Sunteți pe pagina 1din 24

TULBURĂRI ALE

COMUNICĂRII
NONVERBALE
TULBURĂRILE ŢINUTEI
• Ţinuta se referă la aspectul exterior:
îmbrăcămintea, pieptănătura,
atitudinea bolnavului şi semnifică
gradul de aderenţă al acestuia la
regulile de convenienţă socială. Ea
este în raport cu vârsta, sexul
biologic, necesităţile sociale.
TULBURĂRILE ŢINUTEI
• Ţinuta dezordonată apare în oligofrenii, demenţe,
stări confuzionale, schizofrenie, manie. Pierderea
aptitudinilor de autoîngrijire elementare dă un aspect
particular-gatismul, care se întâlneşte în demenţele
profunde şi oligofreniile grave.
• Rafinamentul vestimentar se întâlneşte în: isterie,
homosexualitate şi într-o formă particular - în
schizofrenie.
• Ţinuta excentrică cu detalii bizare se întâlneşte în:
schizofrenii, deliruri cronice (fiind în concordanţă cu
conţinutul acestora), stări maniacale (satisfăcând
tendinţele ludice şi provocator erotice ale subiectului).
TULBURĂRILE ŢINUTEI
• Ţinuta pervertită
Cisvestismul este o îmbrăcăminte nepotrivită
cu vârsta sau situaţia în care se află subiectul şi
se întâlneşte la structurile dizarmonice de
personalitate, maniacali şi schizofreni.
Transvestismul este folosirea îmbrăcămintei
sexului opus, de către persoane al căror sex
biologic este bine exprimat (fenotip, genotip,
constelaţie hormonală), ca perversiune sexuală.
Se asociază uneori cu homosexualitatea şi este
mai frecventă la bărbaţi.
Mimica
• reprezintă un tip de comunicare non
verbală folosind drept suport
expresia facială şi modificările
acesteia după coduri cu o importantă
determinare socio-culturală şi etnică.
Tulburările mimicii
• Hipermimiile se întâlnesc într-o serie de tulburări
psihice (stări maniacale, depresie, delirurile
expansive, deliruri de persecuţie)
• Hipomimiile se întâlnesc în sindromul catatonic, în
stuporul depresiv, în oligofrenii etc.
• Paramimiile sunt reprezentate de disocieri dintre
limbaj şi expresia mimică. Sunt specifice
schizofreniei, putând îmbrăca aspectul surâsului
schizofren, prostraţiei, furtunilor mimice,
incoerenţei mimice, mimicii impulsionale,
manierismelor şi stereotipiilor.
Gestica
• este compusă din ansamblul
mişcărilor voluntare sau involuntare
cu funcţie de expresie, simbolizare,
conduite cu o anumită semnificaţie
• Ticurile sunt gesturi scurte, repetate involuntar, fără
necesitatea obiectivă, atingând grupe musculare în legătură
funcţională, reproducând în general o mişcare reflexă sau un
gest cu funcţie precisă în condiţii normale, în absenţa oricărei
cauze organice.
• Ele se pot prezenta într-o nesfârşită varietate clinică de la
mişcări simple (clipit, tuse, ridicări de umăr etc.) până la acte
cu un grad mai mare de complexitate.
• Ticurile sunt amplificate de anxietate, emoţii, stări conflictuale
ţi diminuă atunci când subiectul este liniştit.
• Apar în tulburări anxioase, obsesiv-compulsive, la structurile
psihastenice.
• Ca o variantă particulară amintim aici sindromul Gilles de la
Tourette (boala ticurilor), reprezentat de asocierea unor ticuri
multiple afectând în special regiunea capului şi membrele la
care se adaugă ticuri vocale (plescăituri, mormăituri, etc.) şi
impulsiunea irezistibilă de a rosti obscenităţi (coprolalie).
• Manierismul este reprezentat de
mişcări parazitare care accentuează
inutil expresivitatea gesticii dându-i o
configuraţie artificială. Se întâlneşte
în simulaţie şi ca un semn de mare
valoare în schizofrenie, isterie.
• Bizareriile gestuale reprezintă o
formă exagerată a manierismului
gestualitatea fiind încărcată de o
simbolistică din ce în ce mai
incomprehensibilă.
• Negativismul se caracterizează prin
rezistenţa subiectului la orice
solicitare exterioară, prin refuzul
stabilirii comunicării.
• Se întâlneşte în schizofrenie dar
poate exista într-o formă incomplet
exprimată şi având o altă
semnificaţie, în întârzierile mintale,
stările confuzionale şi depresie.
Stereotipiile sunt conduite repetitive,
atitudinale sau gestuale cu caracter mai mult sau
mai puţin simbolic şi deci cu un grad mai mare de
inteigibilitate.
•Se întâlnesc în schizofrenii, oligofrenii,
demenţe, afecţiuni neurologice cronice.
Perseverările se traduc prin persistenţa
anumitor atitudini şi gesturi care se repetă
iterativ, când nu mai sunt justificate de o situaţie
sau de o comândă sau se întâlnesc în tulburările
demenţiale în oligofrenii, în schizofrenie.
TULBURĂRILE COMUNICĂRII
VERBALE
Tulburări ale expresiei verbale

Debitul verbal
comportă următoarele tipuri de
tulburări:
• Hiperactivitatea verbală simplă
(bavardajul)
• Logoreea
• Hipoactivitatea simplă
• Inactivitatea totală – mutismul
Ritmul verbal

• Tahifemia
• Bradifemia
• Afemia
• Ritmul neregulat - baraj verbal
(discontinuitate corespunzătoare
barajului ideativ),balbism,iteraţie
Intonaţia

• Intensitatea vorbirii. În stările de


excitaţie, agitaţie, la paranoici, la
hipomaniacali se descrie vorbirea cu voce
tare, exclamaţiile, vorbirea cu strigăte. În
depresii apare vorbirea şoptită, care în
isterie poartă numele de musitaţie.
• Coloratura vorbirii se concretizează
prin vorbire monotonă (în depresie),
afectată, puerilă, manieristă (în
schizofrenie).
Tulburările semanticii şi sintaxei

• Paralogismul este un cuvânt normal, dar utilizat în


sens diferit de cel uzual.
• Neologismul este un cuvânt nou, creat prin
mecanismele obişnuite de formare a cuvintelor noi:
compoziţia simplă, contaminare, fuziune a unor
fragmente de cuvinte.
• Embololalia este inserţia într-un discurs normal a
unuia sau mai multor cuvinte străine frazei care
revin periodic.
• Agramatismul (Küssmaul) este limbajul lipsit de
articole, conjuncţii, prepoziţii, redus la un schelet de
„stil telegrafic”.
Tulburările semanticii şi sintaxei
• Paragramatismul (Bleuler) constă în expresii bizare şi
neoformaţii verbale, plecând de la rădăcini corecte.
• Elipsa sintactică constă în suprimarea unor cuvinte sau a
prepoziţiilor care ar da sens frazei a cărei elemente
principale rămân însă incluse în structura ei.
• Onomatonomia constă în repetarea obsedantă a unui asau
a mai multor cuvinte, în general grosolane.
• Asintaxia este limbajul lipsit tota de structură gramaticală
constând într-o succesiune de cuvinte care îşi păstrează însă
semnificaţia.
• Stereotipiile verbale constau în repetarea uniformă de
cuvinte izolate sau grupate invariabil cu un caracter ritmat,
regulat, monoton.
Tulburările semanticii şi sintaxei

• Ecolalia este repetarea cuvintelor interlocutorului, de obicei


asociată cu reproducerea intonaţiei.
• Psitacismul este vorbirea total lipsită de sens, „de papagal”.
• Glosomania cuprinde ansamblul manifestărilor verbale
neoformate, acumulate fără sintaxă, lipsite de semnificaţie
proprie, acest limbaj neavând valoare de mesaj, ci doar un joc
megalomanic întâlnit în manie şi schizofrenie.
• Verbigeraţia constă în debitarea automată de cuvinte fără
legătură, fragmente de fraze sau fraze întregi nelegate între ele,
cu deformarea sintaxei, cu neologisme ce fac limbajul
incomprehensibil.
TULBURĂRILE SEMANTICE ALE
LIMBAJULUI ÎN SCHIZOFRENIE
• Schizofazie (Kraepelin) sau
discordanţa verbală(CHASLIN)
• Glosolalie (FLOURNAY)
• Pseudoglosolaliile
• Schizoparalexia
• Schizoparafazia (BOBON)
• Limbajul incoerent
Tulburări
ale expresiei grafice
Tulburări ale expresiei grafice
• Scrisul, ca exprimare grafică a limbajului vorbit, prezintă tulburări care
sunt paralele cu ale acestuia.
• Hiperactivitatea (graforeea) este nevoia irezistibilă de a
scrie şi se manifestă simultan cu logoreea deşi ele pot fi
disociate. Se întâlneşte în manie, unde bolnavii scriu pe coli,
feţe de mese, pereţi; în schizofrenie; în deliruri cronice; în
diferite tulburări de personalitate. Fixarea invariabilă,
intoxicaţia cu cuvânt, reprezintă o variantă particulară de
graforee, întâlnită în tulburări demenţiale şi forma
hebefrenică a schizofreniei.
• Inactivitatea (refuzul scrisului) este în general asociată
mutismului dar există uneori o disociaţie între acestea,
bolnavul refuzând să vorbească, dar acceptând să scrie.
Tulburările morfologiei scrisului

•Tulburări ale caligrafiei (micrografii,


macrografii, manierisme, stereotipii etc.)
•Tulburări ale dispunerii textului în
pagină (scris în cerc, în pătrat, adnotări
bizare etc)
•Policromatografia (bolnavii scriu
folosind mai multe culori atunci când nu
este cazul).
Tulburări semantice ale expresiei
grafice
• neografismele,
• paragrafismele,
• embolografia,
• schizografia,
• pseudografia,
• ermetismul (semne cabalistice, simbolice),
• grifonajul (scrisul este transformat într-o
măzgălitură).
Afaziile
Reunesc ansamblul tulburărilor de
exprimare şi înţelegere a limbajului
oral şi scris, datorat unei leziuni
cerebrale circumscrise şi unilaterale
(Delay şi Lhermitte).
Au un substrat neurologic clar.