Sunteți pe pagina 1din 135

HORMONII

II
Sistemul neuroendocrin
hipotalamo-hipofizar
 Hipotalamusul este “placa turnantă” dintre SNC şi
sistemul endocrin hipofizar
Hormonii hipotalamici – neurohormonii – sunt sintetizaţi
prioritar în neuronii hipotalamici
1. neuronii magnocelulari – produc hormonii
neurohipofizari: vasopresină şi oxitocină;
2. neuronii parvicelulari - produc neurohormonii
hipofizotropi: liberine şi statine
3. neuronii dopaminergici – produc dopamina.
Neurohormonii hipofizotropi

 Hipotalamusul controlează
activitatea hipofizară prin
intermediul a 2 tipuri de H:
 H activatori – liberinele (liberine-
releasing)
 H inhibitori – statinele sau
inhibinele (inhibiting).
Hormonii hipotalamo-
hipofizari

 TRH  TSH
 GnRH  Gonadotropinele FSH &
 GHRH LH
 GIH  GH (STH)
 CRH
 PRH
 PIH
 ACTH
 ADH  PRL
 Oxitocina
 Tireoliberina (TRH) – thyreotropin-releasing hormone – este un
tripeptid (Glu-His-Pro) ce stimulează eliberarea de TSH şi secreţia
prolactinei (PRL) şi gonadotropinelor.
 Somatoliberina (GRH) – growth-releasing hormone –polipeptid din 44
aminoacizi. Determină eliberarea de GH, neavând nici un efect asupra
glicemiei, concentraţiei somatostatinei sau a hormonilor intestinali.
 Corticoliberina (CRH) – corticotropin –releasing-hormone –format din
41 aminoacizi şi determină la nivel hipofizar producţia de ACTH şi a altor
peptide derivate din POMC.
 Gonadoliberina (GnRH ) – gonadotropin –releasing-hormone – este un
decapeptid ce stimulează secreţia FSH şi LH.
 Prolactoliberina (PRH) – prolactin –releasing hormone – stimulează
secreţia şi eliberarea PRL din celulele lactotrofe adenohipofizare.
 Somatostatina (GIH) – growth hormone inhibiting hormone - este un
tetradecapeptid (14 aminoacizi. Are acţiune inhibirorie asupra secreţiei
GH (STH), TSH cât şi asupra insulinei, glucagonului, gastrinei,
colecistochininei, reninei.
 Prolactostatina (PIH) –prolactin inhibiting hormone – dopamină ce
inhibă secreţia de PRL şi TSH.
Hormonii adenohipofizari
 Hormonii adenohipofizari sunt
secretaţi de lobul anterior al hipofizei
(adenohipofiza) şi se referă la
hormonii tropi.
 Rolul: stimulează secreţia
hormonilor periferici.
 Structura: sunt proteinopeptidici
 Reglarea: H hipotalamusului

prin retrocontrol
Mecanismul de acţiune: membrano
intracelular
Hormonii adenohipofizari:
 Clasificarea:
1. Famila corticotropinei: peptide
derivate din pro-opiomelanocortină:
ACTH, β lipotropina, MSH, un
fragment N terminal, peptid de
legătură
2. Familia H somatomamotropi:
STH, prolactina, lactogenul placentar
3. H glicoproteici: gonadotropinele
(LH, FSH) şi TSH
Famila corticotropinei
 ACTH – 34 AA
 Reglarea: corticoliberină +
c% mare de cortizol – negativ
bioritm diurn
 Rolul:
1. controlează dezvoltarea cortexului
adrenalelor şi sinteza de steroizi
2. Activează transformarea Col în
pregnenalonă
În ţesuturile extrasuprarenaliene
1. activează lipoliza în ţesutul adipos
2. Facilitează captarea Gl şi AA în muschi
3. Stimulează secreţia de insulină
Familia H
somatomamotropi
 STH (GH) – 191 AA
 Transport: circulă în plasmă unit de
proteinele sale de transport-
GH-BP şi îşi exercită efectul prin intermediul
somatomedinelor (SM- IGF1 şi IGF2),
factori de creştere de tip insulinic –IGF
(insulin-like growth factors)
 ROLUL:
1. Controlează creşterea postnatală,
dezvoltarea scheletului şi ţesuturilor moi
2. Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi
proteic
 Metabolismul proteic: stimulează sinteza
P şi încetineşte degradarea lor- anabolic
 Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl
prin: micşorarea utilizării periferice a ei,
inhibă glicoliza şi creşte gluconeogeneza -
diabetogen
 Metabolismul lipidic – este deplasat spre
mobilizarea Tg de rezervă, creşte lipoliza şi
nivelul AG din sânge.
 Metabolismul mineral: creşte retenţia
ionilor de Ca, P, Mg
 PATOLOGIA
 Nanism
 Gigantism
 Acromegalie
 Creşterea excesivă
dar armonioasă în
înălţime (peste 2 m) –
gigantism
 Fără disproporţii
scheletice cu
dezvoltare
corespunzătoare a
ţesuturilor moi
Nanism hipofizar
 hiposecreţie de STH în
perioada copilăriei
 Clinic:
 vîrsta taliei < vîrsta
cronologică
 înălţime < 3DS faţă de medie
 ritm de creştere < 3 cm pe an
 antropometric armonios,
proporţional
 dezvoltare pshică normală
 Se dezvoltă după închiderea
cartilajelor de creştere
 Creşterea disproporţională a oaselor
(în lăţime şi grosime), a ţesuturilor
moi, a organelor interne, cu mâini şi
picioare late, arcade sprâncenoase
proeminente, piramida nazală
masivă, mandibula proiectată
anterior, toracele cu aspect de dublă
cocoaşă.
 Proliferarea ţesutului conjunctiv,
proliferarea cartilajului articular
 Creşterea c% de P, Ca, sintezei de
proteină; AGL, cetogenezei, glicemiei
Prolactina
 199 AA
 Reglarea: hipotalamus
 Stimulatori: estrogenii, contraceptivele perorale,
hipoglicemia, starea de stres, efort fizic, graviditatea
 Inhibitori – dopamina
 Rolul:
1. Acţionează asupra glandei mamare controlând
iniţierea şi întreţinerea lactaţiei
2. în timpul gestaţiei – (estrogenii, progesteronul, h
placentar somatomamotrop) – dezvoltarea sînilor şi a
aparatului secretor
3. După naştere – acţiune lactogenă
H hipofizari glicoproteici
 Structură: au structură dimerică αβ
 Subunitatea α – 96 AA (este identică
la toţi), cuprinde 2 unităţi
oligozaharidice legate de Arg
 Subunitatea β - diferă de la un H la
altul: pentru LH şi FSH – 115AA; TSH
– 110 AA; cuprinde 2 unităţi
oligozaharidice
 Subunitatea β – posedă activitate
biologică, dar capacitatea de fixare cu
R – aparţine dimerului αβ
TSH
 Reglarea: hipotalamus - prin TRH
retroinhibiţie feedback (T3 şi T4)
secreţia e inhibată de somatostatină
 Mecanismul de acţiune: membrano-
intracelular (AMPc)
 Acţiuni:
 stimulează sinteza şi secreţia T3 şi
T4
 efect trofic asupra glandei tiroide
Gonadotropinele
 Controlează funcţia glandelor sexuale
 FSH la femeie: promovează dezvoltarea foliculelor
ovarieni, prepară foliculul pentru ovulaţie şi
mediază eliberarea de estrogeni
 FSH la bărbaţi: acţionează asupra celulelor Sertoli
din testicul şi induce sinteza proteinei
transportoare de testosteronă, promovează
spermatogeneza
 LH – la femei: promovează sinteza de estrogeni şi
de progesteronă, iniţiază ovulaţia
 LH la bărbaţi: stimulează producţia de
testosteronă de către celulele intersteţiale
H neurohipofizari
1. Vasopresina
2. Oxitocina
 Structura: 9 AA şi diferă între ei prin 2
AA (peptide bazice)
 Sinteza: se sintetizează în hipotalamus
(V- în nucleul supraoptic, O – în nucleul
paraventricular sub forma unor
precursori
 H cu neurofizina specifică sunt
transportaţi în lungul axonilor şi
depozitaţi în terminaţiile nervoase din
neurohipofiză
Oxitocina
 Stimulează secreţia, contracţia
celulelor mioepiteliale, ce înconjoară
alveolele mamare
 Acţiune contractilă asupra
musculaturii netede din uter
 Stimulată de estrogeni
 Progesterona – inhibă receptivitatea
uterului la oxitocină
Vasopresina
 Acţiuni:
 antidiuretică - acţionează asupra epiteliului
tubilor contorţi distali şi colectori ai rinichilor
crescînd fluxul transcelular de H2O din lumen
în fluidul extracelular - creşte permeabilitatea
pentru apă determinînd conservarea apei şi
eliminarea unei urini hiperosmotice.
 intervine în producerea senzaţiei de sete
 diminuează secreţiile digestive
 scade secreţia sudorală
 efect vasoconstrictor (în doze mari)
 În insuficienţa de vasopresină se dezvoltă
afecţiunea diabetul insipid.
 Cauze: lezarea sistemului supraoptic
( traumatisme craniene, tumori, infecţii ) -
scăderea secreţiei de vasopresină sau
hormon antidiuretic ( ADH )
 se manifestă clinic prin:
 poliurie hipoosmolară ( densitate <
1005, osmolaritate < 280 mOsm/l ) Se
elimină de la 4 pînă 10 litri de urină în
24 ore.
 polidipsie compensatoare ( prin
stimularea centrului setei).
 deshidratare
 Preparatele de vasopresină lichidează
simptoamele afecţiunii.
Parathormonul –PTH
 (paratiroidian)
Structura: polipeptid unicatenar- 84 AA
 Biosinteză:
1. În ribosomi: pre-pro-PTH (115 AA)

2. În cisternele RE: pre-pro-PTH – 25AA----


proPTH (90AA)
3. În aparatul Golgi: proPTH – 6 AA ---
PTH (84AA)
PTH- sintetizat incontinuu şi într-un ritm
constant, independent de c% Ca
extracelular
 Reglarea: se reglează la nivelul
degradării intraglandulare,
dependentă de c% Ca:
1. Creşterea Ca în sânge – accelerează
degradarea PTH
2. micşorarea calciemiei – diminuează
degradarea PTH şi stimulează
eliberarea lui
 Metabolism: T1/2 scurt. Degradarea
PTH are loc în ficat.
 Mecanismul de acţiune: membrano-
intracelular (AMPc)
Acţiunile PTH
 creşterea c% de Ca şi micşorarea c
% de P
 Paratirina exercită acţiune asupra
metabolismului fosfo-calcic prin
intermediul vitaminei D.
 Ţesuturi ţintă:
1. Ţesutul osos
2. Rinichiul
3. intestinul
 În os: PTH acţionează asupra diferenţierii şi
activităţii osteoblaştilor, osteoclaştilor şi
osteocitelor avînd ca rezultat:
1. resorbţia osului,
2. degradarea matricei organice
3. solubilizarea substanţei minerale
eliberarea Ca şi P în fluidul
extracelular
 La nivel renal:
1. creşte reabsorbţia Ca (100%), Mg
2. inhibă reabsorbţia ionilor fosfat; K, HCO3
3. Micşorează excreţia H; NH4
hipercalciemie, hipofosfatemie,
hiperfosfaturie
 În intestin: PTH
promovează absorbţia
Ca indirect:
prin stimularea
1α-hidroxilazei
renale care
transformă 25-
hidroxi D3 inactiv
în 1,25 dihidroxi
D3 activ
Tulburările funcţiei glandelor
paratiroide.
 Hipofuncţia (hipoparatiroidismul) se
manifestă prin:
 1. excitabilitate crescută a sistemului
neuromuscular (convulsii musculare). Cauza
este conţinutul scăzut de Ca2+ în sînge şi
lichidul intercelular.
 2. Conţinutul scăzut de Ca2+ în mediul
extracelular facilitează depolarizarea
membranelor, provocată de curentul de Na+
îndreptat spre interiorul celulei şi măreşte
excitabilitatea celulelor nervoase şi
musculare.
 3. Aceste efecte pot fi înlăturate prin
administrarea Ca2+, paratirinei şi vitaminei D.
Hiperfuncţia (hiperparatiroidismul)
 apare în cazul sintezei ridicate de paratirină sau
în cazul utilizării îndelungate incorecte a
preparatului de paratirină.

 Primară –determinată de adenom sau hiperplazie

 Secundară – sd malabsorbţiei – ca o reacţie


compensatoare în hipocalcemia de lungă durată,
provocată de tulburarea proceselor de absorbţie
– c% de Ca – normală sau scăzută, pe cînd a P –
crescut (forma renală) sau scăzut în forma
intestinală
 are loc mobilizarea masivă a
depozitelor endogene de Ca din oase
pînă la resorbţia unor zone osoase -
uşor apar fracturi spontane ale
oaselor (dureri, fracturi, deformări
osoase).
 În sînge creşte C% Ca2+ şi fosfaţilor.
 Calciu se depune în organele interne
şi ţesuturi ceea ce duce la calcifierea
vaselor, rinichilor - nefrolitiaza şi mai
rar nefrocalcinoză
Calcitonina
 Produsă de celulele C adiacente celulelor
foliculare ale tiroidei
 Structura: polipeptid din 32 AA
 T1/2- 5 minute
 Reglarea - stimulatori ai secreţiei de calcitonină:
1. creşterea c% de Ca în sânge mai mult de
2,5mmol/l
2. Catecolaminele (R – β adrenergici)
3. Gastrina
4. Colecistochinina
5. glucagonul
Calcitonina
 Efectul biologic: micşorarea nivelului de
Ca şi P în sînge
 La nivelul osului:
1. inhibă resorbţia osoasă
2. favorizează translocarea fosfatului din
lichidul extracelular în fluidul periosteal şi
în celulele osoase
CT stimulează formarea de os prin:
 creşterea absorbţiei de calciu
 depunere de calciu în os
 reducerea mobilizării calciului
 Efectele renale:
 1.efect nul sau redus
 2. în doze farmacologice, creşte
eliminarea de Ca, P, Na, K, uraţi
 3. În doze fiziologice, scade excreţia de
Ca şi oxiprolină
 Efectele asupra tractului
gastrointestinal:
 în doze mari creşte absorbţia de Ca
 în doze mici, scade absorbţia de Ca
Tulburările secreţiei de CT

 Hipercalcitoninemii:
 fiziologică: creşteri moderate şi
tranzitorii în sarcină, lactaţie.
 patologică: creşterea excesivă a CT
în carcinomul medular tiroidian
 Hipocalcitoninemiile:
osteoporozele postmenopauzale.
Hormonii tiroidieni
 Sunt
derivaţi ai
AA:
1. T3-
triiodtironina
2. T4- tiroxina,
tetraiodtironi
na
Etapele sintezei
1. Biosinteza tireoglobulinei – glicoproteină (10%-
glucide +5900AA – 110 Tyr) compusă din 4
subunităţi, codificate de diverse ARNm.
 La toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are
loc glicozilarea TG – necesară pentru formarea
structurii terţiale şi cuaternare a Tg.
 După sinteză catenele se împachetează şi
secretate în coloid.
Sinteza
2. captarea ionilor de iodură din plasmă
 I pătrunde în organism sub formă de ioni de
iodură (alimente, apă, sare de bucătărie)
 Captarea din plasmă se realizează prin 2
mecanisme active energodependente:
1. E situat pe membrana capilară, captează I din
plasmă şi îl transferă în citozolul celulei
tiroidiene
2. E situat pe membrana apicală, transferă I în
spaţiul coloidal
3. Organificarea iodului:
Constă în oxidarea iodului
( tireoperoxidazei) şi iodurarea unor
resturi tirozil din tireoglobulină
- + +
I +H2O2 +2H-------I +2H2O2
Prin iodurarea resturilor de tirozil se obţin
mono- sau diiod- tirozine (MIT sau DIT)
4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu
formarea de T3 şi T4 (părţi componente a
tireoglobulinei)
MIT+DIT=T3
DIT+DIT=T4
5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în
membrana apicală (internalizarea TG),
fuziunea picăturilor cu lisosomii şi hidroliza
TG – cu eliminarea T3 şi T4 în sânge.
 Transportul:
 A. Legaţi de proteine:
1. Globulina tiroxinoliantă – 75%

2. Prealbumina -15%

3. Albumina – 10%
 B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
 T1/2 T3= 2 zile
 T1/2 T4 = 6-7 zile
Biosinteza şi secreţia
hormonilor tiroidieni.
Se realizează în cîteva etape:
1.Sinteza
2. Caprtarea Ionilor
Tireoglobulinei
Membrana bazală de iodură din
3.Organificarea
plasmă Iodului
4. Iodurarea resturilor de Tir
5.Condensarea cu
formarea
6.Secreţia prin
Iodtironinelor
endocitoză

2900AA-110 Tir

7.Hidroliza
tireoglobulinei
Reglarea secreţiei
 Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
 mecanism de autoreglare (autocontrol) – la
deficit de I, creşte captarea I din plasmă şi
secretă mai mult T3
 Mecanism intratiroidic:

Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia H


tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)
 Mecanismul de acţiune: citozolic şi
membrano-intracelulat (AMPc)
Mecanismul T3 şi T4
 Celulele ţintă se află
În toate organele – prioritar în

 Receptorii pentru T3 şi T4
se găsesc în nucleu
 Deci mecanismul este
cirozolic nuclear- facilitează
transcripţia ARNm pentru
un şir de enzime: Na+K+ATP
azei, (utilizează 45% de E),
GlicerolfosfatDH, malic
enzima,
Acţiunile biologice
 La nivel nuclear – produc creşterea sintezei
de ARN m – sinteza de proteine - stimulează
creşterea şi diferenţierea celulară
 La nivelul membranei plasmatice –stimulează
Na-K-ATP-aza
 Activează enzimele de O/R din mitocondrii,
cresc numărul de mitocondrii, cresc în
dimensiuni cristele
 Controlul metabolismului oxidativ, proceselor
de ardere prin care se obţin ATP şi căldură –
acţiune calorigenă
 Creşte viteza metabolismului bazal:
a. Diminuează rezervele energetice lipidice şi
glucidice- măresc lipoliza în ţesutul adipos şi
glicogenoliza în ficat
b. Intensifică catabolismul proteinelor
Variaţii patologice
 Producerea h tiroidieni în exces -
hipertireoidiile
 Deficitul secreţiei h
tiroidieni –
hipotireoidiile

 Deficitul congenital
de HT - cretinism
 Deficitul secreţiei HT
la adulţi - mixidem
Hipertireoidiile
 HT în exces determină:
 Metabolismul proteic: intensifică catabolismul
proteinelor (BA negativ)
 Metabolismul lipidic: intensifică lipoliza –
mobilizarea depozitelor adipoase – creşte c% de
AGL şi scade nivelul Col ( creşte metabolizarea
şi eliminarea lui biliară).
 Metabolismul glucidic:
1.se accelerează răspunsul glicogenolitic la
catecolamine – creşte glicogenoliza şi
gluconeogeneza – scăderea toleranţei la
glucoză – hiperglicemia
2. Accelerează metabolizarea insulinei
3. Scade sensibilitatea tisulară la insulina exogenă
Hipertireoidiile
 H tiroidieni în exces:
 scăderea în greutate - intensifică lipoliza –
mobilizarea depozitelor adipoase
 atrofia musculară - intensificarea
catabolismului proteinelor (BA negativ) –
apare incapacitatea muşchiului de a fosforila
creatina, eliberarea E lisosomale musculare.
Defectul de fosforilare explică slăbiciunea şi
oboseala musculară
 Modificările tegumentelor, pielii: pielea –
catifelată, caldă, transpirată (datorată
vasodilataţiei cutanate şi termogenezei
indusă de HT).
 creşte t corpului - decuplarea FO
 Exoftalm – hipertrofia şi deformarea
muşchilor extraoculari
Hipertireoidiile
 Modificări la nivelul cordului: tahicardia, creşte
debitul cardiac ( dar cu eficienţă scăzură faţă de
necesarul de O al ţesuturilor), scăderea forţei de
contracţie a miocardului - în exces HT au acţiune
cardiostimulatoare directă:cresc AMPc în miocard,
cresc nr R cardiaci β adrenergici, inhibă MOA ţ
cardiac – în rezultat creşte sensibilitatea ţesutului la
catecolamine
 Modificările digestive: mărirea apetitului (creşterea
consumului de O2 şi decuplării FO) şi
hipermotilitatea gastrointestinală (creşterii
tonusului sistemic vegetativ parasimpatic)
 Modificări ale SNC: labilitate emoţională,
nervozitate, hiperchinezie, tremor fin al
extremităţilor - determinate de creşterea
sensibilităţii ţesutului nervos la catecolamine
Hipertireoidiile
 Modificările sistemului hematopoetic: cresc masa de
hematii (accelerează disocierea O din HbO2 prin
creşterea c% de 2,3 difosfoglicerat şi scade activitatea
pompei de sodiu din eritrocite). Scad numărul
leucocitelor prin scăderea neutrofilelor
 Funcţia de reproducere: HT determină creşterea c%
plasmatice a globulinelor ce transportă H sexuali
(testosteronul şi estrogenilor) – creşte nivelul seric al
estrogenilor legaţi, dar creşte şi c% estrogenilor liberi ca
urmare a măririi conversiei testosteronului în estradiol şi
a androstendionului în estronă .
Se observă şi răspuns crescut al gonadotropinelor la
stimularea cu gonadoliberină - creşte LH şi FSH
plasmatic. În consecinţă: cicluri anovulatorii şi creşterea
infertilităţii

 LABORATOR: T3, T4 – măriţi; TSH- micşorat


 Cea mai folosită clasificare a etiologiei
hipotiroidismului este aceea în funcţie de
„etajul” afectat din axul hipotalamo-
hipofizo-tiroidian, anume:
 - hipotiroidism primar în afecţiuni ale
tiroidei;
 - hipotiroidismul secundar în afecţiuni ale
hipofizei;
 - hipotiroidism terţiar în afecţiuni ale
hipotalamusului;
 - hipotiroidism prin rezistenţă periferică la
acţiunea hormonilor tiroidieni.
Cretinism
 Deficitul congenital de HT determină:
 Întîrzierea apariţiei nucleelor epifizare de
osificare, nediferenţierea osoasă – creşterea
liniară încetinită, membrele disproporţionat
de scurte faţă de trunchi şi capul mare.
 reţinerea dezvoltării psihice - caracter
infantil al creierului, hipoplazia neuronilor,
întîrzierea mielinizării şi reducerea
vascularizaţiei.
 În normă timp de 48 ore după naştere TSH
scade până la normă; în cretinism – rămîne
în c% mari
Hipotireoidiile
 Edem mucinos cu infiltraţia tegumentelor –
acumularea mucopolizaharidelor, acidului
hialuronic şi condroitinsulfatului B în derm
 Creştere în greutate- infiltratul cu
mucopolizaharide din ţesut determină retenţie
de lichide şi aspectul infiltrat al bolnavului
 Tegumente reci (vasoconstricţia cutanată,
scăderea fluxului sanguin şi consumului de O2),
uscate, descuamarea accelerată a pielii şi
hipercheratoză (reducerea secreţiei glandelor
sudoripare şi sebacee), de o culoare palid-
carotenică (lipsa transformării carotenului în
vitamina A).
Hipotireoidiile
 Bradicardie – deficitul de HT determină şi
micşorarea numărului de R β ai miocardului –
secundar scade debitul cardiac şi a alurii
ventriculare
 Din partea SNC: scade capacitatea intelectuală,
diminuă memoria recentă, apar defecte de
vorbire, predomină somnolenţa şi letargia.
 Aparatul reproducător: suferă o involuţie a
caracterelor sexuale primare şi secundare: atrofie
testiculară, atrofie utero-ovariană, mucoasă
vaginală uscată – scăderea libidoului, impotenţă,
oligospermie, tulburări menstruale, avorturi
frecvente.
Hipotireoidiile
 Metabolismul lipidic: creşte nivelul seric
al Tg, Col, LDL; pe cînd c% AGL nu se
modifică sau puţin scăzută.
 Sinteza şi metabolizarea proteinelor sunt
încetinite
 Scade rata absorbţiei glucozei din intestin
şi e împedicată intrarea Gl în ţesuturi;
degradarea insulinei este încetinită
 LABORATOR: T3, T4 – micşoraţi; TSH- mărit
Pancreasul
Numele Productul % din nr Rolul
celulelor de celule
Celule beta Insulina si 50-80% Scad c% Gl
amilina
Celule alfa Glucagon 15-25% cresc c%
Gl

Celule Somatostatin
3-10% Inhiba
delta a secreţia de
I,G, STH, HCl,
gastrină

Celule PP Polipeptidu 1% Cresc


l secreţia de I,
pepsină, HCl
pancreatic
Insulina
 Structura:
51 AA
 Lanţul A-

21 AA
 Lanţul B –
30 AA
Proinsulin C peptide
O endopeptidază Insulina
Ca2+ -dependentă
MW 5808
PC2
(PC3)
Lanţul A

PC3
Lanţul B
1- Insulina se sintetizează în formă

Biosinteza inactivă - preproinsulină

2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preproinsulina pînă la
proinsulină (86 AA).

3- Proinsulina este transferată spre


aparatul Golgi. sub acţiunea endo –
şi carboxipeptidazei
proinsulina trece în insulină şi
peptidul C.

Peptidul C se găseşte în sînge în


cantităţi echimolare cu insulina
(alcătuit din 31 AA)

Peptidul C scade odată cu scăderea


I circulante şi creşte în timpul
perioadelor de remisiune a
diabetului.
Reglarea secreţiei Stimulare/ inhibiţie de secreţie
hormonilor pancreatici.
Adrenalina plasmatică  Activitate simpatică

 AA (Arg, Liz) –  Activitate parasimpatică





 Glicemia Celulele
  secreţia de insulină
beta –

Gastrina
 –
Somatostatina
GIP
Secretina Celulele delta
Glucagon
Celulele alfa  glicemia
GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată
Metabolismul Insulinei
 Se secretă in circulaţia portală
 50% se degradează în ficat
 50% se degradază în alte ţesuturi şi rinichi
 Pătrunde în celulele pentru degradarea
enzimatică prin endocitoză mediată de
receptori

 T1/2: 3 - 5 min.
 Circulă ca monomer liber
Mecanismul de acţiune al
Insulinei:
R a– suprafaţa externă:

α subunitatea conţine
situsul de fixare pentru
insulină

membrana
citoplasmatică
β subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
Semnalul transmis de către R
Insulinic
Insulina se fixează la α
subunitate şi activează Insulin
domeniul protein kinazic al
subunităţii β GLUT4
PO4
autofosforilarea
β subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4

⇑ activitatea Tyr
kinazică

Cascadă de fosforilări Translocarea transportorului de


ale altor substrate Glucoză spre membrana
citoplasmatică

Răspunsul biologic –
a.activarea inositol 3-P; b.↓c
% AMPc (activează PDE)
c.Activarea unor factori de
transcriere
Effectele insulinei: molecular şi
celular
Metabolic şi mitogenic
◆ Reglarea transportului şi metabolismului
de glucoză
◆ Reglarea metabolismului de lipide
◆ Reglarea transcripţiei de alte gene
DIABETUL ZAHARAT
Definiţie

Diabetul zaharat este un sindrom metabolic caracterizat


prin hiperglicemie cronică determinată de scăderea
absolută sau relativă (insulinorezistenţă) a secreţiei
de insulină .

În paralel cu tulburările metabolismului glucidic apar şi


perturbări ale metabolismului protidic, lipidic şi
hidroelectrolitic.
Alterările metabolismului
glucidic
 hiperglicemia:
a. Micşorarea transportului de glucoză
în ţesuturi
b. Mărirea gluconeogenezei
c. Activarea glicogenolizei şi inhibarea
glicogenezei
 Glucozuria – micşorarea reabsorbţiei
Gl
Alterările metabolismului
lipidic:
 Lipogeneza inhibată (lipsa
NADPH+H)
 Lipoliza activată
 Sporeşte β oxidarea AGL –
supraproducţie de Acetil-CoA –
cetogeneză şi sintezei de Col
Alterările metabolismului
proteic:
 Scăderea pătrunderii AA în ţesutul
muscular şi creşterea captării lor în ficat
 Micşorarea sintezei de proteine ( CPP)
 Creşterea catabolismului protreic
 Metabolizarea AA prin DO –cu formarea de
cetoacizi (piruvat) – gluconeogenezei
 Creşterea ureogenezei – mărirea c% de
uree
 Glicarea proteinelor
Deficienţa de Insulină duce la:
 Hiperglicemie
 Se activează lipoliza- creşte nivelul AGL; Tg,
VLDL, LDL; decreşte HDL
 Cetoacidoză - creşte conversia AG la corpi
cetonici (acetonă, a.acetoacetic şi β -
hidroxibutiric)
 Glicarea proteinelor – Hb A1C
 Diureza osmotică,
 plasma hiperosmolaritate,
 dehidratare, hipovolemia, polidipsia
 Depleţia de K+ intracelular şi circular
2- Glucagonul : hormon hiperglicemiant

Peptid din 29 AA (PM= 3450 da)

50% din glucagon este degradat în ficat.


T1/2= 3 min
Sinteza glucagonului
Celulele α

PREPROGLUCAGON (160 aa)

HN- Signal GRPP Glucagon IP GLP-I IP GLP-II COOH


2
Peptide

RE

HN- Signal GRPP


2
Peptide + IP GLP-I
Glucagon IP
Glucagon GLP-I IP
IP GLP-II
GLP-II COOH
COOH

GRPP- fragment major


glicentina de proglucagon
Glucagon
PROCESINGUL în INTESTIN
Enterocite
PREPROGLUCAGON (160 aa)

HN- Signal GRPP Glucagon IP GLP-I IP GLP-II COOH


2
Peptide

Passage dans le REG

HN- Signal GRPP


2
Peptide + IP GLP-I
Glucagon IP
Glucagon GLP-I IP
IP GLP-II
GLP-II COOH
COOH

Celulele +
GRPP Glucagon + GLP-II
duodenale GLP-I

Glicentine Stimulează secreţie insulinei

GRPP Oxintomodulin
D- Reglarea secreţiei de glucagon

AA (gluco-) Agoniştii b adrenergici

 Agoniştii alfa adrenergici



 Glicemie

-
Celule
 secreţia de glucagon
 Glicemie  alfa – 0,1 ng/ml
 –

Somatostatina
CCK Secretina, AGL, acetoacetatul
gastrina Insulina

CCK : colecistokinina
Interacţiuni la nivel de pancreas
Mecanisme paracrine

Cellules β

amilina

insulina
(-)
(-)
(+)
Celulele α

(+)
glucagon
somastostatina
(-)
Celulele ∆
Mecanismul de acţiune al glucagonului- membrano AMPc
citozolic

R
G
AC Adenilat ciclaza

ATP
AMPc

Protein kinazele AMPc dependente


Glucagon Insulină



Glicogen sintaza

Forma
de
Glucozo 1-P Glicogen stocare
Eliberare a glucozei
de
glucoză Fosforilaza

Glucagon Insulină
Glucagon Insulină



Glucokinaza/hexokinaza

Glucose Glucose 6-P


Eliberare utilizare
de de
glucoză Glucozo-6-fosfataza glucoză

Glucagon Insulină
 medulosuprarenala
 Cortexul
 Zona Glomerulară
 Zona Faciculată
Cortex
 Zona Reticulată
Medulla
H medulosuprarenali
Hormonii
medulosuprarenalieni
 Adrenalina- A
 Noradrenalina- NA
 Structura: Tyr
 Sinteză:
Biosinteza
Depozitarea şi reglarea
 Depozitate în granule - cromafine (în
complexul ce include CA, cromogranina A, Mg,
Ca şi ATP)
 Reglarea: prin stimulare nervoasă a medularei
(semnal pentru eliberare – acetilcolina),
dependentă de influxul ionilor de Ca-
conţinutul granulelor cromafine este eliberat în
sânge – în c% mai mari A, mai mici NA
 ↑ sinteza CA – ACTH, glucocorticoizii (stres)
 Hipoglicemia şi nicotina – ↑ eliberarea A
 Obturarea arterei carotide – ↑ eliberarea NA
Metabolizmul şi
inactivarea CA
 Are loc în:
1. interiorul neuronului
2. celulele efectoare, după efectul biologic
3. ficat şi rinichi (T1/2=30 secunde)
 Catabolismul are loc sub acţiunea a 2 E:
 Catecol-orto-metil-transferazei (COMT)
 MAO (E a membranei interne a MC)- Cu++

sub influienţa ambelor E se formează - acidul


vanilmandelic eliminat renal şi unii intermediari:
metanefrina şi normetanefrina (cu urina)
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune
Membrano citozolic
α1-receptorii adrenergici
 au afinitate pentru NA şi A (mai mare
pentru NA)
 Efecte:
a. -contracţia musculaturii netede: vase,
uter, pupilă (muşchi radiari)
b. celule hepatice - ↑ Glicemia
 Mecanism de acţiune: α1receptorii sunt
cuplaţi cu Gq - activarea fosfolipazei C
(PLC):
a. IP3 - creşterea Ca++ citosolic prin
mobilizarea lui din RE
b. DAG stimulează protein kinazaC (PKC)
determină fosforilarea proteinlor ţintă
 α1-blocant: PRAZOSIN
α2-receptorii adrenergici
 au afinitate pentru ambele catecolamine
NA şi A
 Efecte:
 Contracţia musculaturii netede: vase,
intestin
 pe glandele sudoripare ↑transudaţia

 Mecanism de acţiune: α2 receptorii sunt


cuplaţi cu Proteina Gi - inhibă
adenilciclaza - ↓AMPc intracelular
 α2-blocant: YOHIMBIN
β1-receptorii adrenergici
 au afinitate pentru ambele catecolamine NA + A
 Efecte:
 predomină în miocard + pe proprietăţile inimii
 Hepatocit- ↑ glicogenoliza, gluconeogeneza - ↑
glicemia
 ţesut adipos - ↑ lipoliza
 Mecanism de acţiune: sunt cuplaţi cu Proteina Gs
stimulează adenilatciclaza - ↑ AMPc.
 β1-blocant: METOPROLOL
 β-blocant neselectiv: PROPRANOLOL
β2-receptorii adrenergici
 au afinitate mare pentru A, în timp ce NA se leagă
foarte slab
 Efecte: predomină în musculatura netedă -relaxare
 vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale VD
 Bronşii -BD
 uter
 intestin
 Mecanism de acţiune: sunt cuplaţi cu Proteina Gs
stimulează adenilatciclaza - ↑ AMPc.
 β2-blocant: BUTOXAMINA
β3-receptorii adrenergici

 recent caracterizaţi, localizaţi în ţesutul


adipos (în special în ţesutul adipos
brun)
 Efecte: termogenic, anti-obezitate,
antidiabetic.
 au afinitate mare pentru NA, în timp ce
A se leagă foarte slab (opus β2-
receptorilor).
Efecte:
1. adaptarea organismului la agresiuni interene, externe,
fizice sau psihice (frig, stres,emoţii, hipogkicemie)
2. A – dilatarea vaselor
3. Creşterea consumului de O şi a producţiei de căldură
4. A în muşchii scheletici – activează glicogenoliza; în ficat –
creşte glicogenoliza şi gluconeogeneza; în ţesut adipos –
creşte lipoliza
5. Creează o situaţie pasivă de tensionare
6. NA- provoacă constricţia vaselor
7. Generează agresie
Hormonii medulosuprarenali (adrenalina şi
noradrenalina).

1.
Feocromocitomul.

 este o tumoare benignă secretantă


de CA, care se manifestă prin:
1. HTA permanentă, însoţită de
hiperhidroză (transpiraţii intense),
2. tahicardie, aritmii cardiace
3. paloare,
4. poliurie.
H corticosuprarenali
Structura
Mecanism de acţiune
 Citozolic nuclear
 Transport: în sânge circulă legaţi de
proteine:
 GC - transcortina-75%; serumalbumina-
15%
 Aldo – se leagă de serumalbumină (40%)
 Sunt metabolizaţi prin hidrogenarea dublei
legături de la C4; a grupării cetonice de la
C3 şi conjugaţi cu acid glucuronic. Se
elimină prin urină sub formă de 17-
cetosteroizi (10%).
Reglarea secreţiei GC

1. axul hipotalamo-hipofizar- ACTH


2. Stresul, emoţiile
3. Ritm circadian
Reglarea secreţiei Aldo

1. Variaţiile ionilor de Na şi K:
↑[K+]plasmatic ⇒ ↑secreţia ALDO ⇒
↑excreţia K+
↓[Na+] plasmatic ⇒ ↑secreţia ALDO ⇒
↑reabsorbţiaNa+
2. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
 ↑eliberării de ALDO este stimulată Ag.
II şi Ag. III

3) ACTH - efect minor


1) Efecte metabolice ale GC
 a) Metabolismul glucidic: GC cresc glicemia
prin:
 - ↑ absorbţia intestinală a glucozei,
 - ↑ neoglucogeneza hepatică - ↑ cantitatea de
glucoză
 - ↑ glicogenoliza produsă de adrenalină şi
glucagon
 -↓ utilizarea întracelulară a glucozei (↓
afinitatea receptorilor pentru insulină, în special
muşchi şi adipocit) de unde secundar ↑glicemia
– diabet steroid
1) Efecte metabolice ale GC
b)Metabolismul proteic:
 În ţesuturile periferice – rol catabolic :
↑catabolismul şi ↓anabolismul proteic
- bilanţ azotat negativ (atrofie
musculară).
 În ficat: - efect anabolic asupra P şi AN

 ↑ captarea AA folosiţi pentru:


 Neoglucogeneză
 Sinteza de proteine plasmatice
c)Metabolismul lipidic:
 - GC cresc lipoliza la nivelul ţesutului
adipos:
 Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie
 În organele centrale (faţă, trunchi,abdomen) –
favorizează depunerea de grăsimi.
 important: în inaniţie sau stres, GC schimbă
metabolismul energetic de pe utilizarea
glucidelor→pe utilizarea lipidelor - rezervarea
glucozei.
d)Metabolismul
hidromineral:
 GC cresc retenţia de NaCl şi apă
(funcţie mineralo-corticoidă)
 ↑volemia producerea edemului în
corticoterapie (efect advers)
 ↑demineralizarea osoasă (efect
advers)
 Favorizează pierderile de Ca şi P din oase –
prin inhibarea creşterii matricei colagenice a
osului, inhibarea osteoblastelor – osteoporoza
şi calciuria
 Rol antiinflamator – inhibă sinteza şi secreţia
Pg
 Rol în răspunsul imun- provoacă liza ţesutului
limfatic, modificând imunitatea celulară şi scad
producţia de anticorpi
 Acţiune antiproliferativă - inhibă procesele de
formare a substanţelor de tip histaminic şi
serotoninic – prin scăderea numărului de
mitoze celulare
 Efect permisiv - facilitează acţiunea altor H:
CA, glucagonul, adrenalina, insulina
Efectele hormonilor
mineralocorticoizi
1. Menţinerea homeostaziei hidrice şi electrolitice
2. controlul volemiei, TA, echilibrului Na+-K+
3. rol în menţinerea funcţiilor vitale (life-saving
hormone).
 lipsa ALDO duce la moarte prin şoc în 3 zile -2
săptămâni.
 Ţesutul ţintă: rinichiul, la nivelul căruia
determină retenţia ionilor de Na şi eliminarea
celor de H, K, NH4
 ↑Reabsorbţia pasivă de Cl-şi HCO3-
 Retenţia sodiului – antrenează şi retenţia de apă.
2. Efecte extrarenale:
↑Reabsorbţia de Na+ şi secreţia de K+
la nivelul:
 Glandelor sudoripare: economisirea NaCl
pentru menţinerea volemiei - sudaţie ↑cu
NaCl↓
 rol în adaptarea la cald.

 3. Efecte pe muşchi şi nervi:


↑activitatea pompei Na+/K+
Patologia
 A. tulburări congenitale - datorate
unor perturbări enzimatice la nivelul
biosintezei
 B. Tulburări dobândite – se manifestă
prin hipo- sau hiperfuncţia
corticosuprarenalei
tulburări congenitale
 1. Lipsa 3 beta DH (pregnenalonei în progesteron) –
disfuncţia corticosuprarenalei şi a gonadelor, având
consecinţă tulburări psihosomatice grave,
nedezvoltarea glandelor sexuale.
 Lipsa 21-hidroxilazei – secreţie excesivă de
androgeni, cu apariţia fenomenelor de virilizare la
bărbaţi şi masculinizare la femei
 Lipsa 11-hidroxilazei – hipersecreţie de aldosteron şi
HTA
 Lipsa 18-hidroxilazei – scăderea sintezei de Aldo,
concomitent cu creşterea celorlalţi H
 Deficitul de 17-hidroxilază – sinteza crescută de Aldo
cu apariţia aldosteronismului primar.
Tulburări dobândite
 Hipofuncţia corticosuprarenalei – boala Addison
 hiposecreţie de mineralocorticoizi (aldosteron)
 Pierderi excesive de Na, Cl- dehidratare
 hipotensiune arterială , hiperpotasemie
 Hipoglicemie, tulburări cardiace
 slăbirea forţei musculare
 hiperpigmentare tegumentară generalizată a
tegumentelor şi mucoaselor, mai evidentă la plici
şi pe cicatrici
 anorexie, vomă, diaree, scădere în greutate,
transpiraţii
Hiperfuncţia - Sindromul
Cushing
 caracterizată prin hipersecreţie de glucocorticoizi
(cortizol)
 Hiperglicemie
 Glucozurie
 Retenţie de Na, Cl, H2O cu apariţia de edeme
 HTA
 obezitate, cu depozitarea grăsimii pe faţă, gât,
trunchi - facies “in luna plina”
 piele subţire, cu vergeturi violacee, hirsutism,
acnee, amenoree
 slăbiciune musculară, osteoporoză
Hormonii sexuali
 Masculini: C19, se sintetizează în
celulele Leydig din testicule:
1. testosteronul
2. Dihidrotestosteronul
 Feminini: C18 steroizi, ciclul A –
aromatic; lipseşte CH3 din poziţia 10; în
poziţia 3 – gr. OH:
 Estrogeni: estrona, estradiolul, estriolul
 H Progestageni- progesterona (secretată
de corpul galben şi placentă în ultima
perioadă a sarcinii)
Hormonii sexuali
Biosinteză
Rolul H sexuali masculini:

 Rol în diferenţierea celulară


 Rol în spermatogeneză
 Contribuie la dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare şi a
comportamentului la bărbaţi
 Rol anabolizant, concretizat în
dezvoltarea scheletului şi a muşchilor
Rolul estrogenilor
 Estrogenii asigură decurgerea următoarelor pocese:
1. dezvoltarea organelor sferei genitale.
2. dezvoltarea caracterilor secundare (dezvoltarea
cartilajelor laringenului, formarea timbrului vocii,
dezvoltarea glandelor mamare).
3. apariţia instinctul sexual.
4. desfăşurarea sarcinii şi procesului de naştere
5. Rol anabolizant (slab) asupra oaselor şi cartilagiilor
6. Efect vasodilatator periferic şi de disipare a energiei
calorice
Progesterona – efecte:
1. Reduce acţiunea estrogenilor în proliferarea
epiteliului vaginal şi uterin
2. Măresc funcţia secretorie a epiteliului uterin
în vederea implantării ovulului fecundat
3. Reduc motilitatea uterului
4. Stimulează dezvoltarea glandelor mamare
în vederea lactaţiei
5. Micşorează fluxul sanguin periferic
6. Scad disiparea căldurii
Figure 14-22 Target Tissues for
Endocrine Hormones