Neofactorii n producie

Elaborat de
studentele grupei FB11Z:
Marchitan Ana
Nagoreanscaia Tatiana

Introducere
Dezvoltarea industriala contemporana a pus
in evidenta faptul ca performantele de piata ale
firmelor producatoare au ajuns sa fie influentate
tocmai de actiunea unor factori netraditionali.
Importanta unor asemenea factori a
determinat polarizarea eforturilor de investitii in
cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, in
formarea personalului, in informatizarea unor
firme.

 Definii ca fiind ansamblul condiiilor

necesare i suficiente ca orice proces de

producie s se poat desfura conform
scopului su predominant (Stanciu,
2002)
Neofactorii de producie reprezint

progresul tehnico-tiinific; sistemul

informaional; capitalul uman; abilitatea
ntreprinztorului. .

Asemenea evolutii contemporane au condus

la formularea unei teorii a neofactorilor
de productie.
Delimitarea dintre factorii de productie
clasici si neofactori decurge din considerente
legate de natura lor intrinseca, dar si in modul
specific de actiune si de gestionare a factorilor
din fiecare categorie.

Factorii de producie clasici i neoclasici

Astfel, daca factorii de productie clasici
munca,
natura,
capitalul
au la baza resurse din categoria celor vizibile si cuantificabile,
care pot fi gestionate, neofactorii, respectiv
abilitatea intreprinzatorului,
tehnologiile, inovatia etc,
isi au originea in resurse din categoria celor invizibile, ceea ce
face ca exercitarea proprietatii asupra lor sa implice
modalitati noi de cuantificare si gestionare.

Tehnologiile
Tehnologiile reprezinta procedee de
combinare
transformare
a factorilor de productie in rezultate ale
productiei, prin aplicarea unor reguli
specifice. Ele au rolul de a defini natura si
succesiunea fazelor procesului de productie
care asigura transformarea resurselor primare
in bunuri economice.

Stocul de tehnologii
Fiind resurse potential utilizabile, tehnologiile la un moment

dat formeaza 'stocul de tehnologii', concretizat

brevete de inventii,
licente,
proiecte de produse
instalatii,
machete,
prototipuri,
specificatii de executie a unor operatii,
sisteme de asigurare a calitatii,
programe informatice pentru asistarea productiei pe
calculator etc.

Progresul tehnico-tiinific
Revoluia tiinific i tehnic actual permite
nlocuirea aproape total a efortului fizic i n msur
sporit a celui intelectual.

Progresul tehnico-tiinific
Contribuie la:
modernizarea i diversificarea produselor,
perfecionarea echipamentelor i tehnologiilor de
producie;
aplicarea noilor surse de materie prime i energetice;
mbuntirile n domeniul comercializrii bunurilor, al
transportului i comunicaiilor;
perfecionarea metodelor de organizare a produciei i a
activitii manageriale etc

In conditiile revolutiei tehnico-stiintifice

contemporane tehnologiile inregistreaza o dinamica
sustinuta, dependenta insa de amploarea si ritmul inovarii
din diverse domenii.
Aceasta conduce la innoirea continua a
componentelor stocului de tehnologii disponibile la un
moment dat, fie printr-o ameliorare treptata, fie prin
salturi spectaculoase determinate de anumite descoperiri.
Aparitia de noi tehnologii este o sursa majora de
avantaj competitiv pentru firmele care reusesc sa le
implementeze rapid si sa le exploateze eficient.

Informaia
Informatia face si ea parte din categoria
neofactorilor si indeplineste roluri multiple in
productie.
Ea este stocata pe suporti materiali (hartie, film,
discuri, benzi magnetice, circuite integrate etc.) si este
introdusa in procesele de productie sub forme variate,
precum: fise tehnice, desene de executie, norme de
consum si de productie, instructiuni de lucru si de
protectie a muncii, documentatii de investitii, inovatii
si rationalizari, know-how etc, toate acestea
constituind bunuri informationale.

Informaiile se deosebesc de resursele

economice clasice printr-o serie de particulariti
ce privesc:
producerea informaiilor
gestionarea
tranzacionarea pe pia i consumul specific al
acestor resurse.

Capitalul uman
stocul de experien i cunotine acumulate n fiina

uman, care constituie un izvor al venitului potenial

viitor pe baza serviciilor productive furnizate
servete miestria profesional obinut prin
educaie.
La baza capitalului uman se afl investiiile fcute
anterior n sistemul de instruire.

Economitii susin c nvmntul este cea

mai important ramur a economiei, cea mai
mare industrie a epocii noastre, att prin
dimensiunile i importana produciei sale,
ct i prin transmiterea din generaie n
generaie a experienei acumulate,
ndeplinind funcia de ntreinere i
dezvoltare a stocului de cunotine.

Abilitatea ntreprinztorului
Abilitatea intreprinzatorului reprezinta un
neofactor de productie in cadrul sistemelor economice
bazate pe concurenta si libera initiativa.
ntreprinzatorul
gestioneaza, facand uz de propriile-i abilitati, ansamblul
factorilor de productie,
realizeaza alegerea factorilor adecvati scopului propus,
realizeaza combinarea si utilizarea lor corespunzatoare.
ntreprinzatorul se manifesta prin activitatea sa la
nivel microeconomic, acesta fiind cadrul de baza unde se
produc bunurile economice si serviciile.

Asemenea particularitati sunt:

a) producerea de informatii cu caracter
neintrerupt si nelimitat si, ca urmare, stocul de
informatii se imbogateste continuu;
b) dupa o anumita utilizare informatia ramane
in continuare ca resursa disponibila;
c) deoarece producerea de informatii necesita
cheltuieli insemnate, apare necesitatea ca aceasta
resursa sa fie supusa unor reguli specifice de
gestionare, acces si protectie.

Abilitatile ce se cer intrunite in persoana

intreprinzatorului pentru ca acesta sa-si indeplineasca
functiile asumate sunt:
aptitudini de strateg,
de administrator,
de investitor,
de manager de proiect,
de comerciant de negociator
supervizor si controlor al activitatii proprii si a
colaboratorilor.

Funciile abilitii ntreprinztorului

are iniiativ n combinarea resurselor pmnt, munc

i capital n producerea bunurilor i serviciilor;

este cel care dirijeaz politica n firm;
este un novator cel care ncearc introducerea de noi
produse, tehnologii i instrumente sau de noi forme de
organizare a ntreprinderii;
este purttorul riscului rsplata pentru timpul, efortul
i abilitatea sa, poate fi profitul, dar i pierderea i chiar
falimentul.

Concluzii:

Informatia i progresul tehnic reprezent

principalele fore ale economii bazate pe
cunoatere. Inteligena i creativitatea
uman, bunurile intangibile precum
cunotinele i managementul informaiei i
cunoaterii devin factori de producie
importani in noua economie.

Concluzii:
Fa de economia clasica, noii factori de producie n
economia cunoaterii sunt abordai n funcie de o serie de
diferene. Astfel, informaiile i cunoaterea cresc pe msur
ce sunt multiplicate (in timp ce resursele clasice se consuma
prin folosire), iar competenele lucrtorilor devin o
component-cheie a valorii.
Totodat comunicarea este considerat, din ce n ce
mai mult, o necesitate fundamentala a fluxurilor de
cunoastere, iar produsele i serviciile care conin mai multa
cunoatere confer avantaj competitiv.

Bibliografie
1.

2.

3.

4.

Dinte Constantin Ion-Trifoi Gigi, Informaia i rolul acesteia n managementul

financiar al ntreprinderii,
www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/24.pdf
Gupta Anil K. Origin of agriculture and domestication of plants and animals
linked to early Holocene climate amelioration, Current Science, Vol. 87, No. 1,
19 October 2010, www.economypoint.org/t/technical-progress.html
Haralambie Alin, Economia cunoaterii- o provocare pentru Romnia, Analele
Universitii Constantin Brncui din Trgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2009
Harlan Cleveland, Information as a Resource, The Futurist, Vol. 16, December
1982, pp.34-39

5.

Kendal Walter, Scot Richard, Information As a Factor of Production, Journal of

Information Technology Management, volume I, number 2, 1990
6.

Marchand Donald A., Managing information, people and it to improve business

performance, 2010

Mulumim pentru atenie!