Sunteți pe pagina 1din 24

EXAMENUL CLINIC

EXAMENUL CLINIC
Este partea cea mai importanta a cercetarii unui bolnav,
esentiala pentru stabilirea diagnosticului. Din punct de
vedere tehnic cuprinde etapele:
-examenul clinic loco-regional
-examenul clinic general pe aparate
-examenele de laborator
-examenele complementare.
a)morfologice-cresterea sau diminuarea volumului sau
modificarea formei unei regiuni;
b)perturbari ale coloratiei normale a
tegumentelor:hiperpigmentari, depigmentari;
c) modificarea consistentei;
d)anomalii de mobilizare:perturbari in miscarea mandibulei
sau limbii;
e) modificari functionale (hipersecretia sau hiposecretia gl.
salivare);
f) durerea care poate fi spontana sau provacata. localizata
sau generalizata
Scopul principal al examenului clinic
este cautarea anomaliilor , acestea
putind fi:
Examenul loco-regional bucodentar si maxilofacial cuprinde:
-EXAMENUL EXOORAL: ex. fetei si regiunilor invecinate;
-EXAMENUL ENDOORAL: ex. dintilor si continutului cav.
bucale.
Atit ex. exooral cit si endooral, se vor executa cu ajutorul
organelor de simt ale medicului (prin inspectie, palpare)
utilizind instrumente corespunzatoare si in bune conditii
de vizibilitate si iluminare.
EXAMENUL LOCO-REGIONAL


Important pentru cistigarea increderii pacientului este ca
instrumentele sa fie scoase din cutia sterila in fata acestuia.
Examenul exooral consta in examinarea fetei si regiunilor
invecinate (regiunea submandibulara, cervicala) prin
inspectie si palpare (metode ca percutia, auscultatia sunt mai
rar utilizate).
-Inspectia cerceteaza: simetria fetei, reliefurile si santurile
naturale, miscarile mimice,raporturile buzelor, ocluzia
palpebrala;modificarile de coloratie a pielii;deformatiile
evidente;semnele de inflamatie;prezenta de fistule, ulceratii,
plagi
Palparea se face mereu prin compararea cu partea opusa:
-se urmareste contururile osoase ale maxilarului, nasului,
marginile orbitei, ale osului si arcadei zigomatice, peretele
sinusului maxilar, reliefurile mandibulei.
-se cerceteaza daca exista vreo mobilitate anormala a
eventualelor fragmente osoase in cazul traumatismelor.
Cind se constata formatiuni tumorale sau deformatii ale
partilor moi sau osoase, se cerceteaza:
-marimea, apreciate in cm.
-forma (regulata, boselata, infiltrativa)
-consistenta (dura, pastoasa, depresibila, fluctuenta)
-daca formatiunea este sau nu dureroasa,spontan sau la
presiune
-starea tesuturilor invecinate (induratie, edem).
Tot prin palpare se controleaza grupele de limfonoduli tributari regiunii
oro-maxilofaciale:
-limfonodulii preauriculari, imediat inaintea tragusului.
-lim. retrouriculari.
-lim. genieni, in obraz, dea lungul vaselor faciale.
-lim. submandibulari, in loja submandibulara, dedesuptul si inauntrul
corpului mandibulei, precum si nodulii sub- si retro- angulomandibulari.
-lim. submentonieri, in regiunea submentoniera.
-lim. cervicali superficiali, inainte m. sternocleidomastoidian si dea lungul
vaselor mari ale gitului.
-lim. cervicali profunzi, dea lungul marginii posterioare a
sternocleidomastoidianului.
-lim. supraclaviculari, in fosa supraclaviculara.
Examenul limfonodulilor
Se procedeaza astfel:in conductele auditive, in
ambele parti, se introduce pulpa indexului, iar policile
se va aplica pe regiunea preauriculara, cerind
bolnavului sa inchida si sa deschida gura.Astfel se
percep miscarile condilului mandibular si se constata
prezenta deformatiunilor traumatica, tumorale sau
inflamatorii.Se apreciaza durerile declansate de
presiune pe articulatie,ca si eventualele contracturi
ale m. inchizatori a mandibulei (temporal, maseter,
pterigoidean)
Examenul ATM
Atm sanatoasa
Atm cu disc dislocat
Atm deteriorata
Bolnavul este pus intr-o pozitie sezinda pe fotoliul
dentar, cu capul bine fixat in tetiera, medicul stind in
partea dreapta.
Cind se examineaza arcada superioara , vestibulul
superior si bolta palatina, fotoliul va fi ridicat, iar capul
in extensie, iar cind se examineaza arcada inferioara,
santul vestibular inferior, limba si planseul bucal,
fotoliul va fi coborit, iar capul bolnavului asezat
vertical.
Examenul endooral
o Oglinda bucala, care serveste pentru a se putea face
ex, mai comod, prin imaginea indirecta si ca
departator de limba, obraz, buze (se foloseste o
oglinda plana care da o imagine nemodoficata);
o Pensa dentara;
o Sonda dentara, cae serveste pentru explorarea
plapatorie a supr, dentare si a fundurilor de sac
gingivodentare.Este utila pentru detectarea cariilor,
explorarea pungilor parodontale, fistulelor;


Instrumentarul pentru examenul
orodentar:
o Aspirator de saliva si secretii;
o Stilete butonate, subtiri pentru explorarea traiectelor
fistuloase;
o O seringa si ace de punctie pentru explorare;

Se cerceteaza deschiderea gurii observindu-se:
-amplitudinea miscarilor manduibulei;
-deviatii laterale in miscare.
Deschiderea gurii poate fi limatata sau imposibila in
caz de: trismus,infectii, disfunctii articulare sau
tumori,cazul existentei unor obstacole tumorale sau
osoase care impiedica excursia mandibulei.
Tehnica ex. endooral
Se face indepartind cu oglinda buzele si obrajii.Mucoasa
orala in mod normal este de culoare roz. Se observa
aspectul general al mucoasei(coloratie,vascularizatie,
edeme).Se examineaza mucoasa gingivala la nivelul carei
se pot gasi:eroziuni, ulceratiise noteaza retractia
gingivala si dezlipirea marginii gingivale de pe coletul
dintilor, cu formarea pungilor parodontale.Se trece la
examinarea celorlalte mucoase orale:labiala si jugala,
mucoasa santurilor vestibulare, a planseului bucal, a limbii,
mucoasa boltii palatine, valul palatin.
Examenul mucoasei orale





Limba va fi examinata mai intii static observinduse
eventualele devieri de pozitie sau leziuni superficiale.
La nivelul mucoasei obrazului se va cerceta papapila canalului
Stenon in dreptul molarului 2 superior, iar pe mucoasa
sublingula de o parte si alta a frenului lingual, carunculii
sublinguali, cu orificiile canaleler gl. submandibulare (canalul
Warthon) si gl. sublinguale.Se noteaza daca sunt modoficate
(proeminente, ulcerate) si caracterul salivei(limpede, tulbure,
purulenta) precum si debitul acesteia (abundenta, redusa).
Orificiul can. Stenon cu inflamatie
Trebuie facut sistematic si minutios si acesta cuprinde:
Examenul de ansamblu al arcadelor dentare;
Apelul dintilor;
Starea dintilor;
Starea parodontiului.
Examenul dentoparodontal
Se va face la inceput pentru a observa raporturile celor doua
arcade, articularea interdentara, tulburari de ocluzie,
malpozitii dentare
Examenul de ansamblu al arcadelor
dentare

Apelul dintilor. Se noteaza dintii prezenti, lipsurile dentare,
dintii neerupti sau dintii supranumerari, specificindu-se felul
lor:temporari sau permanenti.
Starea dintilor.Se examineaza fiecare dinte in parte, prin
inspectia directa sau cu ajutorul oglinzii si prin explorare cu
sonda a tuturor supr. V,O,M,D si asupra sup. ocluzale.

Leziunile de carie sunt cercetate, precizindu-se:
Sediul lor in raport cu coroana:ocluzal, mezial, distal,
combinat

Gradul de interesare a tesuturilor:smalt, dentina, cement.
Leziune pulpara (pulpita, mortificare, gangrena)
Este necesar de precizat caracterul durerilor dentare-
spontane, provocate-si de ce anume factori saunt provocate
sau calmate(cald, rece, atingere)Se noteaza dintii care au
coroana complet distrusa, ramasi sub forma de resturi
radiculare.
Percutia se va face prin mici ciocanituri cu minerul sondei
atit lateral cit si in axul dintilor.Tonalitatea sunetului la
percutie si durerile provocate vor fi apreciate cu
atentie.Motilitatea anormala se controleaza prin mobilizare
V-O sau in ax.
Probele de vitalitate sunt indespensabile atunci cind prin ex.
clinic nu se poate preciza starea pulpei.
Starea parodontiului-se cerceteaza insertia gingivala,
existenta fundurilor de sac gingivale,absenta sau prezenta
secretiilor purulente, mobilitatea dintilor, singerraea
gingivalaSe noteaza existenta placii dentare bacteriene, si
a tartrului.
Multumesc pentru atentie!

S-ar putea să vă placă și