargă sau să vorbească, fapt ce îi poate provoca
suferinţe inutile.
 Educaţia integrată. Termenul este folosit cel mai adesea pentru a descrie transferul copiilor cu dizabilităţi
în şcolile de masă (numit şi abordare integratoare - mainstreaming - în special în State Unite ale Americii).
 Abordare integratoare (Mainstreaming). Termenul este adesea folosit cu acelaşi înţeles ca
incluziunea sau integrarea. Totuşi, mai este foarte des utilizat cu referire la drepturile de gen şi
ale copilului, în cadrul politicilor de dezvoltare. Cu acest sens, abordarea integratoare se poate
referi la procesul politic de aducere a unor aspecte marginale şi periferice în centrul atenţiei, cu
scopul de a fi acceptate de majoritate. Poate însemna includerea unui aspect în agenda de zi,
pentru a nu mai fi perceput ca un element marginal, ci ca unul central în cadrul dezbaterilor
programate. Din acest punct de vedere, includerea (mainstreaming) aspectelor legate de
dizabilitate in procesul şi dezbaterile Educaţiei pentru toţi sau ale Îmbunătăţirii şcolare este un
obiectiv important.
2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă
 Unităţi mici. Termenul este utilizat pentru clase sau clădiri speciale ale şcolilor de masă. De obicei,
acestea au un cadru didactic pentru educaţie specială şi sunt folosite de copii cu, „cerinţe educaţionale
speciale”. În multe cazuri, această metodă este denumită „integrare” sau „educaţie incluzivă”, deoarece
unitatea face parte fizic din şcoală, dar de cele mai multe ori este o formă de segregare în şcoală. Se
bazează pe aceleaşi principii ca educaţia specială şi prezintă multe dezavantaje: duce deseori la
segregare şi excluziune sporită, fiind o strategie ce trebuie evitată. Adesea, unităţile sunt folosite pentru
şcolarizarea multor copii cu dizabilităţi severe; aceştia, mai mult decât ceilalţi, au nevoie să înveţe
abilităţi practice acasă şi nu trebuie îndepărtaţi de mediul de acasă.

EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ÎN CONTEXTUL GENERAL


Un aspect esenţial, dar frecvent ignorat sau subestimat, este diferenţa dintre educaţia
incluzivă - şcolarizarea incluzivă şi contextul general al societăţii incluzive - dezvoltării
incluzive.
 i) Şcolarizarea incluzivă ocupă locul central al politicilor şi practicilor educaţionale din
ţările dezvoltate, având în vedere că §coala este un sistem vast şi complex, în care toţi
copiii petrec o mare parte din viaţă. Din perspectiva ţărilor dezvoltate, „educaţia incluzivă"
este în general egală cu şcolarizarea incluzivă.
2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă
 ii) Educaţia incluzivă este mai vastă decât şcolarizarea. In realitate, în două treimi
din lume (ţările dezvoltate), multe comunităţi nu au şcoli, dar beneficiază de
educaţie într-o diversitate de locuri, reflectând o varietate de strategii. Educaţia
incluzivă cuprinde: educaţia informală, educaţia non-formală, educaţia din familie,
educaţia agricolă pe teren, educaţia religioasă specifică din moschei, temple,
biserici şi toate formele de educaţie tradiţională şi a obiceiurilor.
 iii) Societatea incluzivă: educaţia incluzivă face parte dintr-o strategie vastă, de
promovare a societăţii incluzive; o societate care sprijină toţi copiii/adulţii,
indiferent de sex, vârstă, capacitate, dizabilitate sau etnie, să participe şi să
contribuie la societate în general.
 iv) Dezvoltare incluzivă: termenul de „dezvoltare" este plin de prezumţii şi poate fi
controversat. Inga se mai dezbate conceptul de ţări „în curs de dezvoltare",
„subdezoltate" sau „dezvoltate", care este deseori asociat cu un concept îngust al
dezvoltării economice, ignorându-se vasta moştenire culturală, spirituală şi
dezvoltarea umană din aşa-zisele ţări „subdezvoltate". Pe de altă parte, dezvoltarea
poate fi percepută ca maturizare şi creştere, asociată cu concepte precum:
• Respectarea tuturor drepturilor omului.
• Sustenabilitate resurselor şi respectul pentru mediul înconjurător.
• Responsabilitate socială şi valorizarea diversităţii.
2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă
În acest context, incluziunea joacă un rol central. Dezvoltarea
incluzivă se referă la:
 • Asigurarea condiţiilor ca TOTI oamenii să aibă acces la
exercitarea drepturilor de bază. Drepturile de bază ale grupurilor
vulnerabile, inclusiv ale copiilor cu dizabilităţi cuprind dreptul la
hrană, adăpost, îmbrăcăminte, iubire şi căldură sufletească.
 • Recunoaşterea faptului că o dezvoltare cu adevărat sustenabilă
nu poate avea loc fără participarea şi includerea tuturor membrilor
societăţii. Rezultatele dezvoltării orientate spre
 excluziune sunt vizibile în prăpastia crescândă dintre bogaţi şi săraci,
conflicte, instabilitate, intoleranţă mai dese şi epuizarea resurselor.
 • O abordare incluzivă de la bun început, de exemplu dacă
educaţia reprezintă doar un grup de copiii într-un întreg sistem,
atunci măcar să includem TOŢI copiii în educaţia de bază.
2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă

DIFERENŢA DINTRE EDUCAŢIA INTEGRATĂ ŞI EDUCAŢIA


INCLUZIVĂ

Pag 25, 26 suport de curs


3. Managementului comportamentului
şcolar
Problemele emoţionale şi comportamentale ale copiilor sunt
adesea considerate de către cadrele didactice ca fiind iritante şi
deranjante.
• Aveţi in clasă un elev care pare să nu fie niciodată capabil să se
concentreze mai mult de cinci minute?
• Există vreun grup in clasă care întotdeauna încearcă să întrerupă
lecţiile?
• Aveţi in clasă vreun elev care zilnic se supără pe cineva sau „pe
ceva"?
Copiii cu acest tip de comportament sunt adesea daţi afară din
clasă sau mutaţi in clase/ şcoli pentru elevi cu cerinţe educative
speciale, chiar dacă unii dau dovadă de performanţe cognitive de nivel
normal. Dorim să vă prezentăm câteva dintre cauzele acestui
comportament la copii şi câteva tehnici care vă vor ajuta să îi
controlaţi in clasă.
3. Managementului comportamentului
şcolar

CAUZELE TULBURĂRILOR COMPORTAMENTALE şi EMOŢIONALE

A. Factori de mediu
Deseori, factorii de mediu pot fi cauza principală a devierilor comportamentale ale unui copii. Problemele
din familie, cu prietenii, cele culturale şi factorii Şcolari ar putea declanşa un comportament distructiv.
1. Factori familiali

• Mediul educaţional (acordul/dezacordul părinţilor)
 • Mediul emoţional
 • Structura familiei
 • Statutul socio-economic
Aceste exemple pot cuprinde factori precum atitudinea părinţilor faţă de şcoală. Contează
dacă părinţii au amintiri plăcute sau neplăcute de pe când erau elevi, despre care vorbesc în
faţa copilului. Membrii colerici sau depresivi ai familiei pot afecta copilul, care va simţi că nu
poate face faţă unor astfel de comportamente. Familiile numeroase sunt un mediu zgomotos,
care pot duce la instabilitate emoţională şi iritabilitate la copii. Copiii pot fi afectaţi de lipsa
tatălui sau a mamei. De asemenea, copiilor înfometaţi sau îmbrăcaţi cu haine sărăcăcioase nu
le este deloc uşor să se bucure de şcoală şi să se concentreze la lecţii. Diferenţele mari dintre
situaţiile socio-economice ale copiilor din clasă pot fi o altă cauză de naştere a invidiei şi
comportamentului distructiv.
3. Managementului comportamentului
şcolar
2. Factori şcolari
 • Mediul şcolar
 • Adaptarea la şcoală (plăcerea de a merge la şcoală, reuşita/eşecul şcolar(ă))
 • Atitudinea părinţilor faţă de şcoală
Şcolile cu multe probleme disciplinare sunt un adevărat teren de război pentru copiii cu
probleme comportamentale. Şcolile pot avea probleme mari dacă nu se instituie reguli, dacă nu
există consecinţe pentru comportamentele inadecvate şi dacă nimănui nu-i pasă de ce fac copiii.
Problemele comportamentale se pot amplifica dacă şcoala este într-o stare precară şi nu se face
nimic pentru a crea un mediu atractiv. Dacă adulţilor nu le pasă, de ce le-ar păsa copiilor? Copiii
care se tem întotdeauna de eşec î5i' ascund adesea teama sub masca unui comportament
distructiv.
3. Prietenii
 • Numărul şi calitate a relaţiilor dintre colegi
 • Hobby-uri, timp liber
 • Norme de grup
Într-o clasă în care liderii de clasă au un comportament adecvat şi sunt populari,
comportamentul general din clasă poate fi excelent. Totuşi, copiii cu probleme emoţionale şi
comportamentale găsesc adesea prieteni care li se aseamănă şi pot forma găşti care pot deranja nu
doar clasa, ci chiar şcoala. Copiii care au hobby-uri care îi atrag foarte mult au şanse mai mari să
atingă un echilibru emoţional. Înainte, sportul era considerat o activitate specifică, gentlemen-ilor.
Astăzi, violenţa a devenit o parte integrantă a multor activităţi sportive populare.
3. Managementului comportamentului
şcolar
4. Factori culturali
. Societate şi mass - media
• Schimbări în societate
• Valori şi norme
Impactul mass - media asupra comportamentului este intens cercetat. Mulţi
copii învaţă mai multe despre comportament de la TV decât de la părinţi sau din
şcoală. În cele mai multe cazuri, idolii lor sunt staruri pop sau sportive şi mai puţin
cineva din mediul local. Comportamentul modelelor pe care şi le aleg sunt uşor
transpuse în activităţile proprii. Valorile şi normele, de exemplu banii şi succesul
imediat devin obiective în vieţile copiilor. Schimbările bruşte din societate pot fi o
altă cauză a stresului emoţional şi a comportamentului inadecvat. Când structurile
vechi se prăbuşesc şi altele noi se construiesc, nesiguranţa devine o povară pentru
toţi membrii societăţii, facilitând apariţia comportamentelor distructive.
3. Managementului comportamentului
şcolar

B. Factori legaţi de copil


1. Factori biologici
. Factori neurologici
• Factori genetici
Cauzele comportamentului inadecvat mai pot fi declanşate de factori ce ţin exclusiv de
copil. Multe sindroame se manifestă prin probleme comportamentale dificil de remediat.
Graviditatea şi naşterile problematice pot fi o altă cauză a problemelor comportamentale.
Multe probleme psihologice pornesc de la factori genetici moşteniţi în familie.

2. Vârsta
Problemele emoţionale şi comportamentale sunt adesea considerate ca probleme tipice
adolescenţei. Este o perioadă agitată, când corpul se schimbă, relaţiile dintre prieteni câştigă o
importanţă crescândă şi se fac simţiţi primii paşi ai separării de familie. Tinerii vor să-şi
testeze limitele.
3. Managementului comportamentului
şcolar
3. Sexul
Există convingerea că băieţii au un comportament negativ mai accentuat şi mai
violent decât fetele. Acest lucru ar putea fi adevărat, întrucât fetele apelează adesea la
căi mai subtile pentru a-şi exterioriza frustrarea sau furia. Ele folosesc mai mult
cuvintele decât forţa fizică.
4. Nevoile speciale
Frustrarea şi exteriorizările violente pot apărea uşor la copiii cu cerinţe
educative speciale, dacă nu le sunt întâmpinate nevoile şi nu sunt înţeleşi.
Conştientizarea propriilor limite, de exemplu impuse de dizabilităţile fizice sau
senzoriale, poate genera probleme emoţionale chiar din timpul adolescenţei, pe fondul
discuţiilor colegilor care au prima întâlnire sau care discută despre obţinerea
permisului de conducere etc., adică lucruri care par imposibil de realizat de către cei
cu dizabilităţi.
3. Managementului comportamentului
şcolar

C. Combinaţii între mai mulţi factori


În multe situaţii, cauza principală a problemelor comportamentale
şi emoţionale la copii şi tineri poate fi legată de mediul familial
problematic. Din această cauză, copilul poate găsi un mediu mai atrăgător
pe străzi, alături de prieteni. În loc să-şi facă temele, copilul va rămâne
afară până seara târziu, neglijându-şi temele pentru acasă. Apoi va începe
să devină agresiv în clasă din cauză că resimte situaţia şcolară ca pe un
eşec.
D. Factori situaţionali
De multe ori ne aşteptăm ca fiecare copil să se comporte excelent
în orice situaţie, dar nici măcar mulţi adulţi nu sunt capabili de acest
lucru. Totuşi, există cazuri în care copilul sau tânărul simte că nu poate
face faţă situaţiei. Dacă aşa stau lucrurile şi nu facem nimic pentru a-l
ajuta să depăşească problema, copilul ar putea dezvolta un comportament
şi limbaj agresive pentru a-şi masca incapacitatea de a controla situaţia.
3. Managementului comportamentului
şcolar

PREVENIREA PROBLEMELOR COMPORTAMENTALE

Există multe metode de prevenire a comportamentelor


problematice. Dacă este nevoie, puteţi schimba mediul din clasă mutând
copilul in primul rând şi cât mai departe de sursele care-i pot deranja
(ferestre, coridoare etc.). Pregătiţi elevii pentru activităţile din ziua
respectivă şi evitaţi schimbările in orarul zilnic, pentru că acestea ar putea
provoca nemulţumirea copilului. 0 altă posibilitate ar fi să aranjaţi un colt
liniştit, din care să înlăturaţi stimulii inutili şi perturbatori şi in care
copilul să poată lucra independent. Un alt lucru util ar fi să sfătuiţi
părinţii să-i pună la dispoziţie un loc de studiu liniştit similar, in care să-şi
desfăşoare activităţile obişnuite şi să-şi facă temele.
3. Managementului comportamentului
şcolar

Cum putem evita eşecul şcolar?

Având în vedere că aveţi informaţii despre capacitatea elevului, puteţi


încerca să-i trasaţi sarcini corespunzătoare abilităţilor lui şi, dacă este necesar, să-l
ajutaţi pas cu pas, pentru ca elevul să poată înţelege diversele componente ale
sarcinii.
Daţi instrucţiuni scurte şi care, uşor de înţeles. Simplificaţi instrucţiunile şi
explicaţiile complicate şi asiguraţi-vă că elevul le-a înţeles, repetându-le dacă este
nevoie. Scrieţi sarcina pe tablă sau pe hârtie pentru a încuraja copilul să ceară
ajutorul oricând are nevoie.
Dacă explicaţi detaliat ordinea activităţilor pentru realizarea sarcinii, elevul
va putea să-şi ducă sarcina la bun sfârşit chiar singur. Recapitulând sarcina şi
explicând detaliat rezultatul împreună cu elevul, după ce şi-a terminat sarcina, îi
veţi demonstra că sunteţi foarte interesat de eforturile lui. Aceste tehnici pot ajuta
copilul să evite sentimentul de eşec.
Abilităţile de management al clasei au un rol extrem de important în
evitarea eşecului şcolar.
3. Managementului comportamentului
şcolar

Idei de rezolvare a situaţiilor generate de


comportamentul distructiv la clasă

Pag. 31, 32, 33


3. Managementului comportamentului
şcolar
Dorim să subliniem importanţa unor aspecte ce ţin de
managementul clasei şi să propunem idei cu ajutorul cărora veţi putea
transforma clasa într-o comunitate care promovează învăţarea şi
reduce problemele.
Predarea în clasele de astăzi poate fi o experienţă foarte
solicitantă. Responsabilităţile cadrelor didactice se înmulţesc, iar
resursele alocate educaţiei nu sporesc in aceeaşi măsură. Aşteptările
faţă de cadre didactice sunt din ce în ce mai mari in privinţa depăşirii
unor probleme variate: de la elevi cu dificultăţi de învăţare severe şi
elevi a căror limbă maternă nu este româna până la elevii din grupuri
dezavantajate socio-economic şi care suferă din cauza lipsei sprijinului
din partea părinţilor. În plus, având în vedere politica actuală de
includere a tuturor copiilor, de exemplu cuprinderea elevilor cu cerinţe
educative speciale în şcolile de masă, cadrele didactice trebuie să
predea unor elevi cu probleme pentru depăşirea cărora nu sunt
suficient pregătite.
3. Managementului comportamentului
şcolar
Un alt aspect tine de metodele moderne de predare, care pot crea haos într-o clasă marcată de
comportamente perturbatoare. Unele cadre didactice ar grupa băncile şi elevii în diverse moduri - ceea
ce presupune o activitate de grup, in timp ce alte cadre didactice ar organiza activităţi individuale şi/
sau activităţi în afara clasei etc. Toate aceste activităţi necesită un management al clasei extrem de bine
organizat şi elevi capabili să-şi asume responsabilităţi faţă de propriile sarcini.
Contractul cu clasa
Primul pas constă în a stabili de comun acord cu elevii regulile clasei. Regulile nu trebuie să
fie prea multe, formulate astfel încât să poată fi reţinute cu uşurinţă şi să fie cunoscute de toţi elevii,
împreună cu consecinţele nerespectării acestora. Nu stabiliţi niciodată reguli pe care nu doriţi să le
aplicaţi de fiecare dată. Elevilor le place să verifice dacă profesorul se tine de cuvânt. Ei vor încerca
să vadă care sunt limitele şi cât de departe pot merge fără a fi opriţi de adulţi. Prin urmare, a fi
consecvent înseamnă a aplica regula de fiecare data, nu sporadic, fapt ce ar denota inconsecvenţă.
Elevii vă pot considera incorect dacă pentru aceeaşi regulă încălcată, un elev este pedepsit iar altuia
nici măcar nu i se dă vreun avertisment. La fel de important este să comunicaţi părinţilor regulile
clasei; sprijinul părinţilor ar putea fi valoros.
Este important să mai reţinem că profesorul trebuie să-şi păstreze calmul ori de câte ori vreun
elev întrerupe lecţia. Comportamentele distructive nu vor fi anihilate prin cicăleală, ci printr-un
management comportamental clar şi bine organizat din partea profesorului.
Pot exista consecinţe ale încălcării contractului cu clasa. Consecinţele trebuie stabilite în
prealabil. Pentru comportament necorespunzător al unui elev, o consecinţă ar putea fi interzicerea de a
participa la o activitate plăcută a clasei; nu se recomandă ca elevul să fie dat afară din clasă (unde cu
siguranţă nu va învăţa nimic). Părinţii vor trebui informaţi în cazul unui comportament negativ.
Pot exista consecinţe ale încălcării contractului cu clasa. Consecinţele trebuie stabilite în
prealabil. Pentru comportament necorespunzător al unui elev, o consecinţă ar putea fi interzicerea de a
participa la o activitate plăcută a clasei; nu se recomandă ca elevul să fie dat afară din clasă (unde cu
siguranţă nu va învăţa nimic). Părinţii vor trebui informaţi în cazul unui comportament negativ.
3. Managementului comportamentului
şcolar
Cum putem evita necesitatea aplicării consecinţelor?
Comunicaţi cu elevul.
Încercaţi să câştigaţi încrederea elevului ascultându-i cu atenţie părerile şi
respectându-i ideile şi temerile. Găsiţi câteva minute din când în când pentru a
vorbi despre interesele şi pasiunile lui. Ajutaţi-l să înceapă ziua cu o atitudine
pozitivă, adresându-i un comentariu jovial, în timp ce intră pe uşă în clasă.
Elevul se va simţi mai bine şi sigur pe el în clasă şi va acţiona conform regulilor
convenite dacă va simţi că-l sprijiniţi şi acceptaţi.
Copilul îşi va dezvolta încredere în sine dacă:
 • ÎI sprijiniţi şi încurajaţi;
 • ÎI lăudaţi când respectă regulile convenite;
 • ÎI ajutaţi să-şi identifice punctele tari şi slabe;
 • ÎI învăţaţi să creadă în el însuşi;
 • ÎI ajutaţi să evite eşecurile;
 • ÎI ajutaţi să se simtă bine şi protejat;
 • ÎI ajutaţi să identifice acele activităţi care îi pun în evidenţă abilităţile;
 • ÎI lăudaţi atunci când realizează lucrări de care este mândru.
3. Managementului comportamentului
şcolar

Evidenţiaţi aspectele pozitive ale elevului.

Un principiu elementar de ameliorare comportamentală constă în a lăuda


elevii când se comportă în mod corespunzător. Elevii care se confruntă des cu
neîmpliniri şi eşecuri şcolare au nevoie mai mare decât alţii să beneficieze de
atenţie. Mai ales dacă aveţi o clasă numeroasă, provocarea faţă de acest tip de elev
va fi să identificaţi domeniile în care el obţine rezultate slabe, să surprindeţi
momentele în care reuşeşte să rezolve o problemă din aceste domenii şi să-l lăudaţi
imediat, oferindu-i experienţe pozitive autentice.
Puteţi încuraja Copilul dacă:
 - abordaţi o atitudine pozitivă, chiar şi atunci când îl mustraţi;
 - apreciaţi comportamentele potrivite;
 - îl învăţaţi să se autorecompenseze pentru reuşite;
 - îl ajutaţi să-şi formeze o imagine de sine pozitivă;
 - îl lăudaţi pentru finalizarea sarcinilor; - recunoaşteţi orice reuşită remarcabilă a
copilului
3. Managementului comportamentului
şcolar

Utilizaţi recompense.
Dacă elevul a realizat o sarcină, trebuie să primească ceva plăcut,
o recompensă. Există mai multe sisteme de recompensare ce pot fi
utilizate de cadrele didactice:
 • „regula bunicii": trebuie să termini felul principal de mâncare
pentru a primi
 prăjituri;
 • bileţelele cu fete zâmbitoare,
 • steluţe;
 • activităţile la clasă, de care se bucură toţi elevii vineri după-
amiaza. Fiecare profesor îşi cunoaşte elevul/elevii şi clasa şi poate găsi
cele mai potrivite recompense pentru a încuraja comportamentele
adecvate.
3. Managementului comportamentului
şcolar
Stabiliţi un sistem de comunicare non-verbală cu elevii
Dacă unui elev îi este greu să-şi menţină atenţia focalizată asupra
activităţii cerute, puteţi găsi semnale prin care să-i aduceţi aminte că
trebuie să fie atent la activitatea respectivă. Poate fi un semnal simplu: vă
puteţi plimba pe lângă banca lui, priviţi-l sau faceţi o pauză când vorbiţi.
Sau puteţi stabili un semnal împreună cu elevii clasei - de exemplu, 1a
ridicarea mâinii drepte se face linişte.

Obţineţi sprijinul părinţilor.


Invitaţi părinţii elevilor la o şedinţă pentru a-i informa cu privire la
progresele făcute şi pentru a le afla părerile. Aflaţi ce strategii au aplicat
pentru copiii lor şi ce abordări vă recomandă să utilizaţi la clasă. Şi asta
este o ocazie bună pentru a dezvolta un sistem de comunicare zilnică sau
săptămânală cu părinţii, pentru a-i informa despre performanţele copiilor
şi orice motive de îngrijorare.
3. Managementului comportamentului
şcolar
Cum putem personaliza sala de clasă?

Aranjaţi sala de clasă frumos, dar împreună cu elevii!


 Orice profesor ştie că o clasă curată, plăcută şi atractivă poate stimula învăţarea şi dezvolta relaţii constructive între elevi. Dar
aranjarea mediului fizic din clase poate fi o problemă grea pentru multe cadre didactice, în special când clădirile şcolilor sunt
vechi, clasele prea aglomerate şi spaţiul liber prea puţin. De multe ori, nici nu este nevoie de multe resurse, eforturi sau bani,
pentru a aranja sala de clasă astfel încât fiecare elev să se simtă bine şi stimulat.
Decorarea sălii de clasă
 Încurajaţi elevii să simtă că sala de clasă le aparţine. Permiteţi-le să contribuie la decorarea sălii şi îndemnaţi-i să-şi asume
responsabilitatea pentru întreţinerea acesteia. Iată câteva metode uşoare şi ieftine de a transforma sala de clasă într-un spaţiu
primitor şi eficient pentru toţi:
Decorarea pereţilor
 • Materialele vizuale interesante şi atractive, precum panourile cu informaţii şi posterele, reprezintă o parte din
elementele cheie ale unei clase eficiente. Pereţii trebuie decoraţi cu materiale viu colorate, atrăgătoare şi relevante pentru
activitatea curentă din clasă. Materialele expuse trebuie schimbate prin rotaţie sau înlocuite des.
 • Ţineţi cont de mediile culturale din care provin elevii, atunci când decoraţi pereţii. Încercaţi să reprezentaţi diversitatea
elevilor prin intermediul posterelor şi al panourilor informative.
 • Rezervaţi o secţiune din panoul informativ sub titlul „Muzeul lucrărilor elevilor" şi expuneţi aici desene, lucrări scrise şi
proiecte ale elevilor. Nu uitaţi să expuneţi lucrări ale fiecărui elev.
Expuneţi orarul zilnic într-un loc vizibil şi uşor de citit de către elevi. Un orar accesibil al clasei va ajuta elevii să se
familiarizeze cu regulile obişnuite ale clasei şi şcolii. Pentru elevii mai mici, orarul zilnic ar fi bine să includă imagini sau desene.
Aşa că, luaţi o pauză şi gândiţi-vă la mediul fizic. Ce este acesta? Mediul din clasă reprezintă tot ce vă înconjoară pe
moment: imagini - sunete - miros - senzaţii - temperatură - tot!
Care sunt acele lucruri asupra cărora aveţi putere de control? Puteţi controla ceea ce vedeţi, auziţi, temperatura şi
sentimentele.
Orice cadru didactic vrea să creeze un mediu în clasă care să favorizeze cât mai mult învăţarea.
3. Managementului comportamentului
şcolar
Imagini

Întrebări îndrumătoare pentru materialele cu imagini: (Î=întrebare, R=răspuns)


 1. Î Sunt atractive?
 R Atractive: materiale care sunt colorate şi plăcute la vedere.
 Materialele pot fi confecţionate de elevi, cumpărate sau pot proveni din cârti
 etc.
 2.Î Sunt funcţionale?
 R Funcţionale: materiale care sunt atractive dar au şi rolul de a învăţa sau de a consolida
un concept sau o abilitate. Calendarele şi informările despre evenimente curente sunt materiale
funcţionale.
 3. Î Sunt stimulative?
 R Stimulative: materiale care stimulează gândirea şi investigaţia.
 4.Î Motivează?
 R Motivantă: materialele conţin informaţii despre principii şi valori, având rolul de a-i
informa pe cei care ie privesc şi de a le oferi speranţă şi încurajare.
 5. Î Pot crea mândrie şi stimă de sine?
 R Materialele care dezvoltă mândria şi stima de sine pot fi lucrări ale elevilor sau postere prin
care se sărbătoresc realizările sau aniversările elevilor.
3. Managementului comportamentului
şcolar
Sunete
Multe cercetări promovează relaxarea ca un ingredient important pentru ameliorarea şi/sau
accelerarea învăţării. Astfel de cercetări sprijină conceptul conform căruia muzica clasică induce o
stare de calm şi stimulează elevul să obţină rezultate bune. Fondul muzical poate fi utilizat în
timpul unor activităţi introductive, în timpul activităţilor in clasă dar şi in timpul lucrărilor scrise,
pentru a crea o atmosferă de calm şi relaxare în clasă.

Temperatură
Temperatura este un alt element important al mediului fizic. În sala de clasă trebuie să
menţineţi o temperatură constantă de 20 de grade Celsius şi trebuie să fie bine aerisită.

Sentimente
Crearea unui mediu care înlesneşte concentrarea, studiul şi învăţarea înseamnă mai mult
decât imagini atractive şi stimulante, sunete relaxante şi o bună ventilaţie a aerului. Un astfel de
loc va fi un mediu propice pentru dezvoltarea respectului reciproc într-o atmosferă prietenoasă şi
lipsită de ameninţări, un loc în care fiecare îşi poate atinge potenţialul.
3. Managementului comportamentului
şcolar

Crearea unui mediu fizic eficient in sala de clasă

Compartimentarea: evaluaţi nevoile


După ce aţi verificat elementele de bază din sala de clasă, gândiţi-vă la un plan
de compartimentare, care să optimizeze spaţiul din clasă şi să reflecte stilul
dumneavoastră de predare.
Planul de compartimentare va depinde şi de grupul de vârstă al elevilor cărora le
predaţi. Pentru cei mici, sala de clasă poate fi împărţită în mai multe zone de învăţare:
citire, arte şi tehnologie. Amplasarea acestor zone depinde de structura sălii de clasă.
Totuşi, atunci când stabiliţi locul acestor zone distincte, tineta cont de următoarele
aspecte:
 • Elementele care împart sala în zone nu vor fi înalte, pentru a vă permite o
 vizibilitate bună asupra tuturor zonelor.
 • Zonele pentru activităţile de grup nu trebuie localizate lângă zone liniştite, unde
elevii citesc sau studiază independent.
 • Zonele pentru artă sau alte activităţi în cadrul cărora copiii se pot murdării vor fi
cel mai bine localizate lângă o chiuvetă.
3. Managementului comportamentului
şcolar
 Trebuie să puteţi stabili contactul vizual cu toţi elevii în orice moment.
 O mare parte din aceste instrucţiuni sunt valabile pentru clasele mici şi mijlocii. Elevii mai mari petrec
mai mult timp pe scaun în acelaşi loc. Luaţi în considerare stilul dumneavoastră de predare şi planurile
de lecţie pentru a stabili posibila dispunere a scaunelor în sală, în funcţie de nevoi.

Dispunerea scaunelor

 Ţineţi cont de stilul de predare şi planurile de lecţie pentru aranjarea mobilierului din sala de clasă. În
continuare prezentăm câteva opţiuni:
 Dispunere în cerc sau semicerc
 Aranjarea meselor sau băncilor în cerc sau semicerc creează un sentiment de comuniune şi încurajează
elevii să participe la activităţi. Cu toţii vor sta în primul rând!
 Dispunere în grupuri
 Aranjarea meselor sau băncilor in grupuri mici este eficientă in special la activităţile care implică multă
colaborare. Permite profesorului să grupeze elevii cu nevoi similare, facilitând predarea individualizată.
 Dispunere în rânduri tradiţionale
 Dispunerea meselor sau băncilor într-un număr mic de rânduri va fi eficientă în cadrul activităţilor de
predare în care profesorii folosesc frecvent tabla sau retroproiectorul.
 După ce aţi planificat aranjarea scaunelor, va trebui să vă decideţi unde veţi amplasa catedra. Multe
cadre didactice preferă să-şi poziţioneze catedrele în aşa fel încât să nu fie în centrul atenţiei. Indiferent
unde veţi muta catedra, ar fi bine să o personalizaţi. Vă veţi simţi ca acasă, fapt ce va contribui la crearea
unei atmosfere primitoare şi calde în sala de clasă.