RADIAŢIILE ŞI POLUAREA

ELECTROMAGNETICĂ

~CURS III ~

Conf.univ.dr. Monica Tarcea

 Radiaţii - generalităţi
• radiaţia = formă de energie
• este fenomenul fizic de emitere şi propagare de unde (radiaţie ondulatorie) sau de
corpusculi (radiaţie corpusculară).
• factor de mediu, cu acţiune atât patogenă cât şi sanogenă
• efectele biologice sunt cu atât mai pronunţate cu cât energia radiaţiei este mai mare
• se caracterizează prin energie, frecvenţă şi lungime de undă.
• Cuvantul „iradiere” : centralele nucleare, atomoelectrice, armele nucleare sau
tratamentele din oncologie, expunerea la soare, microundele,radare, monitoare PC,
telefonia celulară sau liniile de curent electric de înaltă frecvenţă.

• CĂI DE EXPUNERE:
– internă
– externă

• SURSE:
– naturale (80%)
– artificiale (20%)

• Expunerea este cumulativă în timp…

 Radiaţii - generalităţi
• Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul lungimii de undă în
câteva domenii, de la frecvenţele joase spre cele înalte:
– radiaţiile (undele) radio
– microunde
– radiaţii hertziene,
– radiaţii infraroşii,
– radiaţii luminoase,
– radiaţii ultraviolete,
– radiaţii X (Röntgen),
– radiaţii "γ" (gamma - literă greacă).

• Undele radio - se folosesc şi pentru transmiterea semnalelor de TV, pentru comunicaţii

prin satelit şi telefonie mobila.
• Microundele sunt folosite atât în comunicaţii cât şi în cuptorul cu microunde, care se
bazează pe absorbţia relativ puternică a radiaţiilor de această frecvenţă în apă şi materiile
vegetale şi animale
• Radiaţia (lumina) infraroşie este foarte utilă în analize fizico-chimice prin spectroscopie.
De asemenea ea se mai utilizează pentru transmiterea de date fără fir dar la distanţe mici,
aşa cum este cazul la aproape toate telecomenzile pentru televizoare şi alte aparate
casnice.
• Lumina vizibilă este cel mai la îndemână exemplu de unde electromagnetice.
• Radiaţia (lumina) UV este responsabilă pentru bronzarea pielii.
• Razele X (sau Rontgen) sunt folosite de multă vreme în medicină pentru vizualizarea
organelor interne.
• Razele gamma se produc adesea în reacţiile nucleare.
SPECTRUL ELECTROMAGNETIC
SPECTRUL ELECTROMAGNETIC
CLASIFICAREA RADIAŢIILOR
 Radiaţii - clasificare
Clasificarea radiaţiilor după lungimea de undă:

• I. Radiaţii neionizante
– R. infraroşii
– R. luminoase
– R. ultraviolete

• II. Radiaţii ionizante

 Clasificarea radiaţiilor

•
•
• Tip radiaţie Lungime de unda
• Radiaţii hertziene 15 km - 0,1 m
• Radiaţii infraroşii 4 - 0,75 µ m
• Radiaţii vizibile 0,75 - 0,4 µ m
• Radiaţii ultraviolete 0,4 - 0,01 µ m
• Radiaţii X 200 - 0,005 Ä
• Radiaţii gamma sub 0,005 Ä
 Clasificarea radiaţiilor

Tip radiaţie Lungime de unda

• Radiaţii hertziene 15 km - 0,1 m

• Radiaţii infraroşii 4 - 0,75 µ m
• Radiaţii vizibile 0,75 - 0,4 µ m
• Radiaţii ultraviolete 0,4 - 0,01 µ m
• Radiaţii X 200 - 0,005 Ä
• Radiaţii gamma sub 0,005 Ä
I. IGIENA RADIAŢIILOR
NEIONIZANTE
 Clasificarea radiaţiilor neionizante
după lungimea de undă
Radiaţie Efect biologic
predominant

Lungimea de undă

De la Până la
(aprox.) (aprox)

Unde herziene α 1 mm slab

Radiaţii infraroşii 1 mm 760 nm caloric

Radiaţii luminoase 760 nm 40 nm luminos

Radiaţii ultraviolete 400 nm 10 nm fotochimic

1. RADIAŢIILE ULTRAVIOLETE
 RADIAŢIILE ULTRAVIOLETE
• RUV au cea mai mică lungime de undă, dar au energia cea mai mare,
având cea mai complexă activitate biologică

• provin atât din surse naturale cât şi din surse artificiale:

– principala sursă naturală = soarele
– sursele artificiale de radiaţii ultraviolete = corpuri de încălzite la temperaturi
de peste 1500-18000C, de aparatura de sudură, de arcurile voltaice, de lămpi
fluorescente, lămpile medicale de cuarţ etc. aparatele de ultraviolete utilizate
pentru dezinfecţie sau fizioterapie se bazează pe descărcări electrice în gaze

• Radiaţiile ultraviolete se împart în mod clasic în 3 zone de lungimi de

undă:
– zona A (RUV-A) între 320-400 nm cu efect cutanat predominant pigmentogen
– zona B (RUV-B) între 280-320 nm cu efect predominant eritomatogen asupra
pielii
– zona C (RUV-C) între 200-280 nm care în piele se absorb în stratul cornos,
însă cu puternic efect de distrugere a celulelor neprotejate-de unde acţiunea
intensă de distrugere a microorganismelor (RUV-bactericid)
 RADIAŢIILE ULTRAVIOLETE

• Atmosfera reţine întreaga cantitate de UVC şi aproximativ 90% din UVB,

astfel că RUV care ating suprafaţa solului se compun predominant din
UVA cu o participare redusă a componentei UVB.
• Cantitatea de RUV de origine solară care atinge solul depinde de mai
mulţi factori:
– înălţimea soarelui pe cer (cu cât soarele este poziţionat mai sus pe cer cu
atât nivelul radiaţiilor ultraviolete este mai mare)
– latitudinea (cu cât o zonă este mai aproape de ecuator cu atât nivelul RUV
este mai mare)
– acoperirea cerului cu nori (nivelul RUV la sol este mai mare în zonele în care
cerul nu este acoperit de nori, dar nivelul RUV poate fi ridicat chiar şi acolo
unde este înnorat)
– altitudinea (la mari înălţimi, o atmosferă mai subţire va absorbi o cantitate
mai mică de radiaţii UV; la fiecare creştere în altitudine cu 1000 metri, nivelul
RUV creşte cu 10-12%)
– ozonul (ozonul absoarbe o parte a radiaţiilor UV care altfel ar atinge
suprafaţa solului)
– reflectarea la nivelul solului (zăpada proaspătă poate reflecta până la 80%
din radiaţia incidentă - plajele uscate circa 15%, iar spuma mării cam 25%;
pot determina "orbirea" de zăpadă sau de soare).
 RADIAŢIILE ULTRAVIOLETE
Efectele RUV asupra organismului uman :
A. Efectul asupra metabolismului
– constă dintr-o stimulare metabolică generală caracterizată prin creşterea
metabolismului bazal, stimulare tiroidiana, însoţită de o creştere a schimburilor
gazoase şi a capacităţii de efort
– efectul asupra metabolismului fosfo-calcic. Prin iradierea pielii, 7-
dehidrocolesterolul (provitamina D3) existent în piele, îndeosebi în glandele
sebacee, se transformă în colecalciferol (vitamina D3), vitamină care reglează
absorbţia calciului în intestinul subţire şi depunerea lui în oase
B. Efectul asupra pielii
- Eritem + pigmentatia pielii
- Efect acut = arsura solara
- Efecte cronice = piele uscata/ridata + cancer de piele (melanom malign)
C. Efectul asupra ochilor
- Efect acut = fotoconjunctivită (protectie cu ecrane colorate sau ochelari cu sticlă
fumurie)
- Efect cronic = cataracta (orbire)

Mesaje elementare de protecţie solară:

– limitaţi expunerea la mijlocul zilei!
– purtaţi o pălărie cu boruri largi pentru protecţia ochilor, feţei şi gâtului !
– purtaţi ochelari de soare si haine de protectie !
– folosiţi ecrane solare cu factor de protecţie de 15 şi peste 15 !
– evitaţi bronzarea artificială !
– protejaţi copiii şi nou-născuţii !
2. RADIAŢIILE LUMINOASE
 RADIAŢIILE LUMINOASE

• radiaţiile luminoase sau vizibile sunt radiaţiile cu

lungimea de undă cuprinsă între 400-760 nm
• se caracterizează prin faptul că impresionează retina
• in funcţie de lungimea de undă, spectrul luminos se
descompune în cele 7 culori -de la albastru pentru
lungimile mici de undă la roşu pentru lungimea mare-
• sensibilitatea maximă a ochiului este în dreptul zonei
galbene spre verde

Surse de radiaţii luminoase:

– Sursa naturală este reprezentată de soare
– Sursele artificiale sunt reprezentate de lămpile electrice
(iluminatul)
 RADIAŢIILE LUMINOASE
Efectele radiaţiilor luminoase asupra organismului uman :

• A. Efectele asupra sistemului nervos

– lumina este un stimul puternic al scoarţei cerebrale
– activator al metabolismului, unul din factorii importanţi ai bioritmului, ritmul circadian
– efectele psihologice ale luminii (reci si calde)
• B. Efectele asupra pielii
– datorat fenomenului de fotosensibilizare faţă de substanţe fotosensibilizatoare exogene
sau endogene
– reactie fototoxică (gudroane, fluoresceină, acridină, eozină, furocumarene – aflaţi în mod
normal în unele vegetale ca ţelină, pătrunjel, lămâie, morcov etc. sau unele parfumuri şi
medicamente sau prin administrarea internă de psoraleni, sulfamide, doxicilină sau
oxitetraciclină, fenotiazine, imipramidă )
– reactie fotoalergică (dibromo-3,5, salicilamileda (3,5 DBS), 4,5 DBS, tribomosalicilanilida,
hexaclorofenul, bitinolul şi triclorocarbanilida)
• C. Efectele asupra ochilor
– funcţiile fundamentale ale vederii sunt direct influenţate de cantitatea şi calitatea luminii,
respectiv acuitatea vizuală, sensibilitatea de contrast, viteza perceperii vizuale şi
stabilitatea vederii clare
– iluminatul insuficient = miopie + suprasolicită mecanismele de acomodare care duc la
oboseală vizuală cu scăderea funcţiilor fundamentale, hipersecreţie lacrimală, senzaţie
de usturime în ochi etc. + fenomene legate de efortul cerebral de compensare cu
cefalee, greaţă şi ameţeli + scade capacitatea de muncă apare surmenajul
– iluminatul excesiv – efect asemănător cu iluminatul insuficient + retinita acuta/cronica
Măsuri de protectie: Ochelari + iluminat corespunzator
RADIAŢIILE INFRAROŞII
(CALORICE)
 RADIAŢIILE INFRAROŞII (CALORICE)
• Radiaţiile infraroşii sunt radiaţii cu lungimea de undă cuprinsă între
1 mm-760 nm
• energia lor cuantică mică (sub 1,5 eV) produce numai fenomenul de
încălzire (sunt radiaţii predominant calorice), aceasta depinzând de
intensitate şi de lungime de undă

Surse de radiaţii infraroşii

- Sursa naturală de căldură este reprezentată de soare
- Sursele artificiale sunt reprezentate de orice corp cu
temperatura superioară temperaturii de 0°K (zero absolut)

• Radiaţia calorică reprezintă principala cale prin care se realizează

schimbul de căldură între organism si corpuri cu temperaturi diferite
• Corpul omenesc absoarbe în întregime radiaţia calorică pozitivă,
comportându-se ca un corp de culoare neagră
 RADIAŢIILE INFRAROŞII (CALORICE)
Acţiunea RIR asupra organismului:

• A. Acţiunea asupra sistemului nervos

– se datorează penetrabilităţii radiaţiilor infraroşii de lungime mică de undă
(1,5 µ m) = insolaţie (cefalee intensă, acufene, greţuri, vărsături,
fotofobie, hiperestezie cutanată, tegumente uscate şi calde, puls filiform,
facies palid...convulsii şi moarte)
- şoc caloric şi crampe musculare (transpiraţie excesivă)
– protejarea capului cu materiale de culoare deschisă = principalul mijloc
de profilaxie
• B. Efectul asupra pielii
– în cazul radiaţiilor cu lungime de undă mică se produce vasodilataţia mai
mare şi se modifică şi sensibilitatea terminaţiilor nervoase periferice cu
efect analgezic şi regenerator (fizioterapie)
– intensităţi până la 0,8-1 calorie/cm2/minut pot fi suportate timp nelimitat,
dar intensităţi mai mari pot produce apariţia arsurilor de gr. I, II sau III
• C. Acţiunea asupra ochiului
– in cazul unor intensităţi foarte mari pot produce arsuri la nivelul polului
anterior si cataractă
– în mediul profesional dacă se expun ochii la material incandescent, ochii
trebuie protejaţi cu ecrane sau ochelari de sticlă de culoare închisă
II. IGIENA RADIAŢIILOR
IONIZANTE
– Generalităţi
– Unităţi de măsură
– Tipuri de iradiere
– Expunerea medicală
– Efectele biologice ale iradierii
– Noţiuni de radioprotecţie
– Radonul
RADIAŢII IONIZANTE – generalităţi
 Radiaţii ionizante – generalităţi
• MODURI DE EXPUNERE la radiaţii:
– inhalare
– ingestie
– expunere directă

• CĂI DE EXPUNERE:
– internă
– externă

• SURSE:
– naturale (80%)
– artificiale (20%)

• Expunerea este cumulativă în timp…

• Izotopii radioactivi frecvenţi sunt: Cs 137, Co 60, I 131, Pu 239,
Sr 90, U 235 şi 238 !!
 Radiaţii ionizante – generalităţi
• au proprietatea de a ioniza materia datorită energiilor mari eliberate la locul de
acţiune
• suntem expuşi permanent la doze scăzute de radiaţii ionizante emanate de
soare, roci, sol, surse naturale din propriul corp, expuneri la teste nucleare, unele
produse de consum, examinări medicale în scop diagnostic sau tratament
• meseriile cu risc sunt cea de pilot, asistent de zbor, astronaut, miner sau
personal medical în radiologie

Clasificare:
• A. Radiaţia corpusculară, ά şi β
– capacitate redusă de penetraţie (radiaţiile α sunt oprite de o foaie de hârtie, iar
radiaţiile β parcurg câţiva metri în aer şi câţiva milimetri în metal )
– au putere ionizantă puternică
– nocivitate maximă legată de iradierea internă (prin inhalare sau ingestie)
• B. Radiaţia electromagnetică, radiaţii X şi gamma (dezintegrare radioactivă)
– mare capacitate de penetrare, reţinute de ţesuturi şi folosite în
radiodiagnostic şi radioterapie (materiale protectoare ecranante: betonul, plumbul
sau oţelul)
– au putere ionizantă redusă
– efect patogen maxim în iradierea externă (expunerea parţială sau totală a
organismului la radiaţia exterioară).
RADIAŢII IONIZANTE – unităţi de măsură
 Unităţi de măsură a radiaţiilor
ionizante
MARIMEA DEFINITIE
UNITATEA MASURATA

Roentgen (R) Expunerea Cantitatea de raze X sau raze gamma capabilă să

ionizeze un volum de aer dat

Rad Doza Doza de iradiere care produce absorbţia a 100 unităţi de

energie pe 1 g de ţesut

Gray (Gy) Doza Doza de radiaţii care produce absorbţia a 1 joule de

energie pe 1 kg de ţesut; 1 Gy = 100 rads

Rem Doza echivalentă Doza de radiaţii care produce un efect biologic echivalent
cu 1 rad de raze gamma sau raze X

Sievert (Sv) Doza echivalentă Doza de radiaţii care întreţine un efect biologic echivalent
cu 1 Gy de radiaţii X sau gamma;
1 Sv = 100 rems
 Unităţi de măsură a radiaţiilor
ionizante

• Timpul de înjumătătire fizică (T1/2) = perioada necesară pentru

dezintegrarea a jumătate dintre nucleii atomici ai substanţei
radioactive
– la sfârşitul unei perioade radioactive, radioactivitatea este redusă la
jumătate
– la sfârşitul a două perioade radioactive, se reduce la un sfert
– perioadele radioactive sunt variabile în funcţie de element: 8 zile pentru
iod, 30 de ani pentru cesiu-137, sau 24.000 de ani pentru plutoniu-239

• Timpul de înjumătătire biologică (Tb) = timpul necesar eliminării

din organism pe cale naturală (prin procese metabolice) a jumătate
din numărul de nuclee radioactive încorporate pe diverse căi
 Unităţi de măsură a radiaţiilor
ionizante
• Unitatea de măsură a radioactivităţii = bequerelul (Bq)
– o sb radioactivă are o activitate de un bequerel, dacă în fiecare secundă se
dezintegrează câte un nucleu atomic
• Curie-ul reprezintă radioactivitatea unui gram de radiu, în care se produc
37 miliarde de dezintegrări pe secundă (vechea unitate de măsură).

• Energia cedată de radiaţia ionizantă unităţii de masă străbătută =

doză absorbită
– Unitatea de măsură în S.I. este gray (Gy), = 1 joule/kg.
– Unitatea de măsură tolerată este rad (radiation absorbed dose = doza de
iradiere absorbită)
– 1 Gy = 100 rad

• Doza de radiaţie primită de om = doză efectivă şi reprezintă

produsul dintre doza absorbită şi factorul de calitate al radiaţiei.
– Unitatea de măsură în S.I. este sievert (Sv) = 1 joule/kg, ca şi în cazul dozei
absorbite
– Unitatea tolerată este rem (roentgen equivalent man = roentgen-ul echivalent
pentru om).
– 1 Sv = 100 rem
 Unităţi de măsură a radiaţiilor
ionizante
• Pentru a cuantifica riscul biologic global de iradiere, se foloseşte o unitate de
măsură numită Sievert, care exprimă doza medie absorbită de diferite ţesuturi umane.
• se calculeaza ţinând cont atât de coeficienţii de absorbţie ai diferitelor structuri
histologice + specificul de iradiere al fiecărui tip de radiaţie ionizantă (alfa, beta etc.)

• Factorul de calitate al radiaţiilor reflectă nocivitatea acestora:

• la doze absorbite egale, efectele biologice vor fi diferite în funcţie de natura radiaţiilor şi
de condiţiile de expunere: de exemplu, radiaţiile α sunt mai distructive decât radiaţiile γ.
• factorul de calitate este reprezentat printr-o cifră:
– pentru radiaţiile X, gamma şi pentru particulele beta, factorul de calitate este 1
– pentru particulele α este între 10 şi 20, iar pentru neutroni este între 5 şi 20, în
funcţie de energie

• Doza de radiaţie ionizantă "naturală" se situează în jurul valorii de 2,5 mSv/an !

• Alţi factori influenţează această valoare:
– o explorare radiologică pulmonară adaugă 0,5 mSv
– o călătorie cu avionul timp de câteva ore - 0,03 mSv
– un week-end petrecut la o altitudine de 1.500 de metri - 0,01 mSv

• Conform recomandărilor unanim acceptate, limita maximă de iradiere din surse

artificiale este de 1 mSv/an în populaţia generală şi 20 mSv/an pentru un cei care
lucrează în domeniul nuclear !
TIPURI DE IRADIERE - clasificare
 Clasificarea tipurilor de iradiere
• Surse de expunere: naturale (80%) şi artificiale (20%).

IRADIEREA NATURALĂ (1,35 mSv/an):

• externă (rad. gamma terestre) sau
• internă (radionuclizi naturali din mediu şi/sau surse de radiaţie cosmică)
• A. Iradierea naturală externă:
– Radiaţia cosmică (solară)
– Radiaţia terestră (rad. gamma funcţie de compoziţia scoarţei terestre)
• B. Iradierea naturală internă:
• Elemente radioactive pătrunse în organism prin:
– ingestie (din sol, apă, alimente), K40
– inhalare (gaze radioactive ca radon şi thoron, eliminate din sol).

IRADIEREA ARTIFICIALĂ (0,75 mSv/an):

• A. Expunerea profesională (personal din extragerea minereului radioactiv, din obţ.
de combustibil nuclear, din cercetare, sterilizare prod farmaceutice, conservare
alim, medicină)
– maxim 50 mSv/an
• B. Expunerea neprofesională (utilizarea industrială, experimentarea armelor
nucleare, expunere domestică-ceasuri deşteptătoare, ecrane luminiscente, vechile
modele de televizoare, zborurile la inălţime, unele tipuri de ceramică dentară-,
expunerea medicală)
– maxim 20 mSv/an
 Exemplificare:

• Din totalul de 2,10 mSv/an expunere radioactiva pe an (naturala si

artificiala), procentual se acoperă:
– 38% iradierea externă telurică
– 30% iradierea medicală
– 19% iradierea internă naturală
– 12% radiaţiile cosmice
– 3% depunerile radioactive
– 1% expunere profesională
 Expunerea medicală a populaţiei
• Domeniile folosirii în medicină a radiaţiilor ionizante din surse artificiale sunt:
1. radiodiagnostic (rad X): radioscopia clasică, radiofotografia, radiografia
dentară, radioscopia cu amplificator de imagine etc.
2. radioterapia externă: roentgenterapia, cobaltoterapia, cesiuterapia şi
terapia cu radiaţii cu energie mare (neutroni, electroni, ioni grei) date de
accelerator, betatron, ciclotron, etc.
3. medicina nucleară, unde se utilizează preponderent radionuclizi cu
viaţă scurtă pentru investigaţii interne cu techneţiu-99 (Tf = 6 ore) sau în
scop terapeutic cu iod-131 (Tf = 8,1 zile).

• În tara noastră media dozei anuale efective datorată procedurilor medicale

este de circa 500 μSv, ceea ce reprezintă foarte mult faţă de doza efectivă
pentru alte ţări, de exemplu 250 μSv/an în Marea Britanie !
• Diferenţa se datorează folosirii excesive la noi a diagnosticului cu radiaţii X,
precum şi aparaturii depăşite fizic şi moral din dotarea marii părţi a unităţilor
spitaliceşti.
• În radioterapie, dozimetria este în general foarte riguroasă, spre deosebire
de radiodiagnostic unde dozele primite de pacient variază în funcţie de
tehnica de lucru (limitarea câmpului iradiat etc.), de reglajul şi de
caracteristicile aparaturii folosite (grilă, tip de detector, etc)…
Expunerea medicală a populaţiei

• Riscul pentru sănătate la expunerea medicală depinde de

vârsta de expunere şi zona iradiată

– medicii sustin ca o radiografie dentara mica (facuta fiecarui

dinte in parte) va iradiaza cu 80% mai putin decat o
radiografie la mana
– o radiografie panoramica (ce da o imagine de ansamblu a
oaselor maxilarului) are un nivel de radiatii mai mare decat
o radiografie mica, insa si aceasta este la fel de sigura
– cele mai mici radiatii se inregistreaza la radiografiile
digitale, in medie, de cinci ori mai putin nocive decat
radiografiile obisnuite
 Doze de referinţă în RX-diagnostic exprimate în doza la
suprafaţa de intrare pe pacient pentru o singură expunere
Doza la suprafaţa de intrare pentru
Radiografia o singură expunere mGy

Torace postero – anterior (PA) 0,3

Torace lateral (LAT) 1,5
Coloană vertebrală antero – posterior (AP) 10
Coloană vertebrală lateral (LAT) 30
Coloană vertebrală joncţiunea lombo – sacrată (JLS) 40
Sân cranio – caudal (CC) 10
Sân mediu lateral oblic (MLO) 10
Sân lateral (LAT) 10
Pelvis antero – posterior (AP) 10
Craniu postero – anterior (PA) 5
Craniu lateral (LAT) 3
Tractul urinar – o radiografie simplă sau înaintea administrării10
substanţei de contrast
Tractul urinar – după administrarea substanţei de contrast 10
EFECTELE BIOLOGICE ALE
RADIAŢIILOR IONIZANTE
EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIAŢIILOR
IONIZANTE

• Consecinţele acestui tip de energie asupra materiei vii sunt

dependente de :
– tipul de ţesut,
– natura radiaţiei şi
– cantitatea absorbită.
• cele mai afectate sunt celulele cu multiplicare rapidă (cel. limfoide,
mieloide, epiteliale şi de reproducere)
• rata de supravieţuire depinde de doza de iradiere
• recuperarea la accidentele acute se face între 2 săptămâni şi 2 ani.

• Clasificare:
– Efecte acute
– Efecte cronice
EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIAŢIILOR
IONIZANTE

A. EFECTELE ACUTE
– apar în cazul unor expuneri la doze ridicate de radiaţii ionizante
– ex. la 25 rad apar modificări hematologice prin leucopenie, iar de la
100 de rad apar semnele de boală de iradiere acută
– moartea se instalează la doze peste 500 de rad

• I. Sindromul acut de iradiere (afectare generală)

• II. Simptome locale (efectele patologice depind de doza
primită de fiecare organ iradiat)
– Efectele asupra pielii
– Efectele asupra gonadelor
– Efectele asupra ochilor
– Efectele asupra tiroidei
 EFECTELE BIOLOGICE ALE
RADIAŢIILOR IONIZANTE
• I. Sindromul acut de iradiere (SAI) este determinat de expunerile la doze mari
de radiaţie ionizantă ce penetrează ţesuturile pe o perioadă scurtă de timp
(minute)
– gravitatea îmbolnăvirii este în funcţie de doza primită, tipul de radiaţie, mărimea
suprafeţei expuse şi susceptibilitatea individuală

• Evoluţia este tipică, cu patru faze distincte:

• 1. Etapa prodromală începe după câteva minute sau uneori câteva zile după iradiere (în
funcţie de doză)
– simptomele sunt: greaţă, anorexie, vărsături, astenie, diaree + febră, insuficientă respiratorie,
hiperexcitabilitate sau obnubilare.
– durează câteva zile
• 2. Faza de latenţă semnifică revenirea la o stare de sănătate aparentă
– durează câteva săptămâni
• 3. Stadiul de boală manifestă are trei forme clasice:
– a. sindromul hematopoietic = pancitopenie, principalele cauze de deces fiind hemoragia şi infecţia
– b. sindromul gastro-intestinal = cu diaree severă, febră si dezechilibre hidro-electrolitice
consecutive.
– c. sindromul ce corelează afectarea sistemului nervos central cu cea a aparatului cardiovascular, cu
leziuni ireversibile. Simptomele variază de la agitaţie extremă, greaţă, vărsături incoercibile,
diaree, până la confuzie, obnubilare si comă. Moartea survine în câteva zile de la expunere.
• 4. Convalescenţa poate dura de la câteva săptămâni până la doi ani, însă majoritatea
pacienţilor care nu se însănătoşesc în primele luni decedează.
EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIAŢIILOR
IONIZANTE
• II. Simptome locale (efectele patologice depind de doza primită de
fiecare organ iradiat):

• Efecte asupra pielii:

– între 3 şi 8 Gy apare eritemul
– peste 5 Gy este un eritem uscat
– între 12 şi 20 Gy eritemul este exudativ şi necesită un timp de latenţă de circa 3 săptămâni
– iar la doze mai mari de 25 Gy apare necroza
– la doze absorbite mai mari de 10 Gy se observă apariţia unor sechele de natură fizică
(atrofia unui segment cutanat sau muscular, teleangiectazie, discheratoză, discromatoză) şi
de natură funcţională (dureri, tulburări de sensibilitate, de vascularizaţie, de mobilitate)
• Efecte asupra gonadelor:
– celulele germinale ale testiculelor sunt foarte sensibile la acţiunea radiaţiilor ionizante
– o doză de 4 Gy este suficientă pentru a determina sterilitate definitivă, iar oligospermia
persistă timp de mai multe luni după o iradiere cu doze mai mari de 0,2 Gy
– ovarele au o radiosensibilitate inferioară celei testiculare, care variază cu vârsta;
– sterilitatea feminina survine la o doză superioară valorii de 8 Gy
• Efecte asupra ochiului:
– partea cea mai radiosensibilă a ochiului este cristalinul, în caz de iradiere poate apare
cataracta (dupa 5 ani la doze sub 2 Gy sui un an la doze mai mari de 10 Gy)
• Efecte asupra tiroidei:
– exista riscul hipotiroidiei după o latenţă de 10-15 ani de la expunere
EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIAŢIILOR
IONIZANTE
Efectele iradierii acute în funcţie de doză
Doza (rem) Efectele acute

< 25 Fără efecte detectabile

25-50 Scade numărul leucocitelor

50-100 Posibile injurii şi manifestări clinice

100-200 Greţuri, vărsături, diaree, fatigabilitate, şoc, leziuni ale pielii,

pierderea părului

200-400 Boală acută de iradiere;

Eventual deces fără tratament

400-500 Rata decesului fără tratament este 50%

> 600 Rata decesului este de 100%

EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIAŢIILOR
IONIZANTE
B. EFECTE CRONICE
– apar la expuneri mici şi repetate de radiaţii ionizante sau la intervale
mari după expunere accidentală unică la doze moderate

• I. Boala de iradiere cronică (atrofie cutanată, sterilitate, alopecie, cataractă,

leucopenia)
• II. Scurtarea duratei medii de viaţă
• III. Leucemii, cancer (cutanat, pulmonar, tiroidian sau osos)
– o doză de 0,01 Sv poate provoca la 1 milion de oameni un nr. de 100 cazuri de cancer!
• IV. Efectele genetice, afectează materialul ereditar, cu maladii şi anomalii genetice
la generaţiile următoare, caracter recesiv.
– se datorează acţiunii radiaţiilor asupra descendenţilor persoanelor iradiate
• V. Acţiunea teratogenă, iradierea „in utero” a fătului
– cu avort spontan, malformaţii grave sau minore funcţie de vârsta de expunere şi
doză, leucemii sau oligofrenie
– se consideră că iradierea naturală este responsabilă de cel puţin 1/3 din totalul
defectelor genetice!
NOŢIUNI DE RADIOPROTECŢIE

Radiation hazard symbol

 NOŢIUNI DE RADIOPROTECŢIE

Din punct de vedere al expunerii, populaţia se împarte în trei

grupe:
– populaţia expusă la locul de muncă, prin procesul muncii
(expunere profesională)
– populaţia expusă ca urmare a procesului de radiodiagnostic şi
radiotratament (expunere medicală)
– expunerea publicului (a populaţiei în ansamblu)

• A. Sistemul de protecţie în expunerea profesională

• B. Sistemul de protecţie în expunerea medicală
• C. Controlul expunerii publicului
 NOŢIUNI DE RADIOPROTECŢIE
A. Sistemul de protecţie în expunerea profesională

• Dozimetria expunerii profesionale (monitorizare individuală)

• Limitele dozei (se recomandă o limită de doză de 20 mSv/an, cu condiţia ca doza
eficace să nu depăşească 50 mSv într-un singur an)
• Servicii profesionale pentru supravegherea sănătăţii:
– controale medicale la angajare şi periodice
– activitate de counseling pentru trei categorii de personal: femeile în perioada de procreere,
persoanele expuse peste limitele dozei, voluntarii pentru cercetări biomedicale
– păstrarea evidenţelor personalului şi a fişelor medicale pe perioade lungi (câţiva ani) după
părăsirea locului de muncă, pentru posibile reevaluări ale stării de sănătate.
• Respectarea normelor de protecţie în procesul de muncă
– purtarea echipamentului de protecţie
– utilizarea ecranului de protecţie
– respectarea distanţei pentru reducerea câmpului de radiaţii
– restricţionarea timpului petrecut în apropierea surselor
– limitarea răspândirii materialului radioactiv la locul de muncă şi în mediul înconjurător
– evaluări periodice ale siguranţei în funcţionare a tuturor sistemelor principale care afectează
probabilitatea accidentelor.
NOŢIUNI DE RADIOPROTECŢIE

B. Sistemul de protecţie în expunerea medicală:

– se vor evita iradierile inutile

– se vor alege tehnici cât mai puţin iradiante şi ameliorarea
echipamentelor
- ex. in cazul pacientului adult, valorile cele mai ridicate ale dozei efective
se asociază urografiei, irigoscopiei si radioscopiei gastroduodenale
- ex. in cazul pacientului pediatric, cele mai iradiante examene radiografice
sunt urografiile urmate de radiografia de coloană dorsolombară şi
radiografia de bazin
– vor fi verificate periodic performanţele aparaturii folosite
– se va evita iradierea corpului femeii însărcinate, cu excepţia
examinărilor radiologice urgente
– formarea şi perfecţionarea personalului în radioprotecţie
– efectuarea de radiodiagnostic şi radioterapie numai în unităţi avizate
în acest scop
 NOŢIUNI DE
RADIOPROTECŢIE
C. Controlul expunerii publicului
– se recomandă ca limită pentru expunerea publicului, o doză efectivă
de 1 mSv/an

• Activitatea în domeniul asigurării radioprotecţiei şi securităţii

nucleare se bazează pe următoarele principii:
– neadmiterea depăşirii nivelului de iradiere maxim admis
– excluderea oricărei iradieri nejustificate
– reducerea dozelor de iradiere la un nivel minim posibil
– managementul deşeurilor radioactive
• pretratarea
• tratarea (incinerarea deşeurilor combustibile, compactarea deşeurilor solide
uscate, evaporarea, filtrarea sau tratarea cu schimbatori de ioni a deşeurilor
lichide, precipitarea sau flocularea speciilor chimice)
• condiţionarea sau decontaminarea
• depozitarea intermediară
• depozitarea definitivă (depozite geologice subterane)
 NOŢIUNI DE RADIOPROTECŢIE

• Ministerul Sănătăţii efectuează:

– normarea igienică a factorilor radioactivi

– supravegherea sanitară la obiectivele cu surse de radiaţii ionizante
şi eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare
– eliberarea de licenţe (autorizaţii) pentru activitate medicală cu
surse de radiaţii ionizante
– evaluarea igienică a produselor alimentare şi a materiei prime
alimentare, a apei potabile, a poluării interioare cu radon, a
materialelor de construcţie şi a altor produse privind conţinutul de
substanţe radioactive în conformitate cu standardele şi
normativele în vigoare, eliberarea de certificate igienice
– controlul iradierii personalului şi pacienţilor, controlul dozimetric al
personalului şi al populaţiei în cazuri de accidente nucleare
majore.
RADONUL
 RADONUL - expunere
• este un gaz radioactiv remanent în sol, roci, apă şi materiale de
construcţie, producând poluarea radioactivă de interior (rezultat prin
dezintegrarea radiului, care la rândul lui este un produs de dezintegrare al
uraniului)
• este inert, poate difuza în afara materialului în care s-a format, pătrunzând
în atmosferă sau dizolvându-se în apă !
• pentru populaţie în ansamblu, riscul expunerii la radon a este legată de
depistarea frecventă a radonului în aerul de interior
• este permis maxim 200 Bq/m3 pentru concentratia radonului din interior !!

• Surse şi condiţii de expunere

• principala sursă de radon din aerul interior este reprezentată de solul pe
care este construită locuinţa, radonul se infiltrează prin crăpăturile
fundaţiei în aerul interior
• monitorizarea concentraţiei de radon în locuinţe, arată nivele mai reduse
în încăperile de la etajele clădirii, faţă de cele de la parter
• materialele de construcţie, apa şi gazul metan !
• in locuinţele alimentate cu apă din surse de profunzime aferente unor
soluri cu structură granitică, concentraţia interioară a radonului creşte prin
eliberarea radonului dizolvat în apă.
 RADONUL - efecte
• Concentratia de radon dintr-o incapere depinde de:
– concentratia de radiu din terenul adiacent;
– cancentratia de radon din solul inconjurator;
– geologia terenului;
– radioactivitatea materialelor de constructie;
– conditiile de ventilatie;
– conditiile meteorologice;
– activitatea omului.

Efecte asupra sănătăţii

• radonul se dezintegrează cu un timp de înjumătăţire de 3,8 zile, doi dintre
descendenţii radonului (Po-214 şi Po-218), emit particule alfa în cursul
dezintegrării, care prin inhalare ajung în tractul respirator unde induc leziuni
care pot degenera malign
• expunerea profesională la radon a minerilor din subteran, în primul rând a
celor din minele de uraniu, a stabilit o relaţie cauzală cu cancerul pulmonar
• studiile epidemiologice la mineri au arătat o creştere a riscului de cancer
pulmonar în condiţiile expunerii cumulative la radon, alături de efectele
combinate ale fumatului
 Radioactivitatea mediului
• Radioactivitatea solului
– izotopii radioactivi naturali se găsesc în sol în cantităţi mici, răspândite neuniform şi
cu formare de zăcăminte
– trei familii de elemente radioactive: Uraniu 238 (cu Radiu 226 şi Radon 222), Thoriu
232 (cu Thoron 220) şi Uraniu 235 (cu Actiniu 231 şi Actinon 219).
• Radioactivitatea aerului
– este determinată în special de Radon 222 şi Thoron 220 rezultaţi din sol
– produşii activi de dezintegrare ai acestor gaze se leagă de impurităţile din aer, ceea
ce explică creşterea fondului radioactiv în condiţii de inversiune termică, ceaţă,
precipitaţii.
– se mai întâlnesc cantităţi mici de Carbon 14 şi H3 produşi sub influenţa radiaţiilor
cosmice, cu timp de dezintegrare lung şi acumulare în regnul vegetal şi animal.
– Radioactivitatea apei
• Radioactivitatea apei
– este determinată în principal de Radiu 226 şi Radon 222, pentru apele subterane din
soluri bogate în Uraniu şi Thoriu; Radiu 226, Potasiu 40, Tritiu pentru apele dulci;
Potasiu 40 (95%) pentru apa mărilor.
• Radioactivitatea produselor alimentare
– Prin circuitul sol-apă-regn vegetal-regn animal, în ţesuturile vegetale şi ale
animalelor se întâlnesc elemente radioactive, în principal Potasiu 40, apoi Radiu 226
şi Carbon 14.
• Radioactivitatea corpului uman
– pătrund şi în organismul uman prin inhalare, ingerare sau prin piele
– pe primul loc se situează Radiu 226, în întregul organism, dar mai ales în oase,
muşchi, organe interne; Uraniu 238 în organele interne, muşchi, sânge; Thoriu 232
în ţesutul osos; Potasiu 40 în oase, muşchi, organe interne, sânge.
Va multumesc !!