Sunteți pe pagina 1din 14

Radiatiile Gamma

Undele electromagnetice sau radiaia electromagnetic


sunt fenomene fizice n general naturale, care constau dintr-un cmp
electric i unul magnetic n acelai spaiu, i care se genereaz unul
pe altul pe msur ce se propag.
n funcie de frecvena sau lungimea de und cu care radiaia se
repet n timp, respectiv n spaiu, undele electromagnetice se pot
manifesta n diverse forme.
Spectrul radiaiilor electromagnetice este mprit dup criteriul
lungimii de und n cteva domenii, de la frecvenele joase spre cele
nalte:
-radiaiile (undele) radio
-microunde
-radiaii hertziene,
-radiaii infraroii,
-radiaii luminoase,
-radiaii ultraviolete,
-radiaii X (Rntgen),
-radiaii "" (gamma - liter greac).

Dupa proprietatile pe care le au radiatiile emise de substantele


naturale,sunt de trei tipuri: alfa,beta, si gama, denumite altfel dupa
primele trei litere din alfabetul grec.
a) Radiatia alfa are putere de patrundere foarte mica ,fiind formata
din particule cu sarcina pozitiva si masa;experientele efectuate de
Rutherford au aratat ca particulele alfa sunt nuclee de heliu.Radiatiile
alfa sunt formate din grupuri de particule cu energii bine determinate
.
b) Radiatia beta are putere de patrundere mai mare decat radiatiile
alfa. El sunt formate din electroni sau pozitroni . Radiatiile beta sunt
emise cu toate energiile posibile cuprinse intr-un interval larg; zicem
ca spectrul energetic al radiatiilor beta este un spectru continuu.
Radiatiile beta au un spectru discret nu sunt emise de nucleu ci
provin din invelisul de electroni care inconjoara nucleul.
c) Radiatia gama are cea mai mare putere de patrundere si nu este
deviata de campuri electrice sau magnetice.Aceasta radiatie este de
natura electromagnetica si are lungimea de unda foarte mica.De
regula, radiatia gama insoteste radiatia alfa si beta.

Radioactivitatea naturala se intalneste mai ales la elementele de la


sfarsitul tabloului periodic.
Exista doar cateva elemente cu masa atomica mijlocie care emit
radiatii(40K ,82Rb ,152Sm, 176Lu ,187Re );toate acestea emit radiatii beta ,
exceptie facand samariul care emite radiatii alfa.
Radiatiile electromagnetice interactioneaza cu substanta pierzand
energia prin numeroase procese. Dintre toate acestea doar trei sunt
mai importante din punctul de vedere al pierderii de energie de catre
un fascicol. Aceste procese sunt:efectul fotoelectric, efectul Compton
si procesul formarii de perechi.

Radiaia sau razele gamma (gamma desemneaz litera greceasc


) sunt unde electromagnetice de frecvene foarte nalte produse de
interaciuni ntre particule subatomice, cum ar fi la dezintegrrile
radioactive sau la ciocnirea i anihilarea unei perechi electron pozitron.

Interaciunile cu mediul
La trecerea printr-un mediu mai mult sau mai puin absorbant,
radiaiile sufer o atenuare datorit proceselor de mprtiere i a
celor de absorbie conform legii:
I = I0e-x, unde
I0 = intensitatea radiaiei nainte de a ptrunde n mediul
absorbant;
I = intensitatea radiaiei dup trecerea prin mediul absorbant;
= coeficient de atenuare, dependent de energia radiaiei i de
natura mediului absorbant;
x = grosimea mediului absorbant.

Razele gamma interactioneaza cu materia prin care trec prin


urmtoarele mecanisme:
-"Efect fotoelectric": Un foton poate dezlega un electron orbital
din nveliul electronic al unui atom. Electronul, care preia toat
energia fotonului , va putea nvinge fora electrostatic, elibernduse de pe orbita sa; fotonul incident dispare: aceast interaciune se
numete "efect fotoelectric" (energia fotonului incident trebuie s
fie mai mare dect energia de legtura (Wleg) a electronuluiexpulzat
(e-) ). Efectul fotoelectric este mult mai probabil la elementele grele
(probabilitatea este direct proporional cu Z5), dac fotonii incideni
sunt de joas energie, sub 0,5 MeV. Elementul emis cu o anumit
vitez (dependent de energia fotonului incident i de tipul atomului)
produce ionizarea, la fel ca i o particul beta (beta), pn cnd
surplusul su energetic este cedat complet.

-"Efect Compton", care devine preponderent cnd fotonii incideni


au o energie mai mare dect 1 MeV. n acest proces numai o parte din
energia fotonului este transferat electronului; restul de energie
apare ca un foton secundar cu energie mai mic, mprtiat ntr-o
direcie oarecare. Interaciunea continu pn la dispariia fotonilor
mprtiai prin efect fotoelectric.
-"Producerea de perechi": Dac fotonul are o energie mai mare
de 1,02 MeV, el va putea interaciona cu cmpul nucleului,
transformndu-se n dou particule: una pozitiv i cealalt negativ
(conversia energiei n mas). Particula pozitiv este numit pozitron,
iar cealalt electron. Aceast interaciune este cunoscut drept
"producere (generare) de perechi". Excesul energetic este preluat n
mod egal, sub form de energie cinetic, de ctre cele dou particule
electron + pozitron, care vor produce ionizri pn la ncetinirea lor
complet (la fel ca n cazul radiaiilor ). n procesul de ncetinire,
pozitronii produc ionizri pn la momentul cnd vor fi captai de un
electron. Noua pereche se "anihileaz" reciproc, genernd 2 fotoni
de cte 0,51 MeV. Fenomenul de anihilare este opus fenomenului de
generare de perechi. n cadrul acestui fenomen masa se transform
n energie. Fotonii rezultai pot fi mprtiai prin efect Compton, sau
absorbii prin efect fotoelectric.

Schema de dezintegrare a cobaltului

Radiatia ionizanta - Particula sau


radiatie energetica susceptibila sa
transmita materiei iradiate
energia sa, sa o ionizeze
(conferind o incarcatura pozitiva
sau negativa atomilor sau
moleculelor care compun aceasta
materie) si sa antreneze uneori o
recombinare sau o reactie
chimica.

Efecte nedorite - Acestea pot fi greturile, varsaturile, o stare de anxietate. De


asemenea, pot fi intalnite dermite ca petesiile (mici pete hemoragice
subcutanate), o cataracta, leziuni ale maduvei osoase. Diareea sangvinolenta,
leziunile tubului digestiv, o atingere a sistemului imunitar, leziuni ale sistemului
nervos, un edem cerebral pot, de asemenea, sa intervina.
Acumularea unor doze de radiatii ionizante antreneaza si alte tipuri de leziuni,
printre care cancerele. Riscul de transmisie la descendenti a unei anomalii
genetice legata de radiatiile ionizante ar fi de aproximativ 1% per sievert
(unitatea SI pentru doza) care a afectat unul dintre parinti.

Radioprotectie - protectia persoanelor, bunurilor si mediului fata de


radiatiile ionizante.
Diferite tipuri de radioprotectie - Normele legislative si regulamentare
sunt stabilite la scara nationala si internationala pentru a proteja
persoanele fata de radiatii. Aceste norme sunt in legatura indeosebi
cu radiatiile ionizante, cu instalatiile (localuri, perimetre interzise), cu
transportul substantelor radioactive, cu limitarea iradierii populatiei in
ansamblul ci si cu supravegherea persoanelor expuse profesional. Pot
surveni leziuni atunci cand doza totala de radiatie pentru o expunere
depaseste pragul de sievert.
Evitarea expunerii constituie cea mai buna protectie. In afara radiatiei
naturale, de origine telurica, solara si cosmica de riscurile de iradiere
legate de instalatiile si de experimentele nucleare civile si militare,
exista o iradiere legata de utilizarea medicala a radiatiilor ionizante.

Prevenire - In caz de accident nuclear sau de expunere la gaze


continand izotopi radioactivi, cea mai buna metoda de prevenire este
de a administra cat mai devreme posibil iod neutru, care satureaza
tiroida si impedica iodul radioactiv sa se fixeze in ea.
Supraveghere - Persoanele expuse accidental sau profesional unei
iradieri excesive trebuie sa fie indepartate fara intarziere, mai multi
ani, de locul de expunere la iradieri. Daca exista contaminare, se
intreprind masurile de decontaminare in blocul medical prevazut in
acest scop. Apoi este practicat, chiar imediat un examen clinic si
biologic, care este repetat dupa o perioada scurta si apoi dupa una
mai lunga.