Sunteți pe pagina 1din 22

Clasicismul

Clasicism

Clasicismulesteuncurentliterar-artistic-avndcentruldeiradieren
Frana,alecruiprincipiiauorientatcrea iaartisticeuropeanntre
secolelealXVII-leaialXVIII-lea
Termenulcomportasensurilargi,exprimandoatitudineestetica
fundamentalacesecaracterizeazaprintendintadeaobservafenomenelein
contextuluniversuluisidealeinchegaintr-unsistemproportionalsi
armonios,corespunzatorfrumosuluisiconcordantcunormerationalecare
impuntipurimodel,perfectiunea,idealul.
Curentulsedefinestecaomiscareartisticasiliteraracarepromoveaza
ideiledeechilibrusiarmonieafiinteiumane,constituiteinmodeledurabile
sicaresepotregasiintimp.Deaiciintoarcerealaantichitateagreacasi
latina.SuntrelevantesculpturileluiFidias(careacondussilucrariledepe
AcropolaAtenei),arhitecturacladirilordepeAcropole,tragediilelui
Eschil,Sofocle,Euripide,ArtelepoeticealeluiAristotelsiHoratiuetc.
Curentulclasicismului,definitcaatitudineesteticafundamentalade
observaresirealizareaunuisistemarmonios,stabil,proportional,dominat
deelementelefrumosului,inconcordantacunormespecifice(celetrei
unitatiindramaturgie),tindespreuntipideal,echilibrat,senin,al
perfectiuniiformelor.AaparutinFranta,insecolulalXVII-lea(inaintea
iluminismului),extinzan-du-seinintreagaEuropa.S-amanifestatintoate
arteleliteratura,pictura,mu

Reprezentanii Clasicismului

Reprezentantiaiclasicismuluiinliteratura
universalasuntP.Corneille,J.Racine,
Molliere,Boileau,LaFontaine,LaBruyere
PierreCorneilleAntonKrlovAntioh
CantemirVladimirStreinu,iarinliteratura
romana,insecolulalXVIII-leasialXIX-lea,
maiales,seremarcaMihaiEminescu,I.L.
Caragiale,IonCreangasiIoanSlavici.

La Fontaine

Molliere
cu comeia ,,Avarul

Trasaturi ale clasicismului


Trasaturi: regula celor trei unitati in dramaturgie (de loc, timp,
actiune); puritatea genurilor si a speciilor literare; intaietatea ratiunii;
imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevar si natural (in
literatura), infrumusetarea si innobilarea naturii (in pictura);
promovarea virtutii propunand un tip ideal de om virtuos,
multilateral, complet (tip social exceptional, unic un model); natura
se subordoneaza idealului uman caracter moralizator.
Cultiva trasaturi distincte curajul, vitejia, generozitatea sau lasitatea,
avaritia, naivitatea.
Puritatea stilului, sobrietatea, stil inalt nu amestecul de stiluri.
Prin extensie, termenul se foloseste si pentru a denumi perfectiunea,
armonia.
In literatura romana secolul al XVIII-lea si al XIX-lea indeosebi.
Astfel: elemente in Tiganiada de I. Budai Deleanu, creatiile lui V.
Alecsandri, Al. Odobescu, Caracterurile de B.P. Mumuleanu, operele lui
M. Eminescu, I. Creanga, I.L. Cragiale, I. Slavici perioada marilor
clasici. Predilectie pentru speciile: oda, epigrama, idila, rondel,
epistola, satira, fabula, comedie, tragedie.
Clasicism vienez perioada de istorie a muzicii din a doua jumatate a
secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, ilustrata de
personalitati a caror creatie se remarca prin armonie compozitionala:
Haydn, Mozart, Beethoven.

Tragedia clasica
franceza

Tragedia este specia genului dramatic caracterizata prin actiune


grava si deznodamant tragic, reprezentare in actiune a categoriei
estetice a tragicului.
Numele speciei provine de la grecescul tragodia" (cantecul tapului") si se
explica prin relatia cu serbarile dionisiace, moment de frenezie colectiva
ritualica, exteriorizata in cantece si dansuri. Cantaretii se travesteau in
tapi, purtand masti pentru a-i sugera pe insotitorii traditionali ai zeului satyrii, fapturi mitologice cu trup de om si picioare si barba de tap.
Personajele tragediei sunt puternice, angajate in lupta cu forte
superioare - zeii, destinul, ordinea prestabilita a lumii. Conflictul este
impresionant, uir confruntarea eroilor cu elementele contrare vointei si
aspiratiilor lor denota maretia si patetismul trairilor omenesti.
Tragedia clasica franceza continua sa respecte legea celor trei unitati
(de loc, de timp si de actiunE), conflictul fiind dat de confruntarea
ratiunii cu sentimentul, a datoriei fata de cetate cu pasiunea, cu iubirea
interzisa (piesele lui P. Corneille si J. RacinE). in secolul XX, tragedia este
revalorificata, dar isi pierde o parte din trasaturile initiale ale speciei,
preluandu-se, mai ales, perspectiva mitica antica si cea poetico-ritualica
sau religioasa printr-o resurectie a categoriei tragicului.

Comedia clasica franceza

Comedia este specia genului dramatic, in proza sau in versuri, care


prezinta intamplari, personaje, moravuri intr-o maniera care trezeste rasul.
Actiunea si deznodamantul sunt vesele, piesele satirizeaza realitati sociale
si slabiciuni omenesti, iar situatiile sunt hazlii.
A aparut in Antichitate, avandu-si originea in comosul" popular, cantec de
sarbatoare in procesiunile dionisiace, la care participantii schimbau glume
si replici cu caracter satiric. Dintre autorii antici, Aristofan (Broastele,
PasarilE), Plaut si Terentiu au ramas celebri pentru dezvoltarea speciei.

Comedia cultiva varietatea, neprevazutul, incurcaturile de situatii,


personajele se supun nu destinului, ci hazardului. in locul nostalgiei
trecutului (din tragediE), apar bucuria, exaltarea prezentului, stilul este
oral, cu expresii familiare, obisnuite, pentru ca si personajele sunt oameni
obisnuiti, tipizati, construiti pe baza unor dominante caracterologice,
uneori ingrosate, caricaturizate. Comedia subliniaza limitele conditiei
umane (fizice, morale, spiritualE), pe care le accepta si le trateaza cu
umor.
comedia clasica franceza: de caracter (Moliere, Avarul, Tartuffe, Burghezul
gentiloM), de intriga (Beaumarchais, Barbierul din Sevilla, Nunta lui
FigarO);

Muzica clasic
Muzica este dominat de stilul polifonic, de liniile
melodice ornamentate pn la exces. Acest curent
cultural promoveaz, totui, nceputurile operei,
concertului, sonatei.
Cea de-a doua jumtate a veacului al XVII-lea este
dominat de curentul cultural al clasicismului. Principiile
sale estetice au fost fundamentate de Nicholas Boileau:
puternica inspiraie din Antichitatea clasic; cutarea
naturalului si a echilibrului; gustul msurii, claritatea
stilului, finei ea analizelor filozofice i de moral.

Modelul clasic al omului s-a cristalizat in a doua jumtate


a secolului al XVII-lea, ntr-o societate cu un puternic
ataament fa de principiul de autoritate. n toate
doctrinele religioase europene se percepe o cutare a lui
Dumnezeu, se pune cu trie chestiunea "mntuirii prin
credin", a afirmrii "mpriei, puterii si gloriei" lui
Dumnezeu. Gnditori ai epocii socoteau ca "regii sunt
fcui pentru popor si nu poporul pentru regi".

CLASICISMUL FRANCEZ
aspecte istorice

Singura tara care nu a asimilat barocul triumfator in tot estul


Europei este Franta .Aici , clasicismul se contureaza sub domnia
lui Ludovic al XIII-lea ,pentru a-si gasi deplina dezvoltare in timpul
lui Ludovic al XIV-lea .Clasicismul francez in secolului al XVII-lea
este o sinteza a influentelor renascentiste italiene ,a celor antice si
a traditiilor franceze .El infuenteaza arhitectura ,decoratia si intr-o
masura mai mica ,pictura.Sustinut de inflenta Academiei
franceze ,care se infiiteaza in 1635 , acest curent este asimilat
stralucirii secolului lui Ludovic al XIV-lea .Treptat ,rococo-ul
,mostenitor al barocului ,va inlocui clasicismul francez

Servind glorificarea puterii regale,viziunea artei clasice franceze


este monumentala ,folosindu-se pentru acesta de jocul echilibrat
dintre orizontale si verticale ,spre deosebire de dinamica liniei
curbe a barocului

Clasicismul n pictur
Plalatul Versailles ,de dimensiuni impresionante,simbol al
autoritatii monarhice absolute ,precum si al rationalismului ,a
adunat,pentru construirea si decorarea sa, pe arhitectii si
decoratorii cei mai reprezentativi pentru noul stil :Charles le Brun
(1610-1690),Louis le Vrau (1612-1670), precum si Francois
Mansard (1598-1666).
Nicolas Poussin (1594-1665)este cel care fixeaza gustul clasic in
pictura .Compozitiile si peisajele sale cu ruine fac dovada regulilor
clasicismului :simplitate,corectitudine,acuratete .

Pictura lui Georges de la Tour (1593-1652) poarta amprenta


caravaggismului (stilul lui Caravaggio),folosind efectele de
clarobscur date de lumina unei lampi sau a unei lumanari ;fiecare
dintre lucrarile sale face ,cu toate acestea ,dovada accentuata a
rigorii ,eliminand aproape orice detaliu (decor, arhitectura) care
ar incarca inutil lucrarea .

STILUL ROCOCO

Stilul rococo reprezinta o tendinta artistica a secolului alXVII-lea ,care se


dezvolta sub domnia lui Ludovic al XV-lea .
Aparut catre 1715 rococo-ul apune odata cu ascensiunea
neoclasicismului francez ,catre 1765 .
Pictura capata acum un rol decorativ ,fiind invadata de motive exotice si
naturaliste ,In cadrul motivelor ornamentale ,curbele contracurbele si alte
ornamente vadesc o inspiratie orientala sau mitologica .Stilul rococo
corespunde atmosferei rafinate si intelectuale a saloanelor pariziene
Astfel ,Parisul devine un loc de manifestare a arhitecturii rococo ,in cadrul
resedintelor luxoase numite hotels.
Este o arhitectura mai rafinata cu spatii mai intime,care lasa loc decoratiei
Salonul printesei de Soubise .Paris .
Multe plafoane (ale resedintelor ,cat si ale bisericilor ) sunt decorate acum
cu pituri in trompe l'oeil :personajele sunt colorate astfel incat sa simuleze
realitatea ,ele plutind parca ,in atitudini pline de gratie si eleganta .

Antoaine Watteau
Antoaine Watteau (16841721) este pictorul "serbarilor
galante" si al saloanelor din
aceasta perioada .Picturile sale
exprima in egala masura
caracterul trecator al lucrurilor
(sentimentul amoros
,afectiv,atitudinile
fugitive).Printre cele mai
cunoscute "serbari galante "
se numara Imbarcarea pentru
Cythera ,o proba de
virtuozitate si subtilitate
:compozitia este alcatuita din
figuri enigmatice ,atmosfera
este vaporoasa .

mbarcarea spre Citera, 1717 - Muzeul Luvru, Paris

Francois Boucher
Francois Boucher (17031770) si Jean Honore
Fragonard (1732-1806) se
consacra si ei reprezentarilor
galante sau libertine ,fara al
egala pe Watteau .Modelele
cu piele sidefie si haine bogat
decorate reflecta gustul
burgheziei indragostite de o
arta deseori facilaFragonard,Leaganul .

CLASICISMUL IN
ARHITECTURA TARILOR
ROMANE
Spre sfarsitul sec 19 si inceputul sec 20 incepe tranzitia de la feudalism la
capitalism. Astfelapare si se dezvolta CLASICISMUL, fiind considerat stil al
epocii burgheze(a fost adoptat de boieriiinteresati de
libertatea comertului).Caracteristici:
Formele clasicismului sunt concepute si solutionate pentru a satisfice
functiilefiecarei cladiri;
Schemele planurilor si a compozitiilor spatiale sunt simple, ordonate si
simetrice;
Mijloacele de expresie plastica: la noi in tara fol cu preponderenta doricul
roman,doricul grec si toscanul; s-au folosit cu cumpatare;
Spatiile sunt vaste, armonios proportionate-> se pot raporta la scara
umana, de aicireiese caracterul umanist particular si impresia de
sobrietate, monumentalitate siechilibru;
Nu se poat delimita exact perioadele dezvoltarii clasicismului.

Va
multumesc!!

Zavtoni Elena SER-121