Odată ce medicul s-a hotărât pentru o

atitudine chirurgicală, pentru a păstra

structura dentară vor trebui utilizate
tehnici minim invazive ceea ce va scădea
riscul de fractură dentară, de afectare
iatrogenică şi de sensibilitate dentară
viitoare.
Dacă se preferă o abordare directă,
instrumentarea va fi realizată într-un mod cât mai conservativ fiind
îndepărtată dentina infectată, celei afectate permăţându-i-se
remineralizarea.
Instrumentarea conservativă, restaurările adezive şi remineralizarea sunt
conceptele de bază ale unei atitudini restaurative care respectă principiile
intervenţiei minim invazive. Conform acestora, prepararea cavităţii se
consideră finalizată atunci când s-au obţinut margini cavitare sănătoase şi
toată dentina infectată a fost îndepărtată. Înlocuirea structurii dentare
pierdute se realizează cu un material adeziv, biomimetic şi carioinhibitor.
Deşi designul preparaţiilor cavitare de
clasa a II-a s-a modificat recent, abordările
indirecte sunt încă folosite pentru a creea
accesul la cariile aproximale.
S-au modificat deasemeni şi materialele de
restaurare dar chiar şi restaurările realizate
cu răşini compozite necesită o abordare
ocluzală care adesea este mai puţin directă
şi conservativă decât abordările dinspre
vestibular sau lingual.
Preparaţiile conservative necesită materiale adezive cu proprietăţi unice de
“curgere” –flow şi “umplere”-fill şi care să posede şi capacitatea de a adera
chimic la structura dentară şi să remineralizeze dentina afectată.
Această abordare nu este nouă deoarece Roggenkamp şi colab. a descris-o pentru
prima oară în 1982 fiind destinată restaurării cu amalgam. La vremea
respectivă cavitatea era considerată ultraconservativă deoarece utiliza cel mai
direct acces dar presupunea sacrificiu de ţesuturi dentare sănătoase deoarece
necesita retenţii macromecanice.
Acest tip de cavitate este rapid de realizat,
conservă structura dentară, oferă o estetică
superioară, nu modifică rapoartele ocluzale,
poate păstra punctul de contact natural şi se
bucură de o mai largă acceptare din partea
pacienţilor. El este indicat în mod particular în
situaţiile când rapoartele interproximale sunt
compromise din cauza incongruenţelor dento
-alveolare cu înghesuire şi a unei dizarmonii
în alinierea dinţilor pe arcade. Această tehnică este actuală prin apariţia unui CGI mai
vâscos, cu priză rapidă şi disponibil în capsule. Proprietăţile îmbunătăţite de
manipulare minimizează porozitatea şi obturarea incompletă, deficienţe care erau
asociate cu CGI mai puţin vâscoase.
Croll şi colab în 1995 au raportat rezultate satisfăcătoare cu CGImr şi cu CGI tip
cermet cu toate că ele au o densitate mai mică şi sunt mai aderente de instrumentar
fiind asociate cu o manipulare dificilă şi prezenţa unor goluri în restaurare.
Răşinile compozite NU sunt indicate în acest tip de cavităţi din cauza necesităţii unei
izolări perfecte, a unei dificultăţi în finisare şi a unui potenţial redus de
remineralizare.
 Sediul 2-1: cavitate minimă:
INDICAŢII
preparare sub formă de şanţ
preparare sub formă
Leziunile aproximale sunt candidate pentru
abordări tip şanţ dinspre vestibular dacă
prezintă o suprafaţă cavitară cu dovezi pe
Rx. care să certifice că leziunea se
întinde cel puţin 0.5 mm. în dentină. Până
ce caria nu a ajuns la acest punct dovezile
arată că este posibilă remineralizarea
ţesuturilor afectate. Leziunile non-
remineralizabile candidate pentru acest
tip de abordare trebuie să prezinte cel
puţin 2 mm. de smalţ sănătos sub creasta
marginală intactă. Pentru a stabili
extinderea vestibulo-orală a leziunii şi
care este modul cel mai direct de
abordare a leziunii putem folosi o sondă
dentară. Frecvent însă, sonda nu ne poate
da informaţii suplimentare şi va trebui să
presupunem că leziunea este centrată sub
puncul de contact.
 Sediul 2-1: cavitate minimă:
preparare sub formă de şanţ
► ANESTEZIA ŞI IZOLAREA
În articolele studiate mai puţin de 50% din cazurile rezolvate au necesitat anestezie
locală dar să nu uităm că uneori, chiar plasarea digăi fără anestezie este
discomfortabilă. Când diga poate fi securizată prin aplicarea de pene şi ligaturi
controlul salivei este optim. Dacă tehnica se face fără diga CGI pot să adere
chiar şi în prezenţa unei mici cantităţi de salivă. Rapoartele clinice ale
succesului obţinut cu CGI au indicat că Fuji IX (GCI) poate fi aplicat chiar şi
fără digă dar cu comprese din tifon, rulouri de vată şi aspiratoare de salivă.
► INSTRUMENTARE
Se plasează o pană interdentară imediat sub marginea gingivală a leziunii.
Utilizând o piesă de mână cu viteză convenţională şi cea mai mică freză sferică
disponibilă (nr. ¼) accesul la leziune se face în modul cel mai direct posibil. Se
apelează la simţul tactil pentru a instrumenta şi palpa dincolo de smalţ
joncţiunea amelo-dentinară ocluzală, gingivală şi linguală. Dacă pulpar mai
rămâne dentină infectată vom apela la o freză nr. 329 cu care se va face loc
pentru a introduce un excavator de dimensiuni mici cu care se va acţiona până
vom percepe o duritate medie sau asemănătoare pielii specifică dentinei
afectate. Vom utilza excavatorul şi pentru a ne asigura că marginile cavităţii se
întind numai în smalţ sănătos.
 Sediul
RESTAURAREA
2-1: cavitate minimă:
Înainte de a aplica agentul depreparare sub formă
condiţionare dentinară de şanţ
(Cavity Conditioner, GCI) ne vom asigura încă
odată prin inspecţie şi palpare că prepararea este
finalizată iar cavitatea este curată. Apoi se
poziţionează dar nu se fixează o matrice tip
Toffelmire care este lăsată liberă pentru a permite
accesul în cavitate. Agentul de condiţionare se
aplică în cavitate timp de 15 secunde. după care
se clăteşte. În timp ce asistenta activează şi
prepară materialul, medicul îndepărtează excesul
de lichide cu un aplicator sau cu o buletă de vată
dar nu cu jet de aer care ar usca suprafaţa. Cu
matricea încă liberă se plasează vârful
aplicatorului cât mai aproape de orificiul de acces
dar suficient de departe pentru a permite
retragerea pe marginea lui şi împiedicarea
reţinerii unor goluri de aer în cavitate.
Sediul 2-1: cavitate minimă:
preparare sub formă de şanţ
Se plaseză cementul în cavitate până ce
excesul de material este vizibil la
suprafaţa cavităţii. În acest moment
se adaptează matricea pe suprafaţa
dentară şi se menţine în poziţie
pentru 3 minute fapt ce va împiedica
contactul precoce cu saliva ca şi
fisurarea materialului datorită
deshidratări. După 3 minute se
îndepărtează matricea, se elimină
excesul de material şi se aplică un
strat protector (Fuji Coat, GCI)
peste CGI “crud”-nematurizat după
care se fotopolimerizează timp de
10 secunde.