Sunteți pe pagina 1din 87

|   

  
  

Studiul 14

ã 
ã 

ú 

m u i-a zi Eu unt
învierea şi viaţa. Cine
crede în Mine, chiar
dacă ar fi murit, va
trăi."
an 11,25.
ã 

„.
ô  

 
|  
    
    „ 

úar ştiu că
Răcumpărătrul
meu ete viu, şi că e
va ridica la urmă pe
pământ. Chiar dacă
mi e va nimici
pielea, şi
|  
    
    „ 

chiar dacă nu vi mai


avea carne, vi vedea
ttuş pe úumnezeu.
Îl vi vedea şi-mi va
fi binevitr; chii
mei Îl vr vedea, şi
nu ai altuia.
|  
    
    „ 

Sufletul meu tânjeşte


de drul aceta
înlăuntrul meu.
|  
    
    ë

Oi dacă úuhul Celui


ce a înviat pe u
dintre cei mrţi
lcuieşte în vi, Cel
ce a înviat pe Hrit
u din mrţi,
|  
    
    ë

va învia şi trupurile
vatre muritare,
din pricina úuhului
Său, care lcuieşte în
vi.
| 
          

   

ar dacă e
prpvăduieşte că
Hrit a înviat din
mrţi, cum zic unii
dintre vi, că nu ete
 înviere a mrţilr?
| 
          

   

úacă nu ete 
înviere a mrţilr,
nici Hrit n'a
înviat. Oi dacă n'a
înviat Hrit, atunci
prpvăduirea
natră
| 
          

   

ete zădarnică, şi
zădarnică ete şi
credinţa vatră... şi
prin urmare şi cei ce
au adrmit în Hrit,
unt pierduţi. úacă
numai pentru viaţa
| 
          

   

aceata ne-am pu


nădejdea în Hrit,
atunci untem cei
mai nenrciţi dintre
tţi amenii!
| 
          

   

úar acum, Hrit a


înviat din mrţi,
pârga celr adrmiţi.
| 
      
g   

Îi vi răcumpăra din


mâna lcuinţei
mrţilr, îi vi izbăvi
dela marte.
Marte, unde îţi ete
ciuma?
| 
      
g   

~cuinţă a mrţilr,
unde îţi ete
nimicirea?
Căinţa ete acună
de privirile Mele!
| 
      
„  

„devărat, adevărat
vă pun, că vine
ceaul, şi acum a şi
venit, când cei mrţi
vr auzi glaul Fiului
lui úumnezeu,
| 
      
„  

şi ceice-l vr aculta,


vr învia... Nu vă
miraţi de lucrul
aceta; pentrucă vine
ceaul când tţi cei
din mrminte vr
auzi glaul ~ui,
| 
      
„  

şi vr ieşi afară din


ele. Ceice au făcut
binele, vr învia
pentru viaţă; iar ceice
au făcut răul, vr
învia pentru judecată.
| 
      
ô
 

şi am în úumnezeu
nădejdea aceata, pe
care  au şi ei înşişi,
că va fi  înviere a
celr drepţi şi a celr
nedrepţi.
| 
      
   

Căci dacă martea a


venit prin m, tt
prin m a venit şi
învierea mrţilr.
Oi după cum tţi mr
în „dam, tt aşa, tţi
vr învia în Hrit;
ã 

¬.
à 
  
 
|          
     

Căci înuş úmnul, cu


un trigăt, cu glaul
unui arhanghel şi cu
trâmbiţa lui úumnezeu,
Se va pgrî din cer, şi
întîi vr învia cei mrţi
în Hrit.
|          
   ~   

Oi va fi ferice de tine,
pentrucă ei n'au cu
ce ă-ţi răplăteacă;
dar ţi e va răplăti
la învierea celr
neprihăniţi.
|          
   „ 

Fericiţi şi finţi unt


ceice au parte de
întâia înviere!
„upra lr a dua
marte n'are nici 
putere;
|          
   „ 

ci vr fi preţi ai lui


úumnezeu şi ai lui
Hrit, şi vr împărăţi
cu El  mie de ani.
|           
     „  

Ceilalţi mrţi n'au


înviat până nu 'au
fârşit cei  mie de ani.
„ceata ete întâia
înviere. Marea a dat
înapi pe mrţii cari
erau în ea;
|           
     „  

Martea şi ~cuinţa
mrţilr au dat înapi
pe mrţii cari erau în
ele. Fiecare a ft
judecat după faptele
lui.
      
 
 ú   

Mulţi din cei ce drm


în ţărâna pământului e
vr cula unii pentru
viaţa veşnică, şi alţii
pentru cară şi ruşine
veşnică.
      
 
 „ 

ată că El vine pe nri.


Oi rice chi Îl va
vedea; şi cei ce ~-au
trăpun. Oi tate
eminţiile pământului
e vr bci din pricina
~ui! úa, „min.
      
 
 %
 

,,úa´, i-a răpun u,


,,unt! ,,¬a mai mult,
vă pun că de acum
încl veţi vedea pe
Fiul mului şezând la
dreapta puterii lui
úumnezeu, şi venind
pe nrii cerului.
ã 

C.
 
|      
  
      „ 

Ceilalţi mrţi n'au


înviat până nu 'au
fârşit cei  mie de
ani. „ceata ete
întâia înviere.
|      
   „ 

„pi am văzut
pgrându-e din cer
un înger, care ţinea în
mînă cheia „dâncului
şi un lanţ mare. El a
pu mâna pe balaur, pe
şarpele cel vechi, care
ete úiavlul şi Satana,
|      
   „ 

şi l-a legat pentru 


mie de ani.
~-a aruncat în „dînc,
l-a închi acl, şi a
pecetluit intrarea
deaupra lui, ca ă nu
mai înşele Neamurile,
|      
   „ 

până e vr împlini cei


 mie de ani. úupă
aceea, trebuie ă fie
delegat pentru puţină
vreme.
          
     ~   

„arn ă-şi pună


amânduă mâinile pe
capul ţapului celui viu,
şi ă mărturieacă
pete el tate
fărădelegile cpiilr lui
rael
          
     ~   

şi tate călcările lr de


lege cu cari au păcătuit
ei; ă le pună pe capul
ţapului, api ă-l
izgneacă în putie, ...
          
     ~   

6apul acela va duce


aupra lui tate
fărădelegile lr într'un
pământ putiit; în
putie, ă-i dea drumul.
          
     ~ 

„tunci ţara e va
bucura de Sabatele ei,
tt timpul cât va fi
putiită şi cât veţi fi în
ţara vrăjmaşilr vştri;
atunci ţara e va
dihni,
          
     ~ 

şi e va bucura de
Sabatele ei. Tt timpul
cât va fi putiită, va
avea dihna pe care n'
avuee în anii vştri
de Sabat, când 
lcuiaţi.
|           
     „  

„pi am văzut un
caun de dmnie mare
şi alb, şi pe Celce
şedea pe el. Pământul
şi cerul au fugit
dinaintea ~ui, şi nu 'a
mai găit lc pentru
ele.
|           
     „  

Oi am văzut pe mrţi,
mari şi mici, tând în
piciare înaintea
caunului de dmnie.
Nişte cărţi au ft
dechie.
|           
     „  

Oi a ft dechiă  altă


carte, care ete cartea
vieţii. Oi mrţii au ft
judecaţi după faptele
lr, după cele ce erau
crie în cărţile acelea.
|           
      

Nu ştiţi că finţii vr


judeca lumea? Oi dacă
lumea va fi judecată de
vi, unteţi vi
nevrednici ă judecaţi
lucruri de farte mică
înemnătate?
|           
      

Nu ştiţi că ni vm


judeca pe îngeri? Cu
cât mai mult lucrurile
vieţii aceteia?
|           
     „  

El a pătrat pentru
judecata zilei celei
mari, puşi în lanţuri
veşnice, în întunerec,
pe îngerii cari nu şi-au
pătrat vrednicia, ci şi-
au părăit lcuinţa.
|    
 
  
   
„  

Marea a dat înapi pe


mrţii cari erau în ea;
Martea şi ~cuinţa
mrţilr au dat înapi
pe mrţii cari erau în
ele.
|    
 
  
   
„  

Fiecare a ft judecat


după faptele lui. Oi
Martea şi ~cuinţa
mrţilr au ft
aruncate în iazul de
fc.
|    
 
  
   
„  

azul de fc ete


martea a dua.
Oricine n'a ft găit
cri în cartea vieţii, a
ft aruncat în iazul de
fc.
|    
 
  
   
„ 

úar cât depre fricşi,


necredincişi, cârbşi,
ucigaşi, curvari,
vrăjitri, închinătrii la
idli, şi tţi mincinşii,
|    
 
  
   
„ 

partea lr ete în iazul,


care arde cu fc şi cu
puciaă, adică
martea a dua.
|    
 
  
   
„ 

El va şterge rice
lacrimă din chii lr. Oi
martea nu va mai fi.
Nu va mai fi nici
tânguire, nici ţipăt, nici
durere, pentrucă
lucrurile dintâi au
trecut.
•   

mOi dacă n-a înviat Hrit, atunci


prpvăduirea natră ete zadarnică, şi
zadarnică ete şi credinţa natră... Oi după
cum am purtat chipul celui pământec, tt aşa
vm purta şi chipul Celui cerec." m„devărat,
adevărat vă pun că ricine crede în Mine are
viaţa veşnică". Prin an cel iubit, care a
acultat acete cuvinte, úuhul Sfânt declară
biericilr Mărturiirea ete aceata
úumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi aceată
•   

viaţă ete în Fiul Său. Cine are pe Fiul are


viaţă". 1 an 5,11-12. ar u a zi mEu îl vi
învia în ziua de api". Hrit a devenit un
trup cu ni pentru ca ni ă ajungem una în
pirit cu El. În virtutea acetei uniri vm ieşi
ni afară din mrminte, nu numai ca 
manifetare a puterii lui Hrit, ci din cauză
că, prin credinţă, viaţa ~ui a ajun viaţa
natră. „ceia care văd pe Hrit în
adevăratul ~ui caracter, şi-~ primec în inimă,
•   

au viaţă veşnică. Hrit lcuieşte în ni prin


úuhul; iar úuhul lui úumnezeu, primit în
inimă prin credinţă, ete începutul vieţii
veşnice." În acete texte untem cnfruntaţi cu
duă fapte fundamentale din itria alvării;
cu învierea lui Hrit şi învierea celr alvaţi
de El. úepre primul fapt, Pavel declară că
Evanghelia nu pate fi depărţită de
prclamarea marelui adevăr că Mântuitrul
ete viu. Temelia credinţei natre nu ete un
•   

întemeietr de religie care zace în neimţire în


mrmântul Său, ci u Hrit Cel viu din
ceruri, fapt exprimat în md grăitr în
mrmântul gl.
Cealaltă afirmaţie cmplementară e referă la
purtarea de către ni a chipului Celui cerec,
al celui de-al dilea „dam. Opera alvatare a
lui Hrit ne-a implicat fundamental în
itria mântuirii, dearece El a venit între ni
ă parte mchipul ntru",
•   

pentru ca ă ne ducă cu El în ceruri şi ni ă


purtăm mchipul ~ui". Prin aemănarea şi
ttdată cntratul celr di „dami, Pavel
decrie detinul ntru în u Hrit. ~uând
parte la aceată natură umană reprezentativă
în a cărei imagine am ft gravaţi ( . 49,16) ,
acet fapt ete mult mai determinant pentru
fiinţa şi tranfrmarea natră, decât rice
lege, regulă au putere de cntrângere venită
din afara fiinţei natre.
•   

„ptlul exprimă acet adevăr fundamental


prin uimitarele cuvinte mHrit în vi,
nădejdea lavei." (Cl. 1,27).
•   

mÎnvierea lui u era  preînchipuire a


învierii din urmă a tuturr celr care drm în
El. Ucenicii cunşteau bine figura
Mântuitrului înviat, felul ~ui de a Se purta,
felul ~ui de a vrbi.

úar cum u a înviat dintre mrţi, tt atfel şi


aceia care au adrmit în El trebuie ă învieze.
Vm recunaşte pe prietenii nştri, tt aşa
cum ucenicii - au cuncut pe u.
•   

Pate că ei au ft defrmaţi, au ft blnavi,


au defiguraţi în viaţa aceata trecătare, dar
înviază în imetric deăvârşită; şi cu tate
acetea în trupul lr prlăvit, identitatea lr
e va pătra cu deăvârşire.
„tunci vm cunaşte chiar aşa cum untem
cuncuţi (1 Cr. 13,12).
În faţa care trăluceşte de la lumina care vine
de la faţa lui u, vm recunaşte trăăturile
celr iubiţi ai nştri."
•   

u Hrit face aluzie directă la mînvierea


celr neprihăniţi ca fiind eparată de cea a
categriei pue.

Cercetătrul ârguinci va găi şi alte indicii


în N.T. referitare la prima înviere.
•   

m~a fârşitul celr  mie de ani, Hrit vine


din nu pe pământ. El ete urmat de ceata
celr mântuiţi şi înţit de un crtegiu de
îngeri. Cbrându-Se în maietatea Sa
înfricşată, El prunceşte nelegiuiţilr mrţi
ă e cale pre a primi răplata lr. Ce
cntrat faţă de cei care au ft culaţi cu
cazia celei dintâi învieri! úrepţii au ft
îmbrăcaţi în tinereţe şi frumueţe nemuritare.
Cei nelegiuiţi partă urmele blii şi
•   

ale mrţii... úupă cum cei nelegiuiţi au intrat


în mrmintele lr, tt aşa ie acum de acl,
cu aceeaşi duşmănie împtriva lui Hrit şi
cu acelaşi pirit de răzvrătire.
~r nu li e mai dă nici un alt timp de
încercare, în care ă îndrepte greşelile vieţii
lr trecute.
Cu aceata nu -ar câştiga nimic. În timpul
vieţuirii lr nelegiuite inimile lr n-au ft
muiate.
•   

úacă li -ar da un al dilea timp de încercare,


ci l-ar fli ca şi pe cel dintâi, clind
cerinţele lui úumnezeu şi aţâţând la răzvrătire
împtriva ~ui."
•   

úepre  înviere parţială citim şi în Matei


27,52-53, cu cazia mrţii úmnului.
„dventiştii de Ziua a Oaptea cred că 
aemenea înviere parţială va mai avea lc
chiar înainte de prima înviere generală a celr
neprihăniţi. Unii vr învia pentru viaţa
veşnică, alţii pentru cara finală. úearece
Hrit a prezi cu cazia prceului Său că
marii împtrivitri ai adevărului, cei care ~-au
cndamnat pe nedrept la marte, îl vr vedea
•   

pe Fiul mului venind pe nrii cerului (Mat.


26,64) , iar în „pc. 1,7 avem  prfeţie fermă
că cei ce ~-au rătignit îl vr vedea, de
aemenea, venind pe nri, împlinirea acetr
preziceri face neceară învierea pecială.
Spiritul Prfetic interpretează evenimentul
într-un en mai larg,, incluzând în aceată
înviere şi pe cei ce-au adrmit în credinţa
liei celr trei îngeri.
mMrmintele e dechid şi mulţi dintre cei ce
•   

drm în ţărâna pământului e vr cula; unii


pentru viaţă veşnică, iar alţii pentru cară şi
ruşine veşnică" (úan. 12,2). Tţi cei ce au
murit în credinţa liei îngerului al treilea ie
din mrminte preamăriţi ca ă audă
legământul de pace al lui úumnezeu cu cei
care au ţinut ~egea ~ui. Oi Ãcei ce ~-au
trăpun („pc. 1,7) şi care au batjcrit şi au
luat în râ chinurile úmnului când murea pe
cruce,
•   

cât şi cei mai vilenţi prignitri ai adevărului


Său şi ai pprului Său, unt înviaţi ca ă-~
vadă în mărirea ~ui şi ă vadă narea primită
de cei credincişi şi acultătri."
•   

În timpul mileniului vr avea lc  crie de


evenimente echatlgice.
Ete greşită interpretarea că mileniul ar fi 
lungă periadă de prgre, pace şi har pe
pământ. Începutul şi fârşitul mileniului ete
marcat de revenirea úmnului şi - repectiv -
cele duă învieri generale.
u Hrit va apare la începutul periadei cu
îngerii ~ui ca ă-i ducă pe ai Săi în mÎmpărăţia
Cerului", iar la fârşitul
•   

periadei va reveni cu finţii mântuiţi şi cu


Cetatea Sfântă („pc. 21,1-4).
úupă cum ţapul lui „zazel a ft du în
putiu, tt aşa şi Satana va fi purtătrul
păcatelr iertate şi ştere ale finţilr, aflându-
e într- captivitate imblică în „dânc.
~egarea imblică a lui Satana vrea ă
exprime impibilitatea de a activa, fiind legat
de lanţul împrejurărilr, că mnu mai ete nici
un uflet menec de ipitit; nici unul pe care
•   

ă-l pată aţâţa au necăji.³


múctrina cnvertirii lumii şi dmniei
pirituale a lui Hrit nu a ft uţinută de
către bierica aptlică. Nu a ft admiă în
general de creştini până pe la începutul
eclului XV . Ca la ricare altă rătăcire,
rezultatele ci au ft rele. Ea învăţa pe ameni
ă priveacă la  venire îndepărtată a
úmnului şi îi împiedica de a lua eama la
emnele de prevetire a aprpierii ~ui.
•   

„ dat naştere la un imţământ de încredere şi


iguranţă care nu era bine întemeiat şi a făcut
pe mulţi ă neglijeze pregătirea neceară
pentru a întâmpina pe úmnul lr."
•   

Telgia adventită, pre a deebi cele duă


judecăţi - pe cea care are lc începând din
anul 1844 aupra biericii lui úumnezeu şi pe
cea care e va face în timpul mileniului -
fleşte termenul de judecată de cercetare
pentru prima, iar pentru a dua
judecată de executare.
•   
mMarea luptă -a fârşit. Păcatul şi păcătşii
nu mai exită. Univerul întreg ete curat. O
ingură vibraţie de armnie şi de bucurie bate
prin tată creaţiunea. úe la „cela care a creat
ttul e revară viaţa, lumina şi bucuria pete
tate ţinuturile paţiului nemărginit. úe la
atmul cel atât de mic, până la cel mai mare
crp cerec, tate lucrurile atât cele
înufleţite, cât şi cele neînufleţite, declară în
frumueţea lr nepătată şi în bucuria lr
deăvârşită că úumnezeu ete iubire."
|  
Când Hrit, viaţa natră, va reveni, prima
dată vr învia neprihăniţii, ce vr fi glrificaţi
şi răpiţi ă-~ întâlneacă pe úmnul lr. Cea
de-a dua înviere, a nelegiuiţilr, va avea lc
cu  mie de ani mai târziu.
Mileniul ete dmnia de  mie de ani a lui
Hrit cu finţii Săi în ceruri, între prima şi a
dua înviere. În acet timp, nelegiuiţii mrţi
vr fi judecaţi, pământul va fi ablut putiu,
neavând lcuitri umani vii,
|  
dar pe Satana şi îngerii lui. ~a încheierea
mileniului, Hrit cu finţii şi cu Cetatea
Sfântă, va cbrî din ceruri pe pământ.

Mrţii nelegiuiţi vr învia şi împreună cu


Satana şi îngerii ăi vr încnjura Cetatea; dar
fcul lui úumnezeu îi va nimici, curăţind
ttdată pământul.
Univerul va fi liber de păcat şi de păcătşi
pentru ttdeauna.
|  
În prezent purtăm chipul celui pământec, al
lui „dam, cu tate nedeăvârşirile fiinţelr
atine de păcat. Prin uferinţa, martea şi
învierea lui Hrit, úumnezeu a prevăzut
ingura cale a ipăşirii pentru păcatul
menec, ca cei care prin credinţă acceptă
aceată ipăşire, ă aibă viaţa veşnică.
Învierea lui Hrit prclamă triumful lui
úumnezeu aupra frţelr răului, şi celr ce
acceptă harul lui úumnezeu le aigură victria
finală aupra păcatului şi a mrţii.
|  
Supunându-e lucrării harului finţilr, cei
credincişi vr deveni zi de zi mai
aemănătri chipului lui Hrit.

Cel care prin credinţă lcuieşte în ei ca


mnădejdea lavei" şi în a cărui imagine au ft
gravaţi pentru veşnicie.

Hrit, Învierea şi Viaţa, bate la uşa inimii


(„pc. 3,20) ; El dreşte ă fie admi.
|  

úecizia ufletului de a-~ primi au a-~


repinge ete mmentul uprem al exitenţei
umane.
Căci primirea lui Hrit în inimă, prin
credinţă, ete începutul vieţii veşnice.
•   
%  
Mişcare religiaă cu caracter antitrinitar şi
antinmit. Sunt adepţii unui tat tecratic
pământec care e va realiza pentru un
mileniu pe pământ. Începutul acetuia ete
marcat de venirea lui Hrit, care a şi venit în
pirit în anul 1914. Cnfrm învăţăturii lr,
tţi amenii vr fi mântuiţi în acet mileniu.
Ei cnideră rice intituţie de tat ca fiind a
lui antihrit. Se declară a fi pacifişti,
•   
mnncnfrmişti", refuzând erviciul militar şi
abtând tate intituţiile legate de armată. Nu
cred în nemurirea naturală a ufletului. În
tată lumea -a răpândit  dizidentă
intranigentă a mişcării, cuncută ub
numele de Martrii lui ehva. úefăşară 
prpagandă intenă, uţinută de literatură. Nu
au principii hermeneutice tabile în
cmentarea ¬ibliei; chiar şi elementelr
itrice ferme le aplică  interpretare
imblică şi alegrică.
•   
   
   
úctrina care învaţă că paruia va precede
mileniul, ete premilenialită, în cntrat cu
ptmilenialimul, care uţine că paruia va
urma după mileniu.

Premilenialimul eclului X X a ft divizat


în duă grupe ditincte
•   
1.~iteraliştii Credeau într-un imperiu
pământec milenial, în care prfeţiile V.T.
referitare la retabilirea lui rael vr
deveni realităţi.

O parte din ideile literaliştilr trăiec mai


departe în vederile futuriştilr şi a
dipenaţinaliştilr.
•   
2. Milleriţii W. Miller şi adepţii lui au repin
vederile literalite şi apectele temprale şi
iudaice ale interpretărilr prfetice. úar
credeau că martea celr nelegiuiţi, reînnirea
naturii şi a pământului şi cbrârea Nului
erualim va avea lc la începutul mileniului.
„dventiştii de Ziua a Oaptea unt premilenişti
numai în enul literal şi crnlgic al
cuvântului, dearece aşteaptă paruia înainte
de mileniu.
•   

Ei unt de acrd parţial cu milleriţii în enul


că în mileniu vr exita numai finţii mântuiţi,
glrificaţi şi îmbrăcaţi în nemurire, dar aceştia
vr mmşteni împărăţia Cerurilr" şi nu vr
dmni pe pământ în timpul mileniului, cum
credeau milleriţii.
| 
   
 



Viaţă şi Sănătate
     

 

  


   
„