Sunteți pe pagina 1din 14

PNEUMONIILE ACUTE

Introducere
Reprezintă în ţara noastră una dintre principalele
cauze de deces la sugar.
Antibioterapia a ameliorat prognosticul acestor
boli, dar în acelaşi timp a modificat structura
etiologică, prin creşterea frecvenţei
pneumoniilor virale şi a celor produse de flora
rezistentă la medicaţia antiinfecţioasă uzuală.
Definiţie:
Pneumoniile sunt procese inflamatorii ale
parenchimului pulmonar produse de agenţi
etiologici variaţi:
– infecţioşi (bacterii, virusuri, rickettsii,
chlamidii, fungi, protozoare),
– neinfecţioşi (substanţe toxice, reacţii
imunologice, iradiere)

Procesul poate fi predominant alveolar sau


interstitial, deseori cu afectarea
concomitenta a bronhiilor.
Clasificare
1. După criteriul etiologic pneumoniile pot fi:
– virale,
– bacteriene,
– micotice şi
– parazitare.
2. Clasificarea anatomică ( în funcţie de structura pulmonară
preponderent afectată) :
a) Pneumonii necomplicate:
- bronhopneumonie,
- pneumonie lobară, segmentită,
- pneumonie interstiţială.
b) Pneumonii complicate cu pleurezie, abces pulmonar
3. Clasificare anatomo-patologică
- lobare (ex pneumonia pneumococică
- lobulare (bronhopneumonia)
Clasificare
4. În funcţie de modalitatea de contaminare a plămânului, sunt:
a) pneumonii primitiv bacteriene
- se dezvoltă pe un organism prealabil sănătos şi cu un plămân indemn
morfofuncţional.
- boala este rezultatul virulenţei mari a agentului patogen (virusurile,
stafilococul auriu, streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae,
Mycoplasma pneumoniae). La nou-născut se asociază agenţilor
patogeni enumeraţi: streptococul grup B şi D, Chlamydia trachomatis.
b) pneumonii secundar bacteriene
- se dezvoltă la un organism cu deficite imune / în caz de modificări
morfofuncţionale pulmonare: cardiopatii congenitale cu congestie
pulmonară, malformaţii bronho-pulmonare, fibroză chistică.
- în aceeaşi categorie : suprainfecţia bacteriană a unei pneumonii primitiv
virale şi pneumonia de aspiraţie (iniţial este chimică şi în evoluţie se
suprainfectează bacterian).
- agenţi patogeni sunt diverşi, inclusiv cei oportunişti: Pneumocystis
carinii, virusul citomegalic, virusul varicelo-zosterian, Candida,
Aspergillus.
Clasificare
 5. În funcţie de mecanismul fiziopatologic pneumoniile apar prin:
– Tulburari ale controlului nervos al respiratiei
– Mecanism obstructiv,
– Mecanism restrictiv
– Tulburări de difuziune alveolo-capilară
 6. Clasificare clinico-radiologică:
– Pneumonii bacteriene
– Pneumonii virale
– Pneumonii produse de micoplasma pneumonie
– Pneumoni produse de chlamidii
– Pneumonii micotice
– Pneumonii cu pneumocistid carinii
– Pneumonii de hipersensibilizare
1. PNEUMONIILE BACTERIENE

1.1. Pneumonia pneumococică (P. Francă lobară)


Definiţia
Este o infecţie acută (de obicei, nesupurativă) a plămânului, cu localizare
lobară sau segmentară, produsă de pneumococ şi caracterizată clinic
prin : debut brusc (în primă stare de sănătate, cu frison, febră în platou,
junghi toracic şi spută hemoptoică.
În primul an de viaţă şi la copilul mic realizează un tablou de
bronhopneumonie (cu focare izolate sau confluente), de bronhoalveolită
segmentară cu tendinţă marcată la diseminare.
1.1.Pneumonia pneumococică (P. Francă lobară)
Etiopatogenia
Agentul etiologic = pneumococul (Diplococus pneumonie), coc gram (+)
dispus în diplo (sub formă de perechi).
La copil serotipurile cele mai frecvent incriminate sunt: 14, 1, 6, 19, 23.
Factorii favorizanţi: anotimupul rece, bolile alergizante, iritaţiile mucoasei
respiratorii, infecţii virale.
Infecţia se realizează pe cale aerogenă.
1.1.Pneumonia pneumococică (P. Francă lobară)
Morfopatologia
Se descrie o evoluţie stadială a leziunilor în 4 etape:
– stadiul congestiv (cu durată de ore) în cursul căruia plămânul
este congestionazt, dar aerat;
– stadiul de hepatizaţie roşie – în care teritoriul pulmonar afectat
este roşu, densificat şi nu crepită (lipsa aerului din alveole)
– stadiul de hepatizaţie cenuşie (din ziua a 4-5 de boală)
caracterizat prin prezenţa în alveole a leucocitelor şi a fibrinei;
concomitent cu leziunile din parenchim, este afectată şi pleura
viscerală care apare congestivă şi fără luciu; constituirea unui
epanşament pleural este frecventă:
– stadiul de rezoluţie – se se produce (obişnuit prin “restituţio ad
integrum”; rar există posibilitatea abcedării procesului pneumonic
sau organiozarea sa fibrinoasă.
1.1.Pneumonia pneumococică (P. Francă lobară)
Tabloul clinic
Debut: brusc, în plină stare de sănătate cu
 frison,
 febră (39 – 400C),
 cefalee,
 junghi toracic,
 vărsături.
La copilul mic frisonul este înlocuit cu de convulsii sau dureri
abdominale mimând apendicita acută.
La debut tabloul clinic poate fi dominat de prezenţa cefaleei,
vărsăturilor, a redoarei de ceafă (debut pseudomeningeal).
Uneori debutul este dominat de manifestările digestive:
 vărsături,
 greţuri,
 dureri abdominale.
1.1.Pneumonia pneumococică (P. Francă lobară)
Tabloul clinic
 Perioada de stare
- manifestările clinice caracteristice sunt prezente de la debut sau pot
apare după 2-3 zile de la instalarea febrei,
- febra se menţine ridicată în platou ce remisiuni matinale de 0,50C
- şi scade după 5-8 zile, (frecvent in lisis).
- bolnavul este conştient, apatic, facies congestionat (uneori numai de
parte bolnavă),prezintă: herpes labial, limba saburală, sete vie, oligurie,
tuse seacă, moderată dispnee.
1.1.Pneumonia pneumococică (P. Francă lobară)
Tabloul clinic
Ex obiectiv al ap. respirator: modificări concordante cu zona afectată şi
faza evolutivă.
percuţie:
– submatitate sau matitate corespunzătoare focarului de condensare,
– scodism paralezional (hipersonoritate determinată de emfizemul
compensator din jurul zonei lezate)
– exagerarea vibraţiilor vocale.
Ascultatoric:
– suflu tubar inspirator
– Abolirea murmurului vezicular,
– Raluri crepitante la sfârşitul inspirului.

Examenul pe aparate:
aparate tahicardie, hepatosplenomegalie, abdomen
dureros.
1.1.Pneumonia pneumococică (P. Francă lobară)
Ex radiologic confirmă diagnosticul
opacitate triunghiulară cu vârful în hil care interezează un lob.

Paraclinic:
– HL cu formulă: leucocitoză cu neutrofilie;
– VSH accelerat; CRP pozitivă,
– Ex urină: proteinurie, cillindrurie.
– Hemocultură pozitivă (30% din cazuri)
– Ex bacteriologice: din spută (la copil mare), aspirat traheal, lichid
pleural (dacă s-a efectuat puncţie) = FROTIU DIRECT ŞI CULTURĂ:
PNEUMOCOC
– Detectarea antigenului pneumococic prin contraimunoelectroforeză
atât în sânge, urină dar şi LCR.
1.1.Pneumonia pneumococică (P. Francă lobară)
Forme clinice:
– După localizare
– pneumonie care interesează zona centrală
– pneumonie care interezează zona apicală.
– pneumonie zonală
– după evoluţie
– formă abortivă,
– formă prelungită
– formă acută

Diagnostic pozitiv: anamneză + ex obiectiv + ex radiologic + ex


bacteriologic + izolarea antigenelor pneumococice
Diagnostic diferenţial
- la debutul afecţiunii: cu alte afecţiuni severe cu localizare
extrapulmonară (septicemii, meningite, peritonite, endocardite.
- după constituirea tabloului clinico-radiologic complet: atelectazia,
abcesul pulmoanr, sechestraţia pulmonară, chisturi suprainfectate,
infarctul pulmonar, pneumoniile de alte etiologii (virale, mycoplasma, H
Influenzae, Chlamidia, abcedate cu evoluţie trenantă).
1.1.Pneumonia pneumococică (P. Francă lobară)
Evoluţia
- sub tratament manifestările funcţionale şi generale se atenuează în
decurs de 1-2zile, iar cele radiologice şi fizice în 7-8 zile.
- fără tratament se menţine starea generală influenţată, cu febră
persistentă timp de 5-7 zile, după care febra scade dar se menţin
modificările fizice şi radiologice.

Complicaţii
- locale: pleurezii para sau metapneumonice, abcedarea focarului
pneumonic, pericardita.
- generale: nefrita intrainfecţioasă, hepatita infecţioasă bacteriană, otite
acute, rar encefalite
Tratament:
- optimizarea condiţiilor igienico—dietetice,
- antibioterapie ţintită : PENICILINĂ în doze adecvate (în caz de alergie:
CLINDAMICINĂ, ERITROMICINĂ, CLORAMFENICOL)
- tratament simptomatic şi roborant vitaminic.