Sunteți pe pagina 1din 30

Tratamente oxidative de albire

dentara

Printre motivele prezentarii pacientilor la


cabinetul stomatologic un loc important il
ocupa dorinta ameliorarii culorii dentare
Un un zambet neatractiv ,determinat de
discoloratii poate avea implicatii clinice,sociale
si psihologice negative

Clasificarea discromiilor
1.Discromiile extrinseci se produc datorita
depozitelor pigmentare la suprafata dintelui
2.Discromiile dentare intrinseci sunt coloratii
aflate in profunzimea struncturilor dure dentare
generand o modificare a proprietatii de
transmitere a luminii
3.Discromiile dentare internalizate sunt generate
de coloranti ce provin din mediul oral ,care au
difuzat in profunzimea smaltului si dentinei

Discromii dentare extrinseci

Discromii intrinseci
Ereditare
Porfiria congenitalaeritrodontie

Amelogeneza imperfecta

Dentinogeneza imperfecta

Dobandite
Incisiv central superior (1.1.)
afectat de discromie intrinseca
prin hipomineralizare
localizata(traumatism in
antecedente la 5.1)

Fluoroza dentara
Fluoroza dentara-forma opaca
moderata.Dintii prezinta pete
galben brune si pete albopace,suprafata smaltului este
neregulata

Discromie data de necroza pulpara la 2.1 si 2.2

Coloratii date de imbatranirea dentara cu virarea


Culorii dintilor spre gri

Coloratii date de imbatranirea dentara cu nuante


De culoarea chihlimbarului la marginea incizala

Discromie tetraciclinica
Discromie tetraciclinica gradul II,coloratie
gri-bruna mai accentuata la marginea
incizala

Discromie tetraciclinica gradul III/IV,dintii au


coloratie intensa in benzi bine
delimitate,neuniforma gri-bruna

Discromie tetraciclinica gradul


III,coloratie neuniforma de la gri
deschis,gri-maroniu si maroniu galbui
spre colet

Discromii ale dintilor devitali


Discromii de origine endodontica datorate
materialului de obturatie radiculara la nivelul
camerei pulpare

Discromii de origine endodontica datorate


tratamentului prelungit cu pasta antibiotica
si iodoformata

Frecventa crescuta a discromiilor dentare cu


etiologie variata a dus la aparitia
tratamentelor diverse a discromiilor dentare.
Dintre ele fac parte si procedeele oxidative
care sunt cele mai putin invazive solutii de
tratare a coloratiilor

Tratamentul discromiilor dentare incepe in


primul rand cu preventia si eliminarea din
alimentatie a produselor care determina
coloratii extrinseci ,deasemenea si a
fumatului.Primul pas in cabinet pentru
eliminarea coloratiilor extrinseci este
detartrajul urmat de periaj profesional cu
paste abrzive si recomandarea folosirii unor
mijloace auxiliare destinate ameliorarii culorii
dentare

Metode auxiliare

Tehnicile de albire pot fi clasificate :


Dupa dintii pe care se aplica:-pe dinti vitali
-pe dinti devitali
Dupa implicarea cabinetului stomatologic
- acasa
-la cabinetul stomatologic

Metode chimice de tratament


Peroxidul de hidrogen este substana utilizat de electie n
tehnica de cabinet tip power bleaching, la concentraii de
30-35%, asociat sau nu cu activare luminoas sau prin laser.
Perboratul de sodiu este mai uor de controlat i mai stabil
din punct de vedere chimic fa de peroxidul de hidrogen,
fiind cel mai recomandat pentru decolorrile intracoronare
tip walking bleach utilizat in tratamentele de albire a
dintilor devitali prin aplicare endodontica
Peroxidul de carbamid se folosete cu precdere n
tehnica waiting room bleaching sau home
bleaching.Acesta se descompune in timpul tratamentului
in uree si peroxide de hidrogen

Indicatiile albirii dentare:


-modificari de culoare internalizate si
intrinseci de intensitate variata mai ales cele
cu nunate de galben-portocaliu si brun
-pacienti cu stare generala buna,cooperanti,
care respecta instructiunile
-pacienti cu igiena orala corespunzatoare

Contraindicatii albire:
-dini cu importante alterri structurale:
fracturi, fisuri ;
-dinti cu eroziuni dentare
- dini cu hipersensibilitate sever;
- pacieni cu afeciuni generale grave.
-discromii severe care necesita alte metode de
tratament

-discromii in nuante de gri sau albastrui remit mai


greu la tratament
-afectiuni gingivale si ale mucoasei orale
-femei insarcinate sau care alapteaza
-copii sub 15 ani
-alergie la peroxid
-igiena orala deficitara si posibilitate redusa de
colaborare cu pacientul

Albirea acasa cu gutiere realizate in


cabinetul dentar

Albirea in cabinetul dentar

Albirea pe dintii devitali

Albirea interna

Efecte secundare
- substanele pentru albire pot modifica flora bucal pe
termen lung;
- la o folosire ndelungat pot aprea colonii
de Candida albicans;
- pot aparea mriri de volum gingivale;
- frecvent apare sensibilitate dureroas dentar, mai
pronunat n cazul folosirii lmpilor de fotoactivare,
conform studiilor;
-senzatii de arsura si descuamari ale mucoasei orale
- n timp, efectul albirii se poate pierde, fiind necesar
o reintervenie ,aproximativ 1-6 ani

- iritaii ale mucoasei prin leziuni chimice sau mecanice:


prin izolarea imperfect a acesteia de ctre medic la
aplicarea metodei n cabinet, prin gutiera incorect adaptat
sau prin aplicarea unei cantiti prea mari de gel aplicata n
gutier, atunci cnd albirea se realizeaz la domiciliu;
- disfagii si tulburari gastrice si intestinale priningerarea
unei cantiti din substana de albire introdus n exces n
gutier;
- esuturile dure dentare (smal, dentin) pot fi afectate
structural, pe o adncime variabil, n cazul unor
concentraii mari sau prin aplicarea ndelungat a agenilor
decolorani astfel dintii pot fi predispusi la fractura
- resorbii la nivelul rdcinii dinilor asociate cu tehnica
ambulatorie walking bleach, dar i cu decolorarea
simultan intra- i extracoronar cu peroxid de hidrogen.