Serigrafia. Principii bazale.

 Serigrafia reprezintă procedeul de tipar care permite obţinerea

imprimatului prin intermediul trecerii forţate a cernelii printr-
un şablon;
 Valoarea liniaturii sitelor variază în limitele 80-300
ochiuri/inch, cele mai întrebuinţate fiind cele de 120 de
ochiuri/inch;
 Procedeul serigrafic permite imprimarea unei serii întregi de
suporturi care prezintă abateri de la planietate şi diferite valori
ale grosimii;
 În tehnica serigrafică stratul de cerneală depus pe suport este
de cca 20 – 100 μm (în offset 0,5 – 2 μm);
Principiul funcţionării imprimării
serigrafice
sita cu şablonul racleta
rama sitei

şablonul
obturează sita
clişeul de tipar

grosimea
stratului de
cerneală
zona de suportul pt
penetrare a cernelii imprimare
Cerneluri Serigrafice. Istoric.
Generalităţi.
Producerea cernelurilor serigrafice s-a început la sfîrşitul anilor ’20
a secolului trecut. Aceste cerneluri conţineau olife naturale şi nu se
deosebeau esenţial de cernelurile artistice.
 Primele cerneluri cu fixare rapidă au apărut la începutul anilor ’40.
Apariţia în anii ’50 a utilajului automatizat a favorizat răspîndirea
acestor tipuri de materiale.
 Datorită dezvoltării şi răspîndirii în anii ’60 au apărut un şir de
cerneluri pe baza lianţilor sintetici pentru imprimarea pe diferite
pelicule polimere, confecţii de mase plastice, metal, sticlă, ş. a.
 În serigrafie, tipul de cerneală utilizat este determinat de substratul
imprimat şi de condiţiile în care produsul va fi ulterior folosit.
Compoziţia generală a cernelurilor
serigrafice.
 Pigmenţi: în proporţie de cca 5 %, de natură organică sau anorganică;
 Solvenţi: proporţia cărora poate atinge cca 75%, cel mai frecvent sunt
utilizaţi esterii propilenglicolului sau dipropilen-glicolului în amestec cu
uleiurile minerale (hidrocarburi alifatice). Alţi solvenţi includ
ciclohexanona, esterul monobutilic al etilenglicolului, solvenţi aromatici cu
temperatură înaltă de fierbere şi apă;
 Răşini solide: răşini de epoxid, de fenol, colofoniu;
 Adaosuri: catalizatori, inhibitori, peliculogeni, cel mai frecvent, compuşi
ai siliconului şi ceară, contribuie la reglarea adeziunii, viscozităţii, vitezei
de fixare etc.
Recepturile tipice ale cernelurilor
serigrafice
Cerneala pentru sticle de polietilenă Cerneala fluorescentă pentru afişe

Roşu de toluidină Pigment fluorescent 46

6

Oxid de titan (TiO2) Etil Hidroxietil 4

10 Celuloza

Răşină epoxidică Eterul sacâzului 17

82

Sicativ 2 VM&P 29

Antispumant - Butoxietanol 4

100% 100%
Principalele grupe de cerneluri
serigrafice
 Cerneluri solubile în solvenţi organici. Posedă un grad de adeziune
foarte bun, ceea ce permite imprimarea pe o gamă largă de suporturi.
Dezavantajul major este dat de solvenţii organici cu evaporare
rapidă (VOC-volatile organic compounds) folosiţi: etanolul,
toluenul, xilenul, benzenul, hexanul etc. care sunt poluanţi şi
afectează sănătatea personalului;
 Cerneluri solubile în apă. Sunt mai puţin folosite din cauza
aderenţei reduse la majoritatea suporturilor de tipar;
 Cernelurile cu uscare UV. Oferă o rezoluţie înaltă a imprimatelor,
sunt mai puţin poluante, însă sunt mai puţin rezistente decît cele pe
bază de solvenţi organici. Acestea constituie 90% din cernelurile
utilizate în aplicaţiile nontextile.
Mecanisme de fixare a cernelurilor
serigrafice
1. Polimerizarea liantului,
2. Evaporarea dizolvantului,
3. Interacţiunea chimică a doi componenţi,
4. Cerneluri UV – polimerizarea cu ajutorul razelor UV.

•I grup: se fabrică pe baza lianţilor de uleiuri şi alchidă modificate cu

caracteristici fizico-mecanice înalte şi fixarea rapidă;

•Al II grup: conţin în calitatea peliculogenului eteri ai celulozei. Rezistenţă

înaltă, fixare rapidă în special pe suporturi polimere. Timpul de fixare variază
de la cîteva secunde pînă la cîteva minute. Sînt utilizate atît pe instalaţii
manuale, semiautomate, cît şi la maşinile automate cu instalaţii de uscare;
Mecanisme de fixare a cernelurilor
serigrafice
• Al III grup: se confecţionează pe baza polimerilor şi copolimerilor de
vinil şi acril. Formează pelicula corect, au adeziunea bună şi rezistenţa
înaltă. Înainte de utilizare, în componenţa lor se introduc catalizatori –
solidificatori. Timpul de fixare a acestor cerneluri fluctuează de la cîteva
secunde pînă la cîteva ore. Se utilizează pentru imprimarea la instalaţii
manuale şi semiautomate;

• Al IV grup: Cernelurile UV constau din următoare componente: pigment,

oligomer, monomer, fotoiniţiatori, substanţe adăugătoare de corectare.
Radiaţia ultavioletă serveşte ca iniţiator al reacţiei fotochimice, proces în
rezultatul căruia se solidifică stratul de cerneală. Posedă o vâscozitate mai
înaltă în comparaţie cu cernelurile pe bază de apă sau pe bază de spirt, se
caracterizează prin adeziunea suficientă la majoritatea materialelor la
imprimare.
Cerneala pe bază de solvenţi organici cu uscare
prin convecţie (jet de aer cald). Compoziţie.
75%

15%
5% 5%

Dilu a n ţi Ră şin i Pig m e n ţi Ad a o su ri

Cerneala pe bază de solvenţi organici
cu uscare prin convecţie. Caracteristici.
 Sunt simple în exploatare şi aderă la o largă varietate
de suporturi;
 Admit utilizarea unor site mai puţin fine;
 Vaporii proveniţi din procesul de fixare a cernelii
sunt toxici;
 Inflamabile;
 Există riscul uscării pe clişeu în procesul imprimării
detaliilor fine;
 Randamentul relativ jos de lucru.
Cerneluri pe bază de apă cu uscare prin
convecţie. Compoziţie.
65%

20%

5% 5% 5%

Ap ă Ră şin i Pig m e n ţi Ad a o su ri Dilu a n t

Cerneluri pe bază de apă cu uscare prin
convecţie. Caracteristici.
 Ecologice;
 Gradul toxicităţii redus;
 Aderă la un spectru mai îngust de suporturi;
 Pot provoca deformări ale substraturilor pe bază
celulozică;
 Limitează productivitatea procesului prin uscarea
pe clişeu.
Cerneluri UV. Compoziţie.
45%

5%
5% 45%
Ră şin i se n sib ile sa u o lig o m e ri
Pig m e n ţi
Ad a o su ri
Dilu a n ţi se n sib ili sa u m o n o m e ri
Cerneluri UV. Caracteristici.
Avantaje.
Simple în exploatare;
 Utilizează dispozitive compacte ce permit economia spaţiului de lucru;
 Nu se usucă în procesul de aplicare;
 Miros nepronunţat;
 Adeziune suficientă, rezistenţă mecanică şi chimică sporită după
fixarea pe suport;
 Fixare rapidă şi polimerizare completă a cernelei;
 Obţinerea imaginilor contraste;
 Se furnizează în aspect gata pentru folosire şi nu necesită dizolvarea
preventivă şi introducerea adaosurilor,
 Este posibilă efectuarea imediată a proceselor postpress;
 Nu apare problema trecerii cernelei pe coala învecinată,
 Caracteristici fizice stabile.
Cerneluri UV. Caracteristici.
Dezavantaje.
 Substanţa activă fiind acrilatul, cerneala UV poate reprezenta
un iritant;
 Natura compuşilor ce intră în compoziţia cernelurilor UV nu
permit reducerea volumului peliculei în urma fixării, ceea ce
poate avea influenţe negative asupra calităţii imprimatului;
 preţul înalt în comparaţie cu alte cerneluri;
 necesitatea utilizării instalaţiilor de uscare;
 termenul relativ redus al lămpilor UV;
 unele materiale pentru imprimare sub acţiunea razelor UV
elimină un miros neplăcut;
 aspectul dăunător pentru mediul ambiant şi sănătate.
Cerneluri pe bază de apă cu mecanism de
polimerizare ultavioletă. Compoziţie.
35%
5%
5%

40%

45%

Ap ă Ră şin i se n sib ile sa u o lig o m e ri

Pig m e n ţi Ad a o su ri/ In iţia to ri
Dilu a n ţi se n sib ili sa u m o n o m e ri
Cerneluri pe bază de apă cu mecanism de
polimerizare ultavioletă. Caracteristici.
 Prezintă cea mai bună opţiune pentru realizarea lucrărilor de
rezoluţie înaltă în semitonuri;
 Posedă toate avantajele cernelurilor cu uscare UV şi, în plus,
nu au o grosime atît de considerabilă a stratului uscat de
cerneală;
 Sunt solubile în apă, însă pot fi folosite la imprimarea
lucrărilor outdoor;
 Sunt stabile în procesul imprimării şi se usucă rapid, ceea ce
creşte notabil productivitatea procesului;
 Pot provoca deformarea substraturilor celulozice;
 Sunt un factor iritant.