Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiţie:
Schizofrenia se caracterizează printr-
un grup de tulburări mentale care au
un debut în adolescenţă sau la
adultul tânăr.
Termenul de schizofrenie vine de la:
schizein – scindare
frenos – minte
Epidemiologie:
S are o prevalenţă egală la ambele sexe, de 0,1-
1% din populaţie.
Vârsta de debut diferă la cele două sexe, astfel la
pacienţii de sex masculin debutează între 15-25 de
ani şi are o evoluţie şi un prognostic mai rezervat,
iar la femei debutează mai tardiv, 25-35 de ani şi
are o evoluţie mai bună. Debutul S înainte de 10
ani şi după 50 de ani este foarte rar.
Speranţa de viaţă a unui schizofrenic este de 55
ani.
Repartiţia pe etnii este omogenă. Un factor de
vulnerabilitate este emigrarea, stresul fiind un
factor de risc pentru S.
Epidemiologie:
Pacienţii cu S comit deseori suicid.
Aproximativ 50% din pacienţii cu S au
tentativă de suicid cel puţin o dată în
viaţă, în măsură egală femeile şi
bărbaţii. Factorii de risc pentru suicid
sunt:
vârsta tânără la debut
10-20% - vindecare
80-60% - în pusee
Prognostic
Există o serie de factori de
prognostic în evoluţia S
Prognosticul bun este
anticipat de:
debut acut
vârsta la debut de peste 40 de ani şi în general
debutul tardiv
absenţa antecedentelor de boală psihică în familie
prezenţa factorilor declanşanţi, psihotraumatici
(debut pseudoreactiv)
prezenţa în cadrul simptomelor a tulburărilor afective
durata primei spitalizări –sub 6 luni, cu răspuns bun la
tratamentul neuroleptic
adaptare familială, profesională şi socială
absenţa deficitului intelectual
absenţa modificărilor structurale cerebrale, mai ales
a ventriculomegaliei
pacient căsătorit
Pentru un prognostic prost
pledează:
debut insidios
debut precoce; cu cât debutul se instalează la o vârstă
mai mică cu atât prognosticul este mai rezervat
prezenţa antecedentelor de boală psihică în familie
absenţa factorilor declanşanţi (debut endogen)
absenţa tulburărilor afective
durata primei spitalizări – peste 12 luni cu
nonresponsivitate la neuroleptice
adaptare familială dificilă, cu manifestări heteroagresive,
inadaptabilitate socială şi profesională
deficit intelectual prezent
prezenţa ventriculomegaliei
necăsătorit sau celibatar.
Tratament:
Trebuie început cât mai repede.
Medicaţia de elecţie:
antipsihotice / neuroleptice
Antipsihotice de primă generaţie, neuroleptice
clasice, tipice, sunt de primă alegere –
blochează receptorii D2. Efecte: reduce
simptomatologia pozitivă şi diminuă
excitaţia şi agitaţia psihomotorie.
După modul de acţiune, neurolepticele clasice
se împart în:
neuroleptice monopolare, cu efect sedativ
– levomepromazina, clorpromazina
neuroleptice bipolare, cu efect
stimulant/dezinhibitor la doze scăzute şi
efect sedativ antipsihotic la doze crescute
– tioproperazina, pipotiazina, sulpirid,
pimozid.
Antipsihotice atipice din a doua
generaţie – antagoniste ale
receptorilor dopaminergici (D1,
D2, D3, D4, D5), serotoninergici,
muscarinici, histaminici. Efecte:
reduce simptomatologia pozitivă ,
negativă, depresivă.
Cura neuroleptică
Administrarea neurolepticelor se face
după „cura neuroleptică”:
faza de atac (3-8 zile) – se cresc
progresiv neurolepticele
faza de menţinere (6-8 zile) – apar
efectele antipsihotice
faza terapeutică (15-45 zile) – se scade