Definitie: Paracenteza abdominala este o metoda de extragere a unei cantitati de lichid din cavitatea abdominala. Ea este utilizata in evaluarea etiologiei lichidului de ascita sau in scop terapeutic, pentru a reduce volumul lichidului de ascita.
Factori implicati in patogenia
ascitei
Cresterea presiunii hidrostatice in circulatia capilara
subperitoneala Cresterea permeabilitatii capilarelor subperitoneale Insuficienta drenajului limfatic Scaderea presiunii coloid osmotice intravasculare (albumina este raspunzatoare de 80% din presiunea coloid osmotica) Retentia renala de sodiu si apa Secretia unor celule anormale
Clasificarea ascitei in functie de
mecanismul de aparitie Prin hipertensiune portala: -ciroza hepatica -sindrom Budd-Chiari -insuficienta cardiaca dreapta -tromboza de vena cava superioara Prin obstacol limfatic: -traumatisme -limfoame -metastaze ganglionare
Prin hipoalbuminemie: -sindrom nefrotic -sindrom de malabsorbtie Prin permeabilitate anormala a capilarului subperitoneal: -carcinomatoza -peritonita TBC
blou clinic ablou
Senzatie de plenitudine; Greutate intraabdominala; Dispnee; Febra (ascita inflamatorie); Durere intensa in hipocondrul drept urmata de aparitia ascitei (tromboza de vena porta); Scadere rapida in greutate (etiologie neoplazica); Antecedente de TBC (peritonita TBC);
Abdomen marit de volum;
Pielea poate fi intinsa, lucioasa, neteda, cu vergeturi; Ombilicul poate aparea in deget de manusa, deplisat;
Poate aparea circulatia venoasa vizibila la nivelul
peretelui abdominal tip cavo-cav in regiunea subombilicala, a flancurilor si in hipogastru; La palpare apare o rezistenta elastica; La percutie apare matitate.
Indicatii
La pacientii cu ascita de etiologie necunoscuta;
La pacienti cu suspiciune de peritonita bacteriana; La pacientii stabili hemodinamic cu un volum mare de lichid de ascita pentru a inlatura discomfortul sau insuficienta respiratorie; La pacientii cu ascita care nu raspund la diuretice.
Contraindicatii
La pacientii necooperanti; La pacientii cu coagulare intravasculara diseminata (CID); Infectie cutanata la nivelul punctiei; Vase de sange vizibile la nivelul punctiei; Cicatrici postoperatorii la nivelul punctiei; Hematom al peretelui abdominal la nivelul punctiei.
Manusi sterile Marker pentru piele Solutii antiseptice Agenti anestezici locali (5-10 ml.) Seringa si ace (de 10 ml si 60 ml) Tampoane Camp steril
Fir de matase pentru
suturi (2/0 sau 3/0) Bisturiu Trocar si canula sau cateter peritoneal Tuburi adecvate pentru drenaj Vase de colectare a lichidului Vacutainere Leucoplast steril
Pregatirea Puneti pacientul sa urineze inaintea inceperii procedurii sau folositi o sonda Foley pentru a goli vezica urinara.
Pregatirea
Explicarea procedurii (riscuri, beneficii si
alternative) si obtinearea acordului pacientului (apartinatorului)
Riscuri: -sangerare -infectie -leziuni de organe intraabdominale -hipotensiune
Pozitia bolnavului Puneti pacientul in pozitie antitrendelenburg (45-60 grade) pentru a permite acumularea lichidului in abdomenul inferior.
Locurile pentru efectuarea
paracentezei
Pe linia mediana la 2 cm. subombilical La unirea 1/3 externe cu 2/3 medii a liniei ce uneste ombilicul de spina iliaca anterosuperioara in fosa iliaca stanga
Percutie abdominala; Pregatirea tegumentului cu solutie antiseptica; Se aseaza campul steril;
Infiltrarea cu cativa ml de anestezic local in zona aleasa;
Se efectueaza o mica crestatura in piele prin
care se introduce trocarul si canula sau cateterul de dializa peritoneala (cateter de cauciuc siliconic Tenokhoff);
Atunci cand se patrunde in cavitatea
peritoneala apare o senzatie specifica de scadere brusca a rezistentei la inaintare; Extrageti trocarul sau piesa de introducere a cateterului peritoneal si conectati canula sau cateterul la sistemul de colectare;
Ancorati o sutura in tegument si inodati firul
in jurul cateterului de drenaj; Aplicati o compresa sau o fasa in jurul acestuia;
Scoaterea brusca urmata de masare pentru
a strica paralelismul planurilor; Pansament steril, bandaj compresiv.
Extragerea lichidului
Atunci cand abdomenul pacientului este foarte
destins, extrageti lichidul intr-un ritm de 2 l./zi (decompresia rapida poate produce stare de soc la fel ca si in cazul punctiei pleurale) folosind o clema pentru a controla fluxul prin cateter; Cereti pacientului sa-si modifice pozitia cand fluxul lichidian scade, intorcandu-se pe partea respectiva pentru a fovoriza scurgerea gravitationala a lichidului; Daca tubul se obstrueaza, el poate fi spalat cu ser fiziologic sau manipulat pentru a fi repozitionat in interiorul cavitatii peritoneale.
Examinarea lichidului
Probele de lichid trebuie trimise la laborator
pentru analize biochimice sau examen histologic, bacteriologic sau citologic.
Analize de laborator
Amilaze Lipaze Proteine totale LDH Glucoza Fosfataza alcalina
Trigliceride Bilirubina pH Albumine Citologie Cultura microbacteriana
Riscuri Leziuni viscerale: Cadranul inferior stang se prefera celui drept, deoarece sigmoidul in mod normal, este un segment colic mobil, pe cand cecul este in mod obisnuit fix; Interesarea unui segment de tub digestiv fixat la peretele abdominal prin procesul aderential postoperator locul de punctie trebuie sa fie ales la distanta de cicatricea postoperatorie si de locurile de exteriorizare a tuburilor de dren;
Leziunile vasculare: sunt in general minore in cazul punctiei transparietale (hematoame subcutanate) Punctia arterei epigastrice inferioare
Alte riscuri
Infectie locala Scurgere de lichid la nivelul punctiei Hipotensiune Hiponatremie Insuficienta renala
Fisa de observatie a pacientului
Consimtamantul pacientului; Indicatiile procedurii; Analize ale sangelui relevante (INR, APTT, nr. Trombocitelor); Tehnica, anestezic, cantitatea de lichid extrasa, caracterul fluidului, cantitatea de sange pieduta; Eventuale complicatii; Teste de laborator comandate.
