Sunteți pe pagina 1din 76

DEFINIȚIE

Boală inflamatorie sistemică cronică, cu patogenie


autoimună, caracterizată printr-o artropatie cu
evoluție deformantă și distructivă, însoțită de
multiple manifestări sistemice.
PREVALENȚA
 Reumatismul inflamator cel mai frecvent

 1% din populația generală

 Minim 200.000 bolnavi în România

 Incidența anuală 0.5 cazuri noi/locuitor la femei


0.2 cazuri noi/locuitor la bărbați
SEVERITATEA BOLII

 >50% dintre pacienți își încetează activitatea


profesională în primii 5 ani de boală

 10% din cazuri apare o invaliditate gravă în primii 2


ani de evoluție.

 Apariția de leziuni viscerale scurtează durata medie


de viață cu 5 până la 10 ani.
ETIOLOGIE
 Neelucidată
 Multifactorială, factorii favorizanți acționând pe un
teren genetic predispozant
 Factorii genetici
 HLA-DR4
 Autoimunitatea
 Colagenul de tip II
 Proteina de șoc termic
 Factorii reumatoizi
 Factorii favorizanți
 sexul (F:M = 2:1-4:1)
 agenți infecțioși (v. Epstein Barr, parvovirusurile, virusul
rujeolei)
TABLOU CLINIC

 Vârsta tânără, decada 3-5 de viață

 Debut insidios 65% din cazuri

 Afectare articulară de tip inflamator:


 Durere
 Redoare matinala
 Tumefacție
 Caldură locală
 NU înroșirea tegumentelor !
 Lezare funcțională-treptat
CARACTERISTICILE AFECTĂRII
ARTICULARE
 SIMETRIA- prinderea unei articulații este urmată de
afectarea articulației simetrice într-un interval mai
mic de 3 luni

 ADITIVITATEA- o nouă articulație este afectată


înainte ca afectarea celei precedente să fie ameliorată

 EVOLUTIVITATEA- afectarea articulară


evoluează cronic spre eroziuni, deformări,
anchiloze
AFECTAREA ARTICULARĂ
 Articulațiile care au cel mai mare raport între suprafața
sinovialei și cea a cartilajului articular sunt principalele
ținte

 Cel mai frecvent afectate:


 Metacarpofalangiene (MCF)
 Interfalangiene proximale (IFP)
 Radiocarpiene (RC)
 Carpiene
 Articulațiile mari (genunchi, șold, coate, umeri)- mai târziu
afectate
 Articulațiile fără sinovială nu sunt afectate de procesul reumatoid
AFECTAREA MÂINILOR
 Cel mai important și frecvent sediu al manifestărilor

 Durere și tumefacție la nivelul articulațiilor mâinii


 Dureri la compresia stiloidei ulnare
 Slăbiciune musculară
 Atrofie de mușchi interosoși
 Afectarea funcției de prehensiune
AFECTAREA MÂINILOR
 Degete “în gât de lebădă”: flexia MCF şi IFD + hiperextensia IFP

 Degete “în butonieră”: flexia IFP + extensia IFD

 Deviație ulnară a degetelor


AFECTAREA ALTOR ARTICULAȚII

Cot

Umăr

Coloana cervicală

Articulația temporo-
mandibulară

Șold

Genunchi

Glezne

Picior
AFECTARE EXTRAARTICULARĂ

Noduli reumatoizi
Vasculita
Pulmonar
Cardiac
Renal
Ocular
Digestiv
Osos
Neurologic
Muscular
CRITERIILE ACR DE DIAGNOSTIC
(1987)
1. Redoare matinală – articulară sau periarticulară cu durata de minim 1 oră
2. Artrită a 3 sau a mai multe arii articulare, cu tumefiere din contul ţesuturilor moi,
detectată prin observaţie de medic
3. Artrită a articulaţiilor mîinii:
 Artrită care ar include articulaţiile interfalangiene proximale, metacarpofalangiene sau
radiocarpiene
4. Artrită simetrică:
 Includerea simultană a ariilor articulare similare, bilateral
5. Noduli reumatoizi:
 Noduli subcutanaţi localizaţi în regiunea proeminenţelor osoase pe suprafaţa
extensoare sau în aproprierea articulaţiilor
6. Factorul reumatoid în serul sangvin
7. Modificări radiologice:
 Osteoporoză juxtaarticulară şi /sau eroziuni la nivelul articulaţiilor afectate

 Criteriile 1-4 trebuie sa fie prezente minim 6 saptamani


 Pentru diagnostic de PR- minim 4 criterii din 7
CRITERIILE ACR/EULAR DE
DIAGNOSTIC (2010)
Artrita (numărul şi tipul articulaţiilor
afectate): Durata artritei
1 articulaţie mijlocie sau mare 0 puncte < 6 săptămâni 0 puncte
2-10 articulaţii mijlocii/mari 1 punct > 6 săptămâni 1 punct
1-3 articulaţii mici 2 puncte
Reacţiile de fază acută (VSH şi proteina
4-10 articulaţii mici 3 puncte C-reactivă)
> 10 articulaţii mici 5 puncte Ambele normale 0 puncte
Oricare dintre acestea pozitive 1 punct
Serologia (factorul reumatoid – FR sau
anticorpii anti-peptid ciclic citrulinat – anti
CCP):
Ambele negative 0 puncte
Cel puţin una pozitivă la titru mic* 2 puncte
Cel puţin una pozitivă la titru mare** 3 puncte

Notă: Pacientul primeşte punctajul maxim pe care îl realizează în fiecare domeniu (ex 12 articulaţii
mici afectate = 5 puncte, indiferent dacă ar avea şi 4 articulaţii mari afectate, ceea ce ar fi adăugat încă
1 punct. 6 din 10 = PR
CLASIFICARE
 După caracterul evoluţiei bolii

• Evoluţie intermitentă: puseuri inflamatoare articulare întrerupte


de perioade de remisiune (completă sau parţială).

• Evoluţie persistentă: puseuri de acutizare ce survin pe fundalul


unei evoluţii practic continue, care conduce în timp la destrucţii
articulare şi la deficit funcţional.

• Evoluţie rapid-progresivă: evoluţia bolii extrem de severă şi


continuă, fără perioade de remisiune, care prezintă un răspuns
nesatisfăcător la tratament.
CLASIFICARE
 Clasificarea funcţională

• Clasa I: activitate fizică normală


• Clasa II: activităţile zilnice pot fi efectuate, dar cu
durere şi cu reducerea mobilităţii articulare
• Clasa III: capacitate de autoîngrijire deficitară
• Clasa IV: imobilizare la pat sau în scaun cu rotile,
incapacitate de autoîngrijire
CLASIFICARE
 Stadializarea radiologică a afectării structurale a articulaţiilor (Steinbrocker O.)
Stadiul I (precoce):
• Niciun semn radiologic de destrucţie
• Aspectul de osteoporoză poate fi prezent

Stadiul II (moderat):
• Osteoporoză cu sau fără leziuni uşoare cartilaginoase sau osoase
• Absenţă a deformaţiilor (limitarea mobilităţii poate fi prezentă)
• Atrofie musculară de vecinătate
• Leziuni periarticulare, prezenţa posibilă a nodulilor sau a tenosinovitei

Stadiul III (sever):


• Destrucţii cartilaginoase sau osoase
• Deformări axiale, fără anchiloză fibroasă sau osoasă
• Atrofie musculară extinsă
• Leziuni periarticulare, prezenţa posibilă a nodulilor sau a tenosinovitei

Stadiul IV (terminal):
• Anchiloză fibroasă sau osoasă
• Criteriile stadiului III
EVALUARE
1. Aprecierea semnelor de afectare articulară activă

• NAD (numărul de articulații dureroase) – indicele


articular 28
• NAT (numărul de articulații tumefiate) – indicele
articular 28
• Indicele Ritchie
• Aprecierea cantitativă a durerii după Scala Vizuală Analogă
• Redoarea matinală (durata)
• DAS28
Indicele articular 28

 Pentru calculul separat al articulaţiilor dureroase şi pentru cele tumefiate. Pentru calcularea
indicelui dat se apreciază cu 1 punct articulaţiile dureroase şi/sau articulaţiile tumefiate (dintre
cele marcate pe schemă), scorul maxim este de 28.
Indicele
Ritchie
 Toate articulaţiile se
apreciază separat pe o scară
de 4 puncte (de la 0 la 3),
cu excepţia articulaţiilor
IFP, MCF, MTF, AC care se
apreciază ca o singură
articulaţie (după
intensitatea maximă);
 0 puncte – lipsa durerii la
palpare;
 1 punct – durere slabă;
 2 puncte – durere moderată
la palpare;
 3 puncte – durere severă la
palpare.
DISEASE ACTIVITY SCORE (DAS28)
 DAS:
 Numărul de articulații dureroase (t28)
 Numărul de articulații tumefiate (sw28)
 VSH (mm/h) sau PCR (mg/dl)
 Starea generală de sănătate (GH) apreciată pe scala vizuală
analogă (SVA)

 DAS28 >5.1
 DAS28 3.2-5.1
 DAS28 <3.2
 DAS28 <2.6

 EULAR- articulații recomandate: umeri, coate, RC, MCF,


IFP, genunchi-bilateral)
SCALA VIZUALĂ ANALOGĂ
EXAMENUL FIZIC
2. Aprecierea statusului mecanic articular
• Mobilitatea articulară
• Stabilitatea articulară
• Deformarea articulară

3. Aprecierea statusului funcţional


• Indicele funcţional Lee
• Testele funcţionale (forţa de prehensiune)
INDEXUL FUNCȚIONAL LEE
EXAMENUL FIZIC

4. Prezenţa manifestărilor extraarticulare

5. Prezenţa comorbidităţilor (în vederea prescrierii unui


tratament de fond)

6. Evaluarea eficacităţii tratamentului


• Criteriile de ameliorare ACR 20%, 50%, 70%
• Criteriile de remisiune EULAR, ACR

7. Aprecierea calităţii vieţii


• Indicele HAQ
CRITERIILE DE AMELIORARE
 Criteriile ACR

• Numărul de articulaţii dureroase – ameliorare 20%, 50% sau 70%


• Numărul de articulaţii tumefiate – ameliorare 20%, 50% sau 70%
• VSH – ameliorare 20%, 50% sau 70%
• Aprecierea globală a activităţii bolii de către pacient (SVA) –
ameliorare 20%, 50% sau 70%
• Aprecierea globală a activităţii bolii de către pacient (SVA) –
ameliorare 20%, 50% sau 70%
• Durata redorii matinale – ameliorare 20%, 50% sau 70%
• Aprecierea durerii (SVA) – ameliorare 20%, 50% sau 70%
• Gradul insuficienţii funcţionale – ameliorare 20%, 50% sau 70%
CRITERIILE DE AMELIORARE
 Criteriile EULAR - DAS/DAS28

• Bun – ameliorare > 1,2 faţă de nivelul bazal


• Moderat – ameliorare > 0,6 - ≤ 1,2 faţă de nivelul bazal
• Nesatisfăcător – ameliorare ≤ 0,6 faţă de nivelul bazal
CRITERIILE DE REMISIUNE
Criteriile de remisiune ACR

• Redoare matinală < 15 minute


• Fără astenie
• Fără dureri articulare
• Fără sensibilitate sau durere la mobilizare
• Fără tumefacţie de părţi moi sau la nivelul tecilor
tendinoase
• VSH: în normă
5 sau > dintre următoarele criterii trebuie îndeplinite cel
puţin 2 luni consecutiv
CRITERIILE DE REMISIUNE
Criteriile de remisiune EULAR

• Indicele DAS < 1,6


• Indicele DAS28 < 2,6
 Chestionarul
calităţii vieţii
(HAQ)
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

-diminuarea durerii
-menținerea/ameliorarea mobilității articulare
-menținerea/creșterea forței musculare
-prevenirea sau corectarea deformărilor articulare
-minimalizarea efectului deformărilor articulare
-ameliorarea troficității părtilor moi
-menținerea/creșterea capacității de desfășurare a ADL-urilor
-informarea pacientului despre boală și metodele de a se
descurca, cu consecințele funcționale și psihosociale ale bolii.
METODE
• Încurajarea unui mod sănătos de viaţă
• Abandonarea fumatului
• Abandonarea consumului sporit de alcool
• Reeducarea funcţională
• Menţinerea unui tonus muscular
• Kinetoterapia
• Ergoterapia
• Masajul
• Balneoterapia (în afara perioadei de acutizare)
• Purtarea ortezelor (statice şi dinamice)
• Folosirea metodelor sigure de contracepţie (în perioada administrării
tratamentului de fond)
• Evitarea suprainfecţiilor (posedă susceptibilitate sporită din cauza tratamentului
imunosupresor)
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 În perioada acută (inflamatorie):

 scăderea durerii şi inflamaţiei

 menţinerea mobilităţii articulare

 menţinerea forţei şi rezistenţei musculare

 menţinerea troficităţii şi supleţei structurilor capsulo-ligamentare şi tendinoase

 repaus articular
 repaus total
 protejare articulară
 crioterapie
 masaj cu gheaţă
 tehnici de relaxare şi reducerea stressului
 educarea pacientului
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 În perioada acută (inflamatorie):

 repaus articular
 -  durerea şi inflamaţia
- previne deformările articulare
- evită stresul articular
-  redoarea articulară

 poziţii funcţionale:
 umăr – abducţie 45°
 art pumnului – flexie dorsală 20-30°
 degete în uşoară flexie
 şold – abducţie 45° (fără flexie!!)
 genunchi – extensie
 picioare – poziţie neutră
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 În perioada subacută:

 scăderea durerii şi inflamaţiei

 menţinerea forţei şi rezistenţei musculare

 menţinerea troficităţii şi supleţei structurilor capsulo-


ligamentare şi tendinoase
 creşterea amplitudinii de mobilizare
 mobilizări active ale articulaţiilor afectate
 mobilizări active ale altor articulaţii
 contracţii izotonice, cu rezistenţă uşoară
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 În perioada de remisiune sau cronică:

 termoterapie
 antalgic, decontracturant,  elasticitatea structurilor periarticulare
 înaintea programului de kineto
 10-20 min, 1-2x/ zi

 electroterapie antalgică

 masaj

 hidroterapie

 hidrokinetoterapie
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 În perioada de remisiune sau cronică:
 Kinetoterapie
 creşterea şi menţinerea mobilităţii articulare,
 creşterea forţei şi rezistenţei musculare,
 creşterea capacităţii aerobice,
 ameliorarea funcţiei biomecanice articulare,
 creşterea densităţii minerale osoase,
 ameliorarea funcţionalităţii,
 reeducarea mâinii,
 reeducarea mersului
 îmbunătăţirea stării generale a pacientului
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 În perioada de remisiune sau cronică:
 Kinetoterapie
 evitarea poziţiilor vicioase, adoptate cu scop antalgic

 evitarea flexumului de genunchi şi şold


 se evită statul prelungit pe scaun/ fotoliu
 decubit dorsal – mbr inferioare în extensie (fără perne sub genunchi)
 decubit ventral – 60-90 min/ zi, intermitent

 evitarea flexiei plantare, a varusului piciorului, a degetelor în ciocan


 atelă posterioară (gambă, călcâi, talpă)  susţinerea piciorului la 90°
faţă de gambă
 susţinători plantari - pt prezervarea bolţilor piciorului
 încălţăminte comodă
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 În perioada de remisiune sau cronică:
 Kinetoterapie
 evitarea poziţiilor vicioase, adoptate cu scop antalgic

 evitarea devierilor mâinii


 se evită activităţile care solicită flexorii degetelor
 apucarea obiectelor cu ambele mâini
 pt prehensiune va folosi mai mult palma decât degetele
 întărirea extensorilor degetelor – pt a evita deviaţia cubitală
 evitarea activităţilor care obligă la menţinerea unei poziţii de
deviere a pumnului  manşon rigid la nivelul pumnului
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 În perioada de remisiune sau cronică:
 Kinetoterapie
 deviaţie cubitală a degetelor
 reeducare gestuală
 se recomandă prehensiunea bidigitală termino-terminală
 în prehensiunea police-digito-palmară, se evită pronaţia
 posturare
 de repaus – pumn în uşoară extensie, MCF în uşoară flexie şi orientare radială,
IFP în uşoară flexie, IFD libere, police în uşoară opoziţie cu primul spaţiu
interdigital
 mobilizarea articulaţiilor vecine
 mobilizarea pumnului şi degetelor
 întărirea ap extensor al degetelor, carpului şi ap flexor al degetelor
 întărirea interosoşilor şi lumbricalilor
 întărirea flexorului, extensorului scurt şi lungului abductor al policelui
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 În perioada de remisiune sau cronică:
 Kinetoterapie
 deformaţia în “gât de lebădă”
 reeducare gestuală
 posturare în repaus în poziţie funcţională
 restabilirea echilibrului muscular

 deformaţia în butonieră
 reeducare gestuală
 prehensiune bi-/ tri-digitală termino-terminală
 posturare – poziţie funcţională
 exerciţii pentru flexorul profund al degetelor
 mobilizarea MCF

 police în Z
 posturare – cu policele în abducţie maximă
 exerciţii pt flexorul profund al policelui, lungul abductor şi opozantul policelui
TRATAMENT FIZICAL-KINETIC
 Kinetoterapia – preferabil după-masa
 stretching – zilnic
 încălţăminte specială care să atenueze şocurile
 evitarea exerciţiilor care provoacă durere articulară
ce durează mai mult de 1 oră după efectuarea lor
 discomfortul uşor în urma exerciţiilor este normal
TERAPIA OCUPAȚIONALĂ
 EVALUARE

 Evaluarea analitică
 Măsurarea mobilității activă și pasivă
 Evaluarea forței musculare
 Testing manual
 Evaluarea globală a funcției mâinii
 Pense, prize
 Dinamometru
 Evaluarea ADL
 Autoîngrijirea
 Îngrijirea copiilor
 Activități casnice, lucrative și de relaxare
 Evaluarea locuinței
 Pentru recomandări privind conservarea energiei, simplificarea activităților,
protejarea articulațiilor împotriva stressului mecanic
 Evaluarea activităților profesionale
AFECTAREA STRUCTURILOR MOI ȘI
ARTICULARE
 Sinovita articulației SH
 Poate evolua spre caspulită retractilă (frozen shoulder)
 Mobilizări active și pasive, exerciții izotonice precedate de
căldură profundă local, program riguros de protecție
articulară

 Sinovita cotului
 Duce la limitarea F/E sau P/S
 Diminuarea F afectează alimentarea + alte ADL
 Scăderea E afectează mersul în cârje
AFECTAREA STRUCTURILOR MOI ȘI
ARTICULARE
 Subluxația articulației RC
 Alunecarea palmară a oaselor carpului în raport cu
radiusului
 Se datorează slăbirii suportului ligamentar cauzat de
sinovita cronică

 Sindromul de tunel carpian


 Compresiune nervului medial in canalul carpian datorită
inflamației țesuturilor moi
AFECTAREA STRUCTURILOR
MOI ȘI ARTICULARE
 Interesarea tendoanelor extensoare
 Inflamații pe fața dorsală a mâinii duc cu timpul la
slăbirea și ruptura tendoanelor
 Pierderea extensiei MCF, IFP și IFD, contractura flexorilor
și afectarea severă a funcției mâinii

 Sinovita masivului carpian


 Eroziunea și distrucția articulațiilor și ligamentelor
carpului
 Determină scăderea mobilității, subluxația sau dezaxarea
articulației RC, atitudini vicioase
AFECTAREA STRUCTURILOR MOI ȘI
ARTICULARE
 Afectarea articulației radio-ulnare
 Cauzează eroziuni și afectarea P/S
 +/- lezarea cotului

 Deviația cubitală a MCF degete 2-5


 O serie de ligamente conferă stabilitate laterală și medială pentru
articulațiile MCF în mișcările de F
 În timpul contracției flexorilor sau extensorilor degetelor există o
tendință naturală de deviere cubitală a tendoanelor MCF, iar priza
de forță accentuează această tendință
 Lezarea acestor ligamente colaterale ale MCF cresc tendința spre
deviația ulnară, inițial doar în dinamică, apoi și în repaus
 Consecința este slăbirea penselor și pierderea mișcărilor de
opoziție a policelui
AFECTAREA STRUCTURILOR
MOI ȘI ARTICULARE
 Subluxația palmară a articulațiilor MCF
 Sinovita MCF determină leziune ligamentelor colaterale
 Flexorii fiind mai puternici, consecința va fi producerea
subluxării MCF
 Consecințe funcționale: incapacitatea de a deschide palma
și de a o ține întinsă

 Deformarea în “gât de lebădă” a degetelor 2-5


 Hiperextensia articulațților IFP + extensia incompletă sau
flexia ușoară a articulațiilor IFD
 Limitare a funcționalității mâinii
INDICAREA ACTIVITĂȚILOR
OCUPAȚIONALE
Activitățile ocupaționale trebuie să prezinte câteva particularități:

 Sa fie nonrezistive

 Sa promoveze mobilizarea articulației pe toată amplitudinea arcului de


mișcare

 Sa crească rezistența musculară

 Sa fie atractive și interesante pentru pacient

 În prescrierea activităților ocupaționale trebuie să se țină cont de toate


articulațiile afectate
INDICAREA ACTIVITĂȚILOR
OCUPAȚIONALE
 Tricotatul/ croșetatul – controversate (diverși autori)

 Trebuie evitate deoarece necesită contracții statice


prelungite ale mușchilor mâinii și favorizează deviația
cubitală și subluxația articulației radio-carpiene

 Interzise doar când există sinovită activă a MCF, când


începe să apară deviația în gât de lebădă sau când există
artrită CMC a policelui
ECHIPAMENTE DE ASISTENȚĂ
 Facilitarea prizelor (instrumente și mânere adaptate)
 Compensarea limitării mobilității articulare (ex. Îmbrăcare)
 Facilitarea unor activități diferite
 Stabilizarea materialelor și a echipamentelor cu care se lucrează
(rogojini cu ventuze pentru prevenirea alunecării)
 Prevenirea stressului mecanic ce provoacă deformările articulare
(robinete cu mânere lungi sau dispozitiv adaptat pentru a ține
cheile)
 Evitarea contracțiilor statice prelungite (suport de carte în
timpul cititului, dispozitive care fixează vasul sau paharul)
 Compensarea mușchilor slabi (manșete universale- dispozitive
îmbrăcare și dezbrăcare)
 Prevenirea căderilor (bare de sprijin la intrarea în cadă, covorașe
adezive antiderapante)
ECHIPAMENTE DE ASISTENȚĂ
 Nu trebuie folosite în exces!!!
 Ele substituie pierderea de mobilitate
 ADL-urile reprezintă un mijloc de menținere a
mobilității
 Indicate mai ales în perioadele de acutizare
 În restul timpului pacienții sunt îndemnați să-și
utilizeze la maximum mobilitatea articulară pe
unghiurile funcționale
PRINCIPII DE PROTEJARE ARTICULARĂ
1. Menținerea forței musculare și a amplitudinii articulare
2. Evitarea pozițiilor care favorizează deformările articulare
3. Folosirea fiecărei articulații în planul său anatomic cel mai
stabil și mai funcțional
4. Utilizarea articulațiilor mai puternice pentru diferite
activități
5. Evitarea folosirii mușchilor și menținerii articulațiilor în
poziții fixe prelungite
6. Să nu se inițieze o activitate care nu poate fi oprită imediat
dacă se dovedește a fi prea grea
7. Respectarea durerii
PRINCIPII DE PROTEJARE ARTICULARĂ
 Menținerea forței musculare și a amplitudinii articulare
 Folosirea fierului de călcat se va face cu mișcări ample, ritmice,
line cu cotul în extensie maximă pentru a menține/crește
amplitudinea articulației (umăr, cot)
 Ștergerea prafului se va face cu ajutorul unei mănuși de pânză,
cu degetele extinse pentru evitarea contracțiilor statice
prelungite și forțele de deformare
PRINCIPII DE PROTEJARE ARTICULARĂ
 Evitarea pozițiilor care favorizează deformările articulare
 Prizele în care predomină forțele externe
 Sprijinerea bărbiei cu fața dorsală sau laterală a mâinii
 Evitarea stoarcerii prin răsucire a cârpelor de vase sau prosoapelor
PRINCIPII DE PROTEJARE ARTICULARĂ
 Evitarea pozițiilor care favorizează deformările articulare
 Presiunea pe fața laterală a degetelor contribuie la deviația radială a
degetelor
 Apucarea și ridicarea cănii cu 2 mâini, nu cu index, deget 3 și police
 Rotirea capacului unui borcan cu palma, nu cu degetele
 Folosirea robinetului de tip manetă în locul celui cu înfiletare
PRINCIPII DE PROTEJARE ARTICULARĂ
 Evitarea pozițiilor care favorizează deformările articulare
 Priza strânsă determină creșterea forței musculare, favorizând deviația
cubitală și dezaxarea articulară
 Foarfeca, clește, șurubelniță, căratul de greutăți, mestecarea în
mâncare cu lingura
PRINCIPII DE PROTEJARE ARTICULARĂ
 Folosirea fiecărei articulații în planul său anatomic cel mai
stabil și mai funcțional

 Când se deschide un sertar pacientul trebuie să se așeze în


fața acestuia, nu într-o parte
 Apucarea obiectelor de pe rafturi
PRINCIPII DE PROTEJARE ARTICULARĂ
 Utilizarea articulațiilor mai puternice pentru diferite activități
 Ridicarea greutăților se va face utilizând genunchii și șoldurile, nu coloana
vertebrală
 Dacă un obiect trebuie ridicat, el va fi susținut în palmă orientat în sus
PRINCIPII DE PROTEJARE ARTICULARĂ
 Evitarea folosirii mușchilor și menținerii articulațiilor în poziții
fixe prelungite
 Contracțiile musculare sunt obositoare și pot contribui la subluxația și
disclocarea articulațiilor
 Suport de carte în timpul cititului

 Folosirea palmei sau a cotului flectat, nu a degetelor, pentru a transporta


o geantă sau o haină
PRINCIPII DE PROTEJARE ARTICULARĂ
 Să nu se inițieze o activitate care nu poate fi oprită imediat
dacă se dovedește a fi prea grea
 La transferul din pat sau cadă în scaunul rulant se va folosi placa de
transfer

 Respectarea durerii
 Dacă durerea persistă 1 oră de la încetarea activității, este semn
că activitatea este prea solicitantă pentru pacient
TERAPIE OCUPAŢIONALĂ
 meserii
 legatul cărţilor;

 cartonajul;

 ţesutul de covoare;

 împletitul (nuiele sau textile)

 munca de artizanat

 jocuri cu bile;

 sortatul de mărgele pe diferite mărimi;

 înşirarea mărgelelor pe sârmă sau aţă;

 cusut, brodat

 readaptarea la deprinderile şi posturile uzuale, profesionale


(toaleta zilnică, mersul, scrisul, desenul)
 reintegrarea în muncă
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ
- învăţarea tehnicii corecte de tăiere a pâinii
- învăţarea tehnicii corecte de stoarcere a rufelor
- adaptarea unui mâner conic pentru cuţit
- executarea de activităţi casnice ca lucrul de mână şi
scrisul
ACTIVITĂȚI RECOMANDATE

a) activităţi casnice: b) activităţi profesionale:


- spălatul vaselor (cu apă - dactilografiatul
caldă) - desenatul
- curăţatul şi tocatul - împletitul
zarzavatului - ţesutul
- gravatul etc
- ştergerea prafului
- spălatul geamurilor etc.

c) activităţi sportive:
- jocuri cu mingea
- popice
- jocul de table sau dame
- biliard
- tenis de masă etc.
Tehnicile de T.O. vor fi alese astfel încât:

- să ţină seama de nevoile pacientului


- să fie variate
- să nu plictisească
- să fie acceptate cu plăcere de pacient
- să fie utile
-să fie uşor de învăţat
TERAPIE OCUPAȚIONALĂ
 În cazurile în care s-a instalat deja un handicap motor, terapeutul poate
sugera familiei sau/şi bolnavului diverse amenajări ale locuinţei şi
modificări ale obiectelor de utilizare curentă care să le facă accesibile în
noile condiţii de handicap, cum ar fi:

- îngroşarea mânerelor tacâmurilor pentru cei care nu mai au o


prehensiune completă

- îmbrăcăminte cu unele simplificări în confecţionare pentru a asigura


uşurinţa îmbrăcatului si dezbrăcatului în condiţiile unor umeri şi coate
blocate, fără nasturi pentru mâini care nu mai au abilităţile obişnuite
- scaune şi toalete mai înalte în cazul afectării articulaţiilor genunchiului sau
coxofemuralei cu flexie incompletă

-vase de bucătărie uşoare cu mânere duble pentru a putea fi purtate de


bolnavele cu mâini deformate şi lipsite de forţă

- borcane, cutii cu capace care se deschid şi se închid simplu nu prin


înşurubare sau presare

- pantofi fără şireturi, uşor de încălţat, cu încălţătoare lungi care nu obligă


bolnavul la aplecare

- uşi care se pot deschide doar prin împingere

- întrerupătoare electrice lăsate mai jos, basculante şi nu cu butoane care se


rotesc etc.
Terapie ocupaţională
Terapie ocupaţională
Terapie ocupaţională
Terapie ocupaţională
Terapie ocupaţională
Terapie ocupaţională
VĂ MULȚUMESC!