Biomecanica articulatiei genunchiului

Coordonator: dr.ing.Frunza Gheorghe Student:Murariu Madalina,BFKT

Introducere
G e n u n c h i u l este segmentul mobil al
aparatului locomotor care leag coapsa de
gamb.La omul normal, cnd sprijinul se
repartizeaz n mod egal pe ambele membre
inferioare, greutatea corpului se transmite
prin capetele femurale la genunchi i de aici
la plante, linia de for trecnd prin mijlocul
capului femural, prin mijlocul genunchiului i
prin mijlocul articulaiei gleznei.
Componente anatomice ale
genunchiului
Structurile portante.

Acest tip de structuri este reprezentat de extremitile osoase ale
femurului, tibiei i rotulei.
Femurul: este unicul os al coapsei si prezinta in partea inferioara
doua proeminente numite condili femurali, care se sprijina pe partea
superioara a tibiei.
Meniscurile joaca rolul unor pernite amortizoare intre femur si tibie.
Acestea sustin aproximativ 40% din sarcinile mecanice exercitate
asupra genunchiului. Impreuna cu ligamentele, acestea asigura
stabilitatea articulara, fara a impiedica mobilitatea.
Platoul tibial este partea superioara a tibiei pe care se sprijina
femurul
Tibia este cel mai voluminos dintre oasele gambei si este situat in
partea interna a acesteia.
Peroneul/ fibula: este un os lung localizat in partea extern a gambei,
jucand un rol minor in cadrul articulatie
Fibrele colagene ale cartilajului sunt dispuse pe traiectoriile
tensiunilor principale.Fibrele sunt aezate n special pe
direciile eforturilor de tractiune, iar celulele pe direciile eforturilor de
presiune.
Structurile de fixare

Au rolul de a menine n contact extremitile oase,permind
micrile far pierderea raporturilor reciproce dintre sprafeele
articulare.Ele sunt reprezentate de o capsula foarte rezistent,
putnd suporta traciuni de peste 300 kg, care, alturi de ligamente,
asigur stabilitatea genunchiului. Cnd genunchiul este n extensie
complet,capsula se afl sub tensiune; cnd ncepe flexia, ea se
ntinde n partea anterioara, dar se relaxeaza posterior realiznd i o
stabilizare a micrilor de rotaie a gambei.

Capsula se prezinta ca un manson care uneste cele 3
oase:femurul,tibia si patela si este prevazut cu ligamente de ntrire.

Ligamentele incrucisate sunt situate in mijlocul genunchiului, acestea
mentinanad conctactul dintre femur si tibie.
Ligamentul patelar uneste partea inferioara a rotulei cu partea
superioara a tibiei.
Ligamentele externe si interne asigura stabilitatea articulatiei. Rolul
lor este acela de a limita miscarile spre partea exterioara si interioara.
Ligamentul posterior este constituit din dou pri care
ader posterior i lateral de capsul, i o parte
mediana.Acest ligament posterior reprezint punctul
de rezistent al extensiei.
Ligamentul postero-intern este mai scurt dect cel
antero-extern, reprezentnd 3/5 din acesta. Acest
raport reprezint una dintre caracteristicile eseniale
ale genunchiului i determin modul de funcionare a
ligamentelor i forma condililor.
Structurile de alunceare

Inlesnesc micarea extremitilor osoase care sunt n contact
reciproc,facnd mai alunecoase suprafeele i acionnd ca amortizor al
micrilor efectuate sub ncrcare.Ele sunt reprezentate de meniscuri i, de
bursele seroase extraarticulare,de membrana sinoviala si de lichidul
sinovial.
Meniscurile au o mare importanta in dinamica articulatiei .In
flexiune,meniscurile sunt impinse dinainte-inapoi,iar in
extensiune,meniscurile sunt deplasate invers.
In rotatia externa,meniscul medial aluneca dinapoi-inainte si dinauntru-in
afara,in timp ce in rotatia interna,meniscul lateral se deplaseaza dinainte-
inapoi si din afara-inauntru.
Bursele sinoviale sunt saculeti plini cu lichid sinovial ce se gasesc intre
structuri anatomice ce se freaca in mod constant unele de altele.Ele
protejeaza structurile respective de uzura si rupturi.

Sinoviala genunchiului - parte integrant din manonul capsular este cea
mai ntins i cea mai complex din toate sinovialele
articulare.Ea nlesnete alunecarea att direct, ct i indirect, prin secreia
lichidului sinovial.Este alctuit dintr-un tesut conjurictivo-vascular.
Stucturile care particip la micrile active ale genunchiului,organele lui
de micare, sunt muschii i tendoanele.
Structura fiziologic a genunchiului
Aprut dintr-un conglomerat de celule mezenchimatoase,aezat
ntre machetele cartilaginoase ale femurului i tibiei, genunchiul se
va dezvolta sub aciunea forelor mecanice, iniial prin apariia
unei caviti, apoi prin modelarea suprafeelor articulare ca urmare
a micrii. Nivelul de inserie a muchilor periarticulari are un rol
important n aceast modelare a suprafeelor articulare.

Curburile femurului i ale tibiei sunt explicate astfel:n plan frontal
tibia poate fi considerat ca o coloan incarcat, fixata la ambele
extremiti, ceea ce determin apariia unei curburi situate n cele
dou ptrimi medii ale coloanei.

Femurul a fost comparat cu o coloan incarcat excentric,
fixa la extremitatea sa inferioar i mobil la cea superioar, ceea
ce, potrivit teoriei coloanelor, determina apariia unei curburi care
cuprinde dou treimi superioare din lungimea osului.

n plan sagital, lunga curbur a femurului, cu convexitatea
anterioara, este asemanat cu ocoloan mobil la ambele
extremiti.
Tibia are n plan sagital trei tipuri de unghiulri:
retrotorsiunea ,adic proiectarea posterioar a extremitiisale
superioare;
retroversiunea care nclin suprafaa superioar a platoului tibial cu 5-
6fa de orizontal ;
retroflexiunea , prin care se realizeaz ncovoierea posterioar a diafizei.

n cursul flexiei, curburile cu concavitatea posterioar ale femurului i
tibiei realizeaz un spaiu disponibil pentru voluminoasa mas
muscular.
Axa condililor femurali rmnnd n plan frontal, femurul i tibia vor
suferi n cursul dezvoltrii o serie de torsiuni, realizindu-se
anteversia colului femural i rotaia n afar a axului articulaiei tibio-
tarsiene.
Ealonate n lungul membrului inferior, aceste torsiuni se anuleaz
reciproc, astfel ncat axul articulaiei gleznei
se gasete aproape n aceeai direcie cu axul colului femural. n timpul
mersului, inaintarea membrului oscilant duce oldul omolog nainte,
bazinul pivoteaz, astfel nct axul piciorului este dirijat direct
anteroposterior, ceea ce permite derularea optim a pasului.
Statica genunchiului
Axa biomecanic a femurului care, trece prin
centrul capului femural i prin scobitura
intercondilian, face cu axa anatomic a
corpului femural un unghi de 100deschis n sus.
Fa de axa anatomic a tibiei, axa anatomic a
femurului se gsete uor nclinat n afar,
formnd astfel un unghi deschis n afar de
170 177 (genu valgum fiziologic).
Biomecanica genunchiului
Complexul anatomic al genunchiului realizeaz
o parghie de gradul III, cu fora ntre punctul de
sprijin i cel de rezistena. Micarea principal n
aceast articulaie este cea de flexie-extensie la
care se adaug micri secundare rotaie
(intern i extern); poate apare i o foarte
redus micare de nclinare lateral.


Miscarile de flexie-extensie
Cand membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic
deschis,articulatia femurotibiala functioneaza pe principiul unei
parghii de gradul III.Miscarea se realizeaza fie prin deplasarea
femurului pe tibia fixa (ca in contactul fara sprijin al piciorului pe
sol),fie prin deplasarea tibiei pe femurul fixat(ca in pozitia
sezand),fie,in sfarsit,prin deplasarea simultana a celor 2 oase,(ca in
mers,cand gamba este pendulata).Cand membrul inferior
actioneaza ca un lant cinematic inchis,articulatia frumurotibiala
actioneaza pe principiul unei parghii de gradul I, cu sprijinul la
mijloc.
Miscareea nu se executa in jurul unui ax fix.Deoarece condilii
femurali nu ai o forma sferica,ci un contur de voluta,ei se
deplaseaza fata de platoul tibial in jurul mai multor puncte
axiale.Axul transversal se deplaseaza in felxie in sus si inapoi,iar in
extensie,in sens invers.
Miscarea de flexie este cea care prin fata posterioara a gambei se
apropie de fata posterioara a coapsei.Inceputul miscarii de flexie se
face mai mult prin rostogolire,iar sfarsitul mai mult prin rotatie pe
loc,in jurul unui ax fix.
Daca in pozitia de extensie se fixeaza 2 repere osoase
simetrice,unul in femur si altul in tibie,in momentul in care incepe sa
se efectueze flexia,aceste repere nu isi mai pastreaza
simetria.Distranta parcursa de punctul tibial este mai scurta decat
cea parcursa de punctul femural care s-a invartit dinainte-inapoi,dar
a si alunecat dinapoi-inainte(Weber).
Menschink (1974-975) a aratat ca deplasarea segmentelor este
diferita in raport de moduul de actiune a membrului inferior.Daca
membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic deschis,femurul
este luat drept segment fix si tibia aluneca pe el,in final observandu-
se o retropozitie femurala.

Daca membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic
inchis,gamba fixata pe sol este luata drept segment fix si
femurul aluneca pe platoul tibial,in final observandu-se o
retropozitie tibiala.Cand genunchiul ajunge la o flexie de
70 se acociaza si o miscare de rotatie interna,care
poate sa ajunga pana la 20 amplitudine.
Patologii asociate
genunchiului
Entorsa: aceasta reprezinta elongatia, chiar ruptura ligamentelor laterale
si/sau incrucisate (miscarea de torsiune prea intensa sau miscare in sens
contrar)
Sindroamele meniscale. Meniscurile pot fi lezate in urma unui traumatism
grav sau a unei succesiuni de socuri usoare.
Tendinite fragmentate: acestea sunt inflamatii ale tendonului cauzate de
micro-traumatisme si sunt frecventela sportivi si in timpul adolescentei.
Acumularea lichidului sinovial este rezultatul unei cresteri semnificative a
cantitatii de lichid sinovial in articulatia genunchiului. Acest fenomen este o
reactie de aparare care apare in urma unei inflamatii, a unei entorse, a unei
fracturi s.a.
Artroza este o boala provocata de o uzura precoce a cartilajului: acesta se
deterioreaza si nu se mai regenereaza. Spatiul articular se reduce, iar
articulatia nu mai amortizeaza socurile provocate de miscare, ceea ce duce
la o deformare ireversibila a articulatiilor. Artroza este o boala cronica cu
evolutie lenta. Aceasta se manifesta cu precadere la femei, cu exceptia
cazurilor in care persoanele sunt la o varsta avansata, cand frecventa
aparitiei este identica.
Osteoartrita este cea mai frecventa dintre artritele care afecteaza
genunchiul. Se mai numeste si boala degenerativa articulara si este
caracterizata de degradarea cartilajului articulatiei, ceea ce duce la
expunerea osului in articulatie.
Artrita reumatoida este o boala relativ frecventa ce afecteaza articulatiile. In
aceasta afectiune se inflameaza membrana sinoviala ce delimiteaza
articulatiile
Modalitati de recuperare
HIDROTERAPIE
Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop
profilactic si curativ a unui numar variat de
proceduri, care au la baza apa la diferite
temperaturi si sub diferite stari de agregatie, ca
si unele tehnici strans legate de aceasta.
-Dusul cu aburi,dusul-masaj,baia
kinetoterapeutica, baia cu masaj
TERMOTERAPIE
Compresele cu aburi,impachetare cu
parafina,ungerile cu namol
TRATAMENTUL PRIN ELECTROTERAPIE
Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza
utilizarea actiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra
organismului, cu scop curativ sau profilactic.
A.Curentii de joase frecventa
Curentii diadinamici si curentii Trabert.Atat curentul diadinamic, cat si
curentul Trabert determina o puternica senzatie, cu aspect vibrator, o
excitatie a mecanoreceptorilor tesuturilor de sub electrozi. Efectele
antalgice se explica prin aceasta senzatie.
Curentul galvanic
B.Curentii de medie frecventa
C. Curentii de inalta frecventa
Ultrasunetul
Ultrasunetul determina efect caloric dar si o excitatie vibratorie, care
actioneaza asupra proprioreceptotilor si curentii de joasa frecventa.
D. Radiatia infrarosie
Lumina solara, care este deosebit de bogata in radiatii inflarosii si
este utilizata in terapeutica sub forma asa numitei
helioterapii.Actioneaza asupra circulatiei din derm provocand o
vasodilatatie subcapilara, intensificarea schimburilor dintre
celulele,cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului
sangvin.
TRATAMENTUL PRIN MASAJ
Prin notiunea de masaj se intelege o serie de
manipulatii manuale variate, aplicate la suprafata
organismul in scop terapeutic sau igienic.
- actiune sedativa asupra durerilor de tip: musculare
sau articulare;
- inbunatatirea circulatiei locale care se manifesta prin
inrosirea tegumentului si incalzire;
- inlaturarea lichidelor de staza;
- stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;
- efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului,
cu inbunatatirea somnului, indepartarea oboselii
musculare;
- cresterea metabolismului;
- cel mai important mecanism de actiune este cel
reflex.
Concluzii
Articulaia genunchiului este format din
extremitatea inferioar a femurului,
extremitile superioare ale celor dou oase
ale gambei: tibia i peroneul i osul propriu al
regiunii, rotula.
Articulaia femuro-tibial are un singur grad
de libertate i n consecin prezint dou
micri principale: flexia i extensia gambei
pe coaps, micri la care se adaug i altele
secundare ca: rotaie intern i rotaie
extern.
Bibliografie
http://anatomie.romedic.ro/articulatia-genunchiului
http://ro.scribd.com/doc/23428255/Capitolul-1anatomia-Si-Biomecanica
http://www.pansportmedical.ro/recuperare/articole/structura_biomecani
ca_articulatie_genunchi.html
Nenciu, G., Biomecanica n educaie fizic i sport, Editura Fundaiei
Romnia de Mine, 2008.
Baciu, C., Anatomia funcional i biomecanica aparatului locomotor,
Editura Sport Turism, Bucureti, 1977
http://meded.ucsd.edu/clinicalmed/joints.htm
Trosc P., Radu D.,Genunchiul instabil dureros, Editura Junimea, Iai
1978;
http://tulane.edu/som/departments/orthopaedics/clinical-care/total-knee-
replacement.cfm
http://www.sfatulmedicului.ro/Artrita-reumatoida/artrita-
reumatoida_1660
http://www.hipocrat2000.ro/hipocrat/fizioterapie
Anatomia Omului, vol. I: Aparatul locomotor, Ediia a XII-a. 2006