Sunteți pe pagina 1din 35

STUDIUL CAPULUI ŞI A APENDICELOR

SALE SI TIPURILE DE APARATE


BUCALE INTALNITE LA INSECTE

LUCRARE DE LABORATOR NR. 2


Capul şi apendicele capului

 Capul prin dimensiunile sale


reprezintă partea cea mai mică a
corpului. Pe suprafaţa sa se
găsesc organe de simţ: antenele,
ochii şi piesele aparatului bucal.

 Este format din primele 6


segmente embrionare (acron,
segment antenal, intercalar,
mandibular, maxilar, şi labial)
intim sudate între ele şi care
alcătuiesc o capsulă cefalică în
general puternic chitinizată.
După poziţia pe care o are capul şi aparatul bucal faţă de axul corpului se
disting trei tipuri de orientări în spaţiu:

- cap prognat – piesele bucale


sunt orientate înainte, în
prelungirea axei corpului
(Carabidae, Forficulidae).
- cap ortognat – axa craniului este
aproape perpendiculară pe axa corpului,
piesele bucale sunt îndreptate în jos
(Acrididae, Gryllotalpidae)
- cap hipognat – piesele bucale sunt orientate
înapoi, axul corpului formează un unghi ascuţit
cu axul capului (Blattaria, Homoptera)
Pe suprafaţa capului se disting o pereche de ochi compuşi dispuşi lateral
şi un număr variabil de ochi simpli sau oceli la unele specii.
Metoda de lucru pentru studiul capului, ochilor compusi si ocelilor:

Cu ajutorul microscopului electronic, se vor studia capul si ochii


insectelor la diferite familii, desenand in caiet si notand diferentele dintre
acestea.

- cap prognat – -cap ortognat – -cap hipognat –


(Carabidae, Forficulidae). (Acrididae, Gryllotalpidae) (Blattaria, Homoptera)
Apendicele cefalice
Apendicele cefalice sunt reprezentate de antene şi piesele bucale.

Antenele sunt în număr de o pereche şi îşi au originea în apendicii


segmentului antenal. Lipsesc doar la Proture. Sunt simetrice, inserate
anterior, de obicei pe frunte între ochii compuşi sau sub ei şi sunt formate
din 1-60 de articule, uneori dintr-un număr şi mai mare (la Tetigonide,
Blatodee).
Antena este formată din următoarele porţiuni:

- scapus – reprezintă primul articul, de


obicei mai lung decât celelalte, inserat
în foseta antenară printr-o articulaţie
numită condil. De scapus se leagă
muşchii antenari care realizează
mişcarea grosieră a antenei.
- pedicelul – este al doilea articul,
asigură mişcarea fină a antenei printr-o
musculatură proprie, pe el se află
organul lui Johnston, organ de simţ Figura 2.3. Antenă de insectă:
special. Sb – sutura bazală, Ia – inserţia
- flagelul - alcătuit din restul articulelor antenei, Sc – scapus,
antenale, este lipsit de muşchi proprii, Pd – pedicel, Fl – flageli
reprezintă partea senzitivă a antenei (după Obenberger)
(Fig. 2.3).
După aspectul general al antenei şi forma articulelor sale se întâlnesc
următoarele tipuri de antene:

- setiforme – se subţiază treptat de la bază spre vârf se întâlnesc la


Tettigoniidae, Blattodee
- filiforme – articulele au aproape aceeaşi grosime pe toată lungimea
antenei ex. Carabidae, Chrysomellidae.
- moniliforme – au articulele asemănătoare ca formă şi mărime, având
aspect de şirag de mărgele ex. Isoptere, Tenebrionidae.
- serate – articulele prezintă lateral mici excrescenţe dentiforme, astfel
încât antena seamănă cu o lamă de ferăstrău ex. Elateridae.
- pectinate (simplu sau dublu
pectinate) articulele au expansiuni
laterale astfel încât antena arată ca un
pieptene ex. unele Lepidoptere.
- măciucate – articulele din vârf sunt îngroşate brusc astfel încât dau
aspect de măciucă ex. Silphidae.
- clavate – antenele se îngroaşă treptat spre partea distală, ex. Pieridae.
- fusiforme – articulele mediane sunt mai groase decât cele de la
extremităţi, antena având aspect de fus ex. Zygaena (Lepidoptere).
- lamelate – articulele din flagel sunt ca nişte lame dispuse în
evantai ex. Melolontha (Scarabeide), etc.
- geniculate – scapul este foarte alungit şi situat în unghi obtuz, formând
un unghi drept faţă de celelalte articule ex. Curculionidae.
- penate sau plumoase – articulele au prelungiri laterale lungi,
filamentoase antena semănând cu o pană ex. Chironomus.
- setifere (aristate) dezvoltate, flagelul este fixat lateral pe pedicel,
are forma unei ariste ex. La Diptere din subordinul Brahicere.
- antene cu aspect de fir de păr - sunt reduse având aspectul unui păr
scurt, ex. Cicadine
Metoda de lucru:
Se vor observa digerite tipuri de antene la specii diferite de insecte,
desenand in caietul de laborator principalele tipuri.

Figura 2.4. Tipuri de antene


la insecte:
a – setiformă, b – filiformă,
c – moniliformă, d – serată, e,
f – pectinate, g – penată,
h – clavată, i – geniculată,
j – măciucată, k - aristată,
l – lamelată, m – în formă de
fir de păr (după Weber)
Aparatul bucal
Aparatul bucal este format în general din 6 piese. Se situează pe partea
antero-ventrală a capului, în jurul orificiului bucal. În funcţie de natura hranei
şi modul ei de preluare constituţia aparatului bucal este diferită.

Cel mai primitiv aparat bucal şi din care


au evoluat toate celelalte tipuri este
aparatul bucal pentru rupt şi
mestecat. Este alcătuit din buză
superioară (labrum) o pereche de
mandibule, o pereche de maxile şi
buza inferioară (labium).
Figura 2.5. Aparatul bucal pentru rupt şi
mestecat (Blatta orientalis): c- cardo, g –
galea, gl – glose, l – lacinia, lb – labium, lbr
– labrum, m – mentum, mx – maxile, md –
mandibule, p.lb – palp labial, p. mx – palp
maxilar, pgl – paraglose, st – stipes,
sbm – submentum (Lăcătuşu şi Pisică,
1980)
Mandibulele sunt piese uniarticulate în număr de două, situate simetric faţă
de labrum. Mandibulele sunt puternic chitinizate şi au rol de a rupe şi roade
hrana. Marginea lor internă serveşte la tăiat şi sfărâmat şi este împărţită în
două regiuni: regiunea incisivă, aflată în vârful mandibulelor, prevăzută cu
dinţi ascuţiţi şi regiunea molară aflată spre baza mandibulelor, adaptată la
sfărâmat şi mestecat, prevăzută cu tuberculi chitinoşi.

Maxilele sunt organe pereche


formate din mai multe articule.
Sunt aşezate simetric sub
mandibule, dar sunt mai puţin
chitinizate.

O maxilă este alcătuită dintr-o


parte bazală (cardo) care o
fixează de cap şi corpul
maxilei (stipes) articulat la
cardo.
Pe stipes se inseră trei
articule: lacinia (lobul intern),
galea (lobul extern) şi palpul
maxilar care este alcătuit din
1-6 articule.
Aparatul bucal pentru rupt, lins şi supt este cel mai apropiat de cel
pentru rupt şi mestecat, se întâlneşte la Hymenopterele Apoidee. A
suferit modificări prin alungirea organelor componente, datorită
necesităţii de a putea linge şi suge hrana.

Figura 2.6. Aparat bucal pentru rupt


supt şi lins la Apis melifica: c- cardo,
gal – galea, gl – glose, l – lacinia, lbr
– labrum, lor – lorum, m – mentum,
md – mandibule, p.lb – palp labial, p.
mx – palp maxilar, pgl – paraglose,
prm – prementum, st – stipes
(Lăcătuşu şi Pisică, 1980)
Buza superioară este o piesă
transversală, în general mai scurtă,
mai puţin bombată şi slab
sclerificată. Mandibulele sunt
alungite şi îngustate în regiunea
mijlocie şi sunt lipsite de dentiţie. Au
rol aici în frământarea cerii, formarea
cuiburilor, hrănirea larvelor,
curăţarea şi întreţinerea cuiburilor.
Maxilele şi labiul formează împreună
trompa cu care este suptă hrana
lichidă. Trompa se prinde la cap prin
articulele cardo ale maxilelor care
sunt lungi şi subţiri, au la partea
distală o piesă sub forma literei V
numită lorum, care provine din
submentum. Lorum se continuă cu
stipesurile, alungite şi lăţite, concave
pe faţa internă, fiecare prevăzute cu
câte un şanţ longitudinal. La partea
distală a stipesurilor se prind galeele,
tot alungite şi cu un şanţ în interior.
Laciniile şi palpii maxilari sunt reduse
la rudimente.
Aparatul bucal pentru înţepat şi supt de tip heteropter se întâlneşte la
Heteroptere, Homoptere şi alte grupe de insecte. Este format dintr-o trompă
alcătuită în cea mai mare parte din labiumul mult alungit tri- sau
tetraarticulat, îngroşat şi având pe faţa dorsală un şanţ adâncit, parţial
acoperit în regiunea bazală de buza superioară care este mai scurtă,
triunghiulară. Se formează astfel un canal în care se găsesc maxilele şi
mandibulele subţiri, alungite şi sclerificate, nesegmentate.
Figura 2.7. Aparatul bucal pentru
înţepat şi supt de tip heteropter: A –
văzut lateral, B – văzut din faţă prin
transparenţă, C – în secţiune
transversală la nivelul labrului, D –
în secţiune transversală spre vârf, E
– comportarea pieselor la înţepare.
acl – anteclipeus, ant – antenă, c. s.
– canal sugător, c. sal – canal
salivar, gt – gât, lb
– labiu, l. md – lamă mandibulară, l.
mx – lamă maxilară, md –
mandibulă, mx – maxilă, o – ochi,
oc – oceli, pcl – postclipeus (Radu
şi Radu, 1967).
Aparatul bucal pentru înţepat şi supt de tip
dipter se întâlneşte la diptere nematocere şi
la unele brahicere (tăuni). Are conformaţia
unei trompe şi este alcătuit din buza inferioară
alungită şi îngroşată, cu un şanţ pe partea
dorsală care este acoperit pe toată lungimea
sa de labrum. Labrumul are bine dezvoltate
excrescenţele epifaringiene delimitând în
interior un canal sugător, închis posterior de
către hipofaringe, alungit şi el şi care are în Figura 2.8. Aparatul bucal
interior un alt canal, canalul salivar. Buza pentru înţepat şi supt de tip
inferioară este slab sclerificată şi nu pătrunde diptere Ant – antenă, Cl –
în substrat în momentul utilizării trompei. clipeus, Hyp – hipofaringe,
Labrumul şi hipofaringele sunt tari, sclerificate. Lb – labele, Lbr – labrum,
Lg – ligula, Md – mandibulă,
Maxilele sunt subţiri şi alungite, bine
Mx 1 – maxilă, Mx 2 – labium,
sclerificate dinţate la vârf, mandibulele sunt şi Pm – palp maxilar, Spr – canal
ele lungi, subţiri şi sclerificate, dar sunt salivar, Sr – canal sugător
nedinţate. Toate aceste piese străpung (după Eidmann şi Kuhlhorn,
substratul. Palpii maxilari sunt uneori foarte 1970).
dezvoltaţi, depăşind în lungime antenele
Aparatul bucal pentru supt de tip maxilar se întâlneşte la adulţii
Lepidopterelor şi chiar la unele Diptere.
Labrul este redus la o mică placă dispusă la baza clipeusului, în mijloc se
găseşte epifaringele, mandibulele sunt atrofiate sau lipsesc.
Maxilele s-au transformat profund. Palpii maxilari sunt rudimentari sau
atrofiaţi, lobii externi sunt alungiţi şi uniţi pe linie mediană prin cârlige, formând
o trompă care alcătuieşte partea principală a aparatului bucal. În repaus
trompa ia forma unei spirale (spiritrompa).

Figura 2.9. Aparatul bucal pentru supt de tip maxilar


(lepidoptere) A – văzut din faţă,
B – lateral, C – în secţiune transversală; an – antenă, cl –
clipeus, c. s. – canal sugător, ep – epifaringe, ga – galee,
lr – labrum, m – muşchi, md – mandibula, n – nerv, o –
ochi, oc – ocel, p.l. – palp labial, p. mx – palp maxilar, sptr
– spiritrompă, tr – trahee, vx – vertex (Radu şi Radu,
1967).
Aparatul bucal pentru supt de tip labial se întâlneşte la unele diptere
brahicere. Aici s-a dezvoltat mult labiul care a luat forma unui tub nearticulat şi
cărnos numit haustel, fixat pe o prelungire ventrală a capului denumită rostel.
Haustelul se termină cu două perniţe voluminoase (labele) care sunt formate
din palpii labiali mult modificaţi şi străbătuţi de canale capilare cu ajutorul
cărora muştele ling hrana.

Figura 2.10. Aparatul bucal pentru


supt de tip labial (Diptere Brahicere).
A – văzut din lateral, B – faţa
ventrală, C – secţiune transversală;
Ant – antena, Au – ochi, lab – labele,
Lbr – labru, hst – haustel, rst – rostel,
Mx – maxile, pm – palpi maxilari,
prmt – prementum, Lb – labiu, hyp –
hipofaringe, lig – ligament, Cl –
clipeus, sr – canal sugător, spr –
canal salivar, ptr – pseudotrahei
(Eidmann şi Kuhlhorn, 1970)
Dintre aparatele bucale speciale amintim pe cel de la larvele de Odonate
la care submentumul şi mentumul sunt mult alungite şi articulate în unghi
ascuţit între ele, alcătuind o formaţiune numită mască ce este proiectată
înainte în timpul capturării prăzii. (Fig. 2.11).

Figura 2.11. Aparat bucal la Odonate cu labium alungit


ca o mască (Wiggleswarth, 1971)
La larvele de Mirmeleonoidee (leul furnicilor) mandibulele sunt
încovoiate şi dezvoltate, au câte un canal în lungul lor, prin acesta fiind
inoculat suc digestiv în pradă şi apoi conţinutul digerat este aspirat tot
prin acest canal.
Orificiul bucal la aceste larve este închis (Fig. 2.12).

Figura 2.12. Aparat bucal la larvele de


Mirmeleonoidee:
mx 1 – maxile, mx 2 – labium,
p.l. – palp labial, p. m. – palp maxilar,
ga – galee, st – stipes, c – cardo,
ant – antenă, oc – stemată,
md – mandibulă, k – canal mandibular
(Eidmann şi Kuhlhorn, 1970)
Metoda de lucru:
Se vor observa aparatele bucale cu ajutorul microscopului electronic,
la speciile studiate mai inainte si se vor nota diferentele in caietul de
laborator.

Film
Urmatoarea lucrare de laborator:
Studiul toracelui şi abdomenului
11.11.2009, ora 12