Sunteți pe pagina 1din 30

Preparatii intracoronare: preparatii

pentru incrustatiile ocluzale


Preparaiile intracoronare realizate n vederea
confectionrii unor incrustaii sunt indicate n
tratamentul leziunilor coronare pentru restaurarea
morfologiei si funciei afectate de procese carioase
sau fracturi. Ele reprezint o altemativ a obturaiilor
plastice, dar au i unele indicaii specific protetice.

Restaurarile cu ajutorul incrustaiilor presupun o


deosebit acuratee in toate fazele clinice si tehnice.
Orice eroare, de la prepararea cavitii i pn la
cimentare poate compromite actul terapeutic.
Incrustaiile nu tolereaz aproximaiile. Insuccesele si
imperfectiunile sunt mai evidente decat la obturatiile
plastice.

Premergator unei preparaii pentru o incrustaie, examenul local,


diagnosticul i modul de tratament sunt decisive. Astfel o serie de
factori pot influenta preparaia:
- lungimea coroanei clinice;
- particularitatile morfologice ale suprafetei ocluzale, ale
suprafetelor proximale, vestibulare si orale;
- poziia dintelui in arcad;
- raporturile ocluzale cu dinii antagoniti,
- raporturile cu dinii vecini;
- relaiile cu esuturile moi parodontale;
- statusul parodontal;
- extinderea si localizarea leziunii carioase;
- probleme legate de fizionomie;
- vitalitatea pulpei.

Examenul radiografic completeaza examenul


clinic, oferind relatii suplimentare cu privire la
raporturile procesului carios cu camera
pulpara, marimea camerei pulpare, starea
parodontiului de sustinere.

Pe baza datelor culese se stabileste


diagnosticul ce se refera la topografia leziunii,
intinderea m suprafata si profunzime, starea
pulpei etc. Coroborand datele culese la
examenul dintelui cu statusul bucal se
stabileste indicatia de tratament, legata de
obiectivele urmarite, tehnicile ce se vor folosi,
tipul si modalitatea concreta de preparare.

CONCEPTE DE BAZA IN PREPARAREA


CAVITATILOR PENTRU INLAY
De la inceput trebuie sa precizam ca preparatiile pentru
incrustatii difera n functie de tipul si materialul din care
acestea sunt elaborate.
Diversificarea preparatiilor pentru receptarea unei incrustatii
s-a facut in paralel cu lansarea unor materiale si tehnologii
noi. Un composit-inlay' sau o incrustatie integral
ceramica care se fixeaza printr-un procedeu de gravaj acid
dublu' necesita un alt tip de preparatie decat o incrustatie
metalica.
Initial se vor prezenta etapele de preparare ale dintilor pentru
realizarea incrustatiilor, dupa criteriul topografic si, ulterior
dupa materialul din care sunt confectionate.

Spre deosebire de obturatii, care se insera n stare plastica in cavitati


retentive, incrustatiile se confectioneaza in laborator si sunt cimentate n
cavitatea preparata.
Particularitatile restaurarilor rigide fata de cele plastice impun unele
diferentieri in prepararea cavitatilor la nivelul peretilor si marginilor,
pentru a realiza forma de retentie si inchiderea marginala.
Cavitatile pentru inlay se prepara cu pereti divergenti dinspre centru spre
exterior

Unghiul de divergenta (b) al peretilor


cavitatii preparate pentru incrustatii.
Bisectoarea unghiului reprezinta axa
de insertie. Fiecare din pereti descrie un
unghi (a) cu axa de insertie

Aceasta forma este o conditie fundamentala pentru indepartarea


machetei de ceara (amprentei) si inserarea restaurarii rigide.
Peretii axiali vor forma cu seul cavitatii un unghi obtuz,
asigurand o divergenta de 5-6. Acest unghi de divergenta,
apropiat de paralelism, asigura retentia restaurarii in cavitate
si n acelasi timp faciliteaza insertia ei. Unghiul de divergenta
nu va depasi 10. Conform principiilor biomecanice, pierderea
retentivitatii este disproportionat de mare cu fiecare grad de
crestere a unghiului de divergenta.
Pe langa unghiul redus de divergenta, in retentie intervine si
lungimea peretilor cavitii. n cavitatile superficiale
divergenta peretilor va fi minima, pentru a imbunatati forma
de retentie si rezistenta. La cavitatile profunde divergenta
peretilor va fi mai mare pentru a usura inserarea si
adaptarea incrustatiei in cavitate. Aceste variabile sunt legate
de rolul frictiunii in retentie.

Frictiunea se realizeaza intre peretii cavitatii si metal (retentie


intracoronara) sau intre metal si peretii preparatiei (retentie
extracoronara), cum se intampla in prepararile slice' la
cavitatile de clasa a II-a. Atat retentia intracoronara cat si cea
extracoronara variaza in functie de unghiul de divergenta si
suprafata de contact la nivelul peretilor. Indiferent de unghiul
format divergenta peretilor trebuie sa fie vizibila cu ochiul
liber. Tendinta de a prepara pereti paraleli, pe langa faptul ca nu
este justificata, creaza dificultati. Adaptarea inrustatiei este mult
mai greoaie si exista riscul fracturarii peretilor.
Toate muchiile marginale (unghiul format intre peretii cavitatii si
suprafata dentara) trebuie bizotate. Incrustatia nu trebuie sa
facaj onctiune cap la cap' cu zona periferica, deoarece exista
riscul dizolvarii cimentului m fluidul bucal. Aparitia unui hiatus
intre incmstatie si peretii cavitatii poate duce la aparitia de carii
secundare si pune sub semnul intrebarii evolutia in timp a
restaurarii.

Bizotarea smaltului se face in unghi de 35^15 pe o


suprafata de 0,5-l mm, cuprinzand jumatate din
grosimea lui. Prin bizotare (inclusiv la pragul
gingival) inchiderea marginala se imbunatateste
pe doua cai:
1. suprapunerea a doua suprafete conformate in
inclinat;
2. marginea subtire de metal, care prezinta
rezistenta si maleabilitate, poate fi brunisata
perfectand inchiderea marginala si protejand
astfel stratul de ciment.

Finisarea marginilor de smalt si a peretilor


cavitatii are o importanta mai mare decat la
obturatiile plastice. Adaptarea marginala
corecta si retentia frictionala nu se pot realiza
decat atunci cand suprafata machetata sau
amprentata este neteda.

PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE


OCLUZALE
Prepararea cavitatilor ocluzale pentru
incmstatiile metalice nu se deosebeste mult
de cele pentru obturatii plastice m ceea ce
priveste conturul marginal, forma de
rezistenta si exereza dentinei ramolite. Vor fi
ilustrate doar deosebirile: conformarea
peretilor cavitatii si a unghiului dintre pereti si
suprafata dintelui (muchia marginala).

Retentia este direct proportionala cu adancimea cavitatii


si invers proportionala cu unghiul de divergenta. Imaginile
ilustreaza corelatia dintre cele doua variabile.

Reprezentarea
schematica a axei de
insertie.

n prima schema peretii cavitatii sunt mult prea


divergenti. Inlay-ul turnat dupa tiparul 1 cavitatii
poate fi inserat pe multiple axe cuprinse intre
liniile AB si CD.
n a doua schita peretii AX si CY sunt paraleli,
exista o singura axa de insertie care este paralela
cu peretii, dar in portiunea AB si CD exista inca
multiple axe de insertie.
Imaginea a treia este ilustrativa pentru retentia
optima: un singur ax de insertie a
incrustatiei pe toata lungimea peretilor
Varianta a patra completeaza ideea precedenta,
subliniind importanta lungimii insertiei. Cavitatea
ABCD este mai putin retentiva decat cavitatea mai
profunda XBDY, desi divergenta peretilor este
aceeasi la ambele cavitati.

Unghiul muchiei marginale: unghiul format de peretii cavitatii cu


suprafata dintelui este de obicei de 90-95. Se bizoteaza un unghi de
45. Bizoul va cuprinde jumatate din grosimea smaltului

Frez cilindro-conic

Prepararea cavitatii ocluzale se realizeaza cu o freza


cilindro-conica aplicand-o initial la nivelul unei fosete de pe
suprafata ocluzal.
Dupa ce s-a inceput excizia, operatiunea se continua de-a
lungul santului, Central al suprafeei ocluzale. Se includ apoi
n preparare toate anturile existente la nivelul suprafetei
ocluzale, realizand cavitatea cu o adancime de aproximativ
1,5 mm si o latime de aproximativ 1 mm. Se va evita lezarea
crestelor marginale. Apoi se va netezi peretele pulpar.

Extensiile moderate de la nivelul santurilor vestibulare si orale, cat si


aspectul specific de coada de randunica' la capatul mezial, respectiv
distal al cavitatii preparate sunt relevate in figura a. Urmeaza apoi
bizotarea muchiei marginale cu un instrument diamantat in forma de
flacara si finisarea cu o freza din carbura de tungsten de aceeasi
forma.(b)

Etape ale prepararii unei cavitati pentru o incrustatie ocluzala:


a- prepararea cavitatii ocluzale; b - prepararea bizoului ocluzal

Aceasta schem reprezinta schema unei preparari pentm o


incmstatie metalica ocluzala pe un molar mandibular cu
mentionarea functiilor biomecanice indeplinite

Schema prepararii cavitatii pentru incrustatie ocluzala


1. Bizou ocluzal: integritate marginala.
2. Perete vertical: retentie si stabilitate.
3. Perete pulpar: rezistenta.

PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE


PROXIMO - OCLUZALE
Inrustatiile proximo-ocluzale se indica la premolari sau
molari ce prezinta carii de marime redusa sau obturatii
anterioare care reclama o restaurare ce cuprinde doua
suprafete: meziala si ocluzala sau distala si
ocluzala. Incrustatia se confectioneaza din materiale
mai rezistente (aliaje, ceramica, mai rar materiale
compozite).

Prepararea cavitatilor ocluzale pentru inlay nu se deosebeste de


prepararile pentru obturatii plastice m ceea ce priveste conturul
marginal, forma de rezistenta si exereza dentinei ramolite.
Deosebirile se refera la conformarea peretilor cavitatii si a unghiului
dintre pereti si suprafata dintelui (muchia marginala).
Peretii axiali vor forma cu seul cavitatii un unghi obtuz, asigurand o
divergenta de 5-6. Unghiul format de peretele cavitatii cu suprafata
dintelui este de obicei de 90-95. Se bizoteaza un unghi de 45.

Prepararea cavitatii de retentie se realizeaza cu o freza cilindroconica aplicand-o initial la nivelul unei fosete de pe suprafata
ocluzala. Dupa ce s-a inceput excizia, operatiunea se continua
de-a lungul santului central al suprafetei ocluzale, mentinand
intrumentul in directia unde se deplaseaza piesa. Se urmaresc
toate santurile existente la nivelul suprafetei ocluzale,
realizand apoi cavitatea cu o adancime de aproximativ 1,5
mm. O atentie deosebita trebuie acordata localizarii
conturului marginal al cavitatii. Acesta nu trebuie sa fie situat
in zona contactelor ocluzale. Daca exista vreo incertitudine cu
privire la localizarea acestor contacte, se marcheaza cu hartie
de articulatie.

Conturul ocluzal trasat este destul de ingust n aceasta etapa. El va fi


extins atunci cand se adauga bizoul ocluzal. n scopul asigurarii unei
stabilitati maxime, peretele pulpar trebuie sa fie , la o adancime egala
si perpendicular pe axa de insertie a prepararii (a).

Etape ale prepararii unei cavitati pentru o incrustatie proximo-ocluzala:


a prepararea cavitatii de retentie; b prepararea cavitatii verticale

Se continua cu conformarea cavitatii verticale care se prepara


neretentiva. Largimea istmului poate fi mai redusa ca la obturatiile de
amalgam, metalul fiind mai rigid. Cavitatea proximala se extinde
vestibular si oral pana in punctul in care se desfiinteaza contactul cu
dintele adiacent. Se creeaza unghiurile vestibulare si orale pentru a
definitiva cavitatea. Muchia dintre peretele pulpar si parapulpar se
bizoteaza pentru a permite o adaptare corecta (b)

Peretele gingival poate fi conformat n unghi drept cu peretele


pulpar sau putin inclinat inspre interior. n nici un caz nu va fi inclinat
spre exterior pentru a nu prejudicia forma de rezistenta.
Se bizoteaza apoi peretii vestibulari si orali ai cavitatii verticale cu
ajutorul unui instmment diamantat m forma de flacara. Bizotarea
ridica probleme la nivelul peretilor axiali, sub punctul de contact.
Bizoul va fi mai larg folosind discuri de hirtie. La nivelul peretelui
gingival se indica bizotatoare de prag gingival.

Prepararea pragului gingival la cavitati de clasa a II-a. Pragul poate fi


in unghi drept (a) sau inclinat spre peretele parapulpar (b). Pragul
inclinat, care fornieaza un unglii obtuz cu peretele parapulpar (c) nu
asigura forma de rezistenta.

Aceasta schem prezinta schema unei preparari de cavitate de


clasa a II-a pentru un inlay la un molar superior.

Schema unei preparari de cavitate de clasa a II-a pentru


inlay (molar maxilar)

1. Bizou al peretilor axiali:integritate marginala.


2. Istm: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.
3. Bizou ocluzal: integritate marginala.
4. Cavitate de retentie: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.
5. Cavitate verticala: retentie, stabilitate si rezisten(a structurala.
6. Bizou gingival: integritate marginala.

PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE


M.O.D.
M.O.D. este un termen care se refera la designul (topografia)
cavitatii. Termenul de onlay M.O.D. desemneaza o incrustatie
intra-extra tisulara cu protectie ocluzala. Cu toate ca onlay-ul
M.O.D. utilizeaza aproape exclusiv retentia intracoronara,
incorporarea protectiei ocluzale in acest design il face sa fie si o
restaurare extracoronara cu acoperire partiala.

Retentia utilizata de restaurarile intracoronare este de tip ic', ceea ce tinde sa exercite
presiune din centru spre exteriorul dintelui. Aceasta forta este cea mai mare n cursul
verificarii si cimentarii, dar ea se repeta atunci cand fortele ocluzale se exercita asupra
dintelui. Pentru ca restaurarea sa aiba succes, ea trebuie sa fie sustinuta de un miez de
dentina sanatoasa, sau trebuie folosite anumite mijloace de distribuire a fortelor astfel incat
sa devina nedistructive pentru tesuturile dentare restante.
Aspectul m forma de ic al inlay-ului creste riscul la fractura daca nu se protejeaza cuspizii
restanti (.12.17.). Inlay-ul inlocuieste doar stmcturile dentare absente, dar nu asigura
protejarea structurilor restante. Daca dintele necesita o protectie fata de fortele ocluzale,
acea protectie poate fi obtinuta prin utilizarea unei placari dm aliaj turnat peste suprafata
ocluzala, de aceea vorbim in aceasta situatie de onlay M.O.D.

Distributia solicitarilor
functionale la un inlay M.O.D.
(a) si la onlay M.O.D. (b).

Prepararea cavitatii pentru un onlay M.O.D. Incepe cu Indepartarea


vechilor restaurari. Urmeaza prepararea suprafetei ocluzale astfel
incat la nivelul cuspizilor de sprijin sa se obtina un spatiu fata de
antagonisti de 1,5 mm, iar la nivelul cuspizilor de ghidaj 1 mm.
Se utilizeaza in acest scop un instrument diamantat cilindro-conic cu
varf rotunjit si o freza de carbura de tungsten cilindro-conica. Se
incepe slefuirea suprafetei ocluzale prin realizarea santurilor de
orientare la nivelul cuspizilor si santurilor principale. Acestea trebuie
sa aibe o adancime de 1,5 mm la nivelul cuspizilor de sprijin si 1,0
mm la nivelul cuspizilor de ghidaj. Slefuirea ocluzala se va realiza
prin indepartarea structurii dentare restante intre santurile de
orientare.
Freza de carbura de tungsten cilindro-conica

Reducerea trebuie sa urmareasca contururile originale ale cuspizilor


reproducand fetele inclinate ale suprafetei ocluzale (a). Apoi se realizeaza
santuri de orientare de adancime de 1,5 mm pe versantele exteme ale
cuspizilor de sprijin ce se prelungesc pana la nivelul care va marca ulterior
localizarea pragului ocluzal. Se finalizeaza reducerea pentru bizoul
cuspidului de sprijin indepartand structura dentara restanta intre santurile
de orientare. Acest bizou larg de pe cuspizii de sprijin va asigura
o grosime corespunzatoare metalului (.b). Ulterior se creaza un prag ocluzal
care va marca zona terminala a preparatiei. Aceasta se realizeaza cu o freza
cilindro-conica de carbura de tungsten urmarind zona terminala a bizoului
cuspidului de sprijin. Pragul va avea o latime de 1 mm si va fi plasat la 1
mm gingival de contactul ocluzal cel mai decliv. El va fi preparat cu bizou
sau in chanfrein larg (c).

Etape ale prepararii unei cavitati pentru onlay MOD:


a fetele de slefuire reductionala a suprafetei ocluzale; b bizotarea suprafetei externe a
cuspidului de sprijin; c prepararea pragului ocluzal

Istmul, preparat cu pereti netezi si usor divergenti, asigura rigiditate si intr-o


oarecare masura retentie si stabilitate restaurarii metalice (a)
Urmeaza prepararea cavitatilor proximale, desfiintarea contactului dintre
peretii vestibulari si orali cu dintele adiacent, evazarea peretilor axiali si
exprimarea unghiurilor interne ce le formeaza cu peretele parapulpar (b)
Evazarea peretilor se realizeaza dupa terminarea prepararii cavitatilor
proximale, pentru a nu prejudicia retentia m caz de inversare a succesiunii
fazelor. Evazarea se realizeaza cu instrumente diamantate n forma de
flacara sau cu dalti drepte pe fetele mezio-vestibulare vizibile(c)

Etape ale prepararii unei cavitati pentru onlay MOD:


a preparearea istmului b-prepararea cavitatii proximale; c evazarea
peretilor vestibulari si orali ai cavitatii proximal

De-a lungul pragului gingival al ambelor cavitati proximale se


realizeaza un bizou ingust (cu latime de 0,5-0,7 mm) cu ajutoml unui
instrument diamantat in forma de flacara. Bizoul ar trebui sa se
uneasca cu evazarile de pe peretii vestibulari si orali ai cavitatii fara a
forma neregularitati (a)
Zona terminala vestibulara si orala se bizoteaza pe o latime de 0,5-0,7
mm (b)

Conformarea bizourilor la nivelul unei cavitati preparate pentru un onlay


MOD:
a bizou cervical; b bizou vestibulo-oral

Aceasta este schema unei preparari pentru un onlay M.O.D. pe


un premolar maxilar cu mentionarea functiilor biomecanice
indeplinite.
Schema prepararii cavitatii pentru un onlay M.O.D. (premolar
superior)

1. Cavitate proximala: retentie, stabilitate, durabilitate.


2. Evazare proximala: retentie, stabilitate, durabilitate.
3. Istm: durabilitatea structurilor dentare si protetice.
4. Bizou vestibular: integritate marginala.
5. Slefuirea ocluzala: durabilitate structurala.
6. Bizou al cuspidului de sprijin: durabilitate structurala.
7. Prag ocluzal: rezistenta structurala.
8. Bizou al pragului ocluzal: integritate marginala.

Proectul este realizat de studentul Grupei 3102


U.S.M.F. Nicolae Testemieanu
MARCAUAN VICTOR