Sunteți pe pagina 1din 11

1.

1 Definire si caracterizare
1.2 Insusirile senzatiilor
1.3 Mecanismele de producere a senzatiilor
1.4 Legile SENZATIILOR
1.5 Principalele modalitati senzoriale
1. Definire si caracterizare
Senzatiile sunt procese psihice elementare prin care se
semnalizeaza separat, in forma unor imagini simple si
primare, insusirile concrete ale obiectelor si
fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora
asupra analizatorilor.
Lipsa senzatiilor inseamna inexistenta legaturilor cu
ambianta, stagnarea dezvoltarii, instalarea in cea mai
mare parte a timpului, a starii de somnolenta sau
somn.
Insusirile senzatiilor
Calitatea insusirea care diferentiaza o senzatie de alta
(vizuale, auditive, olfactive, etc.); depinde de natura
stimulilor din mediul ambiant (unde
electromagnetice, vibratii ale aerului) si de specificul
functionarii fiecarui analizator.
Intensitatea senzatiei este proportionala cu cea a
stimulului, dar depinde si de functionarea generala a
organismului, gradul de sensibilitate a analizatorului
din acel moment.
Durata corespunde duratei actiunii stimulului, dar se tine
seama de perioada de latenta (nu apare imediat dupa
actiunea stimului ci dupa 100-150 miimi de sec.) si efectul
de postactiune.
Tonalitatea afectiva senzatiile sunt insotite de trairi
afective placute sau neplacute.
Valoarea informationala:
-senzatii exteroceptive (reflecta insusiri ale obiectelor
exterioare)
-senzatii proprioceptive (starile tensionale de la nivelul
articulatiilor si al sistemului osteomuscular)
-senzatii
Mecanismele de producere a
senzatiilor
Analizatorul- ansamblu structural functional care face
posibila aparitia senzatiilor.
a) Receptor
b) Calea de conducere
c) Veriga centrala
d) Conexiunea inversa









Legile generale ale senzatiilor
Legea intensitatii
- Prag minim absolut intensitatea cea mai mica a
unui stimul care poate determina o senzatie
- Prag absolut maxim cantitatea cea mai mare dintr-
un stimul care determina inca o senzatie specifica
- Prag diferential- cantitatea minima care adaugata la
stimularea initiala determina o noua senzatie

Legea adaptarii- modificarea sensibilitatii
analizatorului sub actiunea repetata a stimulului.
Legea contrastului senzorial- scoaterea reciproca in
evidenta a 2 stimuli cu caracteristici contrare
- Contrast succesiv (sunete)
- Contrast simultan (culori)
Legea sensibilizarii cresterea sensibilitatii unui
analizator datorita interactiunii sale functionale cu
ceilalti
Legea sinesteziei stimularea unui analizator produce
efecte senzoriale in alt analizator.
Legea compensatiei- lipsa unei modalitati senzoriale
duce la perfectionarea alteia.
Legea semnificatiei- un stimul important este mai
usor receptat.

Principalele modalitati senzoriale
Tipul aparatului specializat pentru receptie: auditiv,
vizual, gustativ, olfactiv, tactil
Natura continutului informational:
Exteroceptive
Interoceptive
Proprioceptive


Senzatiile vizuale rezultatul actiunii undelor
electromagnetice din registrul 390 800 milimicroni
asupra analizatorului.
-tonul cromatic
-luminozitate
-saturatie
Senzatiile auditive undele sonore 16 -20.000 cicli/ sec
Senzatiile cutanate- termice si tactile
Senzatiile olfactive semnalizeaza proprietati chimice ale
obiectelor
Senzatiile gustative reflecta calitatile chimice ale
substantelor solubile care patrund in cavitatea bucala.

Senzatiile proprioceptive semnalizeaza postura
membrelor, trunchiului si capului.
Senzatiile chinestezice- apar in cursul efectuarii miscarilor
si informeaza despre directia, durata si intensitatea
efortului pentru realizarea lor
Senzatiile organice sunt deteminate de modificari ale
biochimsmului intern al organismului.
Senzatiile de durere
-periferice cutanate
-dureri profunde musculare
-dureri viscerale