Sunteți pe pagina 1din 30

Istoria endodoniei

CURS 1
La nceputul secolului XX, dispreul i batjocura au fost
ndreptate spre tratarea dintelui, pledndu-se n revistele
de specialitate medicale i stomatologice pentru
extracia de rutin a dintelui. Cel mai de jos punct n
istoria endodoniei a fost atins la scurt timp dup o
scrisoare a lui William Hunter, un medic englez de la
Universitatea McGill, publicat n 1910 n Rolul sepsiei
i al antisepsiei n medicin. Hunter a criticat vehement
stomatologia protetic mai ales din Statele Unite,
afirmnd c obturaiile, coroanele, punile i
protezele erau puse pe focare de infecie franc i
c, n loc de a elimina focarele septice, aceste
restaurri erau responsabile de perpetuarea lor.

Istoria endodoniei
Reacceptarea endodoniei. Din fericire, unii pioneri n
endodoniei Coolidge, Prinz, Sharp, Blayney, Appleton i
alii au lansat un contraatac mpotriva celor care aparineau
curentului extracionist. Prin demonstrarea posibilitii
reuitei bazate pe principii biologice clare, aceti oameni au
imaginat metode prin care dinii de importan strategic pot
fi salvai fr a pune n pericol sntatea pacienilor de
fapt, imbuntind-o.
Pe la sfritul anilor 1930 punctul de cotitur a fost
reprezentat de endodonie, tratamentul dintelui depulpat
devenind parte integrant odontologie. Cercetarea continu,
pe baze clinice i de laborator, dezvoltarea tehnicilor, a
metodelor de evaluare, i selecia materialelor contribuiela
creterea continu a ratei de succes

Endodonie
= stiinta

despre anatomia dintilor si tesuturilor periapicale


= structura si functia PD si parodontiului apical
= tabloul clinic al cariei complicate
= metode de tratament al pacientilor cu pulpite si
parodontite apicale
- Studiaza etiologia , epidemiologia , morfopatologia ,
profilaxia , diagnosticul si metodele de tratament ale PD
si tesuturilor periapicale
Obiectivul terapiei endodontice este redarea formei i
funciei corespunztoare n cadrul aparatului masticator
dintelui tratat.

Endodontia reprezinta un compartiment al


stomatologiei terapeutice care studiaza
metodele si tehnica manipularii in CR
SCOPUL consta in salvarea dintelui
afectat si prevenirea sigura a
EFECTELOR proceselor infectioase
odontogene cronice asupra intregului
organism .

Obiectivele de baza :
Elaborarea metodelor de dignostic si tratament
al CR si de tratament in caz de pulpite si
parodontite
Cautarea metodelor si mijloacelor de sterilizare a
macro si microcanalelor , a instrumentarului
special pentru prelucrarea si obturarea
canalelor .
Studierea afectiunii focarelor cronice odontogene
infectioase asupra reactivitatii organismului .

Cavitatea dentara :
= partea coronara si radiculara care repeta cu fidelitate
forma anatomica a dintelui.
Ea comunica cu parodontiul in portiunea apicala prin
canalul radicular principal si canalele radiculare auxiliare .
Succesul tratamentului endodontic depinde de :
- Cunoasterea anatomo-topografica a particularitatilor
cavitatilor dentare a diferitelor grupuri de dinti .
- Indeminarea in folosirea corecta a instrumentelor
endodontice
- Cunoasterea etapelor de preparare a cavitatilor
- Aplicarea abila a tehnicilor de prelucrare mecanica /
medicamentoasa si de obturare a canalelor radiculare .

MORFOFIZIOLOGIA PULPEI
DENTARE
Definitie:
Pulpa dentara = tesut conjunctiv lax
- vase,
- celule
- fibre
este situata in camera pulpara si CR.
Forma pulpei dentare corespunde conturului
extern al dintelui fiind mai voluminoasa in
portiunea coronara decat in cea radiculara.

Pulpa dentara :

prezinta 2 segmente:
Portiunea coronara situata in camera pulpara
Portiunea radiculara situate in canalul radicular
Din punct de vedere morfologic nu exista deosebiri
esentiale intre cele doua.
- Pulpa radiculara o continua pe cea coronara pana
la nivelul apexului, continuarea fiind mai evidenta
la dintii monoradiculari decat la cei pluriradiculari .
- La pluriradiculari camera pulpei prezinta o
suprafata bazala din care se deschid un numar de
canale care se continua spre apex.

CARACTERE BIOCHIMICE ALE


PULPEI DENTARE:
Biochimic pulpa este alcatuita din elemente obisnuite
oricarui tesut viu:
1.Substantele proteice care se gasesc sub forma de
polipeptide integrate in celule sau sub forma de combinatii
biochimice libere in substanta fundamentala a pulpei
dentare. Aproximativ 15 % din substantele proteice se
gaseste sub forma de aminoacizi liberi care constitue
materiale de baza a functiilor metabolice celulare.
2.Glucide sunt structurate in mucopolizaharidele S.F, ele
se gasesc in interiorul celulelor sub forma de polizaharide ,
dizaharide si monozaharide. Elementele celulare pulpare
au sarcini multiple in ciclul metabolic glucidic.

3.Lipidele - se gasesc sub forma de acizi grasi intervenind in


metabolismul local. Apar si sub forma de depozite lipoidice in
degenerescentele pulpare.
4.Ioni minerali ionii de Na si K intervin in mentinerea echilibrului
hidrostatic dintre celule si mediul intertisular si intre acestea si vase. Ionii
de Ca intervin in procesul de mineralizare a dentinei ( proces continu) se
gasesc liberi sau sub forma de saruri minerale, indeosebi fosfati si
carbonati . In cantitati mici se gaseste Zn, Fe, Bi.
5.Vitaminele sunt legate de activitatea fiziologica a pulpei . Vitamina A
se gaseste in apropierea endoteliului vascular, Vitamina C se gaseste in
S.F. , Vitamina D la periferia pulpei in zonele predentinare.
Modificarile concentratiei acestor vitamine este strict legata de procesele
reactive a pulpei, restul pulpei este reprezentata de apa libera si de apa
stabila legate de valentele chimice ale moleculelor mucopolizaharide.
Apa prezinta 85-92% din volumul pulpar. Cu cat cantitatea de apa creste (
ca si in inflamatii) cu atat vascozitatea pulpara e mai mica creindu-se
posibilitatea de difuziune a unor agenti patogeni din masa pulpara.

CARACTERELE
MORFOFUNCTIONALE ALE PULPEI
DENTARE

In pulpa se disting 2 portiuni :


A. Regiunea central a pulpei
B. Regiunea periferica a pulpei care cuprinde
3 zone de la periferie spre centru:
B1. Zona odontoblastica
B2. Zona sarac celulara ( unde se pot deplasa
odontoblasti in diferite perioade de dezvoltare si
functionare dentare )
B3. Zona bogat celulara.

REGIUNEA CENTRALA A PULPEI

Este alcatuita din:


vase,
nervi
fibre
celule
S.F
Vasele pulpare (arteriorele) provin din plexurile vasculare
parodontale si ale osului alveolar care la randul lor se desprind din
artera alveolara superioara sau inferioara si patrund in interiorul
dintelui prin orificiul apical.
Comunicarea vaselor dentare cu parodontiul cu exceptia zonei
apicale este imbunatatia prin conexiunile stabilite de canalele
accesorii. Aceasta caracteristica are importanta din punct de
vedere clinic deoarece in cazul inflamatiei pulpare se poate
produce imbolnavirea parodontala si invers, imbolnavirea
parodontiului poate produce imbolnavirea pulpara
.

In fiercare radacina patrunde o arteriola care dupa ce


strabate pulpa radiculara ajunge in pulpa coronara unde
se ramifica abundent mai ales sub stratul de odontoblasti
unde formeaza o retea capilara .
O caracteristica a sistemului vascular pulpar este ca dupa
ce se ramifica arteriola principala, unele din aceste
ramificatii nu se indreapta direct catre periferie ci i-au un
traiect curb si revin spre centrul pulpei unde prezinta o
importanta din punct de vedere clinic deoarece in inflamatia
pulpara aceste vase preiau o cantitate de sange si astfel
evita staza si implicit cresterea tensiunii intra-tisulare.
Mai exista sisteme directe de comunicare intre arteriole si
venule care maresc viteza de circulatie favorizand
decongestionarea.

Arteriolele pulpare au perete cu 3 straturi :


Intern format din celule endoteliale.
Mediu contine fibre musulare netede si fibre nervoase vegetative.
Extern unde adventicea este inlocuita de un manson de
mucopolizaharide puternic polimerizate care inconjura vasul pe tot
traiectul lor.
Capilarele sunt alcatuite dintr-un endoteliu si un manson
mucopopolizaharidic. Ele sunt lipsite de fibre musculare contractile,
neavand posibilitate de reglare activa.
Venula ia nastere din capilarul sangvin, peretele vasului are un
singur strat lipsit de elemente vasculare contractile. Deci nu are
dinamica vasculara proprie.
Inexistenta unei tunici cu fibre vasculare atat la capilare cat si la
venule face ca ele sa fie sensibile la orice modificare a tensiunii din
tesutul inconjurator.

In fazele initiale de inflamatie a pulpei dentare, acestea pot


face fata unui dezechilibru produs de diversi agenti agregori.
Persistenta in timp a acestor agenti agregori sau actiunea
lor mai violenta duce la:
- tulburarea sistemului vascular pulpar care este
lipsit de circulatie colaterala eficienta.
- La acestea se mai adauga rigiditatea foramenului
apical in cazul vasodilatatiei vasculare prelungite si
contribuie la franarea circulatiei de intoarcere.
- Ca urmare creste staza, functiile metabolice sunt
viciate, creste numarul metabolitilor intermediari, scade mult
ph pulpar si astfel se accentueaza starea toxica a pulpei
dentare.

Sistemul nervos :
Odata cu vasele prin foramenul apical patrund in pulpa ramuri nervoase
care sunt de origine:
1. Centrala care reprezinta prelungirile nervoase ale primului neuron
trigeminal situate in ganglionul Gasser.
2. Vegetativ simpatica din plexul carotidian
3.Vegetativ parasimpatica din ganglionul otic sau sfenopalatin.
1. Fibrele de origine centrala sunt numeroase si bine dezvoltate, ele au o
teaca de mielina si insotesc vasele ramificandu-se odata cu ele.
Axonii principali parcurg pulpa si formeaza stratul parietal nervos sau plexul
lui RASCHKOW . In structura acestui strat se gasesc fibre mielinice si
amielinice. Cele amielinice strabat zona bogat celulara, cea sarac celulelara
si zona odontoblastica si patrund in canaliculele dentinare insotind fibra
Tomes. Au rol de informare a centrilor nervosa superiori despre starea de
echilibru si dezechilibru din pulpa dentara si din tesuturile dure dentare .

Fibrele nervoase vegetative nu au teaca de mielina , sunt mai


putine ca numar si sunt mai putin dezvoltate decat cele
mielinice. Ele se termina sub forma unor anse, filete sau
corpusculi in grosimea sau apropierea peretelui vascular.
Din punct de vedere functional aceste fibre vegetative
regleaza prin acte reflexe tonicitatea vasculara.
Celulele pulpei dentare prezinta grade diferite de
diferentiere, astfel intalnim:
1. Celule tinere cu caractere embrionare reprezentate de
celule mezenchimale primitive
2. Celule mature comune oricarui tesut conjunctiv
(fibroblastele) .
3. Celule inalt diferentiate odontoblasti.

Fibroblastii sunt celulele cele mai numeroase din pulpa dentara, celulele
au o forma stelata si contin un nucleu, o citoplasma omogena, un reticul
endoplasmatic rugos, mitocondrii si organite celulare care demonstreaza
bogata activitate celulara si metabolic cu rol in formarea de colagen. Emit
prelungiri care se anastomozeaza cu cele ale altor celule.
Fibrele pulpare intervin atat in sinteza cat si in degradarea matricei.
Celulele mezenchimale diferentiate sunt:
Histiocite
Mastocite
Plasmocite

Ele prezinta un deposit de refacere a pulpei datorita capacitatii de


transformare morfologica si de trecere spre alte functii superioare. Din
punct de vedere morfologic sunt mai mari decat fibroblastii. Se intalnesc
de-a lungul vaselor pulpare si in zona bogat celulara. Sunt celule multi
potentiale care se pot transforma la nevoie in odontoblaste, fibroblasti
sau macrophage. Cu varsta ele scad numeric.

ODONTOBLASTUL
Este cel mai inalt diferentiat functional si este specific pulpei dentare.
Are o forma cilindrica, cubiodala sau ovalara in functie de zona pulpara unde se
gaseste. Acesta celula contine un reticul endoplasmatic bine reprezentat,
numeroase mitocondrii si ribozomi.
Spre polul dentinar al celulei se gaseste aparatul Golgi, iar in aporpierea lui se
afla nucleul care este voluminous, de forma alungita si sferica.
La exterior odontoblastul trimite mai multe prelungiri una periferica- fibra Tomes
care patrunde in dentina prin canaliculele pulpei care i-au parte la formarea a 2
plexuri :
Plexul central al lui Weill
Plexul periferic al lui Retterer
Odontoblastii sunt dispusi in forma de palisada intr-un strat mult mai putin
abundent in functie de zona pulpara unde se gasesc si in functie de varsta dentara.
Odontoblastii sunt mai numerosi in :
-- pulpa coronara, in special in zona subiacenta suprafetei de masticatie,
-- la dintii tineri care sunt de putin timp pe arcada.
Odontoblastul nu se formeaza numai in perioada embriogenetica, din celulele
mezenchimului pimitiv, el se formeaza si in timpul vietii din fibroblasti si histiociti.

Functiile odontoblastilor :
1. Intervin in dentinogeneza,
2. Intervin in formarea de colagen pentru matricea
organic a dentine
3. Percepe si transmite stimuli senzoriali de la nivelul
dentinei prin fibra Tomes pana la terminatiile nervoase
pulpare periferice,
4. Asigura troficitate dentinara prin fibra Tomes care sunt
adevarate canale de transport a diverselor proteine de
sinteza odontoblastica,
5. Fibrele Tomes constituie un schelet de sustinere a
dentinei impreuna cu fibrele Korff si Ebner.

CELULELE DE ORIGINE SANGVINA


Intr-o pulpa dentara sanatoasa se gaseste un numar mic de
PMN si eozinofile.
Fibrele pulpare dentare sunt: fibre conjunctive alcatuite din :
fibre de colagen,
fibre de reticulina si
fibre elastice.
Desi sunt diferite ca aspect ele au o mare asemanare din
punct de vedere ultrastructural si in componenta de aminoacizi.
Fibrele de colagen au un diamentru de 10-18 microni, sunt
ondulate si se dispun in retea. Fiecare fibra este alcatuita din
mai multe fibrile, subunitati numite protofibrile. Fibrele sunt
inconjurate de un manson mucopolizaharidic ( MPZ).
Fibrele de reticulina sunt subtiri 0,2-1 microni, se
ramifica, se anastomozeaza, si sunt usor extensibile.

Functiile fibrelor conjunctive:


- Rol mecanic si de sustinere a substantei
fundamentale;
- Rol modelator in formarea matricei
dentinare si mineralizarea acesteia
- Rol activ in mentinerea homeostazei locale
- Participa la cicatrizare
- Serveste ca substrat rigid pentru deplasarea
fibroblastilor in cursul inflamatiei pulpare.

SUBSTANTA FUNDAMENTALA
= reprezinta un adevarat mediu intern al pulpei dentare unde
se desfasoara totalitatea mecanismelor functionale normale
sau patologice.
Ea ocupa tot spatiul intercelular si interfibrilar. Este mai
abundenta in pulpa dintilor tineri si se reduce odata cu
varsta. Din punct de vedere structural se prezinta ca o
substanta densa, in stare de gel si variaza ca aspect de la fin
granulara la fibrilara.
Din punct de vedere biochimic este alcatuita din complexe
labile care sunt in proces permanent de polimerizare si
depolimerizare care sunt alcatuite din proteine, polizaharide,
saruri minerale si diversi metaboliti.
In S.F. se gasesc dizolvate sau in legaturi structurale, saruri
anorganice, ioni minerali (clor, potasiu, sodiu ) metaboliti
rezultati din procesele metabolice ( uree, acid uric, glucoza ).

Functiile substantei fundamentale :

1. Constitue mediu intercelular al pulpei prin care circula


metaboliti.
2. Prezinta un rezervor de apa si ioni a pulpei dentare
3. Stabileste relatii intre celule si celelalte componente pulpare
mentionand functionalitatea.
4. Serveste ca matrice pentru dentinogeneza si amelogeneza.
5. Constitue mediul in care au loc procesele de crestere si
imbatrinire a pulpei.
6. Prin densitatea sa se opune invazia agentilor patogeni
7. Serveste ca structura coloid mecanica a pulpei determinand
caracterele de rigiditate si extensibilitate.
8. Participa la impermeabilizarea peretilor vaselor sangvine
prin formarea in jurul lor a unor mansoane mucopolizaharidice.
9. Asigura homeostazia organului pulpar.

REGIUNEA PERIFERICA A PULPEI


DENTARE

1. Zona odontoblastilor - se gaseste odoblasti , prelungiri


citoplasmatice periferice ( fibrele Tomes , prelungiri
citoplasmatice centrale ce alcatuiesc plexul periferic Retterer si
plexul central al lui Weill, fibrele nervoase amielinice care se
insinueaza printre odontoblasti si se continua in canaliculele
dentinare . In aceasta zona se gasesc rare capilare sangvine.
2. Zona sarac celulara sau zona lui Weill este formata din
fibroblasti, rare celule mezenchimale, capilare si fibre nervoase.
3. Zona bogat celulara aici se gasesc fibroblasti, fibre
nervoase, histiocite, fibre de colagen, fibre de reticulina .
La limita dintre aceasta regiune si regiunea centrala a pulpei
se gaste plexul Raschkov din care pleaca spre periferie
strabatand toate zonele , fibrele nervoase mielinice si amielinice
.

Functiile pulpei dentare:

1. Functia inductiva in faza embriogenetica induce


in lama dentara diferentierea epiteliului oral si
formarea si dezvoltarea organului adamantin.
2. Functia formativa celulele pulpei dentare
produce dentina si protejeaza pulpa dentara.
Odontoblasti participa in principal la formarea
matricei organice dentinare si la mineralizarea ei.
3. Functia nutritiva pulpa asigura nutritia
structurilor dure dentare prin prelungirile
odontoblastice care sunt adevarate cai de
transport de proteinele sintetizate de odontoblasti.

Functiile pulpei dentare:


4. Functia de protectie prin receptarea stimulilor
mecanici, termici, care depasesc o anumita intensitate,
raspunzand prin durere. Regleaza circulatia sangvina
pulpara prin acte reflexe simpatice si parasimpatice.
5. Functia de aparare reparare pulpa reactioneaza
la stimuli mecanici, termici, fizici sau bacterieni de
intestitate moderata - Prin sinteza de dentina de
reparatie si prin mineralizarea canaliculilor dentinariPrin celule proprii (histiocite , plasmocite ) participa la
procesele de aparare in cadrul inflamatiei pulpare.