A fost odat ca niciodat, ntr-o

pdure oarecare, o buburuz care a

ntlnit un licurici. Buburuza i licuriciul
s-au mprietenit i au hotrt s rmn
mpreun pentru totdeauna. Numai c,
i-au dat seama c n pdure erau o
mulime de obstacole, lipsite de
importana pentru alii, dar care pe ei i-ar
putea despri: o crengu, o pietricic, o
frunz

i atunci, buburuza i
licuriciul au hotrt s se in tot
timpul de mn, pentru ca nimic s
nu-i poat despri. Se plimbau
mpreun prin pdure i erau foarte
fericii. Dar ntr-o zi a venit o furtun
puternic i licuriciul a observat c
buburuza dispruse.

Licuriciul, singur i trist, a

cutat buburuza sub fiecare frunz,
sub fiecare crengu, dar nu a gsito. Licuriciul era din ce n ce mai trist
i i se prea c pdurea nu mai are
niciun gust, niciun sens, niciun
farmec i cum se plimba licuriciul
foarte trist, s-a ntlnit cu o furnic.
Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se
ntmplase, iar furnica i-a spus:

 Dar tu eti Licuriciul, nu? De ce nu

strluceti?
Poate
dac AI
STRLUCI tare, tare, buburuza te-ar
vedea, orict de departe ar fi i s-ar
ntoarce la tine.
tii c ai dreptate? a spus licuriciul.
Eram aa de trist, nct AM UITAT S
STRLUCESC!

V mulumesc pentru atenie!

Material realizat de inst. Dumbrav Manuela