LUCRARE DE LABORATOR NR.

STUDIUL TORACELUI ŞI
ABDOMENULUI LA INSECTE
 3.1. Toracele şi apendicele
toracice

 Toracele este principala

parte de susţinere a corpului
şi este format din trei
segmente: protorace,
mezotorace şi metatorace.
 Uneori se distinge şi un
segment numit propodeum la
Hymenoptere. Acesta de fapt
este primul segment Fig. 3.1. Alcătuirea unui segment
toracic la insecte (dupa
abdominal fuzionat la torace. Talmaciu, 2004):
 Segmentele toracice au 4 Tg-tergit; St-sternit; Pl-pleure
sclerite: tergumul, două
pleure şi sternitul (Fig. 3.1.).
 În general sternitele şi tergitele sunt mai
groase, mai bine chitinizate şi mai
voluminoase în raport cu pleurele care
sunt mai mici, mai subţiri şi elastice.
 Pe pleure se deschid stigmele
respiratorii.
 Modul de lucru: Se studiază
segmentele toracice la Coleoptere
(Carabus), Ortoptere (Tettigonia) şi
Himenoptere (Vespa).
3.1.1. Picioarele

 Pe torace insectele au două categorii de

apendice: picioarele şi aripile.

 Picioarele sunt apendice formate din mai multe

articule şi se găsesc în număr de trei perechi
(de unde şi numele de Hexapoda dat
insectelor) şi sunt dispuse câte o pereche pe
fiecare segment toracic, fiind inserate între
pleure şi sternite prin intermediul a câte doi
condili coxali care dau mobilitate piciorului.
 Un picior este alcătuit din următoarele articule: coxa,
trochanter, femur, tibie şi tars. Tarsul este alcătuit din 1-5
articule tarsale (tarsomere), primul articul tarsal se
numeşte metatars, iar ultimul pretars (Fig. 3.2.).
 Picioarele, la origine sunt apendice locomotorii adaptate
pentru mers şi alergat, ele sunt lungi şi subţiri, cu
articule având grosime aproximativ uniformă şi lungime
asemănătoare. Se întâlnesc la Carabidae, Blattodee, etc.

Fig. 3.2. Alcătuirea piciorului de insectă (Obenberger, 1952)

Cx - coxa, Tn – sclerite bazicoxale, Tr – trochanter, Fm – femur, Tb –
tibie, Tar – tars, Ptar – pretars cu gheare
  În cursul evoluţiei insectelor şi a specializării lor la diferite
modalităţi de deplasare şi medii de viaţă, picioarele au suferit
o serie de modificări şi adaptări (Figura 3.3.) pentru
îndeplinirea următoarelor funcţii:

Fig. 3.3. Structura şi tipuri de picioare la insecte:

1. Construcţia piciorului la insecte; c-coxă; tr-trohanter; f-femur; t-tibie; ts-tars;
mtmetatars; pr-pretars; 2. Picior pentru mers (Melolontha melolontha); 3. Picior pentru
sărit (Locusta migratoria); 4. Picior pentru săpat (Gryllotalpa gryllotalpa); 5. Picior pentru
cules polen (Apis melifera); 6. Picior pentru apucat (Manthis religiosa)
 - picior pentru sărit – astfel este conformată de obicei ultima pereche de picioare la insectele care
se deplasează preponderent prin sărit. Ele au tibia şi femurul foarte alungite, prevăzute cu o
musculatură puternică la nivelul femurului, care determină funcţionarea articulaţiei tibio-femurale
asemeni unui arc. Se întâlnesc la Ortoptere, unele Homoptere, Coleoptere.
 - picior pentru săpat – se întâlneşte la insecte care sapă galerii şi au articulele mai scurte şi lăţite
asemenea unei lopeţi. Se întâlnesc la Gryllotalpidae şi Scarabeidae.
 - picior pentru înot - se întâlneşte la insectele acvatice (Heteroptere, Coleoptere). Sunt astfel
modificate perechea a treia sau a doua şi a treia de picioare, au articulele mai lăţite şi prevăzute cu
peri lungi şi deşi.
 - picior pentru apucat – sunt conformate astfel prima pereche de picioare la unele insecte zoofage
(Mantodee, Nepa cinerea) la care articulele piciorului sau alungit puternic, coxa având aspectul unui
antebraţ, femurul ca un braţ puternic cu un şanţ pe partea internă, iar tibia are marginea zimţată şi se
închide în şanţul femurului ca lama unui briceag, formând astfel un sistem eficient de prindere a
prăzii.
 - picior pentru agăţat – se întâlneşte la păduchii ectoparaziţi care se prind de păr, pene sau blană
(Malofage, Anoplure). Tarsul se transformă în cleşte, este format dintr-un singur articul şi o gheară cu
care formează împreună un cleşte eficace.
 - picior pentru curăţat – se întâlneşte la furnici, albine, etc. şi este folosit pentru curăţarea
antenelor. Prezintă o scobitură la nivelul primului articul tarsal, pe unde este trasă antena în timp ce
este presată în acea scobitură de către doi pinteni situaţi pe tibie. Scobitura prezintă peri în interior şi
funcţionează ca o perie.
 - picior pentru colectat polen – se întâlneşte la albine, această adaptare afectând perechea a treia
de picioare. Pe faţa interioară a tarsului se găseşte o perie, iar pe faţa exterioară a tibiei posterioare
s-a dezvoltat un coşuleţ. Tarsul şi tibia formează un fel de cleşte care ia bulgărul de polen adunat şi-l
trage în coşuleţ.
 - picior pentru apucat femela în timpul împerecherii – se găseşte la masculii unor insecte (ex.
Dytiscus). Primele trei articule ale tarsului s-au dezvoltat foarte mult, s-au lăţit şi pe partea ventrală se
află ventuze adezive cu ajutorul cărora masculul se prinde pe spatele femelei.
 - picior adeziv – la diptere şi alte insecte la care între ghearele pretarsale s-au dezvoltat formaţiuni
adezive denumite arolii, pulvile sau empodii şi care funcţionează asemeni unor ventuze.
Modul de lucru : Se studiază insecte cu diferite tipuri de picioare la binocular
sau cu ochiul liber observându-se adaptările menţionate (Fig. 3.4.).

Fig. 3.4. Tipuri de picioare la insecte.

A – Picior pentru agăţat la Anoplure, B, C – picioare pentru săpat la
Gryllotalpidae şi la Tibicina (cicade), D1-D4 - picioare adezive,
E – picior pentru înot la Gyrinus, F – picior pentru prins la Mantodee,
G – tarsul piciorului adeziv la masculul de Dytiscus
3.1.2. Aripile

 Aripile sunt apendici adaptate pentru deplasarea prin zbor şi

reprezintă expansiuni tegumentare ale tergitelor şi pleurelor sub
forma a două membrane sudate pe margini.

 Majoritatea insectelor au două perechi de aripi, prima fixată pe

mezotorace şi a doua pe metatorace.

 Există insecte lipsite în mod primar de aripi (Apterigotele) sau

grupe la care s-a redus perechea a doua transformându-se în
haltere sau balansiere (Dipterele) sau la care s-a redus prima
pereche de aripi (Strepsipterele).

 Alte insecte sunt aptere în mod secundar, ca urmare a adaptării la

viaţa parazitară (Malofage, Sifonaptere, femelele unor Homoptere)
sau ca urmare a vieţii hipogee pe care o au (furnici, Izoptere).
 Aripa este străbătută de o serie de tuburi denumite nervuri în care se găsesc
ramificaţii ale traheilor, nervilor şi prin care circulă hemolimfa. Nervurile
reprezintă scheletul de susţinere al aripilor şi pot fi direcţionate longitudinal
şi transversal.
 Totalitatea nervurilor alcătuieşte nervaţiunea aripii şi aceasta este
caracteristică fiecărui grup de insecte, reprezentând un caracter taxonomic
important pentru determinarea speciilor.
 Nervurile longitudinale au următoarele denumiri (Fig. 3.5) în funcţie de poziţia
lor:
 - nervura costală - alcătuieşte marginea anterioară a aripii
 - nervura subcostală – este situată sub cea costală, poate avea două
ramificaţii
 - nervura radială - poate avea până la cinci ramificaţii
 - nervura mediană - cu până la 4 ramificaţii
 - nervura cubitală - cu 2 ramificaţii
 - nervurile anale - în număr de 1-5 şi
 - nervurile jugale - absente la unele grupe, în număr de 1-2 la altele

Fig. 3.5. Alcătuirea unei aripi de

insectă, tipurile de nervuri
longitudinale: C – costală, Sc –
subcostală, R 1-5 – radiale, M 1-
4 – mediane, Cu 1-2 – cubitale,
A 1-4 – anale, J 1-2 – jugale,
mcu – medio-cubitală, rm –
radio-mediană (Fritzsche şi
colab, 1968)
 Porţiunea de aripă delimitată de două
nervuri se numeşte câmp şi este
denumită în funcţie de numele
nervurilor care o mărginesc.

 Aripile au următoarele porţiuni în

funcţie de poziţia lor în raport cu
toracele (Fig. 3.6.):
 - porţiunea aripii apropiată de torace se
numeşte baza aripei;
 - porţiunea aripei opusă bazei se
numeşte marginea externă;
 - porţiunea de aripă îndreptată înainte Fig. 3.6. Regiunile unei aripi
se numeşte marginea anterioară sau (dupa Tălmaciu, 2004):
costa, iar porţiunea opusă acesteia se b-baza; me-marginea externă;
numeşte marginea posterioară sau ma-marginea anterioară;
dorsum; mp - marginea posterioară; a -
 - unghiul dintre marginea anterioară şi apex; t – tornus
cea externă se numeşte vârf sau apex;
 - unghiul format de marginea externă şi
cea posterioară se numeşte tornus.
 Din punct de vedere al consistenţei aripile
pot fi:
 - membranoase – aripi subţiri cu
nervaţiunea evidentă. Ele pot fi
transparente sau colorate, acoperite cu
solzi la Lepidoptere sau cu peri la
Trichoptere. Aripile membranoase
realizează zborul activ.
 - pergamentoase sau tegmine – sunt aripi
parţial îngroşate, flexibile, cu nervaţiunea
evidentă şi în general colorate; formează
prima pereche de aripi la Ortoptere,
Mantodee, Blatodee. Tegminele folosesc
parţial la zbor, asegura echilibrul în timpul
zborului şi realizează planarea.
 - pieloase – aripi parţial îngroşate, foarte Fig. 3.7. Tipuri de aripi la insecte. 1 elitră, 2
flexibile cu aspect de piele, se întâlnesc la – hemielitră, 3 – tegmină, 4 – aripă
Dermaptere. Folosesc parţial la zbor şi la
planare. membranoasă (Lăcătuşu şi Pisică, 1980)
 - elitre sau aripi chitinoase – sunt aripi
puternic impregnate cu chitină, rigide,
colorate; alcătuiesc prima pereche de aripi
la Coleoptere. Nu au rol activ în zbor, dar
ajută la menţinerea echilibrului în timpul
zborului.
 - hemielitre – aripi care au baza chitinizată
şi vârful membranos – se întâlnesc la
Heteroptere. Folosesc la zborul activ. (Fig. Figura 3.8. Balansierele la Diptere
3.7) (m – măciucă sau capitul, s – organe
senzitive, t – tija halterei).
 Modul de lucru: Se studiază nervaţiunea aripii pe o aripă
membranoasă de ortoptera, tipurile de aripi după consistenţa lor şi
balansierele de la diptere.

Fig. 3.9. Consistenţa aripilor la diferite ordine de insecte:

1 .Orthoptera; 2. Thysanoptera; 3.Heteroptera; 4. Homoptera;
5. Coleoptera; 6.Hymenoptera; 7. Lepidoptera; 8. Diptera
 3.2. Abdomenul şi apendicele
abdominale
3.2.1. Abdomenul
 Abdomenul este în general partea cea mai voluminoasă a corpului, el
conţinând majoritatea organelor interne. Este alcătuit din 6-12
segmente.
 Forma abdomenului diferă în funcţie de specie, fiind cilindric, conic,
semisferic, tronconic, turtit dorso-ventral sau lateral.

 În funcţie de modul de prindere la toace poate fi:

 - sesil – în cazul în care este prins printr-o bază largă la torace (la
Coleoptere, Ortoptere, etc.)
 - suspendat - primul segment aderă la torace, se numeşte
propodeum şi are o porţiune îngustată posterior, iar al doilea
segment abdominal este îngustat anterior (Apoidee, Vespide, etc.)
 - pedunculat (peţiolat) – are 1-2 segmente ce urmează
propodeumului, mult mai înguste decât restul segmentelor
abdominale, formând un peţiol (Ichneumonide, Formicide, etc.)(Fig.
3.10).
Modul de lucru: Se studiază insecte cu diferite tipuri de inserţie a
abdomenului la torace (Coleoptere, Vespide, Formicide).

Fig. 3.10. Tipuri de prindere a abdomenului la torace a – sesil,

bsuspendat, c – pedunculat (Boguleanu şi colab., 1980)
3.2.2. Apendicele abdominale

 Majoritatea pterigotelor sunt lipsite de apendice

abdominale.
 Segmentele genitale au apendice numite
gonapofize (paramere ce înconjoară falusul la
masculi şi care folosesc la împerechere şi 2-3
perechi de valve ce alcătuiesc ovipozitorul,
oviscaptul sau terebra la femele).
 La unele grupe de pterigote se găsesc cerci uni-
sau mutiarticulaţi cu rol primar senzitiv.
 La Efemeroptere între cei doi cerci se găseşte şi
un meta- sau paracerc. La Dermaptere cercii au
aspect de forceps (Fig. 3.11).
 Fig. 3.11. Cercii la Efemeroptere
(c – cerc, m – metacerc) (A) şi la Dermaptere (B)
La Apterigote se pot găsi stili pe
abdomen (cu rol în locomoţie)
sau saci coxali (cu rol în
respiraţie), la Colembole se
găseşte un apendice special
numit furcă, ce face parte din
aparatul de sărit (Fig. 3.12).

Fig. 3.12. Aparatul de sărit la colembole. (Co – colofor, Re – retinacul,

Ma –manubriu, D – dens, Mu - mucro)

Modul de lucru: Se studiază cercii la Efemeroptere, Dermaptere, apendicii

abdominali de la Tysanure şi aparatul de sărit la Colembole.

Film – Apendicii toracici – avantaje

Urmatoarea lucrare:
DESCRIEREA ŞI RECUNOAŞTEREA STADIILOR DE
OU, LARVĂ SI PUPĂ, 25.11.2009 ora 10