Sunteți pe pagina 1din 28

Prof. Dr.

Mariana Aschie
Definitie: iesirea sangelui din sistemul cardiovascular
Clasificare:
- exogena sau endogena
- de natura traumatica, chimica sau biologica.
Cauze – in functie de intinderea hemoragiei, deosebim doua
categorii mari de cauze:
1) cauze care produc hemoragie prin leziuni limitate
2) cauze cu rasunet general, care produc hemoragie prin
tulburari generalizate
Hemoragie renala prin traumatism

Tamponada cardiaca 
 Ruptura peretelui vascular sau cardiac
 in urma actiunii directe (ex: traumatisme)
 prin scaderea rezistentei peretelui vascular sau cardiac datorita
afectarii lor de unele procese patologice:
• anevrisme – cauza frecventa a hemoragiilor spontane;
• alterari ale stratului elastic al arterelor mari;
• ateromatoza arteriala;
• infarctul miocardic
!Hipertensiunea arteriala favorizeaza producerea de hemoragii
vasculare, in cazurile de scadere a rezistentei peretelui arterial.
 Erodarea chimica a peretelui vascular ex: ulcerul gastric si duodenal,
in care erodarea vaselor din zona ulcerului este datorita actiunii
pepsinei si acidului clorhidric din sucul gastric.
 Erodarea neoplazica –apare consecutiv invaziei peretelui vascular de
catre tumorile maligne
 Necroza peretelui vascular prin extinderea unui proces patologic de
vecinatate (ex.caverna tuberculoasa)
1. Tulburari ale factorilor de coagulare plasmatici
2. Tulburari plachetare cantitative si calitative
3. Modificarile vaselor mici cu caracter extins sau generalizat

Aceste tulburari pot fi:


 ereditare
 dobandite – de natura:
 Toxica
 Toxiinfectioasa
 Imunitara
 Carentiala
 hipoxica
Aceste cazuri se insotesc de tendinta la hemoragie si de tulburarea
mecanismelor de hemostaza- starea patologica care rezulta este
denumita diateza hemoragica sau sindrom hemoragipar
1) Dupa tipul vasului:
- capilara: eritrodiapedeza (extravazarea hematiilor prin
peretele capilar)
- venoasa
- arteriala
2) Dupa patogeneza:
- spontana- apare in absenta oricarui traumatism
- provocata
3) Dupa sediu si accesibilitatea la examenul clinic:
- externa - vizibila la examenul direct
- interna – sediul este inaccesibil la examenul direct (sangele
extravazat se acumuleaza si ramane in interiorul corpului)
Hemoragii cu originea la nivelul unor mucoase sau organe, iar sangele este
eliminat pe cai naturale:
Epistaxisul – hemoragie de origine nazala
Hemophtizia – hemoragii de origine bronho-pulmonara, cu eliminarea sangelui pe
cale respiratorie; sangele este aerat, de culoare rosie.
Hematemeza – hemoragie de origine gastrica sau esofagiana, cu eliminarea
sangelui pe caile digestive superioare; sangele este de culoare rosie daca
provine din esofag sau este eliminat dupa extravazare; daca a stagnat in
stomac, sangele este de culoare negricioasa, in zat de cafea, datorita
clorhidratului de hematina, care se produce in acest caz.
Melena – hemoragie digestiva cu eliminarea sangelui prin scaun; sangele este de
culoare negricioasa, fiind mai mult sau mai putin digerat iar hemoglobina
transformata in clorhidrat de hematina, methemoglobina.
Hematuria – hemoragie a tractului urinar cu eliminarea sangelui prin urina
Menoragia – hemoragia genitala feminina sub forma de menstre mai abundente si
prelungite.
Metroragia – hemoragie genitala intermenstruala
Sunt denumite dupa cavitatea in care se acumuleaza sangele.
Hemopericardul – hemoragie cu acumalare de sange in cavitatea pericardica.
Hemotoraxul – hemoragie cu acumulare de sange in cavitatea pleurala.
Hemoperitoneul – acumularea de sange in cavitatea peritoneala
Hematocelul – acumularea de sange in cavitatea vaginalei testiculare
Hemartoza – acumularea de sange intr-o cavitate articulara.

► In aceste cazuri sangele acumulat este coagulat sau lichid, in functie de


cauza si vechimea hemoragiei.
► In hemoragiile vechi se produc procese de organizare conjunctiva cu
formare de aderente sau simfize ale seroaselor.
→ Sunt urmate de acumularea de sange in lumenul organelor cavitare
→ Sunt denumite dupa organul in care se produc.

Hematosalpinx – colectie sanguina in lumenul trompelor.


Hematometra – colectie sanguina in cavitate uterina.
Hemocolecist – colectie sanguina in cavitatea veziculei biliare.
Pot fi localizate in partile moi, viscere, mucoase, seroase, oase.
Clasificare – in functie de cantitatea de sange extravazat:
Petesia – hemoragie redusa, punctiforma, de origine capilara, intalnita indeosebi la
nivelul pielii, mucoaselor, seroaselor, meninge.
Echimoza – hemoragie mai mare, aparand ca o arie infiltrata de sangele extravazat,
fara a proemina la suprafata pielii sau mucoaselor; originea este capilara sau la
nivelul vaselor mici.
Hematomul – hemoragie mai importanta, sub forma unei colectii de sange,
localizata, de dimensiuni variabile, care produce tumefiere locala si compresie a
tesuturilor inconjuratoare. Sangele este de obicei coagulat.
Purpura – hemoragie care se produce spontan in cursul diatezelor hemoragice
(sindroamelor hemoragipare). Variaza ca marime intre petesie si echimoza.
Poate apare in diferite tesuturi si organe ca pielea, mucoase, seroase, articulatii,
sistem nervos central.
Hemoragiile oculte – hemoragii foarte reduse cantitativ, astfel incat examenul
macroscopic poate sa nu le deceleze (Ex. – hemoragii oculte digestive sau ale
tractului urinar)
Apoplexia – forma particulara de hemoragie in focare multiple, eventual confluente.
Termenul se intrebuinteaza, in special, pentru hemoragiile cerebrale.
 Purpura -Testicul

Mucoasa gastrica-
Petesie

 Petesie - pericard

Purpura 
Henoch Schoenlein
Metroragia

Echimoza 
• Prezinta o serie de particularitati si de forme imprimate de caracterul general
al tulburarilor care le genereaza si de factorul principal afectat
• In general sunt multiple si adesea simultane.
Clasificare:
1. Spontane
2. Provocate
• accidental
• de acte medicale, uneori minore.
► In functie de tulburarea predominanta:
I. Prin tulburari ale factorilor de coagulare plasmatica
II. Prin deficiente numerice si calitative ale plachetelor sanguine
III.Prin alterari ale vaselor mici
Consecinte locale
- constau in fenomene de compresiune ce apar in hemoragiile mai importante
- se resfrang asupra tesuturilor inconjuratoare, provocand eventual leziuni
distrofice sau atrofice ale acestora.
Exemple:
- Hemoragiile cerebrale produc pe langa fenomene de compresiune si leziuni
degenerative in substanta nervoasa. Apar tulburari functionale care ajung
pana la suprimarea unora din functii.
- Hemoragiile din cavitatile seroase produc compresiuni asupra organelor
invecinate precum si tulburari functionale, uneori deosebit de grave, de
natura neurorefloxa (Ex: hemopericard)
Consecintele generale
- depind in cea mai mare parte de cantitatea de sange pierdut, de viteza
sangerarii si durata acesteia.
Hemoragiile mari si acute
- se insotesc de stare de soc cu colaps;
- tegumentele, mucoasele si viscerele sunt palide si mai uscate decat in mod
normal
- hemoragiile ce intereseaza 40-50% din masa sanguina sau mai mult pot
produce moartea bolnavului
Mecanisme compensatorii- refacerea initiala a volumului sanguin pe seama
lichidelor tisulare este insotita de hemodilutie; apoi, prin regenerarea de
hematii intr-un ritm care depaseste pe acela al formarii de hemoglobina
este urmat de aparitia unei anemii hipocrome, care este corectata
progresiv. In conditiile unei maduve normale, volumul eritrocitar poate fi
facut in aproximativ 33 de zile.
Hemoragiile mici, repetate, inclusiv anemiile oculte sunt adesea urmate
de anemie feripriva, hipocroma, datorita pierderilor de fier din organism.
Prezinta numeroase analogii cu cele ale circulatiei sanguine, dar
caracterele anatomice si functionale proprii acestei circulatii imprima o
serie de particularitati tulburarilor sale patologice.
Astfel circulatia limfatica se deosebeste de cea sanguina prin aceea ca nu
se desfasoara intr-un sistem circulator inchis, ci ea incepe cu capilarele
limfatice la nivelul tesuturilor si organelor, continua cu venele limfatice,
pe traiectul carora se gasesc ganglionii limfatici, si se termina cu marile
trunchiuri limfatice colectoare, care se varsa in sistemul venos cav
superior. Circulatia limfatica poate fi, de aceea, influentata de circulatia
venoasa.
Limfa se formeaza prin patrunderea lichidului interstitial in capilarele limfatice,
cea mai mare parte a limfei fiind produsa insa in ficat.
Volumul de limfa prezinta variatii fiziologice si patologice.
Fiziologic, volumul limfei creste in starile de activitate a organelor
si tesuturilor, un exemplu tipic fiind acela al dilatatiei capilarelor
limfatice in cursul absorbtiei intestinale.
Patologic, cresterea volumului de limfa apare ca urmare a
cresterii cantitatii de lichid interstitial sau prin permeabilizarea
capilarelor limfatice.
 Modificarea de volum nu produce, insa, edem atita timp cit drenajul
limfei este asigurat.
 Cresterea presiunii venoase se repercuteaza asupra circulatiei
limfatice, incetinind drenajul acesteia in sistemul venos .
Clasificare
 in functie de conditiile de producere - edem limfatic:
1. obstructiv,
2. inflamator,
3. idiopatic
4. congenital
1) Edemul limfatic obstructiv
 apare in urma stazei limfatice, prin obstructie sau intrerupere de cai
limfatice.
 conditiile de aparitie sunt aceleasi ca si pentru staza limfatica.
 Cel mai frecvent este edemul dezvoltat in tesuturile moi, asa cum se
observa la nivelul extremitatilor si, indeosebi, la memmbrul superior dupa
mastectomia largita. In asemenea cazuri, membrul superior este tumefiat,
pastos, de culoare albicioasa. Edemul foarte acccentuat produce jena
functionala si durere.
 Edemul limfatic obstructiv se poate prezenta si ca ascita chiloasa, in
tumorile retroperitoneale, sau ca pleurezie chiloasa (chilotorax) in
neoplaziile masive mediastinale.
2) Edemul limfatic inflamator
 apare ca infectie primara sau secundara a cailor limfatice
 se asociaza, de obicei, cu celulita si limfangita recidivanta.
Infectiile primare – apar in infectiiIe cu streptococ si stafilococ.
Infectii secundare - apar in tromboflebite, ulcere variicoase, filarioza etc. Traumatismele constituie un
factor favorizant
► este produs prin asocierea permeabilizarii capilarelor si vaselor limfatice cu staza limfatica
datorita trombozelor obstructive.
► Localizarea cea mai frecventa este la membre. Regiunea afectata este tumefiata, caIda,
sensibila, iar ganglionii limfatici mariti de volum. Limfangiografic, s-a constatat, inconstant,
dilatarea vaselor limfatice si, incetinirea circulatiei Iimfatice.
• Microscopic
 In formeIe acute
 vasele limfatice prezinta
• tromboze,
• discrete infiltrate inflamatorii
• tumefierea endoteliului.
 tesuturile inconjuratoare sint edematiate si adesea inflamate.
 ganglionii limfatici regionali, mariti de volum, sint edematiati si cu infilltrat inflamator acut.
 In formele recidivate se gasesc obstructii vasculare si infiltrate limfo-plasmocitare de-a lungul
vaselor limfatice, precum si scleroza tesutului conjunctivo-adipos inconjurator.
3) Edemul limfatic idiopatic (limfedemul precoce)
– se intilneste mai ales la femei in a doua sau a treia decada a vietii.
– apare dupa sarcini, traumatisme minore sau infectii trecatoare (mai ales genitale).
– mecanismul de producere consta in insuficienta drenajului limfatic, care are ca
urmare retentia de proteine in tesuturi si apoi de apa
Macroscopic
• afecteaza unul sau ambele membre inferioaare
• se instaleaza, de obicei, progresiv
• intereseaza membrul afectat in intregime sau, mai ales, portiunea sa superioara.
• membrul afectat este tumefIat, aIbicios, pastos, iar prin cronicizare tesuturile devin
indurate.
Microscopic
 vasele limfatice superficiale sint rare, iar cele profunde, dilatate.
 adesea apar discrete infiltrate limfo-plasmocitare perivasculare.
 tesuturile conjunctivo-adipoase superficiale si profunde sunt fibrozate, cu fibrele
elastice fragmentate si cu edem difuz, care disociaza structurile conjunctive.
Macroscopic - edemul limfatic congenital:
 apare ca o tulburare progresiva si permanenta, localizata, indeosebi, la extremitatile
inferioare (elefantiazis);
 poate fi uni sau bilateral
 cuprinde membrul inferior in intregime sau numai partial.
 membrul afectat este mult tumefiat, deformat, de culoare aIbicioasa, indurat.
 intre fascia musculara profunda si grasimea subcutanata se gaseste un strat gros de
tesut moale, buretos, in "fagure".
 Pielea este aspra si hiperpigmentata.
Limfangiografic si microscopic
 malformatia vaselor limfatice subcutanate si profunde,
 prezenta de vase hipoplazice dar cu predominanta vaselor dilatate, varicoase, asa
incit realizeaza aspecte de limfangiomatoza. Se vorbeste chiar de un hamartom
limfatic.
 tesutul conjunctivo-adipos este mult redus fiind inlocuit de vasele limfatice ectaziate.
 fibrele elastice sunt fragmentate, reduse; se gasesc si zone de fibroza.
 epiteliul cutanat prezinta zone de atrofie si zone de hipertrofie
Definitie - revarsarea de limfa in:
1. cavitatea peritoneala (ascita chiloasa sau chiloperitoneu) sau
2. cavitatea toracica (chilotorax).
 Se produce prin lezarea vaselor limfatice in neoplaziile cu invazie limfatica sau prin
traumatisme.
Diagnosticul diferential - extravazarea de limfa, produsa prin staza limfatica si cu care
se poate confunda cu usurinta.
Se mai descrie chilotoraxul spontan congenital si ascita chiloasa idiopatica cu etiologie
inca neelucidata
Macroscopic
Lichidul revarsat prin limforagie si acumulat in, cavitatile seroase are un aspect
caracteristic alb-laptos. Ajunge, de obicei, la cantitati importante si se reface rapid
dupa evacuare.
Examenul microscopic, pe frotiuri, arata numeroase picaturi si rare leucocite, cu
predominanta elementelor mononucleare
Aceste functii sint realizate datorita:
 schimburilor permanente dintre lichidul interstitial si plasma, pe de o
parte,
 dintre lichidul interstitial si cel intracelular, pe de alta parte.
Schimburile cu plasma sanguina sint efectuate prin peretele capilar,
care se comporta ca o membrana semipermeabila. De aceea,
constitutia ionica a lichidului interstitial este sensibil asemanatoare
cu aceea a plasmei, cu mici diferente datorita prezentei unei
cantitati mai mari de proteine in plasma, unele dintre ele
nedifuzabile, in mod normal, prin peretele capilar.
Schimburile cu lichidul intracelular sint realizate prin intermediul
membranei celulare, dotata cu permeabilitate selectiva; concentratia
electrolitica a lichidului intracelular prezinta, de aceea, diferente
importante, printre care o concentratie mai mare de ioni de potasiu
(K+) fata de lichidul interstitial si fata de plasma.
Echilibrul dinamic dintre volumul si constitutia lichidului interstitial, in raport cu
celelalte sectoare si compartimente ale mediului lichid din organism, este
realizat de urmatorii factori:
 permeabilitatea capilara,
 presiunea hidrostatica sanguina si tisulara,
 presiunea coloid-osmotica sanguina si tisulara,
 factori renali
– permeabilitatea glomerulara si
– functia de reabsorbtie de la nivelul tubilor renali,
 factori hormonali - in special hormonul antidiuretic si aldosteronul,
 drenajul limfatic.
Eliminarile hidrice pe cale transcutanata (secretie sudorala), pulmonara si digestiva
pot influenta volumul si constitutia lichidului interstitial.
Dereglarea mecanismelor dependente de acesti factori se va repercuta asupra
circulatiei interstitiale, asupra cantitatii si compozitiei lichidului interstitial.