INGRIJIREA PACIENTULUI CU

BRONSITA CRONICA
PROF. EUGENIA CRISTESCU

Anatomia aparatului respirator

Aparatul respirator cuprinde caile respiratorii si

plamanii.
Caile respiratorii:
cai respiratorii extrapulmonare
cavitate nazala
faringe
laringe
trahee
bronhii
cai respiratorii intrapulmonare
arborele bronsic

Sistemul respirator

Laringe Trahee - Bronhii

Laringe si corzi vocale

Laringele alcatuit dintr-un schelet cartilaginos, este un organ cu

dubla functie: respiratorie si fonatie
Traheea este un organ in forma de tub care continua laringele pana
la planul care trece prin vertebrele toracale T4-T5, unde se imparte
in cele doua bronhii, fiind asezata inaintea esofagului.
Bronhiile patrund in plaman prin hilul pulmonar, unde se
ramifica intrapulmonar in bronhii lobare, formand arborele bronsic

Trahee si bronhii principale

Plamanii
Fata externa a plamanilor este convexa si vine in raport cu coastele. Pe aceasta fata se gasesc
santuri adanci, numite scizuri, care impart plamanii in lobi.
Plamanii sunt alcatuiti dintr-un sistem de canale, rezultat din ramificarea bronhiei principale,
numit arborele bronsic si un sistem de saci, in care se termina arborele bronsic, care se
numesc lobuli pulmonari (formatiuni piramidale situate la nivelul ultimelor ramificatii ale
arborelui bronsic), precum si ramificatiile vaselor pulmomare, limfatice si nervi, toate
cuprinse in tesut conjunctiv.

Scizuri si lobi pulmonari

Lobul pulmonar

Vascularizatia plamanului
Circulatia functionala

Circulatia nutritiva
Plamanul are o dubla vascularizatie:
Nutritiva - face parte din marea circulatie, este asigurata de arterele bronsice
Functionala - face parte din mica circulatie, este asigurata de artera pulmonara care
ia nastere din ventriculul drept si se capilarizeaza la nivelul alveolelor pulmonare.

Pleura este o foita seroasa care

acopera plamanii. Ea are rolul de a
usura miscarile plamanilor prin
alunecare. Fiecare plaman este invelit
intr-o pleura.. Pleura este formata la
randul ei din doua foite, una in
continuarea celeilalte, si anume
pleura viscerala care acopera
plamanul si pleura parietala care
acopera peretii cavitatii toracice.
Intre cele doua foite se delimiteaza o
cavitate inchisa care poarta numele
de cavitate pleurala si care contine o
cantitate infima de lichid, ce
favorizeaza alunecarea foitelor una
pe cealalta.

Pleura si cavitatea pleurala

Fiziologia aparatului respirator

Respiratia reprezinta schimbul de oxigen si dioxid de carbon dintre organism si
mediu. Respiratia face parte din functiile de nutritie. Se compune din doua etape
fundamentale si anume:
procesul de respiratie externa sau pulmonara prin care se face schimbul de
O2 si CO2 la nivel pulmonar;
procesul de respiratie interna sau celulara prin care se face schimbul de gaze
la nivel celular.
Din punct de vedere functional, respiratia prezinta:
ventilatia pulmonara deplasarea aerului in ambele sensuri intre alveolele
pulmonare si atmosfera
difuziunea O2 si CO2 intre alveolele pulmonare si sange sau schimbul alveolocapilar
transportul O2 si CO2 prin sange si lichidele organismului catre si de la celule
reglarea ventilatiei
Ventilatia pulmonara reprezinta mentinerea constanta a compozitiei aerului
alveolar, prin introducerea in plamani a aerului atmosferic bogat in O 2 si
eliminarea din plamani a aerului bogat in CO 2. Schimburile gazoase la nivelul
plamanului se realizeaza datorita succesiunii ritmice a doua procese inspiratie si
expiratie.

Difuziunea gazelor
Difuziunea sau schimbul
alveolo-capilar, este
urmatoarea etapa a procesului
respirator, reprezinta difuziunea
O2 din alveole in sangele
capilar si difuziunea in sens
invers a CO2. Aerul atmosferic
ajuns in plamani prin ventilatia
pulmonara, este condus in
alveole unde are loc schimbul
de gaze intre aerul alveolar si
sange, la nivelul membranei
alveolo-capilare, fenomen
denumit hematoza. Schimbul
de gaze la nivelul acestei
membrane se face prin
difuziune, in functie de
presiunea partiala a gazelor de
o parte si de alta a membranei
alveolo-capilare.

Difuziunea gazelor si transportul sangvin

al O2 si CO2

Bronsita cronica

Bronsita cronica este o boala caracterizata clinic prin

tuse si/sau expectoratie intermitent sau permanenta determinata de
hipersecretia mucoasei bronsice, avand ca substrat
anatomopatologic o inflamatie cronica nespecifica a peretelui
bronsic si alterarea structurii mucosecretante si evoluand de obicei
spre o afectare progresiva a bronhiilor si a tesutului pulmonar.
Caracterul cronic al semnelor (tuse, expectoratie) trebuie constatat
cel putin timp de trei luni , doi ani consecutiv; simptomele nu
trebuie sa fie determinate de o boala bronhopulmonara, cardiaca,
renala, neoplazica sau psihonevrotica.

ETIOLOGIA BRONSITEI CRONICE

-Cauze endogene
-Cauze exogene
Cauze endogene
a) Locale modificari anatomice, vegetatii adenoide, hipertofii
amigdaliene, deviatii de sept, sechele postinfectioase, etc.;
b) Generale mucoviscidoza, alterarea mecanismelor de epurare
bronsica, particularitati consitutionale, alergie atipica: sensibilitate la
frig;

Cauze exogene
a) Iritatia bronsica profesionala cu produse animale, vegetale,
minerale, gaze;
b) Infectia neprofesionala virotica, bacteriana;
c) Infectia profesionala micoze parazitoze, viroze, etc.

SIMPTOMATOLOGIA

Debutul bolii este de obicei insiduos, exista insa si forme la care aceasta se pate preciza in timp
cum ar fi dupa inhalarea accidentala a unor substante iritante sau dupa abcesele pulmonare.

Tusea este provocata de excitatii ce pleaca de la niveliul epiteliului alterat, unul din excitantii
obisnuiti fiind insasi secretiile bronsice.
Tusea este predominant matinala, adesea declansata de contactul cu aerul rece, atmosfera
poluata sau fumul de tutun. Cu timpul tusea devine mai frecventa, apare in timpul zilei si
excebereaza noaptea. Poate fi productive sau uscata, iritativa si ineficienta, uneori cu violente
insotite de o usoara obnubilare, fosfene sau sincopa

Expectoratia este de cele mai multe ori mucopurulenta, poate fi unerori mult mai mucoasa
(bronsita mucoasa), purulenta (bronsita purulenta) sau fetida, datorita prezentei in bronhiile
inflamate a unor agenti patogeni anaerobi (bronsite putride).
Cantitatea expectoratiei poate fi si ea variabila si poate deveni uneori abundenta
(bronhoree). Prezenta unei cantitati mari de sputa impune investigatii clinince si de
laborator(bronhografie) pentru a elimina sau confirma existenta unei bronsiectazii.
Dispneea apare uneori la distanta de ani fata de debutul bolii, este la inceput manifestata dupa
efort, iar mai tarziu este prezenta si in repaus. Ea este expresia obstructiei inflamatorii bronsiolare,
care scoate din functie eritoriile alveolare tributive. Uneori sa adauga si o componenta bronsica cu
accese astmatiforme.

EXAMENUL APARATULUI RESPIRATOR

Auscultatie - raluri
bronsice uscate( ronflante, sibilante) sau umede
(subcrepitante). Inspectia si percutia toracelui nu dau informatii deosebite in
fazele initiale, cand lipseste emfizemul. In fazele avansate, apar si semnele acestuia
(hipersonoritate percutorie, hiperluminozitate pulmonara si coborarea
diafragmului).
Starea generala in fazele initiale ale bolii este putin modificata. In unele episoade
de acutizare apare leucocitoza si accelerarea V.S.H.-ului, insotite de diferite
tulburari: inpetenta, tulburari dispeptice, constipatie, cefalee, insomnii.
examenul radiologic pune in evidenta o accentuare a desenului bronhovascular,
care traduce o reactie peribronsica si care permite confirmarea existentei unui
emfizem, complicatie frecventa a bronsitei cronice;

 examenul bronhoscopic permite observarea directa a

leziunilor bronsice si diferentierea unei bronsite cronice
segementare primitive de una secundara, de insotire a unei
alte afectiuni(neoplasm, tuberculoza).

Explorarea functionala respiratorie

arata ca in bronsitele cronice ale bronhiilor mari ventilatia

se mentine normala. Tulburarea functiilor ventilatorii apare
in cca. 30% din bronsitele cornice complicate cu emfizem
pulmonar. Disfunctia este de tip distructiv cu modificari
ale C.V.(capacitatii vitale) si a V.E.M.S.-ului( volumul
expirator maxim pe secunda). Volumul residual(V.R.) este
crescut, ca si capacitatea maxima pulmonara
totala( C.P.T.). in momentul aparitiei hipoventilatiei
alveolare se constata scaderea saturatiei hemoglobinei cu
oxigen (sub 92%) si cresterea Pa CO2 (peste 48%).

EVOLUTIE

Bronsita cronica are o evolutie indelungata

intermitenta, cu episoade de acutizare mai frecvent in
anotimpul rece si adesea corelate cu infectia cailor aeriene
superioare si care duce la insuficienta respiratorie, datorita
scaderii elasticitatii si mobilitatii pulmonare cat si a
reducerii permeabilitatii bronsiolare ( prin modificari
anatomice ale peretelui, prezenta exudatului si
bronhospasm). Procesul bronsic intereseaza, de obicei mai
intai bronhiile mari, si apoi pe cele de calibru mai mic. S-a
descries o evolutie stadiala a bolii de catre Flehther, dar
care nu poate fi insa aplicata la toti bolnavii:
stadiul I de bronsita cronica simpla, este caracterizat
print use cu expectoratie mucoasa; tipul cel mai frecvent al
acestui stadiu este bronsita cronica tabagista, iar substratul
morfopatologic ar fi reprezentat de hipertrofia
predominanta a glandelor secretoare de mucus.

EVOLUTIE
Stadiul II este cel al bronsitei cronice cu infectie
persistenta. In aceasta forma expectoratia devine purulenta
indeosebi pe timpul iernii. In cursul acestei perioade se pot
cultiva din sputa HAEMOPHILLUS INFLUENZAE sau
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE. In lipsa unui
tratament sputa s e mentine permanent purulenta.
Stadiul III este cel de bronsita cronica cu obstructia
cailor aeriene care are ca rezultat tulburarea ventilatiei
alveolare si expresia clinica dispneea. In aceasta
perioada se pot asocia frecvent accese astmatiforme si
poate aparea emfizemul pulmonar care poate complica
evolutia bronsitei cronice.

Complicatii:

-bronsiectazii consecutive, alterari ale arhitecturii peretelui bronsic

-pneumopatii infectioase acute, prin trecerea procesului infectios din peretii

bronhiolelor in alveole, favorizate si de conditiile de hiperventilatie alveolara.

Extinderea repetata a infectiilor in plamani provoaca modificari ce tulbura

circulatia colaterala, avand ca rezultat aparitia numeroaselor zone de atelectazie.

Complicatia cea mai frecventa si deosebit de importanta este emfizemul

pulmonar consecinta obstructiei bronhiolare. Constituindu-se in timp, el este
cel care contribuie in mare masura la aparitia insuficientei respiratorii si in final,
la constituirea cordului pulmonar cronic.

Cordul pulmonar cronic este cea mai grava complicatie a bronsitei cronice
severe, insotita de emfizem pulmonar obstructiv.

TRATAMENTUL BRONSITEI CRONICE

- a preveni evolutia ei spre faza finala insuficienta respiratorie
si cordul pulmonar decompensat.
De aceea, tratamentul profilactic va avea 2 obiective: profilaxia
imbolnavirii si profilaxia recidivelor. El se realizeaza prin indepartarea
factorilor etiologici descrisi si prin respectarea regulilor de igiena a
microclimatului.
Ca masuri preventive, deoarece fumatul detine un rol important,
cea mai buna masura de prevenire este propaganda antitabagista, o alta
masura este evitarea atmosferei poluate, inclusiv expunerea la noxe
respiratorii.

Chimioprofilaxia recidivelor bronsitice sezoniere,

Infectia bronsica va fi tratata cu antibiotice.

Tratamentul cu aerosoli (inhaloterapia) este indispensabil in

anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult,
dar, fara a abuza. Metoda comporta si anumite riscuri, in special
inhalarea de diferiti germeni, ceea ce impune folosirea strict personala
si pastrarea in stare de sterilitate a aparatului.

Dintre substantele cele mai folosite in tratamentul bronsitei cronice dar

si al astmului bronsic sau al BPOC-ului sunt: Beta 2 adrenergicele,
Anticolinergicele si derivatii Metilxantinei.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PROFILAXIA BRONSITEI

CRONICE

Profilaxia bronsitei cronice:

a) primara:
prevenirea aparitiei afectiunii
evitarea fumatului si alcoolului
evitarea alimentatiei dezechilibrate
evitarea stresului fizic si psihic
tratarea corecta a bolilor pulmonare
b) secundara prevenirea complicatiilor prin:
tratarea corecta cu antibiotice
asigurarea medicamentelor simptomatice
respectarea repausului fizic si psihic
respectarea tratamentului igienico-dietetic
c) tertiara - Educatia sanitara - protectie fata de infectii
modului de prevenire a imprstierii sputei in timpul tusei si asupra utilizarii scuipatorilor.
sa lamureasca bolnavul asupra efectului daunator al fumatului in bolile bronhopulmonare.

PARTICULARITI DE NGRIJIRE A BOLNAVILOR CU BRONSITA

CRONICA
1.Asigurarea condiiilor de mediu
- saloanele n care sunt internai bolnavii pulmonari trebuie s aib o luminozitate
intens i permanent,fr aciunea diect a razelor solare,s fie nclzite
moderat (18-19C)
Fac excepie bolnavii cu afeciuni bronice inflamatorii care necesit o
temperatur i o umiditate mai ridicate n camer.
- saloanele trebuie s aib i o ventilaie bun,mobilierul s fie ct mai simplu i
s nu rein praful.
- curenia zilnic i general a saloanelor trebuie fcut cu aspiratoare (crpe
umede) pentru a evita ridicarea prafului care conine germeni patogeni.
- n amplasarea bolnavilor se va ine cont ca cei cu afeciuni cu caracter infecios
(pneumonii,supuraii pulmonare) s fie internai n saloane separate

2.Supravegherea strii psihice

- constitue un mijloc terapeutic necesar bolnavului cu afeciuni pulmonare.
Bolile aparatului respirator genereaz multiple tulburri psihice,determinate de deficitul de
oxigenare a creierului i de sentimentul anxios de moarte iminent. Aceste stri pot fi urmate
de depresie,adinamie,astenie,nsoite de anxietate, care de accentueaz seara i noaptea.

3.Realizarea unei poziii comode care s uureze respiraia

- n majoritatea afeciunilor pulmonare poziia convenabil pentru bolnav este cea
semieznd.
- alegerea poziiei trebuie lsat la discreia bolnavului,avnd grij s schimbe poziia ct
mai frecvent,pentru a evita complicaiile hipostatice, excepie fac unele
afeciuni(hemoptizie,embolie pulmonar)n care bolnavul trebuie meninut n repaus
absolut,cu capul i trunchiul ridicat,deoarece mi- crile active pot favoriza agravarea bolii.
Asistenta medical trebuie s ajute bolnavul n realizarea poziiei stabilite de medic,utiliznd
anexele patului.

4.Asigurarea igienei corporale

- toaleta bolnavului se va face n funcie de starea lui,ferindu-l de
curenii de aer rece,fr a-l expune la efort prelungit.
5.Regimul dietetic adaptat evoluiei bolii
- n perioadele febrile dieta trebuie s fie alctuit din alimente
lichide,bogate n vitamine, apoi pacientul va primi o diet mixt,
hipercaloric ,alctuit din alimente uor digerabile i aport cantitativ
de lichide.
Supravegherea bilanului hidric are importan n special la bolnavii
vrstnici, care se deshidrateaz foarte repede.
Bolnavii cu expectoraii abundente pot reprezenta inapeten,aceti
bolnavi trebuie s i fac toaleta cavitii bucale naintea de servirea
mesei i s fie servii cu alimente hipercalorice conform preferinelor
culinare.

6.Supravegherea funciilor vitale i vegetativ

- asistenta medical trebuie s supravegheze respiraia ,s observe culoarea tegumentelor i a
mucoaselor, starea psihic a bolnavului, si sa colecteze sputa eliminat n recipiente speciale.
Bolnavul va fi instruit cum s tueasc, s expectoreze n vederea eliminrii coninutului
patologic al arborelui bronsic,pentru a permeabiliza cile respiratorii.
- asistenta poate exercita o presiune moderat cu palmele la nivelul sternului i pe spatele
bolnavului n timpul efortuluide eliminare a sputei.Sputa va fi colectat n recipiente speciale
pentru a fi trimis la laborator n vederea examinrii.
- supravegherea modului n care bolnavul i satisface nevoile fundamentale
Asistenta medical va administra medicaia prescris de medic, va supraveghea efectele
secundare ale medicamentelor.
Apariia unor manifestri obiective neobinuite n cursul tratamentului se raporteaz imediat
medicului.
- asistenta trebuie s execute cu bolnavul gimnastic respiratorie dup un plan bine stabilit.

7.Educaie sanitar
Trebuie s aib ca prim obiectiv mijloacele de protecie fa de infecii
ncruciate.
- asistenta medical va efectua educaie pentru sntate, bolnavii vor fi
instruii asupra modului de prevenire, a transmitere infeciei, educaie s
nu mprtie sputa n timpul tusei, s utilizeze scuiptoarea pentru
colectarea ei.
De asemenea pacienii trebuie informai asupra efectului
duntor al fumatului n bolile bronhopulmonare .
Bolnavul fumtor trebuie s plece din spital lmurit asupra
faptului c tusea lui tabagic de multe ori ascunde debutul unei boli
canceroase a aparatului respirator