5.8.

BOLI ALE SISTEMULUI RESPIRATOR

5.8.1. Infecţii respiratorii acute

5.8.1.a. Infecţii ale căilor respiratorii
5.8.1.b. Pneumonia
5.8.1.c. Pleurita şi pleurezia
5.8.1.d. Principii de tratament ale
infecţiilor sistemului respirator
5.8.1.e. Plan de îngrijire în infecţii
respiratorii
5.8.2. Tuberculoza pulmonară
5.8.3. Fibroza chistică
5.8.4. Pneumotorax
5.8.5. Astmul bronşic
5.8.6. Cancerul bronhopulmonar
 5.8.1. Infecţii respiratorii

• Infecţiile respiratorii acute sau

cronice sunt cauzate de virusuri şi
bacterii, mai rar de fungi, care
determină inflamarea mucoasei
tractului respirator (mucoasa nazală,
faringiană, traheală, bronşică etc).
 Infecţiile respiratorii apar pe fondul reducerii
capacităţii de apărare antiinfecţioasă:
• deficit imunitar congenital sau dobândit
• malnutriţie
• antecedente recente de tratament cu cortizon sau
imunosupresoare
• boli hematologice
• antecedente recente de infecţie virală predispune
la infecţii bacteriene prin alterarea transportului
muco-ciliar şi imunosupresie locală.
Factori favorizanţi ai infecţiilor respiratorii:
• anotimpul rece
• mediul poluat-fumat, factori iritanţi, mediu
familial supraaglomerat.
 5.8.1.a. Infecţii ale căiior
respiratorii
• 90 % din infecţiile căiior respiratorii sunt
de etiologie virală.
• Formele acute se succed în ordine de la
nas la bronhii.
• Formele cronice sunt întreţinute de
factori iritanţi (mediu, loc de muncă),
fumat, procese alergice, factori genetici
(defecte structurale sau funcţionale).
• Se manifestă de obicei prin:
– febră ± herpes labial
– hipersecreţii ale mucoasei, tuse, strănut
(amplificarea mecanismelor de curăţare a mucoasei
căilor respiratorii)
– dispnee (mecanism de compensare a reducerii
eficienţei ventilaţiei)
• Dacă nu apar complicaţii prin suprainfecţie
bacteriană simptomatologia dispare în 3-4
zile; în caz contrar febra reapare după o
evoluţie iniţial favorabilă.
• Rinita afectează funcţionarea sistemului
respirator, mai ales la vârste mici, prin
obstrucţie nazală.
• Adenoidita (inflamarea amigdalei lui Luşka) - se
obstruează total sau parţial rinofaringele;
pacientul respiră pe gură; dificultăţile de
respiraţie sunt mai accentuate noaptea
(respiraţie zgomotoasă).
• Faringoamigdalita şi hipertrofia amigdaliană pot
determina obstruarea orofaringelui cu dificultăţi
secundare în realizarea alimentaţiei, fonaţiei şi
mai rar a ventilaţiei.
• Laringita acută - se manifestă variat de la
răguşeală, tuse lătrătoare (laringita simplă)
până la afonie, dispnee, asfixie (laringita
edematoasă).
• Traheita şi bronşita se manifestă prin febră,
tuse uscată iniţial, apoi productivă, dureri
retrosternale accentuate de tuse. Sputa este
galbenă sau verde în infecţii bacteriene,
albicioasă în infecţii virale.
 5.8.1.b. Pneumonia
• Pneumonia este o afecţiune inflamatorie
pulmonară provocată de bacterii, virusuri,
richettsii caracterizată prin exudat alveolar
sau/şi interstiţial (în ţesutul dintre alveole).
Alte cauze: aspiraţia de lichid gastric,
deficitul imun.
• Pneumonia acută debutează cu febră, frison,
herpes labial, junghi toracic (datorat
interesării pleurei). Tusea este uscată la
început apoi cu expectoraţie ruginie.
• Pneumonia extinsă este însoţită de semne de
insuficienţă respiratorie (hipoxie), tahipnee,
dispnee, tiraj inter şi subcostal, bătăi ale
aripioarelor nazale (la copii), cianoză.
• Auscultatoric pulmonar se poate percepe:
murmur vezicular diminuat, raluri crepitante,
subcrepitante, raluri bronşice, suflu tubar.
 Se pot asocia semne şi simptome ce traduc
complicaţii ale pneumoniei acute:
• simptome cardiovasculare: agravarea
dispneei, polipneei, tahicardie discordantă faţă
de febră, vene jugulare turgescente;
• simptome neurologice: sindrom meningeal:
vărsături, redoarea cefei, cefalee, fotofobie;
• simptome digestive: greaţă, vărsături, diaree
• simptome hematologice: tegumente palide
(hemoliza intrainfecţioasă), peteşii, sângerări
prelungite la locul injecţiilor, puncţiilor,
epistaxis traducând tulburări ale hemostazei
(trombocitopenia intrainfecţioasă).
• Evoluţia bolii este de obicei favorabilă, depinde
de agentul etiologic (virulenţa germenului) de
terenul pe care evoluează. La copii mici,
vârstnici cu deficite imunologice, boli asociate,
pneumonia poate evolua spre agravare.
• Complicaţii: pleurezia purulentă, abces
pulmonar, septicemie.
• Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor
clinice şi a radiografiei pulmonare.
• Agentul etiologic al infecţiei se poate identifica
prin examenul bacteriologic al sputei, aspirat
traheal sau bronşic.
 5.8.1.c. Pleurita şi pleurezia

• Pleurita este inflamaţia pleurei seroase şi

depunerea de fibrină pe suprafaţa acesteia.
Poate apare în: pneumonii tuberculoase,
bacteriene, virotice, abcese pulmonare.
• Se manifestă clinic prin: dureri accentuate de
mişcările respiratorii şi tuse; bolnavul va sta
culcat pe partea bolnavă.
 Pleureziile sunt procese inflamatorii ale pleurei
însoţite de acumularea de lichid în cavitatea
pleurală. După aspectul lichidului pot fi:
• serofibrinoase - în tuberculoza pulmonară
• purulente - în pneumonii
• hemoragice - în cancer, infarct pulmonar,
tuberculoză. Mai frecvent este în cazul
tuberculozei (50 -55 %).
• Simptomatologia este variabilă în funcţie de
cantitatea de lichid acumulată şi de etiologie:
durere, tuse, dispnee, febră. La examenul
obiectiv se poate constata: murmur vezicular
abolit, matitate, suflu pleuretic.
• Diagnosticul se confirmă pe baza radiografiei
care arată şi volumul colecţiei pleurale. Puncţia
pleurală precizează natura lichidului. Biopsia
pleurală se poate face când etiologia nu este
elucidată prin alte examinări.
5.8.1.d. Principii de tratament ale
infecţiilor sistemului respirator
MEDICAMENTOS
1. Combaterea febrei: paracetamol, algocalmin,
aspirină, împachetări reci.
2. Tratament etiologic: antibiotice în funcţie de flora
bacteriană izolată sau presupusă.
3. Tratament patogenetic:
– expectorante - Bromhexin, Ambroxol, Sirop de pătlagină,
Sirogal, Trecid.
– combaterea insuficienţei respiratorii
• oxigenoterapie
• drenajul lichidului pleural
• aspiraţia secreţiilor căilor respiratorii
4. Tratament simptomatic: antialgice, antitusive.
 Intervenţii nursing:
• hidratare corespunzătoare - 1,5 l/zi la adult
• schimbarea lenjeriei de câte ori este nevoie
(pacienţii febrili transpiră mult)
• igiena tegumentului şi mucoaselor
• încurajarea tusei şi eliminarea sputei în vase
speciale. Asigurarea măsurilor de dezinfecţie.
• recoltarea sputei pentru examen bacteriologic
• administrarea medicamentelor, O2 şi urmărirea
efectelor acestora
• supravegherea drenajului pleural
 Educaţia pacientului
• Pacientul trebuie să fie informat că după ameliorarea
semnelor şi simptomelor unei pneumonii urmează
convalescenţa ≈ 2 săptămâni. I se recomandă să evite
eforturile fizice, expunerea la frig, fumatul. Alimentaţia
să fie bogată în vitamine şi proteine. Pacienţii care au
bronşiectazii (dilataţii bronşice) vor continua
tratamentul antibiotic timp îndelungat (conform
recomandărilor).
• Se recomandă exerciţii de tuse şi respiraţie adâncă. La
pacienţii cu tuberculoză se va avea grijă ca tratamentul
să fie continuat regulat conform recomandărilor
medicului ftiziolog. Pacientul poate continua o viaţă
normală chiar dacă ia medicamente. Controalele
periodice (vaccinarea antigripală reduce incidenţa
infecţiilor respiratorii) sunt obligatorii pentru a se
aprecia eficienţa tratamentului.
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII RAŢIONAMENT

NURSING
1. Dispneea - respiraţie - poziţie semişezândă, şezândă - permite expansiunea toracelui
(mecanism normală sau în şezut aplecat înainte cu şi reduce presiunea organelor
compensator) sprijin pe o pernă abdominale pe diafragm,
- oxigenoterapia permite utilizarea muşchilor
- administrarea medicaţiei accesori iar perna menţine
bronhodilatatoare prescrisă poziţia
- îmbunătăţeşte oxigenarea
sângelui
- creşte capacitatea vitală
- reduce spasmul bronhiolelor
2. Secreţii - uşurarea - respiraţii adânci, percuţia - desprinde secreţia de pe
excesive expectoraţiei toracelui peretele căilor
(clearance-ul - drenaj postural respiratorii
căilor aeriene) - recoltare pentru examen de - tratament conform
laborator antibiogramei
- administrarea medicaţiei - distrugerea florei patogene
prescrise: antibiotice - date necesare pentru
- observarea cantităţii, aprecierea
culorii, consistenţei evoluţiei
- colectarea sputei în vase - prevenirea transmiterii
speciale (măsuri de infecţiilor
dezifecţie) - aprecierea evoluţiei bolii
- observarea capacităţii - prevenirea infecţiei mucoasei
pacientului de a tuşi şi bucale,
expectora înlăturarea mirosurilor
- igienă orală regulată neplăcute
- încurajarea pacientului să - o bună hidratare reduce
consume lichide vâscozitatea secreţiilor şi astfel
favorizează eliminarea lor
prin tuse
3. Febra Readucerea - monitorizarea t° la 4-6 ore - aprecierea evoluţiei bolii
temperaturii la - administrarea - reducerea temperaturii
valori normale antitermicelor corporale
- urmărirea efectelor
4. Insuficienţa Detectarea şi - monitorizarea frecvenţei, - unele semne şi simptome
respiratorie raportarea profunzimii respiraţiilor, a indică
(schimbul de 02 precoce a efortului reducerea schimbului gazos
-C02) semnelor de respirator
insuficienţă - urmărirea stării generale şi
respiratorie semnelor specifice hipoxiei

5. Deficit de Asigurarea - asigurarea unei concentraţii - prea mult O2 inhibă

oxigen (mediu) confortului adecvate de 02 în aerul ventilaţia, prea
inspirat puţin va duce la hipoxie
- explicarea necesităţii - pot deveni surse de infecţii
oxigenoterapiei - mucoasa uscată îngreunează
- se va schimba masca sau eliminarea sputei
canula - 02 comprimat este explozibil
nazală zilnic
- igienă orală, prevenirea
uscării
mucoasei orale
- explicarea precauţiilor
necesare la
utilizarea O2 (pacientului şi
familiei)
6„ Tratament Monitorizarea - măsurarea temperaturii şi - indică evoluţia bolii
bronhodilatator efectelor pulsului periodic (ameliorare sau
şi - caracterul respiraţiei agravare)
antibiotic - observarea şi raportarea - pentru a lua măsuri
efectelor adverse ale potrivite la timp
medicaţiei

7. Potenţial de - prevenirea - evaluare periodică (1-2 - poate evolua spre convulsii,

confuzie datorat apariţiei ore) a stării generale, culorii comă cu
hipoxiei - recunoaşterea tegumentelor, ameţeli, accentuarea hipoxiei
(comunicare) semnelor cefalee
hipoxiei - oxigenoterapie
- tratament
prompt
8. Anxietate Reducerea - explicarea manoperelor şi - reduce frica de necunoscut
anxietăţii tratamentelor ce vor fi (anxietatea
efectuate creşte consumul de oxigen)
- va permite vizita familiei, - pentru a interpreta corect
prietenilor cauzele anxietăţii
- culegerea datelor despre - scade amplitudinea acestora
profilul pacientului
- încurajarea exprimării
sentimentelor
9. Inapetenţă (a Nutriţie - mese mici şi dese cu
bea, a mânca) adecvată alimente uşor digerabile
- canulă nazală în loc de
mască dacă oxigenoterapia e
necesară
- măsurarea greutăţii
periodice în
funcţie de vârstă
l0. Potenţial de Hidratare - balanţa hidrică
deshidratare adecvată - încurajarea aportului de
lichide
- combaterea febrei, a
vărsăturilor
- administrarea i.v. a
fluidelor dacă
sunt prescrise
- stomacul plin scade
amplitudinea mişcărilor
respiratorii
- pentru a nu întrerupe
oxigenoterapia
- aprecierea corectă a stării
de nutriţie
- se pierd lichide prin
transpiraţie
- când necesarul de lichide nu
este acoperit prin aport oral
11. Potenţial de Prevenire - dietă cu fructe şi legume - favorizarea peristaltismului
constipaţie - aport de lichide intestinal
(eliminare)

12. Risc de Prevenire - schimbarea poziţiei la - schimbarea zonei de presiune

tromboză fiecare 2 ore maximă, asigurarea circulaţiei
(mobilizare) - observarea zonelor expuse echilibrate
la escare - tratament precoce
- exerciţii fizice (membre - favorizează reîntoarcerea
inferioare) venoasă
şi mobilizare imediat ce este
posibil

13. Insomnie Combaterea - identificarea cauzelor (tuse, - activităţi plăcute, relaxante

(odihnă, somn) cauzelor febră, frică)
- relaxare înainte de culcare

14. Astenie Reducere - încurajarea activităţii.

- asigurarea repausului
postprandial
 5.8.2. Tuberculoza pulmonară

• Este o boală contagioasă provocată de bacilul Koch;

afectează organismul în întregime dar interesează
mai frecvent plămânul Are evoluţie cronică. Bacilul
este transmis de obicei pe cale aeriană. Produsele
patologice de la pacienţi (salivă, spută) sunt
dispersate în mediu de unde prin praf, picături de
salivă sunt inhalate. Prima infecţie cu bacilul Koch
poate să se vindece spontan, persoana devenind
imună.
• Această infecţie (primoinfecţia TBC) este de obicei
asimptomatică, dar I.D.R.-ul la PPD este pozitiv
(edem, eritem la locul injecţiei). Focarul primar
poate fi redeschis în condiţiile scăderii rezistenţei
organismului.
• Dintre cei infectaţi aproximativ 1 % fac boala.
Factorii favorizanţi:
• vârsta; riscul de a contacta boala este mai
mare între 0 - 3 ani, la pubertate,
adolescenţă şi după 50 de ani.
• caracterul contaminării - contact prelungit
cu o persoană bolnavă, de ex: boala este
prezentă la un membru al familiei,
învăţător, persoana care îngrijeşte copilul,
etc.
• scăderea rezistenţei organismului prin
subalimentaţie, epuizare fizică sau psihică,
diabet, alcoolism, sarcină, alăptare.
• unele medicamente - corticoterapia.
 Etape în evoluţia tuberculozei:
• contaminare pe cale respiratorie
• incubaţie cu durata de 2-10 săptămâni până la 3 luni; in
această perioadă se dezvoltă leziunile pulmonare
caracteristice tuberculozei primare şi se instalează
hiperergia la tuberculină (IDR la PPD pozitiv).
• apoi se dezvoltă imunitatea specifică cu izolarea
completă a focarului pulmonar (vindecare)
• in cazul evoluţiei nefavorabile focarul primar se extinde
cuprinzând zone tot mai extinse din pulmon cu
formarea cavităţilor pulmonare; în plus prin diseminare
pe cale hematogenă poate să formeze focare miliare în
plămâni şi extrapulmonar - ficat, splină, rinichi, schelet
etc.
 Simptomatologie: poate fi asimptomatică sau
prezintă tuse, astenie, inapetenţă, scădere în
greutate.
Mai pot apare:
• semne cutanate: eritem nodos,
• simptome osteo-articulare: dureri osoase ,
limitare funcţională a unor articulaţii,
• hepatosplenomegalie,
• sindrom meningeal.
 Diagnosticul se confirmă prin intradermoreacţia la
tuberculină (I.D.R.), radiografia toracică, izolarea
bacilului din spută.
Evoluţia tuberculozei - cu medicaţie tuberculostatică
evoluţia este de obicei favorabilă. Depinde de
extinderea leziunilor pulmonare, de localizările
extrapulmonare şi de complianţa la tratament a
pacientului.
Complicaţii:
• pleurezie,
• pneumotorax spontan
• hemoptizie
• tuberculoza laringelui.
Profilaxia tuberculozei este cel mai
important obiectiv şi se realizează prin:
1.Vaccinare BCG - injectarea i.d. a 0,1 ml
suspensie în partea
superoexternă a braţului la toţi indivizii
anergici cu vârsta cuprinsă între 0 şi 25
de ani. Anergia se descoperă prin I.D.R
la PPD (la locul injectării nu apare nici o
reacţie). Durata imunităţii vaccinale este
de 5 - 7 ani.
2.Lupta în focare de infecţie

• izolarea şi tratarea bolnavilor

• sterilizarea sputei cu cloramină 5 % sau clorură
de var 10 - 20 %, sterilizarea veselei, lenjeriei
de pat, de corp, obiectelor şi hainelor prin
fierbere, etuvare, expunere la soare sau raze
ultraviolete.
• dezinfecţia încăperii prin văruire, spălarea
duşumelelor cu petrol
• vaccinarea şi tratamentul contacţilor.
3. Diagnostic precoce
• testarea în masă a tuturor copiilor,
adolescenţilor, tinerilor prin I.D.R. la
PPD.
• radiografii la grupe de populaţie cu risc
crescut: foşti bolnavi, contacţi,
persoane cu simptome respiratorii ce
persistă mai mult de o lună.
4. Educaţia sanitară
• pentru bolnavi pentru a respecta măsurile
de prevenire a răspândirii infecţiei
• pentru populaţie pentru a conştientiza
importanţa evitării contaminării, pentru a
respecta programele de testare şi
vaccinare
• pentru un regim de viaţă şi alimentaţie
adecvat.
 5.8.3. Fibroza chistică

• Boală autosomal recesivă care prin

anomaliile de secreţie a mucusului
(vâscos, aderent) determină tulburări
respiratorii (tulburări ale clearence-
ului căilor respiratorii) şi ale
pancreasului exocrin.
• Debutează la vârste diferite.
• Diagnosticul se confirmă prin
determinarea clorului în sudoare (este
scăzut).
• Pacientul are tuse frecventă şi nu poate
expectora.
• Infecţiile respiratorii sunt frecvente şi
cu evoluţie prelungită. În evoluţie
poate apare insuficienţa respiratorie
(hipoxia).
• Obiectivul principal al îngrijirilor în
această boală este eliminarea
secreţiilor din căile respiratorii. Se
utilizează: percuţia, exerciţii de tuse,
tratamente cu aerosoli.
• În timpul proceselor infecţioase
recoltarea sputei pentru examen
bacteriologic şi antibiograma este
importantă. Tratamentul cu antibiotice
se face în funcţie de antibiograma.
• Sprijin psihologic trebuie acordat atât
pacientului cât şi familiei care trebuie să
ajute pacientul; dacă au cunoştinţe
suficiente despre boală şi evoluţia ei vor
înţelege necesitatea tratamentului, a
nutriţiei adecvate.
• Fără tratament corespunzător calitatea
şi durata vieţii acestor pacienţi este
redusă.
 5.8.4. Pneumotorax

• Prezenţa aerului în cavitatea pleurală care

poate proveni din exterior în caz de traumatism
al peretelui toracic sau din plămâni în condiţiile
ruperii unei bule din apropierea pleurei
viscerale.
• În funcţie de cantitatea de aer care se
acumulează în cavitatea pleurală, inima şi
vasele mari pot fi mai mult sau mai puţin
deplasate, iar plămânul este comprimat
contralateral.
• Dacă se comprimă traheea sau vasele mari
pacientul moare.
• Simptomatologie: durere toracică instalată
brusc, tulburări ale respiraţiei, mişcări
asimetrice ale toracelui, dispnee, şoc. La
auscultaţie lipseşte murmurul vezicular în zona
afectată. Radiografia toracică evidenţiază
colapsul pulmonului, deplasarea mediastinului.
• Tratament: reexpansionarea plămânului prin
aspirarea aerului din cavitatea toracică printr-
un tub (cateter) introdus prin spaţiul
intercostal. În aproximativ 5 zile plămânul
reexpansionează.
 Intervenţii nursing:

• urmărirea semnelor vitale

• supravegherea drenajului pleural, a
aspectului tegumentelor din jurul
cateterului, orice modificare va fi
anunţată
• administrarea medicaţiei prescrise şi
urmărirea efectelor acestora.
 5.8.5. Astmul bronşic
• Astmul bronşic este un sindrom clinic
caracterizat prin reducerea generalizată,
variabilă şi reversibilă a calibrului bronhiilor.
Se manifestă clinic cu crize de dispnee
expiratorie şi raluri sibilante. Criza de dispnee
apare seara sau noaptea; este reversibilă sub
tratament cu corticoizi şi simpaticomimetice.
• În etiopatogenia bolii este important terenul
atopic (alergic) ce presupune o reactivitate
crescută la alergen - determinată genetic. La
început criza este determinată numai de
alergeni, cu timpul pot interveni şi stimuli
emoţionali, climaterici, reflexi.
• Alergeni: polen, praf de cameră, păr,
fungi atmosferici, alergene alimentare
(lapte, ouă, carne), medicamente
(Penicilină, Aminofenazonă).
 Crizele sunt tipice.
• Apar mai frecvent în a doua jumătate a nopţii cu
dispnee, nelinişte, prurit, alteori este precedată
de strănut, lăcrimare, cefalee.
• Respiraţia este bradipneică, cu expir prelungit,
şuierător.
• Bolnavul stă în poziţie şezândă, cu capul pe
spate, sprijinit în mâini, ochi injectaţi, nări
dilatate, vene turgescente, torace imobil în
inspiraţie forţată.
• La sfârşitul crizei apare tusea chinuitoare
deoarece expulzarea secreţiilor se face cu
dificultate.
 Complicaţii:
• starea de rău asmatic (evoluează cu
insuficienţă respiratorie gravă); manifestări
clinice: polipnee cu expiraţie prelungită, tiraj,
cianoză, transpiraţii abundente,
imposibilitatea de a vorbi, tahicardie,
hipotensiune arterială.
• infecţii bronhopulmonare
• emfizem pulmonar.
Diagnostic:
• caracterul crizei şi răspunsul la tratament
• teste alergologice.
Principii de tratament:
• profilaxia - evitarea alergenilor, fumatului
• tratament medicamentos
– bronhodilatator: pe cale inhalatorie, orală, i.v.
• Salbutamol (Ventolin) - aerosoli (4 x 2 puffuri), tablete sau
sirop
• Miofilin - i.v, oral
• Corticoterapia:
– aerosoli - Becotide
– i.v.- Hemisuccinat de Hidrocortizon
– oral - Prednison
• antibiotice
• expectorante
• antialergice : aerosoli, oral
• hiposensibilizare specifică (imunoterapie)
Alte metode:
• Kinetoterapia
– cultura fizică, terapeutică
– exerciţii de respiraţie
• cura balneară (Govora), cură salină
• climatoterapia.
Controlul evoluţiei sub tratament este
foarte importantă in astmul bronşic. Se
poate realiza uşor şi eficient cu ajutorul
peak-flow- metrului.
Utilizarea peak-flow-metrului:
• Rol:
– măsurarea volumului de aer ce poate fi expirat
– măsurarea regulată dă pacientului şi cadrelor medicale
informaţii despre efectele tratamentului
– este un ajutor în decizia de schimbare a tratamentului
– utilizarea regulată permite predicţia unei crize de astm.

• Mod de utilizare:
– pacientul va sta în picioare
– se face inspiraţie adâncă
– se fixează buzele pe peak-flow-metru, se expiră brusc
– se notează valoarea obţinută
– se repetă de 3 ori
– se va lua în considerare valoarea cea mai mare.
Administrarea medicaţiei pe cale inhalatorie
• Avantaje:
– medicamentele acţionează direct în căile aeriene fără
a avea efecte sistemice
– este necesară o cantitate mult mai mică de
medicament
– efecte adverse se înregistrează foarte rar.
• Medicamente administrate pe cale inhalatorie
sunt: Salbutamol, Cortizon, Mucolitice, Efedrina.
 Modalităţi de administrare:

1. Nebulizare (aerosoli).
• constă în administrarea unei soluţii cu
medicamente în căile aeriene prin
transformarea acestora în pulberi fine cu
ajutorul aerului comprimat. Aparatul de
nebulizare este prevăzut cu un filtru cu
rol de a reţine picăturile mai mari.
2. Spray : Salbutamol – bronhodilatator
• Becotide - (cortizon) - antiinflamator

Precauţii:
• inspir profund pentru a dispersa substanţa în tot
arborele respirator
• în expir se îndepărtează tubul
• buzele să fie bine fixate în jurul tubului
• după administrarea pufului pacientul să-şi menţină
aerul în plămâni aproximativ 10 secunde şi apoi să
expire încet
• puful al doilea, dacă sunt recomandate 2 pufuri, se
administrează după cel puţin 1 minut
• pentru a creşte eficienţa administrării se utilizează un
recipient cu piesă de adaptare bucală în care se expiră
imediat după administrarea dozei
• se poate utiliza un recipient în care pe la un capăt se
pulverizează medicamentul iar la celălalt capăt printr-
o piesă bucală pacientul respiră normal. Este utilă mai
ales la copii şi bătrâni.
3. Diskhaler:
• pe un suport în formă de disc sunt fixate
tabletele ce urmează a fi pulverizate
• pacientul respiră prin piesa bucală şi
inhalează medicamentul
• ulterior discul se va muta la următoarea
doză
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII RAŢIONAMENT

NURSING
Anxietate (sete de aer) Reinstalarea calmului - asistentul să fie calm - anxietatea creşte
- permite pacientului să consumul de 02
ia poziţia preferată - permite creşterea
- va încuraja pacientul să încrederii pacientului în
pună întrebări echipa de
- va da explicaţii clare, îngrijire
calme - astfel pacientul e sigur
- se va asigura că că va fi ajutat când va
soneria, funcţionează avea nevoie
- va asigura confortul şi - asistentul medical
sprijinul de care trebuie să demonstreze
pacientul are nevoie că înţelege
suferinţele şi nevoile
pacientului
Dispnee Reducerea - poziţia şezând - permite expansiunea
- aerisirea camerei mai bună a toracelui
- înlăturarea surselor de - praful şi polenul
polen şi praf din accentuează dispneea
cameră - din cauza anxietăţii
- încurajarea pacientul nu respiră
respiraţiilor adânci adânc şi nu
- administrarea recurge la exerciţiile de
bronhodilatatoarelor şi respiraţie învăţate
corticosteroizilor - aceste medicamente
- urmărirea efectului ameliorează ventilaţia
acestora - dacă nu apar semne
de ameliorare
asistentul medical va
anunţa medicul

Dificultate în a Favorizarea - încurajarea tusei - pentru a elimina

expectora expectoraţiei - recoltarea sputei sputa
pentru examenul - tratamentul
bacteriologic antibiotic se face în
- administrarea funcţie de
tratamentului: antibiogramă
expectorante şi - diminuarea efortului
antibiotice în momentul
expectorării
Potenţial de a Diagnostic - urmărirea - tahicardia şi
dezvolta precoce pusului, frecvenţei accentuarea
complicaţii respiraţiei, TA., dispneei pot fi
(insuficienţă temperaturii la semne de
respiratorie, interval de 2 ore, pneumotorax
pneumotorax) culoarea - dacă pulsul
tegumentelor dispare în inspir
şi este amplu în
expir sunt
semne de
insuficienţă
respiratorie
- dg. precoce este
esenţial pentru
eficienţa
tratamentului
 5.8.6. Cancerul bronhopulmonar

• Cancerul bronhopulmonar este o tumoră

malignă cu punct de plecare bronşic.
• Apare mai frecvent la bărbaţi, în special după 40
de ani.
• Fumatul este un factor favorizant important
alături de procese inflamatorii cronice
pulmonare, substanţe radioactive.
• Formaţiunea tumorală odată constituită
proemină în bronşie şi o obstruează.
• Simptomatologia este variabilă, poate imita o
infecţie respiratorie dar este rebelă la
tratament. Sputa poate fi hemoptoică, uneori
apare hemoptizia.
• Pacientul scade în greutate, este palid, obosit,
inapetent.
• Bronhoscopia este examenul fundamental
care evidenţiază modificările mucoasei
bronşice şi prin care se recoltează un
fragment de mucoasă sau se aspiră secreţie
bronşică. Examenul histologic al fragmentului
recoltat evidenţiază modificări caracteristice,
iar la examenul secreţiei bronşice se pot găsi
celule tumorale.
• Alte explorări ce se efectuează pentru
diagnosticul cancerului şi aprecierea extinderii
acestuia:
– radiografia toracică
– tomografia
– teste ventilatorii pulmonare
– ecografia abdominală (poate evidenţia metastaze în
ficat).
• Este foarte important diagnosticul precoce
pentru a se putea interveni chirurgical.
• Profilaxia presupune:
– combaterea fumatului, a poluării atmosferice (loc
de muncă, zone industriale)
– acţiuni de depistare radiologică în masă;
– tratamentul tuturor infecţiilor bronşice.
• Prognosticul este incert. Supravieţuirea la
5 ani după diagnostic este de obicei de
aproximativ 10 %. Multe cazuri sunt
diagnosticate tardiv (extins pulmonar sau
cu metastaze).
• Tratament:
– chirurgical - extirparea lobului în care este
localizat cancerul
– radioterapie şi chimioterapie.
 Pregătirea pentru anestezia generală

Are ca scop pregătirea pacientului pentru a fi în

siguranţă înainte şi după operaţie:
• cu 1 zi înainte
– curăţarea tegumentelor pentru a preveni
suprainfectarea plăgii operatorii
– se va anunţa pacientul că nu are voie să mănânce 6
ore înainte de operaţie, astfel este prevenită
aspiraţia conţinutului gastric în timpul anesteziei
– se va permite pacientului să-şi exprime temerile,
sentimentele pentru a-i scădea anxietatea
– se va administra sedativ dacă a fost recomandat.
• în ziua operaţiei
– pacientul va face un duş dimineaţa
– unghiile, părul, ombilicul trebuie să fie curate
– pacientul va îmbrăca haine de bumbac
– va sta în pat
– se vor îndepărta: protezele dentare care ar putea obstrua căile
respiratorii în timpul anesteziei generale, bijuteriile (verigheta
poate fi păstrată), ochelarii, lentilele de contact
– notarea protezelor ce nu pot fi înlăturate: ochi artificial, proteză
auditivă
– verificarea identităţii pacientului
– golirea vezicii cu 1 oră înainte de intrarea în sala de operaţie
– administrarea premedicaţiei pentru asigurarea relaxării şi
reducerea anxietăţii; se va avertiza pacientul că pot apare :
ameţeli, uscarea mucoasei bucale, că va trebui să ceară ajutor
(sonerie) dacă trebuie să meargă la toaletă
– pacientul va fi condus în sala de operaţie împreună cu foaia de
observaţie.
Recomandări la externare după lobectomie:
• să nu fumeze
• control periodic
• activitate progresivă
• nu este nevoie de dietă specială
• câteva săptămâni igiena personală se va face prin duş
nu baie
• va preveni gratajul plăgii chirurgicale
• orice modificare a plăgii postoperatorii va fi anunţată
medicului
• la orice semn de infecţie sa va adresa medicului
• medicul chirurg va hotărî când se va reîntoarce la lucru,
în funcţie de vindecare şi de natura muncii. De obicei
după 2 luni pacientul poate să facă majoritatea
activităţilor de zi cu zi, iar după 3 luni îşi poate relua
activitatea normală.
PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN PERIOADA
PREOPERATORIE

PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII RAŢIONAMENT

NURSING
Anxietate legată de Pregătirea - încurajarea exprimării - pacientul va fi mai
intervenţia pacientului şi sentimentelor relaxat
chirurgicală familiei - explicarea intervenţiei - creşte încrederea
chirurgicale la nivelul lor de pacientului pentru
înţelegere echipa de îngrijire
- explicarea, necesităţii - postoperator
utilizării postoperator a pacientul fiind
unor echipamente pentru: înconjurat de diferite
oxigenoterapie, aspiraţie, aparate pentru
drenaj, perfuzie venoasă monitorizarea
- explicarea utilizării liniei semnelor vitale, ar
arteriale putea crede că s-a
- determinarea 02 şi C02, a întâmplat ceva rău în
T.A. sala de operaţie
- programarea vizitelor
postoperator
Pacientul în raport Pregătirea 1. Pregătirea pacientului - pacientul trebuie să
cu pacientului pentru investigaţii ştie că toate
intervenţia pentru preoperatorii: investigaţiile sunt
chirurgicală asigurarea - radiografia toracică necesare pentru a
recuperării - E.K.G. aprecia starea
- teste funcţionale actuală şi riscurile
pulmonare postoperatorii
- recoltarea sângelui - identificarea
- recoltarea urinei anomaliilor
2. Monitorizarea semnelor - nutriţie şi
vitale. hidratare adecvată
3. Încurajarea pacientului preoperator
să urmeze o dietă bogată - pentru prevenirea
caloric în proteine şi retenţiei sputei şi a
lichide trombozei venoase
4. Învăţarea exerciţiilor
fizioterapice: respiraţii
adânci, cum să tuşească
postoperator, mişcarea
picioarelor
 PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN
PERIOADA POSTOPERATORIE
PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT

1. Anxietate -reducere - explicarea procedurilor ce - un pacient bine

sunt făcute la nivelul informat participă la
înţelegerii pacientului recuperarea
postoperatorie mai
eficient

2. Risc de - diagnostic precoce - monitorizarea semnelor - T.A. scăzută, puls

hemoragie sau şoc vitale crescut apar în
- observarea tegumentelor: hemoragii sau şoc
paloare, cianoză, temperatură - monitorizarea
- efectuarea de radiografii aspectului intratoracic
postoperator
3. Risc de tulburări - prevenirea stazei - când semnele vitale sunt - permite expansiunea mai
respiratorii, secreţiilor în căile stabilizate bolnavul va fi ajutat (cu mare a toracelui
pneumonie respiratorii perne) să stea în poziţie şezândă, - durerea inhibă respiraţia
semişezândă sau tusea; stagnarea
- combaterea durerii secreţiilor va predispune la
- recoltarea sputei infecţii pulmonare şi
- încurajarea respiraţiilor adânci atelectazie
conform pregătirii preoperatorii - pentru a mobiliza
secreţiile
4. Durerea - controlul durerii - administrarea antialgicelor
postoperatorie prescrise - monitorizarea efectelor
tratamentului cu ajutorul
graficului
- anunţarea persistenţei durerii
pentru a se schimba doza sau
medicamentele
5. Risc de hipoxie - oxigenare normală - oxigenoterapie dacă este - creşte eficienţa ventilaţiei
recomandată - indicator al oxigenării
- măsurarea 02 din sânge - 02 este explozibil
- se va asigura dacă masca nu
deranjează pacientul
- explicarea precauţiilor necesare
în timpul oxigenoterapiei: nu se
fumează, nu se folosesc aparate
electrice, stingătorul să fie în
apropiere
- igiena regulată a mucoasei
bucale pentru a se preveni uscarea
acesteia
6. Risc de infecţie - prevenire - administrarea antibioticelor - febra este semn de infecţie
profilactic
- monitorizarea T° la 4 ore - culoarea galbenă sau verde
- monitorizarea aspectului sputei a sputei este semn de infecţie
- probe de laborator din spută - pentru identificarea, florei
- observarea semnelor de infecţie a bacteriene şi efectuarea,
plăgii chirurgicale: roşeaţă, antibiogramei
tumefacţie, secreţii - tratament precoce
- se recoltează secreţie din plagă şi - depistarea etiologici
se trimite la laborator infecţiei
- se recomandă pacientului să - pentru a preveni dezlipirea
preseze zona de incizie când tuşeşte marginilor plăgii

7. Drenaj pleural - menţinerea - notarea cantităţii şi aspectului - mai mult de 200 - 300 ml
drenajului, prevenirea lichidului de drenaj (galben., puroi, sânge indică desfacerea unei
complicaţiilor sânge) suturi
- se verifică funcţionalitatea - deoarece altfel fluidul din
sistemului de drenaj: recipient se va scurge în
-nivelul apei sterile, cavitatea pleurală (vase
-permeabilitatea tubului, comunicante)
-recipientul de drenaj trebuie - altfel este semn de colaps
să nu fie mai sus decât toracele, sau înfundare a tubului de
-scurgerea lichidului să fie drenaj
ritmată de mişcările respiratorii - dacă nu se clampează
- se schimbă recipientul de drenaj tubul, aerul din exterior va fi
zilnic, atenţie la clamparea tubului aspirat în cavitatea toracică
rezultă pneumotorax
8. Risc de - hidratare - monitorizarea lichidelor - se schimbă locul
deshidratare / adecvată administrate i.v. perfuziei
hiperhidratare - să se asigure că se - accentuarea
administrează compoziţia dispneii, cianozei,
corect la pacientul tahicardiei: semne de
corespunzător şi la edem pulmonar
momentul potrivit - prevenirea uscării
- observarea semnelor de mucoasei
inflamaţie la locul puncţiei - când reapare
- observarea semnelor de refluxul de tuse şi
hiperhidratare emisia de gaze
- timp de 4-5 ore se (reluarea tranzitului)
umezeşte gura
- se reia alimentaţia
lichidă orală
9. Pacientul este - menţinerea - după restabilirea - pacientul trebuie
incapabil să-şi unui standard de funcţiilor vitale pacientul ajutat să se simtă
menţină igiena igienă bun este îmbrăcat cu haine curat şi confortabil
personală curate - păstrarea curăţeniei
- spălarea se va face în pat - se preferă duş
- după mobilizare pentru a preveni
pacientul va face duş infectarea plăgii
10. Risc de stază - prevenire - monitorizarea şi notarea - cauza poate fi
urinară eliminării de urină deshidratarea sau
- dacă după 6 – 8 ore retenţia de urină
postoperator pacientul nu a - pentru a reduce timpul
urinat se va anunţa medicul de stază al urinii în
- încurajarea micţionării vezică
regulate
11. Risc de - prevenirea Tromboze: - favorizează întoarcerea
complicaţii ale trombozelor, -exerciţii pasive ale venoasă, previne staza
imobilizării escarelor membrelor inferioare apoi ex.
efectuate de pacient - anticoagulant ce
-respiraţie adâncă previne formarea
-administrarea heparinei trombilor
dacă este recomandată - durerea, roşeaţa,
-observarea şi raportarea căldura locală pot fi
apariţiei semnelor de tromboză semne de tromboză
Escare: - există riscul dislocării
-întoarcerea pacientului de tuburilor de dren
pe o parte pe alta dacă nu - planul de îngrijire se va
afectează drenajul adapta mereu funcţie de
-se pot utiliza colace rezultate
speciale
-se verifică zonele
predispuse la escare la fiecare
2 ore
12. Lipsa de - informarea - pacientului i se va oferi - se permite un
cunoştinţe pacientului şi dietă uşoară anumit grad de
asupra evoluţiei familiei asupra - va fi ajutat să se ridice independenţă pentru
prognosticului din pat după a două sau a a creşte tonusul
treia zi
- va fi încurajat să
participe la igiena
personală
- radiografia toracică
pentru a evalua
expansiunea plămânului
- tubul de dren, de obicei,
este scos după 36 de ore
postoperator iar tubul
apical rămâne până la
reexpansionarea completă
a plămânului