BIOELECTRICITATEA

STUDIAZA fenonemele electrice

electromagnetice - ce au loc in celulele si
tesuturile biologice
ACESTE FENOMENE INCLUD:
comportarea electrica a tesuturilor
excitabile (ca surse de semnale electrice)
curentii electrici si potentialele electrice
din volumul conductor al tesuturilor si
organelor

raspunsul celulelor excitabile la

stimularea cu campuri electrice si
magnetice

proprietatile intrinseci
electromagnetice ale tesuturilor
impedantele electrice

Stiintele multidisciplinare care

implica fizica si tehnica alaturi de
stiintele vietii:
Biofizicasolutionarea
problemelor
specifice fenomenelor biologice pe baza
conceptelor fizicii
Bioingineriaaplicarea
tehnicii
in
investigarea sistemelor biologice si in
dezvoltarea aparaturii medicale
Ingineria biomedicala -aplicarea in
biologie si medicina a instrumentelor si
metodelor ingineresti

 Electronica
medicala-ramura
a
ingineriei biomedicale axata pe
instrumentatia electronica si pe
metode electronice in medicina
Biotehnologia-procesele tehnologice
bazate
pe
organisme
vii
(producatoare sau modificatoare de
substante utile)
Fizica medicala-studiul problemelor
fizice din medicina clinica

Stimularea electrica la nivel celular a sistemului

nervos central sau a placilor neuromusculare
Defibrilarea electrica cardiaca
Controlul electric al ritmului cardiac (pace
making)

Stimulii
reusesc
activarea
celulelor
si
tesuturilor daca sunt supraliminari (au valori
peste valoarea pragului de excitabilitate
specific)
Stimulii subliminari (electrici sau magnetici)
sunt utilizati in terapie

Stimularea magnetica a sistemului

nervos
central
sau
a
placilor
neuromusculare
Defibrilarea magnetica cardiaca
Controlul magnetic al ritmului cardiac
(pace making)

Electromagnetoterapia
Magnetoterapia

La nivel celular membranele sunt principalele

structuri ce se caracterizeaza prin activitate
electromagnetica;

aceasta activitate consta in existenta

unei incarcari electrice de -70 -90mV in
lipsa stimularii celulelor excitabile precum si
in circulatia transmembranara a purtatorilor
ionici de sarcina electrica ca urmare a
stimularii acestor celule (prin mesageri
chimici sau impulsuri nervoase).

Bazele moleculare ale acestor

se regasesc in
existenta dipolilor electrici
proteinelor si lipidelor din
membranelor celulare precum

fenomene
la nivelul
structura
si in

existenta ionilor liberi in mediile intra si

extracelulare (in special sodiu, potasiu,
calciu, clor dar si altii ca magneziul etc.)
si in
prezena anionilor macromoleculari,
nedifuzibili, din mediul intracelular.

Modelul structural al membranelor se bazeaza pe

dublul strat lipidic in care sunt imersate proteinele si
colesterolul modelul mozaicului fluid

Stimularea
unei
celule
excitabile
(neuronala
sau
musculara)
consta
in
declansarea
unor
curenti
ionici
transmembranari care circula prin canalele
ionice in sensul gradientilor de concentratie
existenti,
curenti
capabili
sa
modifice
potentialul de repaus al membranei astfel se
genereaza potentialele de actiune care se
propaga
prin
volumele
cu
proprietati
conductoare neomogene si anizotrope ce
constituie tesuturile si organele.
Revenirea la starea de repaus este consecinta
transportului ionic prin intermediul pompelor
ionice care, cosumand energie metabolica din
rezervele celulare (de exemplu moleculele de
ATP), dirijeaza ionii insens invers gradientilor
electrochimici transmembranari.
Curentii
ionici
transmembranari
reprezentand fluxuri variabile de sarcini
electrice,
campurile
electrice
corespunzatoare sunt insotite de campuri

Tendinta ionilor de sodiu (ca si de calciu) este de a intra in

celule
Tendinta ionilor de potasiu este de a iesi din celule

Inregistrarea componentelor magnetice ale

activitatii creierului si inimii elimina problema
impedantelor dintre sursa de semnal si
dispozitivul de inregistrare extracorporal insa, pe
de alta parte, senzorii magnetici necesari
inregistrarii
unei
magnetocardiograme
sau
magnetoencefalograme sunt mult mai complecsi
din punct de vedere tehnic.
Astfel ca biomagnetometria s-a dezvoltat
semnificativ abia in ultimele decenii, eforturile
corelate
ale
cercetatorilor
din
domeniul
biomedical
conducand
insa
la
rezultate
spectaculoase in diagnosticarea precisa a unor
afectiuni grave fapt de importanta majora
pentru abordarea schemelor de tratament optime
in fiecare caz in parte.