Sunteți pe pagina 1din 30

FORMELE VIEŢII PSIHICE

CONŞTIINŢA
INCONŞTIENTUL
CONŞTIINŢA
 Noţiunea de conştiinţă
 Forme ale conştiinţei
 conştiinţa implicită
 conştiinţa reflexivă
 Structura psihologică a conştiinţei
 atributele cunoaşterii conştiente
 conţinutul informaţional al conştiinţei
 Funcţiile conştiinţei
 cognitivă
 proiectivă
 anticipativă
 reglatoare
INCONŞTIENTUL

 Noţiunea de inconştient
 Teorii cu privire la inconştient

 Inconştientul freudian
 Inconştientul colectiv
 Inconştientul cognitiv
RAPORTUL CONŞTIENT - INCONŞTIENT

 Stările modificate ale conştiinţei


 somnul
 hipnoza
 meditaţia
 Stările alterate ale conştiinţei
 tulburări cantitative ale conştiinţei
 tulburări calitative ale conştiinţei
 Mecanisme de apărare ale Eului
NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ

 Diversitatea definiţiilor (H. Ey)


 “simplă funcţie latentă ori instanţă reflexivă
transcedentală pentru majoritatea autorilor, conştiinţa
nu are nici un suport şi, altfel spus, nici o profunzime
pentru psihiatri sau pentru psihanalişti”
 totalitatea vieţii psihice la un moment dat (Jaspers)
 "calitate momentană care caracterizează percepţiile
externe şi interne din cadrul ansamblului fenomenelor
psihice" (Vocabularul psihanalizei, Laplanche şi
Pontalis )
 "funcţia unui sistem, sistemul percepţie-conştiinţă
(Pc-Cs)" (Vocabularul psihanalizei, Laplanche şi
Pontalis )
NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ
 Sensuri fundamentale ale termenului (H. Ey)
 conştiinţa apare ca esenţialmente structurantă şi
structurată, ca o formă care se conformează unui ordin,
care se impune dezordinii inconştiente (structura
conştiinţei face trimitere în mod constant la structura unei
“scene” care se derulează “în spaţiu, pe durata unui
moment” - actualitatea unei situaţii)
 conştiinţa apare, de asemenea, ca o experienţă imediată
constituantă şi constituită din sensibil (conştiinţa reprezintă
pentru timp ceea ce corpul reprezintă pentru spaţiu:
substratul experienţei noastre sensibile).
NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ
 Trei aspecte fundamentale ale noţiunii:
 prezenţă
 reprezentare
 prezent
 Definire sintetică:

forma vieţii psihice care organizează


trăirea actuală în câmpul prezentului
reprezentat
NOŢIUNEA DE CONŞTIINŢĂ
 În prima topică freudiană
 sistemul Pc-Cs se situează la periferia aparatului psihic

 comparabil (după cum spune Freud ) cu un “hublou”, cu o “suprafaţă” pe care se reflectă obiectele

 exterioare (dacă acestea se prezintă)

 obiectele interioare (dacă acestea se reprezintă)

cu condiţia ca cenzura să permită acest lucru


 Straturile aparatului perceptiv:
 unul extern, para-excitaţia, a cărei destinaţie este de a diminua intensitatea excitaţiilor care provin din exterior

 celălalt, situat în interiorul stratului precedent, constituie suprafaţa receptoare de excitaţii, sistemul Pc-Cs

 Deci:
sistemul Pc-Cs primeşte atât informaţiile lumii exterioare, cât şi informaţiile provenind din interior, mai precis
senzaţiile care se înscriu în seria neplăcere-plăcere şi reminiscenţele mnezice
 Caracteristici ale sistemului Pc-Cs:
 variaţiile de intensitate ale atenţiei - funcţie esenţialmente legată de conştiinţă ca şi de luarea în
consideraţie a procesului de acces la conştiinţă
 sistemul Pc-Cs dispune de o energie liber mobilă, capabilă de a supracontrola un element sau altul
FORME ALE CONŞTIINŢEI

Conştiinţa implicită
 o conştiinţă difuză (implicită) – o conştiinţă de ceva
 ne face să ne simţim prezenţi într-o realitate distinctă de noi
 este o structurare a trăirilor prin care ne simţim participanţi la
tot ceea ce se întâmplă
 presupune separaţia confuză a fiinţei de alte obiecte sau
fiinţe
 un fel de scenă în care se produc evenimentele
 un mediu prin care o fiinţă accede la tot ceea ce există şi în
care încheagă realitatea

este o conştiinţă în acţiune, un câmp


al prezentului şi al prezenţei noastre
în lume
FORME ALE CONŞTIINŢEI

Conştiinţa reflexivă
 este specifică omului
 constă în conştiinţa clară a unui EU care acţionează în mod
responsabil
 presupune dezvoltarea gândirii abstracte – limbaj interior
 îmbracă forma unei povestiri (este narativă) a propriilor
noaste reacţii

este o conştiinţă suprapusă, un


comentariu propriu asupra
reacţiilor mele interioare şi
exterioare
FORME ALE CONŞTIINŢEI
CARACTERISTICILE ACTULUI CONŞTIENT

 implică alegerea unei variante de acţiune, care poate fi :


 spontană(fără a cunoaşte motivul – conştiinţa implicită)
 raţională (bazată pe gândire – conştiinţa reflexivă)
 este conştient ceea ce este comunicabil (e un criteriu relativ)
 presupune atenţie - o orientare selectivă a energiei psiho-nervoase
asupra aspectelor din realitate
 presupune intenţionalitate – urmăreşte realizarea unui scop dinainte
reprezentat (deci conştiinţă reflexivă)
Asigură :
 plasticitatea conduitei – adaptarea conduitei la situaţie şi la mijloacele
existente
 coordonarea (conducerea) adecvată a activităţii – eficienţa conduitei
 presupune conştiinţă de sine (cunosc ceva, dar pot să îmi dau seama
că această cunoaştere este a mea)
STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A CONŞTIINŢEI
PREMISE:
 psihologia este interesată de conţinuturile şi legităţile conştientului,
(conceput ca procesualitate vie, în care se întrepătrund într-un mod
specific aspectele generale cu cele individuale şi diferenţiale)
 conştiinţa reprezintă o calitate care reuneşte organizarea întregului
sistem psihic la nivelul existenţei umane
 conştiinţa apare ca o structură de integrare corelativă şi ierarhică a
evenimentelor infrapsihice (A. Dicu, 1977)
fiecare nivel are o anumită organizare din care rezultă proprietăţi sau
funcţii ireductibile la proprietăţile şi funcţiile fiecărui element
component luat izolat
 presupune o relativă delimitare a blocurilor operaţionale la diferite
niveluri
 tratarea fiecărui nivel în calitate de sistem relativ independent

ÎN CONSECINŢĂ, putem considera CONŞTIINŢA


un mod de organizare integral al realităţii psihice
la un anumit nivel de funcţionalitate
neurofiziologică, care defineşte atât fiecare
proces luat în parte, cât şi totalitatea acestora
considerată simultan şi intercorelat
STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A CONŞTIINŢEI
ATRIBUTELE CUNOAŞTERII CONŞTIENTE
(în cunoştinţă de cauză)
 posibilitatea relatării despre ceea ce se produce la un
moment dat sau despre ceea ce s-a petrecut în trecut sau
se va petrece în viitor;
 delimitarea dintre imagine şi obiectul sau fenomenul care a
determinat formarea imaginii;
 stabilirea unei relaţii cauzale în seria evenimentelor
percepute gândite sau trăite;
 delimitarea şi stabilirea unei ordini deliberate între
componentele de bază ale activităţii (motivul - scopul -
mijlocul) şi analiza acestora prin prisma întrebărilor “de
ce?” şi “cum”;
 întemeierea şi motivarea logică a acţiunii;
 prevederea consecinţelor acţiunii şi alegerea variantei
optime;
STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A CONŞTIINŢEI

PREMISE

 există un conţinut informaţional specific şi


o diferenţiere funcţională în interiorul
sistemului psihic
 conţinutul informaţional se organizează şi
structurează în următoarele forme:
cognitivă

afectivă

motivaţională

volitivă
FORMELE CONŢINUTULUI INFORMAŢIONAL
SPECIFICE SISTEMULUI PSIHIC

Informaţia de tip cognitiv


 se referă la :
 proprietăţile structurale ale obiectelor şi fenomenelor lumii

externe
 raporturile genetice, cauzale şi spaţio-temporale dintre

acestea
 legile organizării, mişcării şi evoluţia lor

 este reprezentată la nivelul sistemului noţiunilor şi


cunoştinţelor pe care individul le însuşeşte în decursul
activităţii
 are ca rezultat o cunoaştere a obiectelor şi fenomenelor relativ
independentă de scopurile şi motivele activităţilor practice
FORMELE CONŢINUTULUI INFORMAŢIONAL
SPECIFICE SISTEMULUI PSIHIC

 Informaţia de tip motivaţional


 este rezultatul prelucrării şi interpretării stărilor şi transformărilor
care au loc în interiorul sistemului
 reflectă oscilaţiile, insuficienţele sau degradările energetice ale
acestuia
 prin raportarea acestora la anumite standarde se creează o

stare de tensiune specifică trăită subiectiv ca disconfort


 sistemul individual îşi îndreaptă deliberat mijloacele de acţiune

în direcţia satisfacerii necesităţii şi reducerii tensiunii


 concept important: motiv
 mobilul care declanşează orientează şi susţine acţiunea

 dacă este fixat conştient, are următoarele roluri:

 rol declanşator - energetic


 rol reglator, organizator
FORMELE CONŢINUTULUI INFORMAŢIONAL
SPECIFICE SISTEMULUI PSIHIC

 Informaţia de tip afectiv


 apare ca rezultat al evaluării subiective a gradului de
concordanţă sau divergenţă dintre evenimentele care se produc
în plan intern şi cele desfăşurate în plan extern
 concordanţa este trăită ca satisfacţie, plăcere

 discordanţa ca tensiune, insatisfacţie, neplăcere

 la nivelul conştiinţei:
 se realizează filtrarea şi aprecierea mulţimii influenţelor
externe după criteriul "plăcut-neplăcut" şi stochează
semnificaţiile corespunzătoare ale acestora.
 în acelaşi timp, prin substructurile sale cognitive şi
motivaţionale, conştiinţa tinde să stabilească un raport optim
între aspectele "pozitiv" şi "negativ" ale componentei afective
a activităţii
FORMELE CONŢINUTULUI INFORMAŢIONAL
SPECIFICE SISTEMULUI PSIHIC

 Informaţia de tip volitiv


 este rezultatul raportării subiective a posibilităţilor proprii la
dificultatea obstacolului care trebuie înlăturat în vederea
atingerii scopului conştient propus
 în urma acestei evaluări se realizează reglajul voluntar al acţiunii
care presupune, în mod necesar, un efort voluntar
 constă în mobilizarea resurselor fizice, intelectuale,
emoţionale prin intermediul mecanismelor verbale, deci
conştiente
 este trăit ca o stare de tensiune, de încordare internă, de
mobilizare a tuturor resurselor în vederea depăşirii
obstacolului
 la nivelul conştiinţei se realizează reglajul voluntar prin:
 concentrarea energiei afective spre scopul dominant
 rezolvarea unor conflicte emoţionale respingând tendinţa
afectivă care este opusă scopului
FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI

 Funcţia cognitivă
 Funcţia proiectivă

 Funcţia anticipativă

 Funcţia de reglare
FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI

 Funcţia cognitivă
 cunoaşterea lumii şi a propriului Eu
 apariţia conştiinţei presupune constituirea unui raport

cognitiv specific subiect-obiect cu scopul precis de a


cunoaşte
 cogniţia conştientă devine nu numai cunoaştere a

obiectului, ci şi cunoaştere a cunoaşterii despre obiect -


subiectul poate spune nu numai că ştie sau numai ce ştie,
ci şi că ştie că ştie şi ştie cât ştie
 cunoaşterea conştientă permite omului să acumuleze

cunoştinţe premeditat, din perspectiva existenţei viitoare


FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI

 Funcţia proiectivă
 orientarea activităţii în direcţia transformării realităţii
 prin această funcţie omul reuşeşte să modifice, să

transforme obiectul în direcţia dorită


 datorită proiectivităţii conştiinţei apare o dimensiune

nouă în structura personalităţii umane, dimensiunea


creativităţii
FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI

 Funcţia anticipativă
 tendinţa omului de a
 face predicţii în legătură cu desfăşurarea evenimentelor

 anticipa mental modificările viitoare ale obiectului acţiunii

 planifica şi programa dinainte desfăşurarea acţiunii

 conferă conduitei umane caracterul raţionalităţii şi finalităţii


intenţionate
 fixarea scopului acţiunii şi a programului de desfăşurare este
un proces activ
 analiză şi comparaţie a diferitelor alternative posibile

 stabilire a unor criterii de eficienţă şi optimizare

 alegere a mijloacelor eficiente de acţiune


FUNCŢIILE CONŞTIINŢEI

 Funcţia de reglare
 controlul pe care conştiinţa îl exercită asupra modului de
desfăşurare a activităţii comportamentului, asigurând-se
eficienţa optimă în raport cu scopul propus
 o acţiune este eficientă dacă rezultatul obţinut corespunde
cu scopul propus anterior
 aceasta presupune nu numai înregistrarea rezultatului final,
ci şi a secvenţelor parţiale, pentru a putea interveni pe
parcurs pentru a înlătura obstacolele care apar
 un rol reglator important îl exercită mecanismele conştiinţei
asupra dinamicii trăirilor afective şi trăsăturilor
temperamentale
există mijloace specifice de activare-frânare prin care
este posibilă structurarea unor tipuri comportamentale
optime pe fondul celor mai variate dispoziţii
bioconstituţionale
INCONŞTIENTUL
Scurt istoric (prefreudian) al problematicii
 Unii filosofi antici
 Misticii
 Filosofi post-kantieni
 Schopenhauer

motivele conştiente ale actelor noastre nu reprezintă decât


un paravan; omul poate ignora adevăratele motive ale
acţiunilor sale
 Carus

distinge două tipuri de inconştient


 inconştientul absolut, ale cărui conţinuturi sunt absolut
inaccesibile luminii conştiinţei
 inconştientul relativ, se referă la un domeniu al vieţii
sufletului care, după ce va fi ajuns la conştiinţă, devine
temporar inconştient
 von Hartmann

inconştientul produce opere de geniu, care reprezintă


fructul unei “digestii surde a ideilor” pe care le pregăteşte
INCONŞTIENTUL FREUDIAN
“mintea
“minteaeste
esteca
caun
uniceberg
iceberg--cea
ceamai
maimare
mareparte
parterămâne
rămâneascunsă””
ascunsă

INCONŞTIENTUL
CONŞTIINŢA Porţiunea de dedesubt
Porţiunea de la suprafaţă (gânduri, sentimente,
(Preconştient) dorinţe, amintiri)

Refularea
împinge gândurile şi
tendinţele inacceptabile
în Inconştient
Visele & Actele
ratate
INCONŞTIENTUL FREUDIAN
“Personalitatea
“Personalitatease
secristalizează
cristalizeazăcacaurmare
urmareaaconflictului
conflictuluiîntre
întretendinţa
tendinţade
deaa
găsi
găsisatisfacţia
satisfacţiaşişiconstrângerile
constrângerilesociale”
sociale”

Satisfacţie fără
sentimentul vinei?
Supe
r Ego
Ego

Id
CONŞTIENT
Eu
Principiul realităţii

Supra-Eu Procese secundare

PRECONŞTIENT
Imperativele morale

INCONŞTIENT
Sine

Principiul plăcerii
Procese primare
Freud şi dezvoltarea Personalităţii
“formarea
“formareapersonalităţii
personalităţiiîşi
îşiare
arerădăcinile
rădăcinileîn
înmodalitatea
modalitateade
dererezolvare
rerezolvareaa
conflictelor
conflictelorcare
careapar
aparîn
încopilăria
copilăriamică”
mică”

Stadiile dezvoltării psihosexuale


Oral (0-18 luni) – centrare asupra gurii
Anal (18-36 luni) – centrare asupra actului defecaţiei
Falic (3-6 ani) – interesul pentru organele genitale
“Complexul Oedip”
(Identificare & Identitate de sex)
Latent (6-pubertate) – sexualitatea este “adormită”
Genital (pubertate) – sentimente şi dorinţe sexuale faţă de alţii
Conflictele puternice pot fixa un individ la
Stadiile 1, 2 sau 3
MECANISMELE DE APĂRARE ALE EULUI
Eu Sine
Când conflictul interior
scapă de sub control,
rezultatul este
ANXIETATEA
Eul se autoprotejează
ulilizând
Supra Eu
Mecanisme de Apărare au rolul
de a reduce / redirecţiona anxietatea şi
de a evita sentimentul de vinovăţie
prin distorsionarea realităţii
MECANISME DE APĂRARE ALE EULUI
 Refularea – împinge anumite gânduri/sentimente
deranjante din conştient în inconştient (include toate
celelalte mecanisme de apărare)

 Negarea – respingerea aspectelor evident reale


 Regresia – utilizarea unor modalităţi de reacţie specifice stadiilor
primare ale dezvoltării
 Proiecţia – propriile tendinţe inacceptabile sunt atribuite altora
 Raţionalizarea - generarea unor explicaţii autojustificative
care ascund motivele reale ale acţiunilor
 Deplasarea – devierea către o “ţintă” mai puţin ameninţătoare a
tendinţelor inacceptabile şi punerea lor în act
 Sublimarea – transfigurarea tendinţelor inacceptabile în ceva care
este valorizat social
 Formaţiunea reacţională – impulsurile inacceptabile apar la
nivel conştient având o conotaţie opusă