Sunteți pe pagina 1din 10

IMAGINAIA

Alexandra Anea
Ozana Ciobanu
Maria ipu
Ana Veliceasa
IMAGINAIA DEFINIIE
I MAGI NAI A este procesul cognitiv
superior prin care se produc imagini si
proiecte noi pe baza prelucrarii (combinarii si
transformarii) datelor din experienta
anterioara.

Numai omul este capabil de
performanta realizarii unitatii dintre
trecut, prezent si viitor = de a IMAGINA.
FORMELE IMAGINATIEI
Dupa criteriul originalitatii produsului imaginat se disting:

Imaginatia reproductiva: realizarea unor imagini noi
pentru subiect pe baza informatiilor verbale primite, sau
a unor scheme; foarte utilizata la scoala in procesul
invatarii, permite reconstituirea realitatii trecute sau
prezente care nu poate fi cunoscuta direct. Este diferita
de memorie, deoarece amintirile se bazeaza pe fapte
reale, rezultate intr-un proces perceptiv; imaginatia se
desprinde de concret, rearanjeaza datele despre real, se
proiecteaza in viitor.

Imaginatia creatoare: aceea care aduce noul, originalul,
contribuind la progresul tuturor domeniilor de activitate
umana. Considerata de catre unii sinonima
cu fantezia, aceasta imaginatie are ca rezultat operele
moderne si clasice, eseurile, desenele, creatia culturale; si in
viata cotidiana fiecare dintre noi o utilizam, ea este implicata
in toate activitatile omului; la baza asocierii imaginilor stau
raporturile emotionale de preferinta sau de repulsie.

Ex: situatia in care un roman este pe de o parte creat si pe de alta parte citit:
scriitorul foloseste imaginatia creatoare, iar cititorii folosesc imaginatia
reproductiva cand il citesc, fiecare reproducandu-si ce a produs scriitorul
functie de personalitatea si cunostintele sale Asa se explica de ce 2 filme
facute de 2 regizori dupa aceeasi carte nu sunt deloc identice.

Dupa criteriul implicarii vointei in actul
imaginativ rezulta:

Imaginatie voluntara: imaginatia reproductiva
si creatoare (descrise mai sus)


Imaginatie involuntara: visul din timpul
somnului si reveria.

Visul din timpul somnului este o forma de imaginatie
inconstienta si involuntara ce consta intr-o succesiune de
imagini derulate scenic, uneori haotic si avand caracter
simbolic. Sigmund Freud, intemeitorul psihanalizei acorda o
mare importanta viselor, considerandu-le modul cel mai sigur
de cunoastere a inconstientului si instituind ideea ca visele
sunt rezultat al dorintelor noastre ascunse, sau neindeplinite.
Cercetarile moderne demonstreaza ca visul este un fenomen
natural, normal, chiar necesar, care apare intr-o anumita
perioada a somnului somnul paradoxal cand se mai
pastreaza legaturi dintre stimulii din mediu si creier; de aceea
visele despre un organ aflat in suferinta, sau cele legate de
evenimente stresante si importante din prezent.

Reveria (visul diurn, cu ochii deschisi): are loc
in starea de veghe si consta in derularea libera a
unor imagini atunci cand persoana se afla in stare
de relaxare; are ca suport dorinte, sperante,
nazuinte si este putin, sau deloc cenzurat rational,
priveste frecvent relatiile interumane si este
orientat afectiv si motivational; apare cu precadere
la adolescenti si tineri si are efect de relaxare.

PROCEDEELE IMAGINATIEI
Prelucrarea informatiilor in demersul imaginativ se face printr-
o serie de procedee, precum:
Aglutinarea (combinarea sau amalagamarea) = combinarea
unor parti preluate de la lucruri diferite (sirena, creionul cu
guma, telefonul cu camera foto, altoirea plantelor);
Amplificarea sau diminuarea = modificarea proportiilor
(Setila, Flamanzila, Degetica, masini-utilaje de dimensiuni
foarte mari / in miniatura, fustele maxi/mini, sporirea vitezei
automobilelor, minicamera de luat vederi, copacii bonsai,
dictionar de buzunar, etc)
Multiplicarea sau omisiunea = modificarea proportiilor /
numarului de componente (balaurul cu sapte capete/ calaretul
fara cap, modificarea genetica a legumelor ciorchini de
struguri cu multe boabe / struguri fara samburi, fusta cu
voalne / rochia fara spate, etc.)
Empatia = punerea imaginara in locul cuiva, e o modalitate
de cunoastere si intelegere a altora, a efectului actiunilor
noastre asupra altuia;

IMAGINATIE SI CREATIVITATE
Creativitatea = procesul mental direct legat de imaginatie prin
care fiecare individ gaseste solutii/ rezolvari/moduri de
actiune noi si diferite de ale celorlalti.
Termenul creativitate a fost introdus in stiinta de catre
psihologul american Gordon Allport in 1937 pe baza
fundamentarii observatiei ca, pentru ca o persoana sa fie creativa
nu este suficienta doar prezenta unor aptitudini, ci o complexa
organizare a proceselor psihice si o constanta deschidere catre
nou.
Creativitatea se poate educa, deoarece ea este influentata de
doua tipuri de factori:
Caracteriali (interni) ai fiecarei persoane: motivatii, perseverenta si
rezistenta la efort, predispozitii genetice si capacitati intelectuale;
Sociali (externi) ai mediului cultural in care fiecare individ traieste.

Creatia este un proces complex, pe parcursul caruia se identifica
urmatoarele etape:
Formarea deprinderilor specifice domeniului: insusirea
cunostintelor si modul de actiune (pictat, cantat pe scena...);
Incubatia: prelucrarea in inconstieint si subconstient a datelor
care produc o anume tensiune;
Iluminarea: gasirea solutiilor cele mai bune, mai inspirate;
Realizarea propriu-zisa a creatiei: infaptuirea unui produs
nou, original;
Verificarea si imbunatatirea rezultatelor: reflectie de natura
critica asupra produsului, detasarea de el.

S-ar putea să vă placă și