Sunteți pe pagina 1din 26

Aspecte teoretice. Concurenta.

Concurenta nu are o definitie unanim acceptata, ea avand


semnificatie in functie de context. Privita din punct de vedere
economic concurenta este intotdeauna legata de tranzactii pe piata,
de cerere si oferta si de procesul schimbului.
Concurenta are loc atunci cand exista libertatea de a patrunde
pe o piata si cand in acelasi timp pe acea piata exista mai multi
vanzatori alternativi. Concurenta poate avea loc intre firme mari sau
firme mici, firmele rivale putand intra in competitie pe piete locale,
regionale, nationale sau chiar pe piete mondiale.
Prin faptul ca orienteaza pe agentii economici spre producerea
a ceea ce este dorit si cerut de consumatori la costuri cat mai reduse,
concurenta asigura producatorilor preturile si profiturile asteptate, iar
consumatorilor satisfacerea nevoilor.

Cele mai importante scopuri ale concurentei sunt:


satisfacerea cererii consumatorilor;
promovarea inovatiei;
alocarea eficienta a resurselor;
limitarea puterii economice si astfel a celei politice;
justa distributie a veniturilor.
Piata este cea mai buna inovatie in organizarea
cererii si ofertei si in intarirea si stabilirea diferitelor
preferinte ale agentilor economici fara folosirea
concurentei.

Competitivitatea
Competitivitatea este, in primul rand, un concept la nivel
de firma. Extinderea lui la nivel national nu este un exercitiu
lipsit de dificultati. Oferta de definitii elaborate de cercetatori
din mai multe domenii, este relativ vasta, dar majoritatea
variantelor pun accentul pe realizarea prosperitatii natiunilor pe
termen lung si recunosc multidimensionalitatea competitivitatii.
Termenul de competitivitate poate fi raportat, in functie de
nivelul la care se refera o anumita problema, la o tara, la o
ramura, la o intreprindere sau un produs. Exista o stransa
interdependenta intre nivelele de competitivitate. Pe de o parte,
calitatea produsului sau serviciului determina posibilitatile
intreprinderii de a face fata concurentei. Pe de alta parte,
performatele intreprinderii sunt dependente de realizarile la
nivel de ramura si de competitivitatea tarii pe plan national.

Conceptul de competitivitate a fost puternic relansat dupa


aparitia cartii lui Porter, intitulata Avantajele competitive ale
natiunilor, care propune o paradigma noua, cea a avantajelor
competitive.
Competitivitatea economica a unei natiuni este capacitatea
acesteia de a imbunatati continuu functionarea economiei tarii,
utilizand factori economici si neeconomici, in contextul
oportunitatilor si constrangerilor externe, cu scopul de a creste pe
termen lung nivelul de viata al cetatenilor sai.
Competitivitatea este strict legata de concurenta. Privita din
punct de vedere microeconomic, competitivitatea reprezinta
capacitatea produsului, a intreprinderii de a se mentine pe piata cu
ajutorul unui ansamblu de caracteristici care ii asigura un avantaj
fata de produsele similare.

Potrivit raportului 2006/2007 al World Economic Forum care


analizeaza competitivitatea natiunilor prin doi indici (Growth
Competitiveness si Micro/Business Competitiveness) au fost
identificate trei stadii in care se afla tarile si anume:
- Stadiul I competitivitatea determinata de factori de productie.

Economia este competitiva in special datorita preturilor mai mici


(avantaj comparativ), iar produsele sunt mai putin complexe cu
valoarea adaugata scazuta si intensive in munca.
- Stadiul II competitivitatea determinata de factori de eficienta pe

baza investitiilor (productie mai eficienta, produse de calitate


superioara).
- Stadiul III competitivitate bazata pe inovare (produse noi obtinute
din inovare, procese de productie complexe). Aceasta competitivitate
se obtine prin dezvoltarea si vanzarea de noi tehnologii si produse
inovatoare.

Analiza zonei Europei de Sud

Est
n concepia european, competitivitatea se traduce prin capacitatea unei

economii de a susine rate ridicate de cretere a productivitii.


Punctul de plecare este un model de competitivitate general care ulterior
este adaptat la o parte a Europei emergente si anume, regiunea de sud-est,
cuprinzand un numar de 16 tari, printre care si Romania. In ciuda unor
diferente importante, regiunea mentionata are cateva caracteristici comune
relevante care o fac eligibila pentru o tratare unitara in perspective
competitivitatii: apartenenta sau perspectiva apartenentei la Uniunea
Europeana, apartenenta la categoria tarilor emergente, acelasi tip de crestere
economica bazat pe consum si pe investitii rezultate. Modelul general de
competitivitate pune in centru factorul uman, considerat decisiv pentru
mobilizarea tuturor celorlalti factori ai competitivitatii

Competitivitatea este considerata un mijloc prin care se obtine


cresterea sustenabila caracterizata prin trei apecte: prosperitate
economica, armonie sociala si mediu sanatos.
Modelul evidentiaza o serie de 4 factori nemijlociti care influenteaza
direct cresterea economica:
1. Acumularea
2. Productivitatea
3. Plasarea in sistemul globalizarii.
4. Inegalitatea (diferentialul salarii profituri). Pe palierul al doilea se
afla factorii de baza ai competitivitatii: tehnologia, institutiile,
infrastructura si cadrul macroeconomic. Toti factorii sunt mobilizati
de pregatirea si actiunile concrete ale factorilor umani, care la randul
lor sunt rezultatul unor factori esentiali: educatia, sanatatea,
demografia si istoria si cultura.

Ajustarea modelului general de competitivitate la regiunea


considerata se face prin adaugarea unor abilitati specifice pe
care natiunile din regiune ar trebui sa le posede in vederea
imbunatatirii competitivitatii:
- capacitatea de atractie
- capacitatea de a asimila cunoastere
- capacitatea de a pastra un grad rezonabil de autonomie
- capacitatea de a gestiona imperfectiunile pietei, ultima
presupunand doua dimensiuni: controlului imperfectiunilor
pietei interne si fructificarea imperfectiunilor pietelor externe .

ncepnd cu Strategia de la Lisabona, stabilit pentru a face din


Europa cea mai competitiv i dinamic economie a lumii,
competitivitatea a devenit una dintre prioritile politice ale Uniunii
Europene. Necesitatea realizrii unei industrii europene competitive
i a unei piee competitive, n general, provine din dorina
ndeplinirii obiectivelor economico-sociale, de mediu i a asigurrii
unui nivel al bunstrii sociale, n cretere.
Printre propunerile venite din partea experilor pentru creterea
atractivitii regiunii Europei de Sud-Est din punctul de vedere al
competitivitii se disting urmtoarele patru categorii de propuneri:
1. Propuneri legate de infrastructur: o mbuntire a infrastructurii, n
special a celei de transport i o integrare a infrastructurilor acestor
ri ar contribui la creterea competitivitii regiunii.

2. Propuneri legate de activitatea educaional i de cercetare:


creterea gradului de educaie, mbuntirea managementului
educaional, creterea activitilor de cercetare i n domeniul
tiinei, ridicarea gradului de cunotine economice i
financiare ale publicului larg.
3. Propuneri legate de mbuntirea mediului economic i de
afaceri la nivel macro i micro: mbuntirea regimurilor
fiscale, definirea i utilizarea unor avantaje comparative,
educarea n spiritul identificrii avantajelor comparative,
mbuntirea competenelor n marketing, creterea
competitivitii forei de munc i a firmelor, folosirea reelelor
de relaii n regiune, creterea cooperrii peste granie.
4. Propuneri legate de mbuntirea mediului politico-legal:
creterea stabilitii politice i a stabilitii legale, lrgirea UE.

Europa de Sud-Est, ca regiune geografic, nu este nc o zon


de competitivitate n sine. Toi factorii de mediu sunt vzui ca
influennd competitivitatea la nivel regional, cea mai mare
importan acordndu-se infrastructurii. Relaiile economice i
integrarea economic la nivelul Europei de Sud-Est sunt influenate
pozitiv de condiiile geografice, economice i culturale, dar negativ
de cele politice i religioase.
Cele mari patru componente ale competitivitii, cea politic,
cea economic, cea tehnologic i cea a mediului de afaceri sunt
privite n medie n regiunea ESE ca avnd o competitivitate mic
pn la medie, nivelul cel mai sczut nregistrndu-l competitivitatea
tehnologic

ntre rile ESE, cea mai competitiv ar este Grecia, ar


membr a UE 15, urmat de Croaia i Romnia, toate avnd un
nivel general de competitivitate perceput a fi mediu. Cele mai
necompetitive ri ale regiunii sunt percepute a fi Albania, BosniaHeregovina i Moldova.
Din perspectiva acordurilor politice i economice, la nivelul
ESE cel mai mare impact asupra creterii competitivitii l au
acordurile bilaterale i multilaterale comerciale i Pactul de
Stabilitate n ESE.
Principalele surse de competitivitate pentru aceast zon sunt
considerate: faptul c strategia la nivel de firm este mai uor de
conceput, c lanul valorii poate fi exploatat mult mai uor, c este
posibil transferul de cunotine i expertiz managerial la nivel
regional, existena unor acorduri guvernamentale i multilaterale i
apropierea geografic.

n viitor se ateapt o cretere a relaiilor economice i politice


n Europa, pentru rile Europei de Sud-Est previzionndu-se o
cretere a colaborrii economice i politice mai degrab cu UE 15
dect n cadrul regiunii.
Cu toate c, n prezent, Europa de Sud-Est nu este o zon de
competitivitate n sine, se ateapt ca aceasta s devin n urmtorii 5
20 de ani, printre principalele propuneri pentru creterea
atractivitii competitive a regiunii numrndu-se: mbuntirea i
integrarea la nivel regional a infrastructurii, o mai bun colaborare
politico-economic prin mai multe acorduri multilaterale i prin
utilizarea reelelor de relaii i contacte, ct i accentuarea proceselor
educaionale i de cercetare ce pot contribui la schimbarea
mentalitii (aspect care n momentul de fa este perceput ca un
obstacol) i la crearea unor societi ale cunoaterii n regiune.

Piata de tutun din Romania


Caderea regimului comunist in anul 1989 a facilitat intrarea pe
piata dinRomania a marilor companii multinationale producatoare de
tigari. In ziua de azi, suprematia pe aceasta piata este disputata de
jucatorui cu renume mondial cum ar fi British American Tobaccon,
Philip Morris si Japan Tobacco International. Marcile autohtone ( Ex.
Snagov, Carpati) nu au rezistat concurentei puternice si au disparut
de pe piata.
British American Tobacco este prezent in Romania din 1994,
iar in 1997 a inaugurat fabrica de Ploiesti unde pana in prezent a
investit mai mult de 140 milioane euro. Productia fabricii de la
Ploiesti este livrata pe piata interna, dar si la export in tarile din
Europa de Sud est si Orientul Mijlociu.

Philip Morris, parte a grupului de companii Altria, este


una dintre cele mai mari companii de tutun din lume.
Producatorul de tigari este prezent pe piata locala inca din
1997. Brandurile de tigari cele mai cunoscute din portofoliul
Philip Morris sunt Marlboro, Next , L&M , Parliament.
Japan Tobacco International a intrat pe piata din
Romania in 1993, fiind primul jucator international din
industria tutunului care a investit in Romania. Producatorul
detine in portofoliu marci precum Camel, Winston, Winchester,
More, Glamour. JTI este lider in domeniul managementului
calitatii, fiind singura companie de profil din Romania
detinatoare a standardelor de calitate ISO 9001 si ISO 14001.

Piata interna a tigaretelor incluzand si piata neagra, valoreaza


circa 2.5 mld euro, potrivit datelor primite de la producatori. Tigarile
au fost categoria de produse care a inregistrat cele mai mari vanzari
in 2008, volumul de vanzari depasind 5 mld lei noi, aproximativ 1.4
mld euro. Suma reprezinta peste 1% din PIB-ul Romaniei din 2008,
care a atins in 2010 135 mld euro.
Vanzarile si productia de tigari din Romania au continuat sa
creasca si sa dezvolte, in ciuda faptului ca preturile pentru aceste
produse au crescut.
Romanii nu renunta la tigari nici pe timp de criza, ceea ce face
ca productia tutunului sa ramana una dintre cele mai profitabile
industrii.
Fumatorii din Romania reprezinta peste 30 % din populatia
activa, 44 % dintre barbati si 17.5 % dintre femei, lucru care situeaza
tara noastra in primele 10 tari din Europa in privinta numarului de
fumatori.

Ce s-ar intampla cu economia tarii daca 7 milioane de


romani ar renunta la fumat?
Inca din vremea monopolurilor, industria tutunului a fost o
sursa sigura de bani, fiind unul dintre cei mai mari contribuabili la
bugetul de stat. Astfel, doar anul trecut, cei mai mari trei jucatori de
profil au contribuit la bugetul general consolidat cu circa 2,5 mld.
euro. In aceste conditii, efectele unui declin abrupt al cererii ar putea
avea implicatii serioase asupra economiei locale.
In prezent, in Romania exista aproximativ 7 milioane de
fumatori, reprezentand pana la o treime din populatia tarii. Explozia
preturilor la tigarete in perioada 2013-2014, determinata de cresterea
accizelor, a dus la scaderea pietei legale, dar nu a avut ca efect
reducerea semnificativa a consumului, intrucat fumatorii au la
dispozitie varianta produselor de contrabanda.
De exemplu, in ianuarie 2010 piata neagra a atins nivelul
record de 36,2%.

Totodata, o treime dintre romani cheltuiesc in medie intre 100 si 200


de lei lunar pentru tigarete, in timp ce o alta treime cheltuiesc peste 200 de
lei.
In opinia unui studiu de caz reflectarea in bani si in bugetul alocat
sanatatii ar fi foarte importanta daca s-ar renunta in urmatorii zece ani la
fumat.
Acest lucru s-ar resimti in industrie prin cresterea productiei (in
absenta pauzelor de tigara), in agricultura prin alocarea unor suprafete mai
mari produselor ceraliere si nu tutunului, in sanatate prin alocarea sumelor
actuale de bani inghitite de tratamente costisitoare pentru boli provocate de
fumat.
In Romania, industria tutunului este unul dintre cei mai mari
contribuabili la bugetul de stat. In 2010, cele mai importante trei companii
de profil British American Tobacco, Japan Tobacco Inc si Philip Morris
au contribuit la bugetul general consolidat cu circa 2,5 mld. Euro ,
reprezentand accize, TVA si alte taxe si impozite. Piata neagra a avut anul
trecut un nivel mediu de 27%

Oportunitati si bariere pe piata de tutun din


Romania
Intr-un studiu realizat de J. Birkinshaw si N. Hood acestea au
surprins in ce masura suportul pe care tara gazda il poate oferi
companiilor multinationale contribuie in procesul de dezvoltare a
filialelor acestor firme.
Interesul Romaniei in atragerea marilor jucatori multinationali
de la nivel mondial este evident, daca privim din punctul de vedere al
nevoii de resurse financiare, know-how tehnologic, managerial si de
marketing si nevoia de a forma noi culturi corporative.
Romania prezinta o serie de particularitati determinate de
emergenta comportamentului de consum al populatiei si prin
caracterul procesului de liberalizare a pietei monetare si de capital,
aspecte care imprima particularitati asupra procedeelor de operare a
corporatiilor multinationale.

La randul lor companiile multinationale interactioneaza cu


totalitatea avantajelor competititve, specifice mediului investitional
romanesc.
Scopul politicilor macroeconomice promovate ce au ca obiectiv
atragerea investitiilor straine consta in delimitarea acestor spatii
concurentiale nationale capabile sa furnizeze un trend ascendent al
productivitatii si competitivitatii economiei in ansamblul sau.
Romania prezinta mai multe avantaje ca piata tinta pentru corporatiile
multinationale:
- pozitia geografica favorabila si resursele naturale reprezinta
factori favorizanti in decizia de extindere a activitatilor companiilor
straine pe piata romaneasca. Totusi aceste avantaje pot fi minimizate
de lipsa infrastructurii, ca factor ce inhiba investitiile straine directe.

- marimea pietei de desfacere poate fi un alt factor care sa

stimuleze intrarea companiilor pe piata din Romania. In


Romania corporatiile multinationale sunt mult mai active in
industriile de produse, de consum curent (tigarete), in cazul
produselor de folosinta indelungata filialele corporatiilor
multinationale nu aduc mari benefici Romaniei, dar in schimb
pot restrange capacitatea concurentiala a firmelor autohtone.

mana de lucru ieftina reprezinta un factor stimulator, luat


in calcul in selectarea Romaniei ca piata potentiala pentru
extinderea activitatilor companiilor multinationale.

In Romania principalul act normativ care urmareste


prevenirea si combaterea efectelor consumului de tutun
este Legea nr. 349 din 6 iunie 2002, publicata in
Monitorul Oficial, nr. 435 din 21 iunie 2002.
Aceste lege stabileste unele masuri privind
prevenirea si combaterea consumului produselor din tutun,
prin restrangerea fumatului in spatiile publice inchise, prin
inscriptionarea pachetelor cu produse din tutun, prin
desfasurarea de campanii de informare si de educarea a
populatiei, avand ca scop protejarea sanatatii persoanelor
fumatoare si nefumatoare de efectele daunatoare ale
fumatului.

Lipsa reglementarilor privind productia, comercializarea


si promovarea tigaretelor dupa 1989 a fost unul dintre factorii
stimulatori ce au stat la baza deciziei de patrundere pe piata
romaneasca a marilor companii multinationale din industria
mondiala a tutunului.
Dupa 1990, o data cu deschiderea pietelor romanesti,
companiile multinationale de tutun si-au extins operatiunile
catre Europa de Est, gasind piete extrem de mari in care
fumatul reprezenta unul dintre obiceiurile cotidiene.
Mai trebuie precizat ca lipsa unei concurente
semnificative pe piata de tutun, aceasta fiind dominata dupa
1990 de un concurent destul de slab, Societatea Nationala a
Tutunului Romanesc, a facut din Romania o tara foarte
atractiva pentru aceste firme.

Nu in ultimul rand, strategia urmaririi concurentilor pe


pietele externe a fost un alt motiv care a condus la reunirea
tuturor companiilor din industria mondiala a tutunului pe piata
romaneasca.
Este cunoscut faptul ca orice companie de talie mondiala
isi urmeaza concurentii directi pe pietele externe.
Romania a fost si este una dintre tarile in care consumul
de tigarete este foarte ridicat, ocupand o pozitie fruntasa intr-un
top al consumului de tutun in Europa de Sud Est

Bibliografie
Cojanu Valentin : Modele de dezvoltare economica in

Europa de Sud Est


Pandelica Angela : Companii multinationale, strategii de
marketing
Voiculescu Dan: Concurenta si competitivitate