Sunteți pe pagina 1din 18

Teoria haosului sau

teoria sistemelor complexe


este o ramur a
matematicii i fizicii
moderne care descrie
comportamentul anumitor
sisteme dinamice neliniare,
a acelor sisteme care
prezint fenomenul de
instabilitate numit
sensibilitate fa de
condiiile iniiale, motiv
pentru care
comportamentul lor pe
termen relativ lung (dei se
conformeaz legilor
deterministe) este
imprevizibil, adic aparent
haotic (de unde i
denumirea teoriei).

Teoria haosului a
fost formulata de
Edward Lorenz n 1960.
Savantul spunea, "Un
fenomen care pare a se
desfura la
ntmplare, are de fapt
un element de
regularitate ce ar putea
fi descris matematic." In
termeni mai simpli,
exist o ordine ascuns
n orice evoluie aparent
haotic a oricrui
sistem dinamic
complex.

Numele de Teorie a
Haosului vine de la faptul ca n
sistemele descrise de aceasta
exist o dezordine aparent.
Teoria haosului este un
domeniu de studiu n
matematic, fizic, economie
i filozofie i se ocup cu
studierea comportamentului
sistemelor dinamice care sunt
foarte sensibile fa de
conditiile iniiale. Aceasta
sensibilitate mai este numita i
efectul fluturelui. Una dintre
aplicaiile cele mai de succes
a teoriei haosului este n
ecologie, unde sistemele
dinamice de genul modelului
lui Ricker au fost folosite
pentru a arata cum creterea
populaiei n raport cu
suprafaa ocupat duce la o
dinamica haotic.

EFECTUL FLUTURE

Acest efect se mai numete i


efectul fluture i se refer la
diferena dintre punctele de
pornire ale celor dou curbe
din grafic care e att de mic
nct poate fi comparat cu
btaia aripilor unui fluture.
"Micarea aripilor unui fluture
azi poate produce o mic
schimbare a atmosferei. Din
aceast cauz i de-a lungul
unei anumite perioade de
timp, atmosfer se va
schimba. Peste o luna poate,
o tornad care trebuia s
loveasc coasta Indoneziei nu
va mai aprea. Sau din
contr, tocmai din aceast
cauz va aprea."

ATRACTORII
Sistemele complexe par uneori
prea haotice pentru a mai putea
recunoaste in ele un tipar. Dar prin
folosirea unor anumite tehnici, o
gama larga de parametri pot fi
concentrati intr-un singur punct de
pe un grafic. Primii teoriticieni ai
haosului au descoperit faptul ca
sistemele complexe par a parcurge
anumite cicluri de evenimente, chiar
daca acele evenimente sunt rareori
repetate si replicate exact.
Reprezentarea sistemului sub forma
unui grafic indica faptul ca exista o
anumita stare la care sistemul
incearca sa ajunga, un fel de
echilibru.

SISTEM HAOTIC

Un alt sistem in care sensibilitatea la conditiile initiale este evidenta


este aruncarea unei monede. Exista doua variabile in acest
experiment: cat de rapid moneda loveste pamantul, si cat de rapid se
invarte.Teoretic, ar trebui sa fie controlabile aceste variabile in totalitate,
precum si rezultatul aruncarii. In practica, este imposibil de controlat
exact cat de sus va sari moneda si cat de repede se va roti. Se pot
incadra variabilele intr-un interval anume, dar este imposibil de
controlat astfel incat sa se stie exact ce fata va arata moneda.
O problema similara este intalnita in predictia populatiei biologice.
Ecuatia ar fi simpla daca populatia ar creste indefinit, dar efectul
calamitatilor si a resurselor de hrana limitate fac aceasta ecuatie
incorecta. Cea mai simpla ecuatie care considera aceste aspecte ar
arata astffel: Populatia anului viitor = r * populatia anului curent * (1populatia curent).

FRACTALI
Termenul a
fost introdus
de Benot
Mandelbrot in
1975 si este
derivat din
latinescul
fractus,
insemnand
"spart sau
"fracturat.

Definitie fractarul este o


figura
geometrica
fragmentata sau
franta care
poate fi divizata
in parti, astfel
incat fiecare
dintre acestea
sa fie
aproximativ
copie
miniaturala a
intregului.

Fractalul, ca obiect
geometric, are n general
urmtoarele caracteristici:
Are o structur fin la scri
arbitrar de mici.
Este prea neregulat pentru a
fi descris n limbaj geometric
euclidian tradiional.
Este autosimilar (mcar
aproximativ sau stochastic).
Are dimensiunea Hausdorff
mai mare dect dimensiunea
topologic (dei aceast
cerin nu este ndeplinit de
curbele Hilbert).
Are o definiie simpl i
recursiv.

PRINCIPALII FRACTALI

Probabil cel mai cunoscut fractal al


tuturor timpurilor este asa-numitul
triunghi al lui Sierpinski. Modul de
realizare al acestui fractal este foarte
simplu: la inceput se deseneaz un
triunghi pe care il vom diviza in patru
parti egale, iar trei dintre ele (cele din
exterior) vor fi si ele divizate (folosind
acelasi procedeu), procesul continuand
la infinit pentru toate triunghiurile
formate. In figura de mai jos este
prezentata modalitatea de constructie
descrisa anterior.

COVORUL LUI SIERPINSKI

Este o alta forma de repartizare a unor goluri


pentru a modela o "sita naturala". In acest
caz, factorul de scara este 3, adica initiatorul
constituit dintr-un patrat plin este divizat n 9
parti egale din care se ndeparteaza partea
centrala. Raportul de masa este 8, adica
sunt 8 patrate negre ramase prin eliminarea
celui din mijloc.

CURBE DE UMPLERE A
SPATIULUI
Chiar daca lui Sierpinski i s-a

impus acceptarea faptului ca


aria unei forme alcatuite doar
din linii este zero,
matematicienii au incercat sa
demonstreze contrariul. O alta
forma imaginata de acelasi
matematician este covorul lui
Sierpinski. Forma geometrica
de la care se porneste este un
segment de dreapta care este
apoi inlocuit cu alte opt
segmente de dreapta (asa cum
se poate vedea in figura 5).
Fiecare segment este inlocuit
cu forma intreaga si procesul
continua la infinit. Asemananduse foarte tare cu triunghiul lui
Sierpinski si putand fi obtinut
prin metoda prezentata mai
sus, dar si prin decuparea de
gauri intr-un patrat plin, s-ar
putea ivi si aici aceeasi
controversa legata de aria
formei.

EXEMPLE FRACTALI
NATURALI

Conopida

Frunza de feri

Corali

Nori

S-ar putea să vă placă și