Sunteți pe pagina 1din 10

Politica

concurentiala a
Uniunii Europene
Obiective:
Definirea politicii concurentiale a UE;
Obiectivele.Principiile si domeniile de
activitatea ale politicii concurentiale;
Ajutoarele publice;
Concluzie.
Definirea politicii privind concurenta
Concurenta este o conditie fundamntala a
economieie de piata, ea fiind considerata cea mai
importanta cauza a progresului economic si
tehnico-stiintific.
Intr-un sens destul de cuprinzator, concurenta este
o rivalitate, o lupta dusa cu mijloace economice
(reducerea costurilor, lansarea de produse noi,
cumparari de actiuni) si extra-economice (
spionaj industrial, actiuni de sabotaj) intre
producatori sau comercianti, monopoluri, tari,
pentru producerea si desfacerea unor
marfuri,acapararea unor piete si obtinerea de
profituri mari.
Una din cheile succesului integrarii economice
europene a constituit-o existenta, inca de la
inceputul constructiei comunitare a unei politici
comune in domeniul concurentei. Dupa 40 de ani
de functionare, aceasta politica continua sa fie o
conditie necesara pentru existenta Pietei Interne
Unice ce asigura libera circulatie a bunurilor,
serviciilor, capitalurilor si persoanelor.

In ultima instanta , principalul beneficiar al unei politici a
liberei concurente este cetateanul in tripla sa calitate :
- de consumator ( concurenta libera conduce la o diversificarea
ofertei si la o reducere a pretului de vanzare)
- de participant pe piata fortei de munca ( libera concurenta
obliga la un proces continuu de inovatie atat a produsului
realizat, cit si a procesului de productie)
- de actionar ( libera concurenta conduce la cresterea eficientei
si la realizarea de profituri ridicate)

Libera concurenta intre firme favorizeaza
inovatia, reduce costurile de productie,creste
eficienta economica si in consecinta, ridica nivelul
de competitivitate al economiei europene.Stimulate
de mediul concurential, firmele ofera, astfel
produse si servicii competitive din punct de vedere
al calitatii si pretului.Politica de concurenta in UE,
la fel ca si in celelalte mari puteri economice
mondiale,se bazeaza pe conceptia ca pietele unei
concurente pure si perfecte sunt cele mai potrivite,
in stare sa asigure bunastarea populatiei. In
consecinta politica de concurenta vizeaza limitarea,
controlarea, chiar interzicerea comportamentelor
intreprinderilor care aduc atingere concurentei
perfecte.

Obiectivele politicii concurentiale
Ca scop, politica in domeniul concurentei isi propune pastrarea si promovarea
concurentei reale, loiale in cadrul Uniunii Europene.
Ca obiective urmarite prin politica concurentiala, cele mai semnificative sunt
urmatoarele:
>crearea, mentinerea si pastrarea unei economii de piata functionale;
> cresterea competitivitatii economice la nivel national si european;
> cresterea bunastarii consumatorilor;
> protectia consumatorilor impotriva agentilor economici care recurg la un
comportament anticoncurential;
> protectia agentilor economici care doresc sa patrunda pe o piata sau exista
deja in cadrul unei piete;
> integrarea economica a pietelor ca urmare a liberalizarii comertului si a
globalizarii afacerilor;
> alte obiective cu caracter nonconcurential (de exemplu sprijinirea dezltarii
unor regiuni defarizate, reducerea somajului etc).
Principiile Politicii concurentiale
Politica concurentiala are la baza urmatoarele principii:
* transparenta in privinta deciziilor adoptate referitor la comportamentele anticoncurentiale;
* nediscriminarea nici unui agent economic participant la schimburile economice internationale;
* silitatea unui cadru competitiv international;
* cooperarea intre diferitele autoritati ale concurentei nationale si internationale in privinta aplicarii
legislatiei in domeniu.
*stabilitatea unui cadru competitiv international;
Potrivit Art. 85 (81) alin. 1 al Tratatului CE, politica in domeniul concurentei trebuie sa garanteze
unitatea, omogenitatea si viabilitatea pietei interne prin:
- combaterea monopolizarii anumitor piete de catre societati ce incheie intre ele acorduri protectioniste
- acorduri restrictive si fuziuni;
- prevenirea exploatarii puterii economice a unor societati in defavoarea altora - abuzul de pozitie
dominanta;
- prevenirea distorsionarii regulilor concurentiale de catre guvernele statelor membre prin sprijinirea
discriminatorie in favoarea anumitor operatori economici publici sau privati - ajutoarele de stat.
- Combaterea intelegerilor intre gruparile de companii cu scopul fixarii pretului sau instituirii
controlului asupra volumului total al productiei in defavoarea comertului intre Statele Membre-
carteluri.
Ajutoarele Publice
-Ajutoarele de stat sau subventiile sunt acordate de autoritatile publice care ar putea distorsiona
concurenta la nivelul pietei interne.
Reglementari privind ajutorul de stat
Ajutoarele publice sunt diverse tipuri de facilitati care sunt acordate de stat sau entitati publice, sub
forma de subventii, imprumuturi, etc. Articolul prevede reglementari cu privire la acele ajutoare de
stat care acordate intr-o anume maniera pot impiedica sau distorsiona concurenta favorizand
anumite intreprinderi. Astfel, daca Comisia constata ca un asemenea ajutor a fost acordat de un
guvern membru ea are dreptul sa ceara respectivului guvern sa modifice sau sa anuleze masura, iar
in cazul in care nu se conformeaza trimite cazul spre CJE. Pentru ca o masura sa fie considerata
ajutor, intrand sub incidenta principiului de incompatibilitate cu piata comuna trebuie sa
indeplineasca cumulativ patru conditii:
sa avantajeze intreprinderea;
sa fie acordat de catre un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat;
sa favorizeze anumite intreprinderi sau productia anumitor marfuri;
sa distorsioneze concurenta si sa afecteze comertul dintre statele membre.


Pot fi distinse trei categorii de ajutoare publice:
ajutoare incompatibile cu tratatul care afecteaza schimburile intre statele
membre;
ajutoare compatibile cu tratatul: ajutoare sociale sau necesare in urma unor
catastrofe naturale;
ajutoare care pot fi declarate compatibile: ajutoare orizontale, regionale si
sectoriale.
Ajutoarele orizontale se refera in principal la urmatoarele categorii:
cercetare-dezvoltare, protectia mediului, IMM, restructurarea firmelor in
dificultate, promovarea ocuparii fortei de munca. Ajutoarele regionale pot fi
considerate compatibile cu piata comuna daca promoveaza dezvoltarea
economica a zonelor cu un nivel de trai extrem de scazut sau cu probleme de
somaj sau promoveaza anumite sectoare economice in cazul in care nu
afecteaza negativ interesele comerciale comune. Ajutoarele sectoriale sunt
acordate in interesul dezvoltarii anumitor sectoare economice sau zone
economice.
concluzie
Politica in domeniul concurentei este esentiala in
realizarea pietei interne, ratiunea fiind tocmai aceea
de a permite tuturor firmelor sa concureze in
conditii egale pe pietele oricarui stat membru.De
aceea este importanta mai buna implicare a
consumatorilor , cresterea transparentei in
adoptarea deciziilor, precum si intarirea cooperarii
internationale.In ceea ce priveste politica in
domeniul concurentei aceasta a evoluat ca fiind una
din cele mai importante politici comunitare si de
asemenea ca una din cele mai importante politici
comunitare.Cu toate acestea trebuie tinut seama de
faptul ca tarile membre au propriile lor reglementari
in domeniul concurentei, limita de demarcatie intre
competentele nationale si comunitare fiind uneori
dificil de trasat.Comisia percepe politica de
concurenta ca o problema sensibila si asta mai ales
in sectoarele productiei de gaz si electricitate,
telecomunicatii si servicii postale. Insa problema
este aceeasi si pentru serviciile financiare sau de
transport in masura in care exista bariere in calea
intrarii pe piata rezultand din reglementari nationale
sau locale si punandu-se problema accesului la
retele sau alte facilitati indispensabile.