I.

EPIGENETICA
Realizator: Boca Oana
Specializare: CCR, an II

1. INTRODUCERE
Epigenetica este o ramura a biologiei moleculare care
studiaza cele mai subtile mecanisme ale polimorfismului
genetic, conditiile de ambianta care afecteaza genomul
individului in perioada sa de dezvoltare, dar si dezvoltarea
descendentilor, toate acestea fara a afecta structura ANDului.
n domeniul cercetrii creierului i comportamentului
epigenetica elucideaz mecanisme necunoscute pn acum
ale dezvoltrii sistemului nervos, evoluiei, plasticitii i
homeostaziei, mbtrnirii, etiologiei diverselor afeciuni
neurologice, a proceselor neuronale regenerative etc.

Exist mai multe mecanisme interdependente ale

proceselor epigenetice, inclusiv: metilarea acidului
dezoxiribonucleic (ADN), modificarea histogenetic,
repoziionarea nucleosom, remodelarea cromatinei,
non-codarea acidului ribonucleinic (ARN) i altele.
Bazele moleculare ale epigeneticii sunt complexe;
au loc modificri ale activitii unor gene, dar fr a
schimba structura ADN-ului. Adugtor, proteinele
cromatine associate ADN-ului pot fi activate sau
reprimate. Majoritatea schimbrilor epigenetice se
produc pe parcursul vieii, dar unele se pot transmite
de la o generaie la alta.

Printre procesele specifice epigenetice se numr:

paramutaia, bookmarking-ul (transmiterea memoriei
celulare a patternului expresiei genice n timpul
mitozei celulei fiice), imprinting-ul, reprimarea
expresiei genice, inactivarea
cromozomului
X,
reprogramarea, progresul cancerogenezei, multe
efecte ale teratogenilor, reglarea modificrilor
histonice i altele.
Conform principiilor de baz ale biologiei,
informaiile ereditare sunt transmise prin intermediul
unor mecanisme genetice.

Epigenetica studiaz fenomenele biochimice care permit

acidului dezoxiribonucleic s se exprime ntr-o manier
diferit, graie activrii sau reprimrii anumitor gene, dar
fr a provoca schimbri la nivelul secvenei genice.
n ultimii ani s-a descoperit c, acionnd asupra
enzimelor de baz ale epigeneticii, care fac ADN-ul mai mult
sau mai puin accesibil sistemelor de producere a
proteinelor, poate fi controlat activitatea genelor i c unele
boli complexe, precum tumorile, pot fi declanate nu numai
de mutaii genetice, ci i de funcionarea defectuoas a
unuia sau mai multor fenomene epigenetice.

II. MECANISME BIOLOGICE

DE DEGRADAREA A ANDULUI
Mutatiile reprezint cea mai important surs

a
variabilitii organismelor. Mutaiile genetice reprezint
modificri n structura i funcionalitatea materialului
genetic, care nu sunt rezultatul recombinrilor genetice.
Fr mutaii nu avem evoluie, in consecin nici
genetic.
Mutagen orice substan care poate cauza o
mutaie, foarte rar acestea sunt spontane.

1. CLASIFICAREA
MUTATIILOR
Clasificarea mutaiilor:
1. in funcie de tipul de material genetic afectat si de
mecanism
2. in dependen de efectul asupra fenotipului
Mutaiile pot fi: punctiforme, genice, cromozomiale sau
chiar genomice
In dependen de tipul celulelor : somatice sau sexuale
Modul de inducere: spontane sau induse.

Efectul asupra fenotipului:

vizibile sau invizibile morfologic
letale sau subletale
biochimice (nutriionale) care necesit sau nu prezena
unor componente in mediu
pentru dezvoltare
reglatoare
mutaii silenioase (sinonime)
neutre
deleii sau adiii

2. MODIFICARI
STRUCTURALE
Mutaii la scal mic:
Mutaii punctiforme
Inserii
Deleii
Mutaii punctiforme:
Mutaii silenioase sau sinonime
Mutaii misssense
Mutaii nonsense

 Mutaiile punctiforme - schimbarea unui sau mai

multor nucleotide. Cele mai frecvente

acestea sunt tranziii sau transversii.
Tranziiile sunt schimbarea unor baze de acelas tip,

o purin cu o alt purin sau o

pirimidin cu o alt pirimidin. Acestea pot fi induse

de acidul azotos (HNO2), analogi ai

bazelor (5-bromo-2-dezoxiuridin BrdU)
Transversiile sunt schimbrile de diferite tipuri de

baze, o purin cu o pirimidin si invers.

 Consecinele mutaiilor punctiforme atunci cand au

loc in gene ce codific proteine sunt mutaii:

Sinonime

sau silenioase - care nu

aminoacidul codificat datorit degenerrii

schimb

codului genetic
Missense schimb aminoacidul codificat
Nonsens codonul ce modifica un aminoacid este

modificat intr-un codon stop

Anemia falciform datorat unei mutaii punctiforme

3. STRUCTURA HEMOGLOBINEI
Se cunosc mai mult de 750 de mutaii in genele ce
codific hemoglobine.
Aceste mutaii sunt diverse: modific legarea polipeptidelor
intre ele precum si legarea Fe; schimb codonul STOP in unul
codificator de aminoacid, astfel lanurile sunt mai mari;
modific un codon pentru un aminoacid in unul STOP, ca
rezultat lanurile polipeptidice sunt mai scurte; cele mai
multe schimbri sunt in lanul care sunt mutaii missense,
cele mai multe schimb aminoacizi asemntori, ca rezultat
efectele nu afecteaz foarte mult structura si funcia
proteinei.

4. MUTAII CARE
DETERMIN APARIIA BOLII
ALZHEIMER
TIMPURIU
Gena de pe cromozomul 14

codific o protein din membrana

aparatului Golgi numit presenilin1,
care
este
responsabil
impreun cu alte proteine pentru
clivarea amiloidului . In cazul
mutaiilor la nivelul genei pentru
presenilin are loc acumularea
amiloidului si ca urmare apariia
bolii la o varst mai timpurie.

5. INSERTIILE
Inserarea a unui sau mai multe
nucleotide, dac sunt n proteine
acestea pot modifica cadrul de citire
(OpenReadingFrame), mutaiile find
numite frameshift. Cauza acestor
mutaii sunt modificri pe parcursul
replicrii
(mai
ales
n
cazul
secvenelor
repetitive)
sau
ca
urmare a inserrii unui element
transpozabil. Inseriile pot modifica
si jonciunea exon-intron ca urmare
proteina poate sa fie mai mare si
chiar cadrul de citire modificat.

6. DELETIILE
Eliminarea unui sau mai
multe nucleotide, ca si inseriile
acestea pot avea aceleasi
rezultate: modificarea cadrului
de citire, mutaii nonsens.
Deleiile
sunt
una
din
cauzele
apariiei
distrofiei
musculare Duchenne. Gena cu
deleii ale unor exoni este mai
scurt.
Proteina
distrofina
confer stabilitate celulelor
musculare.

Modificrile la scal mare a

materialului genetic implic
cantiti mai mari de material
genetic, cum ar fi poriuni
ntregi de cromozomi. Ca si n
cazul mutaiilor punctiforme
acestea pot fi deleii sau
inserii dar ce afecteaz
poriuni de cromozomi si
inversii,
traslocaii
sau
duplicaii.

Deleiile pot cauza apropierea unor gene mai indeprtate,

care pot avea ca rezultat producerea unei proteine fuzionate.
Deleiile pot fi terminale sau intercalare. Exemplu gena FIG
(fused in glioblastoma) si ROS (receptorul tirozin kinazei).
Proteina fuzionat FIG-ROS este o kinaz activ care poate
cauza transformarea celulelor in celule canceroase. Deleia unei
poriuni a cromozomului 5 este cauza sindromului numit Cri du
chat.
Translocaiile cromozomiale schimbul unor poriuni de
cromozomi intre cromozomi neomologi. Translocaiile pot fi
echilibrate atunci cand cantitatea de material genetic este
aproximativ egal sau neechilibrat cand poriunile schimbate
sunt diferite ca mrime.

Translocaiile de tip Robertson 2 cromozomi

acrocentrici si pierd braele scurte si fuzioneaz la
nivelul centromerilor, n rezultat cariotipul va fi format
din 45 de cromozomi. Cele mai frecvente translocaii de
acest tip sunt ntre cromozomii 13 si 14. Exemplu
leucemiile acute. Nomenclatura translocaiilor conform
The International System for Human Cytogenetic
Nomenclature (ISCN) : t(A;B)(p1;q2) translocation, A si
B cromozomii, p1 si q2 poriunile translocate.
t(2;5)(p23;q35) - Anaplastic large cell lymphoma;
lymphoma (Bcl-2)
t(8;14) - Burkitt's lymphoma (c-myc);
leukemia
t(9;22)(q34;q11) - Philadelphia chromosome, CML, ALL;
myelogenous leukemia

t(14;18)(q32;q21) - Follicular
t(15;17) - Acute promyelocytic
t(1;12)(q21;p13) - Acute

Inversiile inversarea unei poriuni de cromozomi.

Inversiile pot fi paracentrice (poriunea inversat nu
cuprinde
centromerul)
si
pericentrice
(poriunea
inversat cuprinde si centromerul). La om cea mai
frecvent inversie este inv(9)(p11q12), este o cauz
frecvent a avorturilor spontane.
Pierderea hetozigoiei pierderea unei alele, fie
prin recombinare sau prin deleie, atunci cand cealalt
alel a fost deja inactivat prin mutaie. Fenomen intalnit
in cazul multor tipuri de cancere, frecvent in cazuri de
retinoblastom.

Duplicaiile sau amplificrile sunt dublarea unor

poriuni de cromozomi cu dublarea copiilor genelor. Pot
aprea n urma crossing-overului inegal. n dependen
ce gene au fost duplicate consecinele sunt diverse, n
cazul duplicrii genelor oncogene acestea pot cauza
apariia unor cancere cum este cancerul de sn, gena
P70-S6 kinaza1 (Ribosomal protein S6 kinase, 70kDa).
Duplicaiile au rol important n evoluie prin crearea
genelor paraloage gene care au provenit n urma unei
duplicaii si codific proteine cu structur si funcie
asemntoare.

n dependen de tipul celulelor n care apar, mutaiile

pot fi somatice sau sexuale.
Mutaiile din celulele sexuale sunt cele ereditare care se
transmit urmasilor.
Mutaiile din celulele somatice sunt responsabile de
apariia cancerelor.
Mutaiile aprute n celulele sexuale se numesc de novo,
ele au aprut n celulele sexuale si nu au fost mostenite.

EXEMPLU - HUTCHINSON-GILFORD PROGERIA

SYNDROME (HGPS), MALADIE FOARTE RAR. IN
GENA LM%A CODIFIC LAMINA IN POZIIA 1824 ESTE
O MUTAIE MISSENSE C INLOCUIT CU T, REZULTATUL
ESTE O PROTEIN FRAGMENTAT.

Mutaii spontane sindromul cromozomului X fragil.

Se caracterizeaz prin retard mintal si se ntlneste la 1
din 1500 de brbai si 1 la 2500 de femei. Responsabil
este gena FMR1 care se transcrie dar nu se traduce.
Gena const din mai multe repetiii a unui trinucleotid
(CGG)n. Numrul de repetiii la om este variabil ntre 6 si
54, cea mai frecvent este alela cu 29 de repetiii. n
unele cazuri prini neafectai au urmasi cu sindromul
cromozomului X fragil. S-a stabilit c prinii au un numr
mare de repetiii 50- 200, la urmasii afectai aceste
repetiii sunt 200-1300.

Mutaiile spontane sunt rare, cauzele lor pot fi variate:

- Tautomerizarea bazelor
- Depurinarea
- Dezaminarea

Complementaritate alternativa
Complementaritate alternativa
pentru 2-amino-purin
brom-racil

pentru 5-

In structura normal a ADN

bazele azotate se afl sub forma
tautomeric: keto sau amino. In
unele condiii, care se intalnesc
mai rar acestea pot trece in
formele enol si imino, prin
deplasarea unui proton (H+).

7. TAUTOMERIZAREA
BAZELOR

Formele tautomerice pot forma imperecheri gresite:

C-A (forma rar), T-G (forma rar).

Alchilarea bazelor poate induce

imperecherea gresita a acestora.

III. AGENTI INTERCALANTI

Proflavina, acridin-oranj fac parte din categoria de

substane ICR se intercaleaz intre perechile de baze

si mimeaz dispunerea acestora. In stare intercalat
agenii de intercalare favorizeaz deleiile sau
inseriile.

Razele ultraviolete pot

induce
formarea
dimerilor de T (2 baze
de pe aceeasi caten
formeaz
legturi
covalente).
Aceste
legturi pot fi de tip
C5-C6 cu formare de
structur
de
tip
ciclobutil sau pot fi de
tip C4-C6.

Aflatoxina B1 este un
carcinogen
puternic
descoperit prima data la
alune infectate cu ciuperci.
Aflatoxina B1 se leag de
N7
a
guaninei,
care
cauzeaz ruperea legturii
glicozidice dintre baz si
pentoz, astfel rmne un
situs apurinic.

Modificarea bazelor poate avea

loc prin reacii de dezaminarea a
altor baze. Dezaminarea C are ca
rezultat formarea U. Uracilul
poate forma legturi de H cu A,
iar la replicarea ulterioar a ADN
pe catena nou sintetizat in locul
G va fi A (tranziie). In unele
cazuri (forma ionizat a U) poate
forma legturi de H si cu G.
Dezaminarea 5-metil citozinei (se
presupune c 5-metil-C particip
la inactivarea genelor) va avea
ca rezultat o T (CT este o

IV. REPARAREA AND-ULUI

Erorile datorate replicrii (introduse
polimeraz) sunt rare, 1 la 100mln pb.

de

ADN

Toate organismele posed mecanisme de reparare a

ADN. Mitocondria nu posed mecanisme de reparare a
ADN, acest fapt explic rata mare a erorilor in ADNm.
Cea mai rezistent bacterie din acest punct de vedere
este Deinococcus radiodurans care poate tolera doza de
radiaii de 1000 de ori mai mare decit cea pentru om.

Exist 3 mecanisme principale de reparare a ADN:

1. Fotoreactivare enzima fotoliaza este capabil s
recunoasc si s elimine dimerii de T utilizind energia din
lumina vizibil. Se intalneste la fungi, la om nu exist.
2. Reparare prin excizie
3. Repararea bazelor nepotrivite

1. REPARARE PRIN
EXCIZIE
Reparare prin excizie enzimele
specifice sunt capabile s excizeze
dimerii de pirimidin si nucleotidele
invecinate prin ruperea legturilor intre
baze si pentoze. ADN polimeraza apoi
completeaz poriunea excizat folosind
ca matri catena corect.
Exist dou tipuri de reparare prin
excizie, reparare prin excizie de
nucleotide (elimin 10 nucleotide,
elimin erorile rezultate in urma razelor
ultraviolte) si excizie de baze (elimin

2. REPARAREA
BAZELOR
NEPOTRIVITE
Nucleotidele incorporate gresit formeaz o bucl,
enzimele reparatorii excizeaz nucleotidul incorect,
iar ADN polimerza il adaug pe cel corect, legtura
fosfodiesteric este refcut de ctre ADN ligaz.
Aceste imperecheri gresite se intalnesc mai des in
regiunile cu secvene repetitive, ADN polimeraza
introduce erori mai des in cazul acestor secvene.
Secvenele repetitive sunt frecvente in genomul
uman. Acestea sunt denumite satelii.Microsateliii
sunt secvene repetitive atat in AND nuclear cat si
in cel din organele, secvena repetat const din 16 nucleotide. Minisateliii constau din secvene
repetate de 10- 60 nucleotide. La om 90% din
minisatelii se gsesc in regiunile subtelomerice.

3. BOLI CE IMPLIC
SISTEMUL REPARATOR AL
ADN