Sunteți pe pagina 1din 6

Odat, demult, m plimbam

mpreun cu tatl meu cnd, la o


cotitur, el se opri deodat.
Dup o clip de tcere, m
ntreb:
- n afar de ciripitul
psrelelor, mai auzi i altceva?
mi ascuii auzul i, dup cteva
secunde, i rspunsei:
- Aud zgomotul unei crue...

- Aa este, spuse tatl meu.


Este o cru goal.
l ntrebai:
- Cum de tii c este o cru
goal, dac nc nu o putem
vedea?
Iar el mi rspunse:
- E foarte uor s tii cnd o
cru este goal, e din cauza
zgomotului. Cu ct este mai
goal, cu att face mai mult
zgomot.

Astzi, adult fiind, cnd vd o


persoan care vorbete prea
mult, ntrerupnd conversaia
celorlali, dovedindu-se
inoportun, ludndu-se cu ceea
ce posed, simindu-se
atotputernic i dispreuindu-i pe
cei din jurul ei, nc mi se pare
c mai aud vocea tatlui meu,
spunnd:
"Cu ct este mai goal crua,
cu att mai mult zgomot face".

Smerenia const n a trece sub


tcere virtuile noastre i de a
le permite altora s le
descopere.
Nu uitai c exist oameni att
de sraci, nct nu au nimic
altceva dect bani.
Nimeni nu este mai gol la
suflet, dect cel care este plin
de sine nsui.
S fim ca ploaia linitit i
blnd, care ptrunde n tcere
pn la adncimea rdcinilor,
hrnindu-le.

Autor: Lore C.