Sunteți pe pagina 1din 17

CURENTUL ELECTRIC

GASMAN PAUL
PROSTEAN MARIUS
Legea lui Ohm” pentru bobine

 Bobinele nu au o „rezistenţă” stabilă precum rezistorii. Totuşi, există


o relaţie matematică dintre tensiunea şi curentul unei bobine, astfel:

 unde:
 v = tensiunea instantanee la bornele bobinei (V)
L = inductanţa bobinei (H)
di / dt = rata de variaţie a curentului (A / s)
 Forma acestei ecuaţii este asemănătoare ecuaţiei pentru
condensatoare.
 Precum este şi cazul condensatoarelor, comportamentul bobinelor
depinde de variabila timp. Pe lângă rezistenţa specifică spirelor
înfăşurării (o vom presupune egală cu zero pentru simplificarea
expunerii), căderea de tensiune la bornele unei bobine este strâns
legată de viteza (rata) de variaţie a curentului în timp.
Exemplificare

Să presupunem o bobină perfectă (rezistenţă de 0 Ω a firelor) introdusă


într-un circuit în care putem varia cantitatea de curent cu ajutorul unui
potenţiometru conectat ca şi rezistor variabil.
Potenţiometrul fix
 Dacă mecanismul potenţiometrului rămâne într-o poziţie fixă (peria
nu se deplasează), ampermetrul conectat în serie va citi o valoare
constantă a curentului, iar voltmetrul conectat în paralel cu bobina
va înregistra 0 V. În acest scenariu, rata instantanee de variaţie a
curentului (di / dt) este egală cu zero, deoarece curentul este stabil
(constant). Ecuaţia ne spune că, având o variaţie de 0 A / s (nu
există de fapt variaţie) pentru di / dt, căderea de tensiune la bornele
bobinei trebuie să fie egală cu zero. Din punct de vedere fizic, dacă
nu există o variaţie a curentului, câmpul magnetic generat de bobină
va fi constant. Fără o variaţie a fluxului magnetic (dΦ / dt = Wb / s),
nu va există nicio cădere de tensiune în lungul bobinei datorită
inducţiei electromagnetice.
 Graficul variaţiei tensiunii şi curentului în raportul
cu timpul la bornele bobinei în acest caz, arată
precum în figura alăturată.
Potenţiometrul variabil cu o
viteză constantă (în sus)

 Dacă deplasăm uşor peria potenţiometrului în


„sus”, rezistenţa sa, „văzută” de circuit, scade.
Efectul este creşterea curentului prin circuit,
astfel că indicaţia ampermetrului va creşte uşor.
Presupunând că peria potenţiometrului se deplasează cu o rată
constantă, astfel încât creşterea valorii curentului prin bobină să fie
constantă (linie dreaptă pe graficul timp-curent), valoarea termenului
di /dt din formulă va fi una constantă. Această valoare fixă, înmulţită
cu inductanţa bobinei în Henry (de asemenea fixă), duce la o
valoare constantă a tensiunii. Fizic, creşterea progresivă a
curentului dă naştere unui câmp magnetic de asemenea în creştere.
Această creştere progresivă a fluxului magnetic la rândul ei,
determină inducerea unei tensiuni în bobină aşa cum rezultă din
ecuaţia inducţiei lui Faraday: e = N(dΦ / dt). Polaritatea acestei
tensiuni auto-induse de-a lungul bobinei (înfăşurării) se opune
variaţiei curentului. Cu alte cuvinte, polaritatea tensiunii induse
datorată creşterii curentului se va orienta împotriva direcţiei
curentului, încercând să menţină curentul la vechea sa valoare.
Acesta este de fapt un principiu mai general expus în Legea lui
Lenz, ce spune că un efect indus va fi tot timpul opus cauzei ce-l
produce .
 În acest scenariu, bobina se comportă precum o sarcină, cu partea negativă a
tensiunii induse ca loc de intrare al electronilor, iar partea pozitivă a tensiunii induse
ca loc de ieşire al lor.

Potenţiometrul variabil cu o viteză variabilă


Modificând rata de creştere a curentului prin bobină prin deplasarea în
sus a periei potenţiometrului la diferite viteze rezultă valori diferite ale
căderilor de tensiune la bornele bobinei, cu aceeaşi polaritate ca şi mai
înainte (opusă creşterii curentului).
 Potenţiometrul variabil (în jos)

Inversând direcţia de deplasare a periei potenţiometrului („jos”),


rezistenţa sa, „văzută” de circuit, creşte. Curentul, prin urmare, va scădea
prin circuit (valoare negativă pentru raportul di / dt). Bobina, ce se opune
tot timpul variaţiei curentului, va produce o cădere de tensiune contrară
direcţiei variaţiei
 Valoarea tensiunii produse de bobină va depinde de rata (viteza) de descreştere a
curentului prin aceasta. Conform legii lui Lenz, tensiunea indusă se va opune
variaţiei curentului. Cu un curent ce descreşte, polaritatea tensiunii este orientată
astfel încât să menţină curentul la valoarea sa precedentă. În acest scenariu,
bobina se comportă precum o sursă, cu partea negativă a tensiunii induse la
capătul de ieşire al electronilor, iar partea pozitivă la capătul de intrare. Cu cât
curentul descreşte mai rapid, cu atât bobina va produce o tensiune mai mare, în
încercarea sa de menţinere constantă a curentului prin eliberarea energiei stocate
spre circuit.
 Valoarea absolută a Din nou, cantitatea de tensiune la bornele unei bobine
perfecte este direct proporţională cu rata variaţiei curentului prin aceasta. Singura
diferenţa între cazurile de creştere şi descreştere ale curentului este polaritatea
tensiunii induse. Pentru aceeaşi rată de creştere sau descreştere (variaţie) a
curentului cu timpul, magnitudinea (valoarea absolută) a tensiunii va fi aceeaşi. De
exemplu, o variaţiei de di/dt = 2 A/s va produce aceeaşi cantitate de tensiune
indusă la bornele unei bobine precum o variaţie de di/dt = -2 A/s, însă de polaritate
diferită.
 Variaţia foarte rapidă a curentului
 Dacă variaţia curentului prin circuit este foarte rapidă, se vor produce căderi de
tensiuni foarte mari. Să considerăm următorul circuit:
 În acest circuit, un neon este conectat la bornele unei bobine. Un
întrerupător este folosit pentru controlul curentului din circuit, iar
puterea din circuit este generată de o baterie de 6 V. Când
întrerupătorul este închis, bobina se va opune pentru scurt timp
variaţiei curentului de la 0 A (circuit deschis) la o anumită valoare
(circuit închis), dar căderea de tensiune la bornele sale va fi foarte
mică.
Pentru ionizarea gazului din interiorul neonului, acesta nu poate fi
aprins de cei 6 V produşi de baterie, sau de căderea mică de tensiune
datorată variaţiei curentului prin bobină la închiderea întrerupătorului:

 Când circuitul este deschis însă, întrerupătorul introduce o rezistenţă extrem de


mare în circuit (rezistenţa aerului dintre contactele sale). Această introducere
bruscă a unei rezistenţe foarte mari în circuit rezultă în scăderea aproape
instantă a curentului din circuit la valoarea zero. Matematic, termenul di / dt va
avea o valoare foarte mare, negativă. O asemenea variaţie puternică a
curentului de la o anumită valoare la zero într-un interval de timp foarte scurt, va
induce o tensiune foarte mare la bornele bobinei, de polaritate negativă în
stânga şi pozitivă în dreapta, chiar dacă doar pentru un scurt moment până când
curentul scade la zero.
Formule
 Formulele curentului electric - legea lui ohm, puterea electrică,
rezistenţe în serie şi paralel, conductanţa electrică.
 Vom folosi următoarele notaţii pentru curentul electric:
 R - rezistenţa electrică a unei bucăţi de circuit denumită rezistor
 U - diferenţa de tensiune electrică, sau căderea de tensiune electrică, între
două puncte din circuit.
 I - intensitatea curentului electric care circulă printr-un fir de circuit electric.
Pentru capitolul de curent electric continuu, intensitatea are o valoare
constantă în timp. Pentru curentul electric alternativ, intensitatea variază
după o funcţie sinusoidală în timp.
 P - puterea electrică este cantitatea de energie electrică care este
consumată de un circuit în unitatea de timp, adică într-o secundă.
Toate aceste valori sunt legate între ele de anumite legi, care sunt
exprimate matematic prin anumite formule.
Formulă de curent electric: legea lui Ohm

 , adică pe o aceeaşi bucată de circuit, dacă se


măreşte căderea de tensiune U, creşte şi intensitatea
curentului electric I. Cu alte cuvinte raportul lor este
constant. Odată înţeles de unde a fost dedusă fizic,
. legea poate fi rescrisă sub forma

 Formulă de curent electric: puterea electrică


 , adică cu cât căderea de tensiune U este mai
mare, cu atât puterea electrică este mai mare. La fel,
cu cât intensitatea electrică I este mai mare, cu atât
puterea electrică este mai mare.
Combinând aceasta cu legea lui Ohm, putem să exprimă puterea
electrică în funcţie de tensiune electrică şi rezistenţă sub forma ,
sau în funcţie de intensitatea curentului şi rezistenţa electrică sub
forma .

Când avem rezistenţe în paralel, sau rezistoare în paralel, formula


rezistenţei echivalente este dată de următoarea formulă:
.

Când avem rezistenţe în serie, sau rezistoare în serie, formula


rezistenţei echivalente este dată de următoarea formulă:
Formulă de circuit electric: conductanţă

 Conductanţa electrică este definită ca inversa rezistenţei electrice,


adică:
SFARSIT